Otrava

[AoiButterfly]

I. ...

- Bagajele si biletul, va rog Domnisoara.
- Imediat, ma scuzati.
Biletul asta era pentru mine ca o scapare de aici. Aveam impresia ca porneam in calatoria vietii mele. Totul era nou. Nu mai fusesem niciodata plecata asa departe si in afara de asta, nu cu avionul. Cred ca ar trebui sa ma prezint si sa va prezint si putin situatia si, mai ales cum am ajuns sa calatoresc cu avionul.

Tocmai se terminase anul scolar si era festivitatea. Ca de obicei liceul nostru a avut unul dintre cele mai frumoase spectacole. Terminasem clasa a IX-a cu bine, o medie bunisoara si cu cateva felicitari din partea profesorilor. Cam asta isi poate dori un elev. Inca de la inceputul anului imi pusesem in cap sa plec in vara undeva departe daca aveam sa fiu multumita; atat eu cat si mama si tata, de rezultatele mele la invatatura. Imi aduc aminte foarte clar cum am primit marea veste.
Era 17 iunie. M-am trezit invaluita de o lumina. Prima mea intentie a fost de a ma uita la ceas: 2:00. Credeam ca isi batea cineva joc de mine; cel mai probabil fratemiu. Lumina se stinsese si am simtit cum cineva pune mana pe mine. Era mama.
- Scumpo, haide trezeste-te.
Deschid ochii mai mult ca sa spuna ca m-am trezit. Imi ridic capul si intreb ce s-a intamplat de ma trezeste la ora asta. Imi raspunde doar ca trebuie sa ma trezesc, sa ma spal si apoi sa ma duc la ea in dormitor. Nu aveam ce face asa ca am ascultat-o.
Stateau amandoi, asezati pe pat cu niste fete foarte serioase.
Nu stiam ce exact avea sa se intample. Situatia era destul de ciudata.
Simteam ca inima mai are putin si o sa o ia razna. Fetele acelea serioase ma speriau. Nu i-am mai vazut niciodata asa. Ma facuse curioasa, mai mult decat eram de obicei. Era destul de tarziu si nu cred ca le ardea de glume sau ceva in genul, nu sunt genul de persoane, sau cine stie.
Se ridica usor. Imi arunca o privire rapida si un zambet tolerant. Mergea incet, se vedea cat este de obosit. Pijamalele aratau groaznic, ochii erau rosii si avea niste cearcane imense. Observai destul de usor ca arata ca si cum il trezise cineva foarte recent. Eram foarte aproape unul de altul. Gura i se rasfranse intr-un zambet siret.
- Pleci! Si se intoarse langa mama.
Am ramas uimita. Plecam? Ce se intampla aici? Doamne, glume de la ora 2? Cred...
Un ranjet se ivi in coltul buzelor lui. Dupa cateva moment incepu amandoi sa rada puternic. Se tineau unul de altu de parca o betie nemotivata ii cuprinse.
- Sa-ti fi vazut fata, spuse mama care incepu sa isi stearga lacrimile.
- Foarte ciudata. Si urma un alt val de rasete insa de data asta ceva mai potolite
Situatia era oarecum incomoda asa ca am inceput sa rad si eu.
- Draga mea, imbraca-te pentru ca trebuie sa plecam. Te duci in America, la Matusa.
Nu mai aveam puterea necesara sa mai zic sau sa mai fac ceva. Ramasesem cu gura deschisa, cu o falca atarnata, uimita de spusele ei.
In urmatoarea clipa am tasnit de pe scaun direct spre gaturile lor. Era fericita. In sfarsit aveam sa plec pentru ceva timp, departe, intr-o tara pe care nu o cunosteam.
Am simtit cu chipul tatei se lumineaza puternic. Era fericit pentru mine.
- Haide, lasam imbratisarile pentru mai tarziu. Acum trebuie sa ne apucam de bagajul tau, si incearca sa nu trezesti toata casa, spuse mama razand.
Am iesit din camera sarind dupa un picior pe celalalt. Eram fericita. Speram ca o sa ma distrez si pana la urma va fi o vacanta reusita.
In trei ore am reusit sa facem bagajele. Nu numai ca am trezit toata casa, inclusive cainele cat si cativa vecini care au venit suparati la usa noastra.
