Yumeria [terminat]

[JavaLeen]

Seijuru o urma pe Kana fara sa opuna rezistenta. Daca ar fi fost ceva rau in fata, Reisui ar fi reactionat imediat... dar nu fu cazul. Icni doar de cateva ori cand fata schimba directia destul de brusc, dar reusi sa tina pasul fara sa cada.

Abia spre rasarit Kana se opri, privind undeva pe cer si, pentru o clipa, Seijuru se temu sa nu cumva sa fie vorba de mama ei... dar era altceva... o pasare imensa care plana direct spre ele, pana cand putu fi diferentiata a fi de fapt un inger.

'Cineva din restul grupului... Oare a venit s-o caute pe fata-lup?' se intreba intrigata. 'Nu se poate sa se fi ingrijorat pentru ea sau asa ceva... trebuie ca au nevoie de ea cumva...' gandi in timp ce ingerul ateriza in apropiere si Reisui, care reusise sa le ajunga din urma, se ascunse dupa picioarele ei.

Traise in Yumeria multa vreme... atata vreme incat sa apuce sa concluzioneze ca yumerienii nu tineau unii la altii neconditionat... dar undeva, in strafundul ei, inca mai spera ca aceasta forma de inocenta mai exista cumva.

[Aly]

Cateva raze se rasfrangeau peste chipul adormit al zanei, impiedicandu-i somnul lung si linistit. Soarele era de-o schioapa pe cer dar asternuturile parca nu ii dadeau voie sa se ridice, oblingand-o sa stea si sa se gandeasca. Acea batranica draguta de aseara avea ceva fermecator si totodata diferit la ea, senzatia cunoasterii puse stapanire, nu avea multe amintiri despre copilaria ei, si le pierduse cu multi ani in urma, pe cand, dorind sa ajute pe cineva a fost ea cea care a cazut in capcana. Tot ce isi aducea aminte era doar o femeie care o ingriji, dar de atunci multe lucruri s-au mai intamplat. Un zambet scurt aparu pe fata ei, un suras uitat isi facu simtita prezenta, uneori era bine sa fii si melancolica. Zabovi vreo ora in pat gandinduse, era vremea sa se trezeasca. In han o zari pe Yume vorind cu Hinaria. Era putin intrigata sa afle ce se discuta, cand un mic spirit aparu, era Helly, o veche prietena, daca se poate spune asa. Ca sa nu fie privita ca o ciudata, Anastasia se reintoarse in camera ei impreuna cu spiritul, vorind singura era ceva ciudat pentru unii dintre cei aflati la han. In camera, spiritul ii povesti ce s-a intamplat de s-au ascuns cu totii, dar afla si cateva lucruri noi, in special despre batranica si inca cineva.
"A fost pe aici dar nu mi-a simtit prezenta, oare de ce ? Sa fi fost cineva care il bloca dar nu putea sa fie, unica persoana pe care o situ ca poate face asa ceva era mama dar ea ... Of, la ce ma gandesc? "
Si totusi spiritul nu ii spusese chiar totul, batranica aceea o rugase sa nu o faca iar ea nu se putea impotrivi unei rugaminti unei vechi membre a consiliului, cel putin nu cuiva care o ajutase de atatea ori inainte sa moara si sa ajunga in lumea spiritelor.
Anastasia era in camera si multe lucruri ce se intamplau afara nu ii mai dadeau importanta. Avea un mister de descoperit si isi mai gasise o noua aventura in care sa porneasca odata ce aceasta se va termina.

[hikari marina]

Anastasia credea ca Yume nu o zarise,dar se inselase,desi vorbea cu Hinaria despre noua membra a echipei care sosise impreuna cu prietena lor Kana,ea o zari pe Anastasia si simti prezenta unui spirit.Ce se intampla?Oare ascundea ceva?Oricum mai avea o problema de rezolvat si anume sa afle cine era noua partenera si de ce era asa de prietenoasa cu ele.Yume o ruga pe Hinaria sa o cheme pe Anastasia pentru a o cunoaste pe noua membra.Imediat ce se adunasera cu totii,ii spuse tinerei sa se prezinte.
-Seijuru?Numele mi se pare cunoscut...,gandi Yume.Semi-zeita inchisa in pestera,daca nu ma insel.
Acum intelegea zana de ce i se parea cunoscuta,consiliul ii povestise despre ea.
-De ce vrea sa fie in grup cu noi?Ce urmareste?Nu simt nicio aura negativa in jurul ei,oricum voi fi atenta...Consiliul nu mi-a spus motivul inchiderii ei.

