Cine-i el? ..Poate n-ar trebui sa stiu..

[Ada]

Baaah, iar m-ai lasat in suspans!
"Totul avea sa se schimbe acum." Ataat?! Sa pui nextul cat mai repede :*.
Sooo...
Cat de enervant poate fi Mikey asta:-w. Nu putea sa intarzie si el vreo 10 minute?:]]
Asaaa... revenind: mi-a placut :]. E din ce in ce mai bine.
Imi place muuult descrierea. Si dialogu'. Si poveatea lui Brandon. Si cam tot :]. Nu prea am ce sa-ti reprosez, parca o mica greseala de tastatura cu "dretate" in loc de "dreptate". In rest, toate bune si frumoase. De-abia astept sa revina Jack si sa inceapa actiuneaa.
Hmm.. cam atat. Hai ca tre' sa ma duc la istoriee..
Te pupiceesc dulce :* si nu uita sa pui nextu'!
Zbyeeee, Otii >:D<.

[pandora96]

bunaaa..am venit cu urmatorul capitol
sper sa va placa;;)



CAPITOLUL 12



Mi-am scos telefonul din buzunar si am vazut vreo 15 apeluri nepreluate. 5 de la mama, 3 de la Sophie si 7 numere necunoscute. Se pare ca am fost destul de cautata. Am format numarul necunoscut si am asteptat. Mi-am dat seama ca nu e o idee buna, asa ca am inchis dupa ce suna o data. Dupa 5 secunde, telefonul zbarnai in mana mea.
- Alo? am spus eu.
- Buna, dulceata. Am inghetat, recunoscand imediat vocea lui Jack. Sper ca ai vorbit deja cu Brandon. Sau, cel putin, ai aflat macar o parte din toata povestea asta. Rase, facandu-mi parul de pe brate sa se ridice. Daca nu te superi, as vrea sa vorbesc putin cu el. Nu e atat de educat sa raspunda la telefon.
- Nu, i-am raspuns eu cu o voce sparta.
- O, nu-ti face griji, frumusete. Vom avea timp sa mai vorbim. Ore, zile, ani. Cat vei vrea tu. Ani? Asta insemna ca toata povestea asta va tine ani? Nu voi scapa niciodata de el? Desigur, continua el, as putea sa merg chiar acum in camera, dar sunt sigur ca asta nu-i va face bine micului vostru prieten. Cum il chema? A, da, micul Mike. Si nici micutei tale prietene de o viata, Sophie. Sunt sigur ca tine tare mult la pustiul ala. Rase din nou, batjocoritor. Simteam ca incep sa-mi dea lacrimile, de furie si frica pentru ca stia asa de multe despre mine, frica pentru prietenii mei.
M-am intors pe calcaie, izbind usa de perete, facandu-i pe cei 2 baieti sa tresara. Brandon se uita la mine cu o privire ingrijorata, iar Mike, ei bine, Mike era ca de obicei, dar era putin incruntat, semn ca il intrerupsem dintr-o poveste pe care el o considera importanta.
- Scuze, Mike, dar trebuie sa vorbesc cu Brandon. Singura, i-am spus cu o voce rece, facandu-l sa se incrunte mai tare, de data asta in semn de neintelegere. Ridica din umeri apoi trecu pe langa mine, punandu-si usor o mana pe umarul meu in drum spre iesire, facandu-mi sentimentul de panica sa creasca. Cum as fi putut suporta daca l-as pierde? Daca ar pati ceva?
Brandon sari imdeiat in picioare, privindu-ma ingrijorat.
- E Jack, i-am soptit eu, vazand cum se intuneca la fata. Vrea sa vorbeasca cu tine. El intinse mana tacut, iar eu i-am pus telefonul in palma.
- Ce vrei? intreba el rece. Parca ti-am zis sa stai departe de ea. Tacu pentru o secunda apoi continua: Fii serios. Am simtit mirosul tau de la o posta. Ea are mirosul tau. Asculta-ma bine, Jack, o singura data daca te mai atingi de ea si jur ca o sa-ti para rau. Ai inteles sau mai vrei sa....
Jack il intrerupse. Priveam cum fata lui Brandon incepe sa devina tot mai alba, iar fruntea incepu sa i se increteasca.
- Nu, spuse el gatuit. Nu, asculta,..alo? Alo? Inchise telefonul si se aseza pe marginea patului, privind in jos, ingandurat.
- Brandon? am intrebat, asezandu-ma in genunchi in fata lui. Isi feri privirea. Brandon, ce s-a intamplat? Ce ti-a spus?
- Nim..nimic. Nu e nimic. Serios. Stii ce? Poate ar trebui sa mergem la ceilalti. In fond, e ultima zi din excursie, apoi urmeaza scoala. Nu o sa mai avem asa de mult timp sa petrecem impreuna. Vreau sa traiesti fiecare clipa din ziua cea mai ramas din plin. Se ridica si se duse spre usa. O nu, nu ma putea lasa asa. Am alergat sa ajung inaintea lui la usa, mi-am intins bratele in fata sa, oprindu-l sa inainteze. Se uita la mine socat si surprins, cu ochii tristi si intrebatori. Parea terminat.
