02-09-2010, 11:58 AM
Mersi pentru părere/comentariu ! >:d< Apreciez ;;)
Am mai scris două poezioare. Well, mi-au venit în minte azinoapte când m-am băgat în pat. Bine că am telefonul că altfel le pierdeam * laughs *. În orice caz, nu ştiu cât de reuşite sunt dar... astea's :
Mai lasă toamna…
De două zile tot aştept să înţeleg ceva
Mai stau şi-acum pierdut în prag
Şi cânt. Eu te-am pierdut?
Văd şi acum frunzele verzi căzând
Iar tu acolo stai mereu ca-ntotdeauna,
Lângă copacul purpuriu,
E el! La fel ca-ntotdeauna,
Violet în ochii noştri verzi.
Şi frunzele-s îngălbenite
Åži cad ÅŸi se lovesc de sol.
Minciuna o pricep acum
Căci primăvara desenată
E dusă-n Cer de mult.
C-un zâmbet dulce şi fragil
Atunci tu ai furat-o.
Acum nu e la fel, o ÅŸtiu.
Din pragul meu, vameÅŸ de ploi
Privesc.... Dar ÅŸtiu!
Deja te-ai dus furând cu tine
Parfumul dulce-al primăverii
Şi n-aştept să revii nicicând,
Oh, tu, suflet mort de mult.
O, primăvară făr’ de soare sfânt
Îmi lasă toamna să dăinuiască mult.
Am mai scris două poezioare. Well, mi-au venit în minte azinoapte când m-am băgat în pat. Bine că am telefonul că altfel le pierdeam * laughs *. În orice caz, nu ştiu cât de reuşite sunt dar... astea's :
Toamna
E frig şi bate vântul,
Fereastra mea-i închisă
Şi-n adierea ’ceea,
Mărunta ploaie se aruncă.
Sunt stele mai târziu pe cer,
Sunt vii ca niciodată
Şi-mi spun uşor în gând:
E oare ce-am aÅŸteptat de mult?
Se simte-n aer, peste tot.
O văd pe stradă pustiind,
Şi ştiu că a venit.
E frig. E frig şi bate vântul
şi e toamnă. E toamnă!
E frig şi bate vântul,
Fereastra mea-i închisă
Şi-n adierea ’ceea,
Mărunta ploaie se aruncă.
Sunt stele mai târziu pe cer,
Sunt vii ca niciodată
Şi-mi spun uşor în gând:
E oare ce-am aÅŸteptat de mult?
Se simte-n aer, peste tot.
O văd pe stradă pustiind,
Şi ştiu că a venit.
E frig. E frig şi bate vântul
şi e toamnă. E toamnă!
Mai lasă toamna…
De două zile tot aştept să înţeleg ceva
Mai stau şi-acum pierdut în prag
Şi cânt. Eu te-am pierdut?
Văd şi acum frunzele verzi căzând
Iar tu acolo stai mereu ca-ntotdeauna,
Lângă copacul purpuriu,
E el! La fel ca-ntotdeauna,
Violet în ochii noştri verzi.
Şi frunzele-s îngălbenite
Åži cad ÅŸi se lovesc de sol.
Minciuna o pricep acum
Căci primăvara desenată
E dusă-n Cer de mult.
C-un zâmbet dulce şi fragil
Atunci tu ai furat-o.
Acum nu e la fel, o ÅŸtiu.
Din pragul meu, vameÅŸ de ploi
Privesc.... Dar ÅŸtiu!
Deja te-ai dus furând cu tine
Parfumul dulce-al primăverii
Şi n-aştept să revii nicicând,
Oh, tu, suflet mort de mult.
O, primăvară făr’ de soare sfânt
Îmi lasă toamna să dăinuiască mult.