[romance / comedy] Pasii spre inima inima ta

[hiimera]

Hello !
yey am revenit cu nextul, fetelor va multumesc foarte mult de comm, momentan nu am sa va raspund in aprofunzime la comm, insa pe parcurs da.
Mi-am permis din nou sa scriu mult, dar nici excesiv, inca nu am intrat in adevarata actiune, dar nu mai este mult.
M-am corectat odata, insa ma ami corectez inca odata acum.
Pai sper sa va placa si acest capitol, care nu este deloc asa de interesant. --"
Promit ca urmatorul capitol am sa-l fac mult mai bine si plin de actiune. >.<

Capitolul 2

Baiatul din metrou, baiatul din metrou numai la asta ma gandeam, adica m-am gandit toata noapte.
L-am vazut in vis, l-am vazut si cand m-am trezit, iar acum sunt in baie si ma uit ca nebuna la mine in oglinda. Dar nu ma vad pe mine cu adevarat, il vad tot pe “baiatul din metrou”, minteam mea nu poate crea si ea o alta iluzie, chiar nu poate ? Mi-am dat o pama peste obraz, ca sa pot sa-mi revin din visare si sa nu-l mai vad pe ala peste tot. Ce naiba, din cauza lui a trebuit sa fac turul orasului cu metroul.
- Dada viitoare nu ma mai las eu pacalita... de nimeni, nici de „baitul din metrou”. Spun eu maraind, in timp ce ma spal pe dinti. M-am uitat la ceas ca sa vad daca mai am timp sa manac, aveam noroc.
De data aceasta m-am trezi mai repede si desigur stiti cu toti din cauza cui, m-am trezit eu asa de repede. Nu mai repet acel nume, ca deja mi s-a acrit.
Baiatul acela sigur avea si el un nume, insa singurul pe care il stiam eu era : „Baiatul din metrou”, m-a bufnit rasul si am scuipat pasta de dinti pe oglinda, deja cred ca repetase-m de prea multe ori acel nume.
Dupa ce mi-am terminat treaba in baie, m-am dus spre dulap de unde mi-am scos: o bluza gri deschisa si pufoasa, care imi venea pana la fund, o pereche de blugi de culoare negru amestecat cu alb si putin taiati la genunghi, o jacheta din peile neagra umpic scurta, venindu-mi pana la talie si o sapca neagra cu multe scrisuri pe ea.
Am luat rucsacul, am aruncat cartile pe care trebuia sa le folosesc la scoala astazi, cateva pixuri, un creion mecanic si o guma, iar apoi am parasit zambind fericita pe usa de la camera. Am coborat scarile si am iesit pe usa ce face legatura cu bucataria, restaurantului. Era destul de mare, se parea ca tata, care era si bucatarul sef, impreuna cu inca un angajat facea preparate traditionale pentru oaspeti. Iar ceilalti chelneri care erau maxim trei, duceau preparatele la clienti pe tavi.
Tata ca de obicei se prostea si ii facea pe toti sa rada, l-am salutat politicos, aplecandu-ma asa cum o facem noi japonezii si m-am repezit la o masa. Asteptam sa fiu servita, aveam destul timp pana cand trebuia sa plec, ce uitasem era sa ma incalt.
Yuji, un chelner foarte de treaba si foarte dragut, a venit si pe langa ca mi-a dat sa manac, mi-a adus si tenesii grii cu stelute negre din dulapul de pantofii.
Inca nu imi pusese farfuria pe masa, iar distanta intre capul meu si tava nu era mare, iar cand am incercat sa ma aplec sa-i multumesc, era sa dau cu faţa in ea si sa iau mancare in cap.
Norocul meu a fost ca acesta m-a atentionat, inainte ca dezastrul sa se intample.
- Shizuki, ma dar neastamparata mai esti, mai bine spus nu esti atenta. Imi spune el mie razand.
- Da stiu, scuze am avut multe pe cap, de ieri pana astazi, ii raspund eu in timp ce apuc furculita si amestec mancarea.
Acesta isi trage un scaun si se aseaza langa mine.
- Ce s-a intamplat, micul meu dragon ?
- Nu ma lua si tu cu alinturi siropoase, il rog eu deja bosumflata.
- Nu te supara, spune el in timp ce-mi da o suvita de par pe spate. Mie stii ca imi poti spune orice, doar suntem prietenii de ceva vreme, nu crezi ? afiseaza un zambet characteristic lui si ma face sa zambesc.
- Da ai dreptate, suntem prieteni buni, pai ieri la ore o nebuna a inceput sa se dea mare si vai ei, superbitatea clasei, iar in metrou, pai era un baiat si..
- Era frumos asa ca nu ai putut sa te concentrezi, am dreptate ? spune el zambind.
- Da ! Dar, ce repede ti-ai dat seama.
- Te cunosc de doi ani Shizuki, ai uitat ca eu eram ala care iti dadea sfaturi cum sa te bagi in vorba cu un baiat, imi spune el in timp ce-mi atinge obrazul stang cu degetele.
- Da tu esti ala..
- Bine lasa, data viitoare sa ai grije, vezi ca nu mai ai timp, dute ! Ma anunta el in timp ce-mi arata autobuzul care pleaca din nou.
De ce eu ? De ce mereu eu ? Oricum decat sa am de aface cu pramatiile acelea, preferam sa merg pe jos, ma mai relaxam si eu, imi eliberam mintea de toate procariile.
Aerul era proaspat, nu era deloc frig, chiar daca era toamna, era placut.
Lumea se parea ca muncea din greu, unii strangeau frunzele, altii maturau trotuarul.
Cartierul in care ma alfam era unul chiar frumos, lumea era prietenoasa, toti ma salutau, chiar daca eu pe ei personal nu-i cunosteam.
Insa tata, se facu-se el cunoscut, reusita lui era restaurantul familiei, de cand mama a murit, totul a devenit mai linistit in familia mea. Tata e singurul pe care il mai am si il iubesc enorm, vreu sa fie fericit.