Drumul spre aeroport a fost unul scurt. De fapt, pana acolo fac pe putin 5 ore, insa am stat de vorba cu mama si fratele meu, Andrei. Tata din pacate nu a putut sa ma insoteasca, chiar mi-a parut rau. A trebuit sa imi iau de acasa la revedere de la el. S-a lasat cum lacrimi.
Cand am ajuns in aeroport mai erau doua ore pana cand avionul decola. Eram agitata. Adi nu avea nici un stress, se uita dupa fete si le facea cu ochiul, iar mama ma strangea in brate la fiecare 5 minute si imi spunea sa fiu fata ascultatoare.
Timpul a zburat si trebuia sa plec. Am inceput sa plangem toti trei, insa pana la urma, ultima chemare m-a facut sa tresar. Eram in fata portii incercand sa merg.
Cand m-am vazut in fata monstruozitatii aleia de metal am simtit ca mi se face rau. Mi se facuse frica. Cred ca pana la urma toate filmele acele horror cu avioane aveau efect. Cand am pus piciorul pe prima scara am simtit ca ametesc, noroc ca un domn m-a tinut sa nu cad. Mi-am gasit cu usurinta locul, era chiar langa fereastra. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi pun centura. Inchisesem ochii pentru cateva minute, insa, cand i-am deschis am realizat ca sunt deja in aer. M-am uitat din curiozitate in stanga mea si am vazut ca era un baiat tanar si foarte dragut. Parea absorbit de o carte asa ca nu am indraznit sa il intreb cu cat timp in urma decolase avionul.
Si sa va spun si cate ceva despre rudele la care ma duceam. Eh, sincera sa fiu nu le-am vazut decat o singura data in toamna anului trecut si mi s-au parut foarte simpatici. Erau doi batranei trecuti de varsta a doua insa care stiau sa se mentina. Au plecat in Statele Unite pe timpul comunismului si nu au mai vrut sa se intoarca in tara. Nu ii condam. Acolo le este mult mai bine. Aveau o casa imensa cu o gradina frumoasa si in spate o piscina draguta care avea o forma foarte interesanta. Copii lor erau deja la casele lor la randul lor fiind parinti. Nu aveam sa ma plictisesc de loc acolo.
Dupa ce un timp am ascultat muzica m-am plictisit si am hotarat ca trebuie sa dorm. Faceam aproximativ unsprezece-doisprezece ore asa ca aveam destul timp. Am dormit ca un bebelus, neintoarsa.
Am simtit cum cineva pune mana pe mine. Am tresarit.
- Scuze, nu am vrut sa te sperii. Vroiam doar sa iti spun ca avionul face escala.
- Multumesc.
Era doar el. Nu stiam cum il cheama sau unde merge. Insa a fost dragut. Am coborat amandoi din avion si m-am invitat sa bem o ceasca de cafea. Se vedea pe fata lui ca este obosit. Cearcanele il faceau sa para mai matur, iar ochii aceea dadeau senzatia ca plansese recent.
- Cred ca nu am facut prezentarile. Da-mi voie. Mihai, la dispozitia dumneavoastra.
Tipul era dragut si manierat pe deasupra.
- Maria, incantata.
Dupa ce am facut cunostiinta am purtat o discutie lunga. Timp de 2 ore am stat cu cafeaua in fata discutand despre diverse lucruri. Se parerea ca este in clasa a XI-a si ca mergea la rude, insa vroia sa ramana sa faca un an acolo. Imi spusese si de unde vine si unde trebuie sa ajunga insa nu am fost interesata.
"Toti calatorii zborului 108 sa se prezinte la Poarta 3."
- Se pare ca acesta este semnalul de plecare.
Ne-am ridicat de la masa. Am vrut sa-mi platesc consumatia insa nu m-a lasat. A spus ca data viitoare cand ne intalnim, fac eu cinste. In 15 minute am fost imbarcati si gata de plecare. Nu mai era mult pana la destinatie asa ca am hotarat sa mai dorm putin. M-am scuzat spunand ca sunt foarte obosita, mi-am lasat scaunul pe spate si am adormit imediat.