[snowishtiger]

KAdomy si Silver tocmai ajunsesera dupa multe cicaleli si batai intr-un oras de pe malul marii....
Kadomy: In sfarsit civilizatie, credeam ca nu o sa mai vad o fiinta umana...
Silver: *imbratisand-o* Reao si eu ce sunt?
Kadomy: *devil eyes* O insecta enervanta!!! Sfx: BUM
...
Kadomy: Acum hai du-te si gaseste un han, preferail langa plaja, si inchiriaza ceva!
Silver: Si mai ma rog dc tre sa ma duc eu si nu tu?
Kadomy: Pentru ca eu tre sa ma duc sa cumpar de baut!!! Acum nu mai comenta si mergi!!!
Silver: Mare greseala...
Kadomy: Ai zis ceva?
Silver: Nimic, nimic...
***
Kadomy: MOU, cum de am ajuns ca calatorec cu perversul asta? Kana cate nu fac pentru tine!!! Macar ma pot linisti pe plaja, cred ca o sa... trag un pui... de so...mn....
In acel moment, somnul ii captiva gandurile, gandurile alunecara in visuri, visurile in amintiri, amintirile incepusera sa se amestece, pana cand cele mai nergre, mai dureroase, mai sangeroase iesira la suprafata...

Sakun ce frumos uite un fluture nu-i asa ca e frumos
Vrei sa il prind?
Nu lasa-l sa zboare! Uite si o floare!
Amintiri despre gradina palatului, unde petrecea mult timp

Ah nu pot sa controlez apa!
Hai mai inceraca concentreaza-te
Am reusit! Mersi mult!
Acum incerca cu focul!
Ajutor mi-am ars coada!
Gata am aruncat apa pe ea!
Nu doar pe ea dar si pe mine! Vino aici!!! Sa vezi cum te stimti ud!
Hahahahhahaha
Amitiri copilatesti pline de nazbati in timpul antrenamentelor!

Sakun grabeste-te doar nu vrei sa intarziem la petrecere, si mi-ai promis ca o sa dansam!
Da vin imediat!
Amintiri adolescentine

Ce inel frumos e pentru mine?
Da vreau sa imi devi sotie! Accepti?
Normal ca accept!
Amintiri care iti umpla inima de fericire

De ce? de ce a trebuit sa mori DE CEEEEE????
Amintiri care te fac sa vrei sa te sinucizi si sa tipi cat de tare poti, dar fara sa poti indrepta ceva. Toate amintiri cu el... cu Sakun...

Apoi au urmat amintririle in ceata... amintirea ei cea mai intunecata, amintirea in care ea vede corpurile neinsfeletite ale camarazilor ei, cu mainile pline de sange, corpul plin de sange, dar nu sangele ei ci al lor, un sange e un rosu aprins care o facea sa tremure.

In acel moment toate amintirile incepura sa se invvarta in capul ei din ce in ce mai repede.

Un fluture.... las cc vezi tu... floarea.... foc.... apa... accept... De ce??... ai promis... De ce???

Din ce in ce mai repede, din ce in ce mai rapid, pana cand...
de... ce...?
Se trezi brusc din vis... se uita in jur... nu mai era in plaja cu intr-o camera de han.
Kadomy: Ce bn sunt in camera de han, cu Siver... CU SILVER?
*bum*
*start of chibi scene*
Kadomy: CE CAUTI IN CAMERA MEA?
Silver: Camera ta? de unde esti sa de sigura ca e camera ta! Si de ce ai obiceiul prost sa dai apoi sa intrebi?
Kadomy: Da mai camera mea! Si uite de aia tu in nici un caz nu meriti tratament special!
Silver: Din cate vezi e un sigur pat de doua persone deci fie ca vrei fie ca nu vrei o sa dormim impreuna!
Kadomy: Impreuna *rosind*? IIIAAAAAA, du-te si ia-ti propria camera!
Silver: Nu mai am bani i-ai luat tu pe toti!!! Ah ce enervanta esti, de ce e asa de mare problema, doar nu crezi ca o sa incerc ceva ciudat in timp ce dormi?... Crezi ca cineva cu o fata ca a mea ar putea sa minta? *puppy face*
Kadomy: Da *raspuns direct*
Silver: Atunci nu am de ales, ori ma lasi sa dorm ori te imbratisez pana nu mai respiri.... *imbratisand-o fff strans*
*end of chibi fight*
Kadomy: *rosind* EH?????? *BAKAAAAAAA*

to be continued

[Shiva]