- Ok, asculta. Habar-nam nimic despre lumea ta, nu o neg, dar de faptul ca Jack e periculos cred ca-si poate da seama oricine. Asa ca nu-mi spune tu mie ca nu e nimic, pentru ca pot sa-mi dau seama ca ceva nu e in regula, doar uitandu-ma la tine. Esti trist. De fapt, stii ce? Daca nu vrei sa-mi spui, nu o face. Pot afla si singura, chiar daca ar fi sa merg la Jack.
Eram furioasa, desi sincer nu stiu de ce. Probabil din cauza lui Jack asta. Nu mai scap odata de el. Simtem cum ma inteapa ochii si stiam ca nu mai aveam mult si incepeam sa plang, dar trebuia sa ma abtin. M-am intors pe calcaie, sa-mi ascund fata, si am hotarat sa ies din camera. In dreptul usii, am simtit bratul cald al lui Brandon in jurul taliei mele, tragandu-ma inapoi.
- Unde crezi ca mergi, Kate? ma intreba el cu o voce indiferenta, plata. Nu-i puteam raspunde, pentru ca stiam ca vocea mi-ar fi dat de gol starea in care ma aflam. Si apoi gatul mai era si uscat si ma durea. Ma intoarse cu fata spre el, isi puse un deget sub barbia mea si-mi trase fata in sus, in asa fel incat sa nu ma pot uita in alta parte decat in ochii lui. Nu ca as fi avut ceva impotriva in mod normal, dar ma cunoaste cam prea bine si stiam ca acum putea vedea durerea din ochii mei.
Ofta, apoi ma trase la pieptul lui, rasufland usor in parul meu incalcit. Ma
tinea strans, incat mai ca nu mai putem respira. Simteam inima bubuindu-mi si stiam ca si el o poate auzi in linistea aceea asurzitoare, intrerupta doar de respiratia lui.
Buzele lui erau pe gatul meu,facandu-ma sa tremur putin, apoi urcara catre ureche si imi sopti:
- Imi pare rau. Imi pare atat de rau ca te pun sa treci prin toate astea. Tu nu aveai nici o vina, dar din cauza mea, acum esti in pericol de moarte. M-am tras din imbratisare sa ma uit la el.
- Cum adica? Nu e vina ta. De ce sa fie? Nu spuse nimic, asa ca am continuat sa ma uit pur si simplu la el. Nu se obosea sa-si ascunda mai bine durerea de pe chip, sau poate nici nu incerca. Se uita in ochii mei intr-un fel melancolic, cu....iubire. Simteam cum imi apar pete de roseata sub privirea lui insistenta. Am facut un pas spre el, parca inconstienta, vrand sa-l simt langa mine, sa simt acea unda de atractie care apare cand sta langa mine. Nu schita nici un gest, doar coninua sa ma priveasca, pana cand ramasesera vreo 20 cm intre noi.
M-am ridicat pe varfuri, punandu-mi mainile pe umerii lui, si l-am sarutat scurt pe buzele inghetate, nemiscate. Doar un pupic. M-am uitat la el timp de 2 secunde, vazand cum se imblanzeste, cum ii revine culoare si stralucirea jucausa din ochi. Coltul gurii i se ridica in zambetul care imi placea mie, care era doar pentru mine, apoi se apleca si ma saruta si el scurt, apoi o facu din nou, desparindu-mi buzele incet. Ma strivea la propriu la pieptul sau, dar nu zic ca nu-mi convine. Isi trase putin capul, fara sa slabeasca stransoarea, si-mi dadu la o parte parul care imi intra in ochi, cu o atingere usoara. Cat putea fi dragut! Mai ca uit sa mai respir cand ma uit cateodata, ca acum, la el.
Un bocanit puternic in usa ma facu sa tresar, iar el ma stranse mai tare la pieptul sau.
- Hai, proumbeilor. Am vorbit cu profa si putem sa stam in aceeasi camera,
striga Mike. Deschise usa si acum statea in prag si se uita la noi cu un ranjet imens pe fata. Se presupune ca trebuie sa dormim, dar cui ii mai pasa. Hai! Fetele sunt deja acolo. Mai trebuie sa veniti voi. M-am uitat la Brandon, care se uita la Mike zambind. Hm, presupun ca ii asculta gandurile sau ceva de genul si gasea asta foarte amuzant.
- Luati-o inainte. Vin imediat ce ma pieptan putin. Parul meau arata ca o matura, am zis eu, facand o fata bosumflata, aratand cu mana spre capul meu. Mike se incrunta, apoi rase si pleca.
Am intrat in baie si l-am vazut pe Brandon in spatele meu, prin oglinda. M-am uitat la el intrebatoare si mi-a surpins privirea.
- Doar nu te astepti sa te las singura, fie si un moment, cu Jack in apropiere, nu? spuse el, zambind. Si oare care parte din “vreau sa stau mereu cu tine ” nu intelegi? Rase. Ma bucura sa-l vad asa fericit. Am rosit putin, apoi m-am intors cu fata la oglinda, incercand sa-mi fac parul sa stea ordonat, in timp ce el ma privea fara sa clipeasca.