Acest fic este unul original. Este in stadiu de lucru. Atat personajele cat si ideea imi apartin si va rog sa nu le folositi. De asemenea as dori sa specific ca mai este postat si pe alte site-uri si nu este plagiat.



Ja ne...

[AoiButterfly]

II. Inceputul


Nu m-am trezit decat cand am auzit ca avionul trebuie sa aterizeze. Mi-am pus centura de siguranta si am sperat doar sa fie totul bine si sa ma vad in sfarsit cu picioarele pe pamant. Cand am simtit ca rotile avionului ating pamantul parca mi s-a luat o piatra, in cazul meu un bolovan de pe inima. Nici nu am apucat bine sa deschid ochii ca eram deja in aeroport incercand sa imi gasesc din priviri rudele. I-am facut cu mana si i-am trimis un zambet rapid lui Mihai si apoi mi-am vazut de treaba. Poate ca eu nu-mi observasem rudele, insa se pare ca ele o facuse.
Ne-am intalnit in 5 minute dupa ce eu iesisem de la punctual de control.
Cel mai urat lucru de pana acum a fost acela ca au urmat o multime de imbratisari care m-au obosit mai mult decat drumul. Am plecat imediat dupa aeroport apre casa.
Se parerea ca nu stateau prea departe. Faceai 30 de minute pana acolo cu masina.
Peisajul era superb. Pomii mi se pareau adevarati strajeri care pazeau ceva important. Erau inalti si foarte verzi. Poate ca exagerez insa verdele de aici parea mai verde decat cel de acasa. Simteam aerul curat cum imi invadeaza plamanii. Pasarile cantau armonios de prin copaci iar cerul senin completa de minune imaginea. Casele erau toate albe, frumoase si impunatoare; trase toate parca dupa acelasi tipar.
Cele 30 de minute au trecut foarte repede inca nu mi-am dat seaman ca am reusit sa parcurgem 45 de km.
Micuta masina a oprit in fata unei case impunatoare si simple, alba. Daca stau si ma uit atenta in jur observ ca seamana cat de cat intre ele. Nu credeam ca este intradevar ca in filme. Pana la urma chiar sunt toate facute parca dupa acelasi tipar. M-am intors cu fata la casa si am inceput sa o studiez ramand cu gura cascata. Am simtit cum o mana calda ma bate pe umar si imi ureaza "Bbun venit". Doi copii se plimbau cu bicicleta si se uitau insistent la mine; le-am zambit insa spre surprinderea mea ei s-au strambat. E bine de stiut asta pe viitor. Io fi amuzat faza mea, cine stie.
Nustiu cand am adus bagajele in casa pentru ca deja ma aflam in hol. Ma simteam si acum ca si cum as zbura. Reta (nu ii placea sa o strig altfel) m-a ajutat sa-mi duc bagajele in camera. Camera mea avea un micut balcon care dadea exact in fata casei. Camera mi se parea imensa, langa balcon, undeva la mijloc aveam un pat mare de doua persoane, sifonier, birou si baie proprie. Am dedus ca o sa ma simt bine.
Am coborat amandoua vorbind despre cum a fost drumul, ce am facut. Am ajuns in bucatarie rapid, m-au asezat la o masa de patru persoane si au implut-o cu bunatati. Pur si simplu nu ii inteleg pe oamenii astoa, nici acum. Specificasem cu 5 minute inainte ca imi este somn nu foame. Se pare ca cei doi au inteles exact invers.
Am ciugulit de ici colo, m-am scuzat si am plecat in camera. Stiu si acum ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa scot laptopul, sa il deschid si apoi sa ma duc la Dan sa vad daca pot avea internet in camera mea. Mi-a spus ca in doua ore rezolva totul. Ma simteam acolo ca si cum as fi ajuns in paradis.
Cand m-am vazut iar singura in camera m-am trantit pe pat si ma gandeam la ce o sa fac prima data. Am tasnit spre geanta si am inceput sa despachetez, sa pun fiecare hainuta la locul lor. Nu imi aduc aminte cat timp mai exact au reusit sa stea hainele aranjate insa stiu ca oricum mai mult ca acasa. Apoi am iesit putin pe balcon, am studiat baia si am facut un dus scurt. Ma simteam in forma asa ca vroiam sa o rog pe Reta sa imi arate imprejurimile. Nustiu cand insa atunci cand m-am uitat spre fereastra era deja intuneric. Diferentele astea. La noi probabil acum era dupa amiaza si de asta aveam atata energie in mine; alta explicatie mai rezolnabila nu pot gasi. Puteam sa jur ca acum cinci minute era lumina afara. M-am dat batuta pana la urma. Am hotarat intr-un final sa nu ma mai duc sa vornesc cu ei asa am scos capul pe usa si am strigat un "Noapte buna , m-am schimbat in pijamale, m-am asezat in pat si am adormit.
