[romance / comedy] Pasii spre inima inima ta

[hiimera]

Am revenit mai repede cu nextul de cat am crezut. Pai am scris umpic mai mult de data aceasta. Insa idea acestui capitol este cam .. na proasta. Eu una sper ca sa va placa. O sa revin cu un edit la cap., caci stiu ca am multe greseli, nu prea am fost atat de atenta, iar cum v-am spus wordul meu are obiceiul de a combina anumite cuv.

Capitolul 3

Cand clopotelul a sunat, se auzea pana afara de parca ar fi iesit o turma nebuna de tauri de la corida. Toate fetele, au navalit asupra blondului, care nu facea nimic inafara de a sta linistit pe banca. Si-a ridicat privirea spre toate si le-a zambind, reusind sa le provoace sa scoata tot felul de sunete de fericire si placere pe gura, unele tipau, altele ii tot spuneau ca il iubesc si tot asa mai departe.
Nici macar nu puteam sa-l intreb cum il cheama, daca tot am avut ocazia sa vorbesc cu el, macar atat puteam si eu face. Cand am vrut sa ma apropii o fata m-a impins intentionat pe jos, unde erau florile.
M-am enervat, nu mai suortam, m-am ridicat in picioare si am vrut sa o bocnesc, dar Jeniffer ma tinea de manii si incerca sa ma calmeze, ca daca nu venea ea atunci sigur fata aceea prima o bataie zdravana din partea mea.
Toti se uitau la mine ca la o salbatica, nu-mi pasa dar cu siguranta nici lor nu le-ar fi convenit ca cineva sa ii impinga fara un motiv intemeiat.
Imrepuna cu Jeniffer ne-am indreptat spre intrare, dar am fost oprite imediat de un domn mai in vartsta care se parea ca incerca sa ne spuna ceva, s-a apropiat de mine si mi-a tipat fix in faţa.
- Domnisoara stii cat a durat ca acele flori sa creasca ? striga el la mine nervos.
- Pai, nu stiu.., am raspuns eu cu jumatate din gura, toti acum erau atenti la circul facut de mine sid e acel domn, care era chiar foarte nervos.
- Normal ca nu stii, ca tu nu ai stat ca sa le hranesti sau sa le uzi.
Habar nu aveam cine era babacul, dar am indraznit sa-l intreb caci si eu una aveam problemele mele si eram nervoasa, asa ca am incercat sa nu fi nepoliticoasa.
- Cu cine am ocazia sa discut, am intrebat eu mirata.
- Eu sunt omul de service, fac si gradinarit, nu vezi cat de frumos arata gradina, iar tu ai venit aici ca sa mi-o distrugi, striga el la mine.
- Nu, am tresarit eu nervoasa, uimita de afirmatia acestuia, eu am fost..
- Domnule gradinar, am vazut-o eu cand s-a asezat intentionat pe florile dumneavoastra, ce frumos.. nimeni altcineva nu putea sa spuna o minciuna mai mare decat asta, era chiar blondina, Amanda si se parea ca se razbuna pe mine acum.
- Deci asa este ! Atunci, toata ziua asta ai sa ma ajuti sa plantez alte flori si ai sa usi intreaga gradina.
- Dar, dar..
- Asta se intampla cand te pui cu mine, albastrito, imi sopteste ea.
Gata eram nervoasa si doream asa de mult sa sar si sa bat pe cineva, chiar nu-mi pasa cine era.
Baiatul acela din metrou, de ieri se uita la mine si mi-a zambit, insa nu ma prea ajuta cu nimic, ma facea sa inteleg ca si el este ca toti ceilalti, un ipocrit si un insensibil, aparentele chiar insala.
Mi-am intors privirea inainte si mi-am luat talpasita, i-am facut cu mana lui Jeniffer si apoi l-am urmat pe gradinar spre atelier.

**

Acum trebuia sa fiu si eu la ora de desen, macar puteam si eu sa ma mai relaxez umpic, insa nu eu trebuia sa plantez floricele. Chiar nu-mi displaceau florile, insa stiam ca nu era vina mea, fata aceea era de vina, nu eu. Am oftat lung si mi-am continuat sarcina de a planta flori.
Era cam ciudat sa pun flori in pamant de acum, adica era toamna, copacii nici nu mai erau acoperiti de patura de frunze, totul parea linistit si nostalgic, ma cuprindea si pe mine acest sentiment.
Insa era placut sa mai iau o gura de aer, in ultima vreme numai in casa am stat si am lenevit, ori mi-am plans de mila. L-am ami ajutat pe tata la gatit, sau am avut grije de cateii unor vecini, cu copii nu m-am jucat, la inceput nu am reusit sa-mi fac prietenii, singurul pe care il am este Yuji, iar acum o am si pe Jeniffer. De dusmani nici nu mai discut, dintraia am destui.
Dupa ce am terminat de palntat florii, m-am dus sa iau galeata ca sa o umplu cu apa si sa ma grabesc sa termin de udat florile.
Insa privirea mi-a fost acaparata de o melodie, chiar foarte interesanta era de genul “hip-hop”. M-am strecrat eu prin spatele domnului gradinar si m-am dus spre locul de unde se auzea cantecul. Si ce mai surpriza, era blondul cu inca cativa baieti, unii de culoare alba altii de culoare neagra si se parea ca dansau.
Nu mi-a trecut prin cap nici o secunda ca blondul ala din metrou stia sa se miste asa de bine, eram uimita de ceea ce vedea. Intr-un final am zarit-o si pe Amanda care batea din pame, impreuna cu inca cateva fete si il aclamau pe blond.
Dupa ce totul s-a sfarsit, Amanda s-a agatat de gatul blondului si i-a sarutat buzele, se parea ca pe el nu-l deranjea ce facea “printesa”, din contra ii s-a alaturat imediat. Un moment de dezamagire, chiar credeam ca nu o suporta nici el, dar m-am inselat. Am scapat galeata din mana si am reusit sa le atrag atentia, am fugit cat de repede am putut. Fara sa-mi dau seama imi scapase o bratara de argint de la mana, dar eu nu mi-am dat seama asa ca am continuat sa alerg. Ca nu cumva ca acestia sa-si dea seama ca eu eram acolo si ca ii urmaream.