[Ada]

Vaaai! Ce fain s'a terminat: "Oare care parte din <vreau sa stau mereu cu tine> nu intelegi?" Geniala replica.
Pe scurt, un alt capitol care mi-a placut.
Ce secretos poate fi Brandon asta:-?. A batut campii si tot nu i'a zis lui Kate ce a vorbit cu Jack la telefon. Desi am o vaga banuire :>.
Capitolul a fost dragut. Nu ceva ff special ca celelalte (oo da, alea au fost superbe:x), ci doar o continuare f reusita la discutia dintre cei doi. Cum ziceam si in comm'urile anterioare, de'abia astept sa reapara Jack. O lupta intre el si Brandon ar fi chiar interesanta:-?. Anyway, sa revenim :].
Hmm... dialog, descriere, naratiune... toate sunt ok, nu am ce sa'ti reprosez. Le stapanesti foarte bine ;]. Oricum, e o evolutie evidenta de la primele capitole, mai ales ca actiune nu e deloc grabita.
Bravo Otii!:* Tot asa si sa nu uita sa ma anunti cand pui nextu'! ;]
Byee.

[aka yuki]

asa deci am citit toate capitolele postate de tine in 2 ore si nu ma mai saturam ,fiecare rand ma facea sa doresc sa il citesc pe urmatorul,ideea e interesanta si originala ,nu ca m-as pricepe prea bine la ficuri dar al tau imi place chiar foarte mult ,imi trezeste interesul pentru urmatorul capitol pe care deabea astept sa il citesc.(as aprecia daca m-ai anunta cand postezi urmatorul capitol pentru ca sunt cam aeriana si e posibil sa uit sa mai intru pe aici).
te astept cu noul capitol>:D<

[MooN.]