M-am trezit foarte devreme a doua zi, de fapt era inca noapte din ce imi mai amintesc acum. M-am dus pana la baie pentru ca imi era foarte sete si m-am intors rapid in camera. Mi-am luat halatul si am iesit pe balcon.Am stat si am privit cu atentie cerul... pierdusem notiunea timpului. Observasem ca pot vedea avioanele aproape de decolare si de aterizare de aici. M-a luat frigul asa ca am apelat la ultima mea scapare, o plapuma subtire si calduroasa pentru a scapa de racoarea dimineatii. Asa-zisa liniste a diminetii devenea plictisitoare, deci jocul, copilaresc pe de o parte, cu degetele mi s'a parut o alternativa superba
Intr-un final usa de la camera mea s-a deschis. Am scos usor capul si am vazut 3 persoana straine care se uitau in directia mea la fel de ciudat ca si mine. Au intrat pe rand si s-au asezat fiecare pe unde au apucat: baiatul intr-un colt al patului, femeia mai batrana langa mine pe pat iar fata care ii insotea pe fotoliu. Mi se pareau destul de cunoscuti insa nu stiam de ce. Imediat dupa toata aceasta scena a intrat Reta cu o tava plina cu bombonele si prajiturele de toate culorile si marimile. I-a servit pe musafiri si intr-un sfarsit pe mine.
Ma simteam oarecum intimidata stand in pijamale in varful patului, cu trei persoane necunoscute la mine in camera care zambeau prietenoase si imi analizau fiecare miscare. Doamna din fata mea se apropie, ma apuca putin de obraji, imi intoare capul dintr-o parte si in alta pentru a ma studia mai bine si spuse fericita:
- Vai, draga mea nepotica ce mare ai crescut de cand nu te-am mai vazut. Semeni din ce in ce mai mult cu maica-ta, pe zi ce trece cresti si mai mare. Vai, sa nu fii de deochi.
- Multumesc.
Femeia asta ma lasa fara cuvinte. Nu imi aduc aminte sa fi cunoscut vreodata o persoana asa, ca ea, foarte vorbareata si care mereu sa aiba un zambet dragut pe fata. Ce om normal ar putea si asa vessel tot timpul. Am stat si am vorbit despre o multime de lucruri mai putin importante. Nici nu merita mentionate. M-a intrebat despre fiecare membru al familiei, despre problemele de acasa si despre tuica pe care o facea mamaia*; a intrebat daca e la fel de buna. Ma adormea batranica. Parea foarte simpatica cu parul ala prins asa, sus, intr-un coc si incercand sa stea picior peste picior.
Dupa ce a terminat interogatoriu mi le-a prezentat pe celalalte persoana aflate in camera.
- Acestia sunt copii mei si un fel de verisori neoficiali ai tai. El e Cristian, baiatul meu mai mare, iar ea Eliza.
- Buna, adauga ei in cor.
- Sper ca o sa va intelegi bine. O sa isi petreaca vara aici, la Reta. Eu am ceva probleme cu unchiul** si va trebui sa plec in California si nu imi permit sa ii iau si pe cei doi cu mine asa ca m-am gandit ca daca tot ai venit ar fi bine sa ii las aici sa va mai cunoasteti.
Femeia asta chiar vorbea mult. Am incercat sa o intrerup de vreo cateva ori insa incercarile mele au fost in zadar. Chiar cand vroiam sa intreb ceva imi zise scurt:
- Daca vroiai sa intrebi daca cei doi vorbesc romana, sa stii ca o fac, nu prea bine insa se descurca. Oricum o sa va intelegi voi. Tinerii din ziua azi… of… va descurcati voi cumva, oricum sunteti foarte inventivi.
Dupa ce termina de vorbit Cristian si Eliza s-au ridicat automat, ca doi robotei ascultatori, de pe pat, respectiv fotoliu si au venit sa ma salute fiecare dupa care au disparut cu “Tanti Gura Mare”.
Toata saptamana a fost foarte plina ca si ziua de azi de astfel. Dupa ce am ajuns sa ii cunosc mai bine pe verisorii mei neoficiali am inceput incet sa ma mai distrez si sa invat si mai bine limba. In fiercare zi veneau tot felul de rude; unele veneau pur si simplu in vizita sau sa bea un ceai la ora cinci, insa unii veneau special sa ma vada. Unele intrau si altele ieseau; e destul de obositor sa faci cunostiinta cu o multime de lume si apoi sa le uiti numele. Niciodata nu am retinut in nume in mod special si nu am de gand sa incep sa o fac acum. Dupa prima saptamana apele s-au mai linistit si lumea a inceput sa stea mai putin pe acasa. Reta si Dan au inceput munca asa ca plecau dimineata si venea seara, nu prea mai aveam timp sa stam de vorba.