**

Intr-un final am ajuns si eu la liceu, la fel ca ieri, multa lume. Toti stateau in curte, vorbeau, se distrau, fiecare cu ce il durea.
Am fost intampinat imediat de glasul dulce al lui Jeniffer, care venea alergand si imi facea cu mana. S-a oprit in dreptul meu si si-a tras aer in piept. Apoi m-a luat in brate si ma strans tare de tot, spunandu-mi ca i-a fost dor de mine.
Trecuse doar o zi si deja ii era dor de mine, ce mai figura, am apucat-o de umar si am tras-o langa mine si am pornit-o spre campus.
Desigur toti se uitau la mine, de parca eram o ciudatenie a naturii, insa nu numai eu era.
Ce de parca ai nu au fost creati de Dumnezeu. Altii fluerau, altii injurau, cate si mai cate specimene, avea din ce sa alegi.
Mi-am cautat dulapiorul, unde mi-am asezat cartile, al lui Jen era dupa inca doua dulapioare.
Usa de la intrare s-a deschis fulgerator, iar blondina si-a facut aparitia impreuna cu gasca ei de retardati, ce imi doream sa cada si chiar asa a si facut era sa se impiedice, ce am mai ras. Dar la cat de fandosita si autoritara era, imediat toti si-au inchis pliscul, numai eu radeam si ma auzeam in intreg holul.
- Pss.. Shizuki, vezi ca vine ! striga in soapta la mine Jeniffer, in incercarea de a ma face sa ma opresc pana nu era prea tarziu. Insa chiar era prea tarziu, printesita venise la mine si imi tipase sa nu mai rad si sa-mi inchid pliscul atunci cand vine ea in scoala.
Am incetat din ras, insa era asa de aeriana, chiar nu imi pasa, i-am aruncat vreo doua replici de i-am inchis eu pliscul, nu era ea sefa mea.
- America e o tara libera,asa ca pot face ce doresc, oricand doresc, ii spun eu si o apuc de mana pe Jen si plecam in clasa.
Nici nu m-am uitat in spate, cu siguranta facea acte de dramatizm, ce patetic si spunea de mine.
Am intrat in clasa, m-am asezat in banca, la fel si Jeniffer si am astepta ca profesorul sa-si faca aparitia.
Baitul de ieri, caruia i-am dat cu creionul in cap, s-a apropiat de mine si a lua loc in banca de alaturi in dreapta.
- Imi place cum esti, rebela si foarte isteata, spune el in timp ce-mi face cu ochiu.
- Aha si ce treaba am eu cu tine, de fapt ce doresti ? Nu te duci la blondina aia, ca parca iti era iubita, acum sigur boceste dupa tine, ii aplic eu lovitura de gratie.
- Mrr, esti periculoasa, ca si o feline, incepe el sa se simta bine in prezenta mea. Amanda nu este prietena mea,in nici un caz iubita.
- Foate dragut.. altceva ? il intreb eu indiferenta.
- Pe langa asta, tu esti mult mai potrivita pentru mine, felino, esti traznet, incepe el sa aiba fantezii, tot ce spunea nu avea logica.
- Mrr si tie, roscatule, insa nu sunt disponibila, ma ridic eu si ii spun in faţa, apoi ma indrept spre baie.
Trebuia sa imi trag rasuflarea, astea chiar erau niste matahale scarboase, altceva mai bun nu aveau ce sa faca. Cand am iesit din baie, am fost intampinata de catre diriginte ca mi-a spus clar si la obiect, ca la ora lui nu mai am ce cauta acum, din cauza unui bilet foarte deranjant, trimis de mine. Habar nu aveam ce spunea pe gura, eu nu i-am trimis nici un bilet, cand m-am indreptat spre iesirea din spate, am vazut-o pe Amanda cum radea impreuna cu fetele ei de mine, sigur ea i-a dat biletul dirigintelui, dar mai exact ia la scris si apoi a dat vina pe mine, nemernica, nu scapa ea asa de usor.
Mi-am inghitit saliva ce se stransese in gura, iar apoi am deschis usile si am iesit afara, era cald, placut. O zi perfecta de a chiuli la ore, insa eu nu chiuleam. La iesire am dat nas in nas cu cineva, nu stiam cu cine fiindca eram pe jos cazuta in fund, apoi i-ama uzit glasul :
- Esti bine ?!
- Da sunt, si imi intid mana si il apuc de degete, imi ridic privirea si raman uimita, era chiar baiatul din metrou. M-am ridicat repede in picioare si mi-am cerut scuze de cred ca maxim o suta de ori.
- Dar de ce imi cer eu scuze ? Tu ar trebui sa-ti ceri scuze bai ! Ca ieri m-ai pacalit ca s stau in metrou si sa fac turul orasului, am strigat eu la el.
- A tu esti fata aceea aeriana ce ma priviea in continuu, spun el ranjind.
- Cum ? Nu, tu erai ala care te holbai la mine, tu ai inceput, apoi eu .. ti-am urmat ca proasta exemplul, am strigat din nou.
- Hmm.. esti amuzanta, sper ca o sa ne mai intalnim, imi sopteste la ureche si pleaca spre banca, unde se aseaza si incepe sa asculte muzica la casti.