Zâmbetul desparțirii

[Itsumi]

Thanks again pt comment...voi posta mai rar...Cand voi avea timp :P
Sper sa va placa si acest capitol...
Enjoy!



Capitolul 3 - Prietenia. . .



”Atunci cand totul pare frumos,
Dezastrul vine si te loveste cand lumea ti-e mai draga…”





In sfarsit trupul meu inert a parasit asfaltul incomod si rece. Picurii de ploaie incercau sa spele urma tragediei insa fara mare succes. Mama era defastata, tata incerca sa supravietuiasca, insa in sufletul lor numai aveau nici o bucurie, nici o speranta. Imi pare rau acum ca am ales aceasta cale, insa nu aveam de ales. Ori muream eu, ori ma omorau ei. Nu suna foarte clar, stiu, acest lucru. Intrasem intr-un anturaj periculos dar si interesant in acelasi timp.
Multe reguli erau de urmat si de respectat cu sfintenie si deasemenea simbolurile lor speciale ale acestei organizati nu trebuiau stiute de cei din afara. In orasul acesta era sediul central in care aceste grupuri se puneau pe roate. Secta nu era cu siguranta, deoarece nu m-as fi bagat niciodata in asa ceva, insa oamenii pe care ii intalneai aici sunt deopotriva buni dar si rai.

” Tot ce vorbim aici, va ramane in aceasta incapere, iar tu sub sabia dreptatii nu trebuie sa divulgi secretul niciodata.”

Cam asa ceva se desfasurau toate inceputurile intalnirilor noastre.
Dragut, nu? Acum cand sunt o fantoma umblatoare, totul pare frumos, ma pot plimba unde vreau, cand vreau, sa bantui pe cine am eu chef...Â…mda o eternitate o sa fie asa. Sincer nu mi-ar displacea, insa am planuri mai mari decat sa stau sa bantui pe aici. Oricum nu mi-a placut niciodata acest oras. Mereu il detestam pentru ca parea atat de perfect, oameni perfecti, intr-o lume neimaginabila de perfecta.
Imi doresc sa ajung pana in Hawaii, sau Jamaica, teoretic pentru o fantoma ar trebui sa fie destul de usor nu?
Hmm, ce hilar...Â…Chiar si acum cand sunt fantoma imi place sa visez asa spre nemurire, care chiar o am acum..
Pe strada lumea a inceput sa plece spre casele lor. Ma bucur, nustiu cati au venit aici din mila, si cati din disperarea de a ajunge la televizor. Toate posturile de stiri au anuntat decesul meu, mai bine spus sinuciderea mea. Acum probabil mama si tata, scumpii mei parinti vor tine un speech chiar acum. Ce n-as da sa am un televizor..
Doamne dar proasta sunt.Â…Sunt o fantoma, pot intra in casa oricui sa priviesc un amarat de ecran.Â…Hmm cred ca ma voi duce la Stacey sa ma uit.
Aleile pareau pustii, triste, ca si cum ar fi stiut si ele ca eu numai exist. Uite casa lui Stacey, sigur nu o sa imi simte prezenta.

- Stacey, draga am sosit. Sunt o fantoma tare prietenoasaÂ….Ai un televizor de imprumut?
Ce dragut suna. Ca pe vremuri cand dadeam buzna in camera ei. Stacey este sau era, se potriveste mai bine momentului cea mai buna prietena a mea, parintii ei fiind mari regizori la Hollywood . Stiam totul una despre cealalta. Tineam una la alta si simteam ca o puternica legatura ne leaga. Ne stiam de la gradinita, chiar daca eu am stat numai doua luni apoi renuntand la ea. Nu aveai ce sa-mi faci, imi displacea gradinita o uram... .
Oare unde o fi fata asta? Uite-o...Â…

Of doamne, Stacey ce ti-am facut, trezeste-te Stacey, STACEYYY!!
Unde este toata lumea cand ai nevoie de cineva?? Stacey te rog, StaceyÂ….
Idioat-o, de ce ai luat tot flaconul de calmante cu whiski, si te-ai spanzurat.Â…doamne, te rog sa nu mori, Doamne stiu ca nu am dreptul asta sa-ti cer, dar te rog nu mi-o lua pe Stacey, te rog...Â…
- Si acum urmeaza declaratia familiei Howard, referitor la sinuciderea fetei lor Leena Howard.

- Eu si sotia mea suntem distrusi. Nustim cine sau ce a impins-o pe scumpa noastra fetita sa recurga la acest gest. Suntem profund dezamagiti de comportamentul odraslei noastre, insa singurul lucru pe care il putem face acum este sa ne rugam la pacea sufletului ei neodihnit. Dumnezeu sa o odihneasca! Numai facem comentarii, va urez o seara buna.

Ce dragut tataÂ…ce frumos ai mascat dand toata vina din lume pe atitudinea mea. Te felicit nici ca se putea mai bine. Si voi ati avut o mare contributie la moartea mea atunci cand ati aflat ca fac parte din acea organizatie. Ai incercat sa mituiesti pe acei oameni ca sa ma dea afara insa ei stiau ca sunt un important pion in acel grup. In fine numai conteaza.Â…Tot ce are importanta este sa nu moara, Stace...Â…


- Hy, Leena. Nu ne-am vazut demult nu? A si e al dracului de marfa sa fi fantoma, nu crezi?