**

In pauza, dupa ce am scapat de treaba m-am dus sus la etajul unde aveam clas, m-am reintalnit cu Jeniffer si am luat-o in brate. Mi-am lasat intreaga greutate corporala pe ea, eram extenuata.
- Nu mai pot, am murmurat eu printre dinti.
- Te cred, gata lasa ca totul are sa fie bine, imi spune ea zambind.
Deodata incepe sa-mi sune telefonul, il scot din buzunar si ma uit sa vad cine suna, era Yuji.
Duc telefonul mobil la ureche si ascult ce avea acesta sa-mi spuna. Se parea ca tata avea de gand iara sa primeasca oameni in chirie la noi acasa. Nu mentionasem ca noi aveam o casa foarte mare, ziceai ca era bloc, insa avea aspect de casa. Se intampla in anumite perioade ca tata sa lase lumea sa vina in chirie la noi, nu din necesarul de bani ci asa pur si simplu. Pentru companie mai mult, cum zicea el : “Unde’s doi puterea creste”. Dar de data aceasta acest lucru era permanent si chiar eram de acord, nu stirca putina comunicare.
I-am multumit lui Yuji pentru anunt si am inchis mobilul. Apoi am intrat in clasa pentru ca pauza era pe sfarsite. Desigur nu lipseaca roscovanul acela sa-mi faca cu ochiul, sau Amanda sa ma tachineze, totul era perfect.

**

Cand seara s-a lasat pe intreg orasul, iar orele au laut sfarsit, am plecat si eu acasa. Jeniffer nu a puttu veni cu mine de data aceasta, deoarece parintii ei au decis sa o ia cu masina. Asa ama vut oportunitatea sa-i salut. Pareau de treaba si foarte grijulii, chiar imi placeau.
Dupa ce mi-am luat ramas bun de la ea, am luat-o pe strada in sus. Si ia ghicitit cu cine m-am intalnit cu “baiatul din metrou”, care se parea ca se uita la mine din nou.
- La ce te uiti, desteptule, acum vrei sa ma calce si masina din cauza ta ? spun eu pe un ton morocanos.
- Nu.., spune el ranzand. Iis trece mana prin par si si-l da pe spate, insa firele se incapataneaza si ii cad pe frunte.
- Si unde iti e gasca de soldati ? Sau iubita ? intreb eu idiferenta in timp ce-mi bag mainile in buzunar.
- Baietii au luat-o pe alt drum de data aceasta, iar daca te referi la Amanda sa stii ca nu e iubita mea. Tocmai ina cel moment mi-am dat seama ca m-amd at de gol de una singura, baiatul asta avea ceva de te suia doar printr-o privire.
- Gah ! Ce proasta sunt..
- Te-ai dat singura de gol, dulceata, imi atribuie el mie un apelativ enervant si dezgustator. Ma apropii de el si il trantesc de zidul unei cladiri.
- Nu sunt dulceata ta, mai bine vezi-ti de treaba ta, asa sa le spui fandositelor de la scoala, nu mie. Ma rastesc eu la el, lasandu-l cu ochii mari.
- Hmm.. chiar esti cum spune roscovanul, o feline dezlantuita, te iei numai dupa propriile tale regului, imi zambeste el strengareste. Ii dau drumul si imi vad de drum, acum nici ca mai doream sa scot un sunet pe gura, mai bine ma calca o masina, decat sa stau cu el la taclale.
Nu a durat mult si am ajuns la statia de metrou, am urcat si tot ca ieri amandoi ne-am tinut de barile de sus, de data aceasta era mult mai multa lume ca inainte. Eram putin inghesuiti, nu era mult spatiu asa ca a trebuit sa stau lipita de el, catul meu de al lui erau lipiti.
Mi-a propus sa ma intorc cu faţa la el, caci asta era singura solutie prin care puteam sa respiram si noi usurati. In nici un caz nu aveam eu de gand sa imi lipesc peptul si burta de el. Mai bine muream strosita de restul decat sa-i simt trupul aproape de al meu.

**

Mai avem doua stati, nu te teme, iesim de aici. Imi spune el zambind. Dar esti sigura ca nu vrei sa..
- Da sunt sigura, strig eu rusinata, imi simteam obrajii calzi, iar ochii imi straluceu, mi-am lasat privirea in jos ca acesta sa nu observe.
- Cum spui tu, insa idea mea e mult mai buna..
- Nu-mi pasa, daca nu vreu, nu vreu ce trebuie obligatoriu, am strigat eu speriindu-i pe cei din metrou, asa s-a mai facut loc. Uite acum avem loc, insa ceilalti s-au dat in spate din cauza mea.
- Esti tare ! spun el razand.
- Nu, nu sunt.. asa ca taci.
Cand am coborat din metrou, acesta m-a apucat de mana stanga, mi-a ridicat-o si mi-a pus bratara pe care eu o scapasem, atunci cand am alergat. S-a apropiat de mine si a incercat sa ma sarute, insa cand mi-am dat seama ce dorea sa faca, am tresarit si l-am impins, apoi i-am multumit si am fugit spre casa.