Well dear, îţi mulţumesc că m-ai anunţat! Da, întradevăr este un capitol frumos, dar are destul de multe lipsuri. Am observat că cifrele/numerele în loc să le scri frumos în litere, tu le pui simplu ( 20 ). Ar arăta mult mai bine dacă le-ai scrie în litere. Ok, la descriere sunt deasemenea doritoare de mai mult. Nu mi se pare că ai suficientă descriere. Ai putea a o folosi la exprimarea sentimentelor, sau la descrierea-n detaliu al peisajelor, înţelegi? Naraţiunea mie una mi se pare super okay so... no comment! Acţiunea well aici mi se pare că este cam grăbită ceea ce mie nu prea îmi place. ai putea să o domoleşti cu nişte descriere. Şi prin asta vreau să spun că tot capitolul se petrece intr-o cameră de hotel şi nu este tocmai interesant să citeşti o convorbire la telefon care mie una nu mi-a exprimat nimic, m-a lăsat rece.
Dear sper că nu te-a supărat comentaiul meu :D
Şi de asemenea sper să mă anunţi din nou când pui noul capitol!
Bye bye

[pandora96]

bunaaa!!. Ok, stiu ca n-am mai scris de mult timp, dar stiti cum e cu examenele.:-j
oricum, ada, merci pentru comentariu:*..apropo, bravo pentru examen>:D<
aka yuki: ma bucur mult ca-ti place fic-ul meu. Sper sa nu te dezamagesc pe viitor:*
MooN.: multumesc pentru comentarii. O sa tin seama de ele. Sper ca urmatoul capitol o sa fie mai bine:))
deci, iata-l:


CAPITOLUL 13


Mi-am pieptanat parul cu grija, descalcindu-l cu greu. Cate s-au intamplat intr-o singura zi! M-am intors in camera si mi-am luat o pereche de blugi lungi si un tricou, apoi m-am intors in baie sa ma schimb. Brandon statea nemiscat pe marginea patului meu si ma privea in continuare invartindu-ma prin camera, ridicandu-se cand m-am oprit in fata lui si mi-am pus maineile in sold. Am facut o piruieta si l-am intrebat:
- Cum arat? A fost nevoie de ceva munca cu parul asta.
Ma cuprinse cu bratele, iar eu mi-am odihnit capul pe pieptul sau.
- Arati superb ca de obicei. Hai sa mergem. Ceilalti ne asteapta.
Ma lua de mana si am iesit din camera. Era atat de vesel acum. Voiam sa
deschid subiectul “Jack” si conversatia de la telefon, dar imi era frica ca se va supara sau va deveni din nou nervos, dar eram oricum sigura ca nu aveam sa scot nimic de la el.
- Deci, am inceput eu, ce era asa de important la povestioara lui Mike de parea asa de suparat cand l-am intrerupt? Ma privi amuzat o secunda, ca si cum incerca sa se hotarasca daca e mai bine sa-mi spuna, apoi clatina din cap.
- Nu, nu-ti spun. O sa afli singura in curand.
Deschise usa si mi-am gasit toti prietenii acolo. Fericiti. Fara nici o grija. Sentimentul de panica pentru ei m-a cuprins din nou, dar l-am inabusit repede, inainte sa observe cineva ingrijorarea mea. Draperiile fusesera trase, iar camera era luminata numai de o lampa micuta si veche de pe o noptiera. Michelle juca sah cu Seth si mi-am dat seama cine castiga din moment ce Seth o privea amuzat si iritat in acelasi timp. O lasa sa castige, iar ea nu-si dadea seama. Era pur si simplu fericita. Colin si Lily stateau pe marginea patului cu o multime de CD-uri in jurul lor, incercand probabil sa aleaga melodiile pe care sa le puna. Parea ca se certau in legatura cu CD-ul pe care Colin il tinea in mana. L-am vazut zambind, apoi isi lasase toata greutatea pe Lily, facand-o sa se tranteasca pe pat, apoi o saruta apasat. Mike si Sophie stateau langa o masuta unde erau puse niste pahare, suc, si multe multe chestii de mancat. Sophie era ciudat de nervoasa cand vazut ca am intrat in camera. Zambi slab catre mine, apoi se duse si dadu muzica mai incet.
Toti ceilalti ii acordara atentie, iar eu si Brandon ne-am asezat pe pat. Soph ma privi in ochi, se uita la Mike si deschise gura sa vorbeasca. Nu apuca sa faca nimic, pentru ca Mike aparu brusc langa ea, fetele lor fiind foare aproape. M-am mirat cum de nu se fastacea, chiar daca era rozalie in obraji. I-am vazut zambetul larg, apoi inchise ochii si sari la gatul baiatului, care o stranse si el in brate. Simteam cum ramaneam cu gura cascata. Cei drept, banuiam eu ceva, dar tot nu-mi puteam ascunde uimirea. Toti cei din jur au inceput sa aplaude si sa fluiere, Sophie se inrosi si mai tare, iar Mike ranjea ca un tembel.
Sophie se retrase din imbratisare si veni spre mine. M-am ridicat repede si am imbratisat-o strans. Eram asa de fericita pentru ea! De cand isi dorea sa se intample asta. Ea si Mike...uau! Pe bune daca nu sunt uimita. Excursia asta chiar inseamna ceva important pentru noi se pare.
Sophie se uita la mine, zambind larg, dar ochii incepura sa-i sclipeasca asa cum se intampla cand ceva nu era in regula. Zambetul ii pieri usor si continua sa se uite la mine cu o privire cercetatoare si intrebatoare. Asta imi place la Sophie. Nu e genul de persoana care sa te oblige sa-i spui ce e cu tine. Nu insista, ci asteapta pana cand esti pregatit sa-i spui chiar tu. Cat de buna poate fi fiinta asta! Gandul mi-a zburat la Jack, iar panica m-a cuprins repede cand ma uitam la prietena mea buna. Daca patea ceva? Va fi din vina mea. Cum aveam sa mai traiesc stiind ca Jack o va putea rani doar ca sa ajunga la mine? Si cum ii voi explica asta mamei ei? Cum ma voi mai putea suporta? Ce sa fac?
Mi-am coborat privirea, surprinsa de cat de intens se uita Soph la mine.
- Felicitari, Soph. Sunt asa de fericita pentru tine, i-am spus cu o voce slaba, incercand sa o maschez cu un rambet larg si fals.
-Hm, multumesc. Kate.. esti bine? Pari obosita si al naibii de ingrijorata de ceva anume. Si nu ma lua cu “ti se pare”, pentru ca te stiu de prea mult timp. Sunt probleme intre tine si Brandon? V-ati certat? ma intreba ea, aruncandu-i o privire usturatoare, peste umarul meu.
- Nu, nu, i-am spus repede. Nu e nimic, serios. Ma gandeam doar...intai eu si Brandon, tu si Mike ..Colin si Lily, Michelle si Seth.. toti suntem..impreuna, am spus incet, incercand sa-mi gasesc cuvintele. Excursia asta inseamna ceva puternic se pare. Toti ne-am gasit perechea si..in acelasi timp.
- Mda..dar e foarte tare! Adica, tie iti placea de Brandon inca de cand l-ai vazut prima data. Si stiu ca ai negat mereu asta., dar te-a atras din prima. Stii tu, modul lui misterios de a fi, parul negru, ochii lui. Am vazut cum te uiti cateodata la el de parca...de parca e un inger sau ceva! Haha!
M-am uitat repede la ea, amuzata de cat de aproape de adevar era. “Inger”.
Ha! Ma intreb daca Brandon a auzit asta..
- Dar si el face la fel sa stii, continua ea, intrerupandu-mi meditatia.
Cateodata se uita la tine de parca nu se mai satura sa te tot priveasca.
Cand faci chiar si cea mai mica miscare, ochii lui zboara imediat spre tine.
Si are mereu o aura atat de...protectoare fata de tine. Te iubeste, Kate.
Si stii cum sunt eu: analizez multe inainte sa trag o concluzie. Si am
observat felul in care iti vorbeste si se comporta cu tine. Si sunt mai mult
decat sigura ca te iubeste.
Am ramas surprinsa de cuvintele ei si un sentiment ciudat, dar placut ma cuprinse atunci cand imi spuse ca Brandon ma iubeste. M-am uitat peste umar la el, care acum vorbea cu Seth. In acelasi timp se uita si el la mine si mi-a zambit. N-am putut sa nu-i raspund la zambet. Era atat de dragut si..grijuliu si atragator si frumos si..o frate, trebuie sa incetez sa mai fac enumerari din astea.
In final, Colin si Lily s-au hotarat in privinta muzicii, astfel incat aceasta incepu sa rasune, facand orice conversatie imposibila. M-am trantit pe pat, dupa vreo 2 ore, franta de la atata dansat si am inchis ochii, adormind imediat. Am simtit la un moment dat cum cineva ma inveleste si se aseaza langa mine, soptindu-mi ceva la ureche, dar am adormit iar, in mijlocul propozitiei soptite.