Cristian si Eliza nu se inteleg chiar asa de bine cum lasa impresia. Cand a fost vorba sa isi aleaga camerele s-au certat doua zile pana au reusit sa se decida. Cristian avea sa stea in camera de langa mine, iar Eliza in partea celalalta a casei; refuzase sa stea langa noi pe motiv ca: “Vreau sa imi fie respectata intimitatea”. Nimeni nu a comentat nimic si am lasat-o sa stea unde vroia. Pot spune ca sunt foarte norocoasa ca “dragul” de Cristian a ales sa stea langa mine. Chiar daca a fost o saptamana grea si mai tot timpul era casa plina de rude seara stateam amandoi pe balcon si ne tineam companie. Am descoperit ca e o companie foarte placuta, spre deosebire de sora lui. Oricum nu as reusi sa descriu felul lui de a fi, are o personalitate aparte pe cand sora-sa e genul fata care crede ca cel mai important lucru in viata e sa iti stea rujul bine pe buze si sa ai unghiile facute.
Luni dimineata lucruri au revenit la normal.
M-am trezit la 11, destul de tarziu insa inca nu m-am acomodat cu fusul orar de aici, sunt destul de multe ore diferenta fata de acasa. M-am ridicat din pat, m-am spalat si am coborat in bucatarie unde stiam ca ma asteapta Cristian cu micul dejun. Si el doarme la fel de mult asa ca de cand a venit la Reta micul dejun l-am luat impreuna; apoi drumurile noastre se despart. Eu ma duc in camera mea unde stau si desenez iar el isi ia chitara si pleaca sau repeta in gradina. O sa aflu eu ce se intampla si cu cine umbla – imi place sa stiu tot – insa azi nu am timp. I-am promis mamei ca o sa ii scriu un mail insa scris a ramas, nici macar nustiu ce sa ii zic asa ca mai bine o las balta.
- Teo…. Vin’ putin te roooog, se auzi o voce pitigaiata.
De abia mi-am tarat picioarele pana in camera ei. Sigur iar avea vreo problema stupida.
- Am o problema si de data asta chiar e grav.
- Scuipa tot.
“ De parca ai sti ce inseamna probleme grave… o sa innebunesc cu fata asta pe cap toata vara.”
- Ies la o intalnire si nustiu cu ce sa ma imbrac. Am de ales intre: fusta asta roz cu tricoul asta alb sau rochita asta roz… si orice as alege imi iau sandalele cele roz pentru ca au toc si vreau sa par mai inalta… Deci?
“ Stiam ca ar fi prea frumos ca sa fie adevarat… ce probleme importante. Si analizand situatia eu nu m-as imbraca cu nici una. Ori fusta asta scurta si transparent, o rochia asta creata pentru mine e tot una… Insa, nu strica sa iti bati joc de unele persoane nu, Teo?
Corect Maria… stiam ca o sa fii de acord cu mine.”
- Eu zic sa iti iei fusta si tricoul, e mai secsy draga si baietilor le place…
- Chiar? Esti cea mai buna. Multumesc, spuse in timp ce ma sugruma.
“ Daca ai sti tu ce buna’s…”
Am plecat repede din camera aia pentru ca nu ma simt bine acolo. Totul mirosea dulce si e roz asa ca m-am retras in camera mea. Nu la mult timp dupa asta s-a auzit usa de la intrare. Plecase in sfarsit… singura. Mi-am luat prosopul si am plecat la dus. Am terminat mai repede ca de obicei. Mi-am luat paltalonii scurti si tricoul negru si am inceput sa umblu prin casa. Am ajuns la bucatarie si mi-am facut o cafea… ma rog, prima data a fost prea tare si acum o facusem apa chioara, nu conteaza. A fost buna pana la urma.
M-am imtors in camera cu cafeau pe jumatate terminata. Usa de la intrare se deschise. Probabil venise Eliza inapoi asa ca nu m-am deranjat prea tare. Am lasat cana pe masa si am inceput sa ma invart prin camera, am facut curat pentru a doua oara pe ziua de azi; ma plictiseam de moarte asa ca m-am gandit sa ii fac o vizita lui Cristian.
- Cioc! CioC! E cineva? Am bagat incet capul in camera sa vad daca este acolo. Dupa ce am analizat camera, m-am dus direct la locul unde isi tine el cd-urile cu filme. Daca tot ma plictiseam am zis ca ar merge un film.
“ Deci wow… tipul are o intreaga colectie de filme horror, o intrece pe a mea.”
In timp ce cautam linistita am observat printre adunatura de cd-uri un material negru.
" Hm, e moale...
Il ridic usor si incep sa il studiez. Observ ca are niste semne, rosii, care semana cu picurile de sange. Le ating usor si observca sunt din cauciuc.
Nici nustiu cat timp trecuse de cand ma aflam acolo insa eram prea concentrata la cd-uri pentru a mai auzi ce se intampla in jurul meu.
- Teo… Hey!
Am simtit deodata respiratia cuiva la urechea mai si o mana calda pe umeri. M-am intors brusc si am scapat cd-ul din mana.
- A… Cristian…
“ Doamne…”
- Imi pare rau, o sa plec acum.
- Nu stai, nu trebuie. Revin imediat.
“ Ce noroc ai Teo. Uita-te la tine, esti rosie toata.”
- Cand ai spus imediat chiar ai vorbit serios. A, scuze nu stiam ca nu te-ai imbracat inca. Revin mai tarziu.
- Nu trebuie ti-am mai zis. Gata, am terminat aici. Ai venit sa iei un Cd? Hei, ce ai in mana? Seamna cu... si se apropie sa ia materialul negru din mana mea. Chilotii mei! tipa el brusc. Se inrosise tot, si o tuli in baie.
Prima data cand am ramas fara cuvinte a fost azi. Prima data cand l-am vazut asa dezbracat. Nu am mai zis nimic… am luat cd-urile si am tulit-o in camera. Daca stau sa ma gandesc nu ar fi fost primul, insa am fost luata prin surprindere. Nu ma asteptam sa il vad numai in prosop, ud ,si culmea a revenit in chiloti… De ce sunt baietii asa comozi?
Nustiu cand a inceput sau cand s-a terminat filmu. M-am gandit la intamplarea de azi toata dupa-amiaza. Chiar si cafeaua pe care o facusem se racise.
Afara se innopta.