Intunericul ma inconjura. Aveam senzatia ca ma sufoc, chiar daca simteam aerul proaspat de munte. Simteam frica, panica, dar nu reuseam sa ma misc, sa fug. Eram prinsa in abisul acela intunecat, fara sa ma pot misca, disperata sa trag aer in piept. Imi imaginam ca ma zbateam, dar am incetat brusc cand am auzit miscare in apropierea mea. Un geamat. M-am intors, speriata, inspre locul cu pricina, dar un ras se auzi apoi din spatele meu. M-am intors iar, vocea auzindu-se dintr-o parte, apoi din spate, deaspura, de peste tot. Ma invarteam in cerc, inspaimantata. Voiam sa strig, dar nu-mi puteam gasi vocea. Rasul deveni tot mai zgomotos si mai rautacios, batjocoritor, incat mi-am pus mainile peste urechi, tipand mut. Rasul a incetat brusc. M-am ridicat din pozitia de gemuit pe care o abordasem fara sa-mi dau seama. Un falfait. Stomacul meu facu o tumba, gandindu-ma ca putea fi Brandon, ca puteam in sfarsit sa ies de aici, ca puteam fi in bratele lui, in siguranta. Falfaitul se auzi apoi din spatele meu si am simtit o prezenta aproape de mine. M-am intors incet, facandu-se brusc lumina. Sophie. Murdara de pamant din cap pana in picioare, cu parul ravasit, ochii rosii de la plans si urme de lacrimi pe obraji. Mainile ei erau pline de pamant, ca si cum tocmai a incercat sa sape ceva..sau dupa ceva. Se uita la mine surprinsa, furioasa, usurata si intrebatoare, toate in acelasi timp. Isi ridica mainile incet, iar eu i-am urmat reactia, vrand sa o iau in brate, sa o protejez. Exact cand am vrut sa fac un pas spre ea, in spatele ei se ivi o silueta intunecata. Incet, aceasta pasi in lumina, scotandu-si la iveala chipul. Parul de pe ceafa mi se ridica, inspaimantata. Isi puse mainile in jurul taliei lui Sophie, ii dadu capul pe spate si o saruta pe gat. Aceasta inchise ochii, lasand sa i se prelinga inca doua lacrimi. Mainile ii tremurara putin, apoi le lasa sa atarne pe langa corp. Scoase un suspin, apoi cazu in genunchi la picioarele lui Jack. Acesta isi ridica incet privirea, rauvoitor, spre mine.
- Acum...ti-a fost dor de mine? intreba el, facand un pas mic spre mine.

M-am ridicat brusc in sezut, transpirata si tremurand. Abia se crapa de ziua.
Sophie era langa mine, dormind langa Michelle. De cealalta parte, Brandon avea inca un brat peste talia mea, tresari putin cand m-am ridicat, apoi adormi iar. Am rasuflat usurata.

[Ada]

Otiiii >:D<

Vaai, cat ma bucur ca ai pus nextul! Nu ai mai postat de mult un capitol nou:(.
Mersi mult pentru examen. La fel si tie (mai ales pentru romana):*. Ce tare ar fi fi sa picam in aceeasi clasa 8->.
Revenind:)).
Imi place mult de tot. Adica, ai evoluat atat de mult fata de primul capitol, la fel si stilul tau de a scrie. Actiunea nu mai e grabita, totul e lent, iar descrierea sentimentelor e frumoasa ;).
Ah, vroiam atat de mult sa apara Jaack =p~. Il ador pe tipu' ala!
Visul a fost descris foarte bine. Pe moment am crezut ca era realitate.
Un sfat: incearca sa nu mai folosesti atat de des punctele de suspensie. Sau daca le folosesti sa pui 3, nu 2 ;].
Cam asta ar fi tot. Good job, Oti!:*
Astept nextul si, acuma ca am scapat amandoua de examen, nu-i asa ca o sa scrii mai mult?;;)

Byeee :].