* mamaie = bunica din partea lu' mama
** unchiul = cel mai batran membru al familie, avand 101 ani.




Ja ne...

[Jessi]

Salut!
Ai un fic grozav. Imi place mult de tot.
Greseli de tastare nu am vazut. Dar nici nu cred ca erau.
Atat descrierea cat si naratiunea sunt foarte bune.
Eu nu am inteles un lucru. Cand Cristian a avenit prima data in camera era doar in prosop, a doua oara in chilotei si dintr-o data incepe ca sa tipe : "Chiloteii mei". Cum adica, el are chiloti pe el dar cand ii vede pe aia din mana lui Teo. Adica putea ca sa ii ia pur si simplu din mana ei si sa ii bage in vreu sertar sau ceva de genu, dar el in schimb fuge ca un speriat la baie. Faza asta chiar nu am inteles-o :-/


Aaaa.......si inca ceva, ai scris un pic mai sus ca Teo nu a vazut pentru prima data un baiat desbracat :)) . Sunt curioasa ce reactie a avut cand la vazut pe primul daca la Cristian a reactionat asa.

Cea mai tare faza a fost atunci la ora 2, cu asa zisa gluma. Mi-a placut cum au reactionat parintii ei, dar mai ales ea :))

Astept ca sa pui urmatorul capitol cat de curand.........pana atunci Ja Ne :bye:

[D@n@]

oawwww.......ce-am mai ras :))........,,Hei, ce ai in mana? Seamna cu... si se apropie sa ia materialul negru din mana mea. Chilotii mei! tipa el brusc. Se inrosise tot, si o tuli in baie.'' =))
Deci sa revenim.........chiar imi place ficul.......e super ...........si stii ce cred??? Ca in urmatoarele capitole( daca vor mai fi......si sper sa nu renunti) sa bagi si faze amuzante cum e aceea cu CHILOTII.
Greseli, nu am observat deloc.........Naratiunea, descrierea si dialogul sunt OK..... Astept nextu'...........pa pa:bye:

Mod edit : limita e de 5 emoticonuri,stiai? o.o

[AoiButterfly]

Dark_Memory - merci ca ai trecut pe aici si ma bucur ca iti place. Cum a reactionat prima data? Nustiu , probabil a lesinat sau ceva in genu... Si faza cu chilotii: el era in chiloti, insa tipa a gasit alta pereche de chiloti aruncata din intamplare pe acolo...
dana - merci si tie de comm si ma bucur ca iti place. Nu, nu renunt la fic, nu am de ce, e abia la inceput... probabil o sa postez putin cam greu [inspiratia asta], insa nu renunt la el.




III. Cunoastere part.I



Dupa intamplarea din camera lui, Cristian, a inceput sa ma evite si nu imi adresa decat doua-trei cuvinte pe zi si acelea monosilabice. O perioada de timp am stat asa, jucandu-ne de-a oamenii invizibili. Eliza a inceput sa faca plimbari in fiecare seara la ora 8. De cand a inceput acest ritual niciodata nu l-a intrerup.
Chiar daca trecuse aproape o luna de cand stateam toti trei nu ne cunosteam prea bine. Incepusem sa incerc sa ma impac mai bine cu Eliza insa de fiecare data ajungeam la aceleasi conflicte : ei nu ii placea ce ascultam eu, mie nu imi placea cum se imbraca, ei nu ii placea ca nu petreceam cel putin o ora in fata oglinzii, zilnic, iar mie nu imi placea ca totul la ea era roz.
Am hotarat intr-o zi sa ma inscriu la niste cursuri de desen pentru ca si asa ma plitiseam. Chiar daca nu prea stiam limba bine am zis ca o sa ma descurc ; pana la urma orice prost stie sa lege macar doua propozitii in engleza asa ca o scoteam eu cumva la capat si cu asta.
Cum s-a facut dimineata m-am ridicat repede din pat si m-am dus la baie. Nustiu de cand nu mai dormisem asa de prost ca in noaptea aceea, imi aduc aminte ca am avut un cosmar pe care nu l-am mai avut de mult timp si chiar ma intrebam cand o sa il mai am. Nu ma speria, din contra imi placea la nebunie. Cand m-am uitat mai bine in oglinda si am vazut in cate directii imi statea parul am intrat direct in dus ; in 20 de minute terminasem toata treaba si eram gata sa plec spre cursuri. Mi-am luat blocul, culorile si toate creioanele pe care le aveam la indemana, geanta si am iesit pe usa.
Afara era frumos in ciudat procnozelor meteo, cica ar trebui sa ploua toata ziua, in special dimineata. Cerul era albastru si linistit. Valurile de caldura care imi venea in fata ma mai aduceau cu picioarele pe pamant. Incercam din greu sa raman atenta la drum ca nu cumva sa ma ratacesc.
Dupa plimbarea asta relaxanta si felul in care am inceput ziua am crezut ca nimic nu mai poate sa mearga prost.
In sfarsit ajunsesem in fata cladirii in care aveam sa imi petrec 6 ore in fiecare zi, mai putin Duminica si uneori Lunea.
Cladirea era inalta si impunatoare, toata facuta din sticla avand o forma destul de ciudata, in jur de 20 de etaje cu lift atat pe exterior cat si pe interior, iar intrarea principala era o usa de doua ori mai inalta decat cele obisnuite si de trei ori mai lata care se deschidea pe segmente. Nu avea nici un maner. Era ca un zid de protectie invizibila care se ridica cand vroiai sa intri; intrarea se facea pe baza de amprente sau cartele. Ghinionul meu era nu aveam nici cartela iar amprenta mea era respinsa de fiecare data, insa am reusit sa ma strecor cand a intrat un grup mai mare de oameni.
Interiorul era si mai extraordinar decat exteriorul si usa aia complicata. Totul era din sticla, chiar treptele rulante si cele clasice. Tot mobilierul la fel numai ca ele aveau cate o pernuta din satin rosu. Am pasit incep pe una trepte. Odata ce m-am vazut urcata cu ambele picioare pe ea si inca nu se sparsese am zis ca e de bine si am inceput sa urc in continuare. M-am oprit la mijlocul drumului ca sa admir privelistea de jos . Totul parea desprins dintr-o poveste SF.
De la etajul unu am luat liftul, care era normal, nu mai era din sticla, pana la etajul 7, unde se desfasurau cursurile.
Nu stiu cum erau la celalalte etaje insa cand s-a deschis usa liftlui am scapat un sunet de uimire. La fel ca si celalalte etaje si acesta esre din sticla ; podeaua este facuta dintr-o sticla cenusie pe care erau desenate tot felul de lucruri abstracte. Imi era frica sa calc. Frica ! Poate este prea mult spus frica. Aveam un gol in stomac si de fiecare data cand calcam pe unul din desenele de pe jos parca faceam un pacat. Peretii era facuti dintr-un material amestecat cu sticla, o combinatie foarte placuta iar usile nu existau; in loc de usi erau spatii libere prin care puteai sa intri iar in fata fiecarui spatiu erau desenate desenate doua sau trei sageti fiecare in alt mod. In fata asa spusei ‘‘cancelarii’’ erau desenate carti si mai multe registre, una peste alta care la colturi aveau cate o petala a unei flori, de diferite marimi si culori, acestea prelungindu-se spre centrul holului unde se afla un desen mai mare, carea avea intr-un fel, mai mult sau mai putin legatura cu desenele aflate in fata a 4 spatii libere (usi), acesta fiind legat de restul desenelor de pe hol prin niste linii de toate marimile si culorile care formau un labirint daca stateai sa le privesti atent.
Pe pereti era diferite ‘’tablouri’’ mici, desenate direct pe sticla sau pe materialul cu care era amestecata sticla pe peretele respectiv. Nu erau mai mari decat un caiet miciar ramenele erau facut dintr-un fel de fier si tabla, negre.
Nu ma asteptam sa gasesc asa ceva. Cel care facuse cladirea si se ocupase si de interior era un geniu.
Clasa de desen era chiar in fata mea. M-am lipit putin de perete, am tras aer in piept si am pasit inauntru.


Orice sfat/critica e bine venita.





Ja ne...

[Jessi]

Salut Teodora!
Wow.............super misto capitolul.
Se pare ca de la incidentul cu chiloteii, Cristian o ivita :))
Cred ca daca era sa fiu eu in locul lui Teo, ca sa intru intr-o asa cladire impresionata as ramane fara rasuflare.
Si eu sunt foarte pasionata de desen si daca as avea ocazia sa intru intr-o cladire realizata arhitectural dupa cum ai descris-o tu, cred ca as lesina pe loc.
Revenind la ficul tau.
Greseli nu am vazut absolut de loc. Iar descrierea a fost mai mult decat buna, foarte buna.
Continua tot asa. Felicitari !!!

Pana la urmatorul capitol .............JA NE :bye: :*