Kana se duce de o parte in timp ce Seijuru face cunostinta cu restul. Se uita la Seijuru cu o privire suspicioasa ,dar cand aceasta se uita in directia ei ,Kana isi indreapta brusc ochii spre usa. Dupa vreo 4 astfel de evitari ,Kana simte ceva neobisnuit si intra pe usa hanului.
Intra in camera Anastasiei si se aseaza pe patul dansei ,la picioare. Kana ii zambeste larg sperand sa o faca mai fericita (Kanei i se parea ca Anastasia e destul de ganditoare) . Dupa ce Anastasia ii zambeste inapoi ,Kana se ridica de pe pat si se uita in cele mai ascunse locuri ale camerei : sub pat ,dupa dulap , dupa perdea ,dupa usa...
Anastasia ,complet socata o urmareste de pe pat.

-Erm...Kana... ce faci? O_O

Kana nu ii raspunde decat cu un semn sa taca . Apoi scoate un strigat de reusita tragand de dupa un raft prafuit o cutie mica de lemn ,cam de marimea palmei. Kana ,sigura pe sine ,deschide brusc cutia ,iar in ea un ciob negru straluceste puternic. Din pereti si din colturile camerei cresc umbre colorate ce dispar cu un vajait puternic . Speriata ,Anastasia isi acopera urechile protejandu-le de sunetul sfasietor ,dar Kana ,vazand starea in care aceasta este ,inchide capacul. Umbrele dispar ,la fel si zgomotul .

-Te-ai speriat? intreaba calma Kana pe Anastasia ,dar ea nu face decat sa o priveasca nelamurita. Pregateste-te ,ca te vei speria asa destul de acum inainte ...

[Aly]

Timpul trecea linistit pe langa gandurile Anastasiei, secundele devenind minute si minutele devenind ore. In jurul ei totul se schimba, dar ea nu baga de seama. Doar ca, brusc, nemai ascultand spiritele si pierduta in mintea ei se trezi cu Kana la picioare, care incepe sa caute prin camera. Uimita, Anastasia intreaba ce se petrece dar nu primeste inapoi decat sa taca.
<<Ce a apucat-o ? Ce-o fi sub pat? Doar soareci Kana interesata de soareci oO ? Acum dulapul ? E gol . Saraca Kana , cine stie ce a patit. Acuma si perdeaua, ceva nu e in regula aici, oare ce-o cauta ? Si dupa usa OO, Kana nu se simte deloc bine. >> Dar gandurile ii fura intrerupte de un strigat de fericire. Anastasia mai avea putin si credea ca cineva o poseda pe Kana, dar un sunet asurzitor se auzi si trebui sa isi acopera urechile . Pentru prima data se speriase, spiritele vedeau prezentul dar nu si viitorul, acest lucru fiind cel mai incert dintre toate. Kana lua cutia si iesi pe usa, Anastasia era inca buimacita dar gandurile ii zburara iute la Yume, ea trebuia sa stie ceva, asa ca pleca din camera ca s-o gaseasca. Nu cauta mult, Yume era in han impreuna cu celelalte fete si cu inca cineva, spiritele ii spusesera ca era cea care le urmarea mai devreme, dar cand auzi numele de Seijuru, saraca zana credea ca va inlemni.
Semana cu semi-zeita inchisa in pestera de Consiliu dar nu se putea sa fie ea. Uimirea era acuma pe fata Anastasiei care nu mai avea nici cuvinte. Intr-adevar, fusese o zi plina de surprize, mult prea multe surprize pentru zana, care lesina .

[JavaLeen]

Seijuru se prezenta cat de politicoasa putu grupului care o privea cu suspiciune. Reisui se asezase sub scaunul el, stand tot timpul cu ochii pe Yume. Sari doar odata in picioare, izbindu-se de fundul scaunului.

"Esti bine?" Seijuru ingenunchiase ingrijorata pe jos, uitandu-se sub scaun si inspectandu-i capul.

Se scutura si se afunda acum sub masa, in clipa in care Kana veni inapoi tinand o cutie in mana. Seijuru privi cutia intrigata, apoi se apleca din nou sa-si vada cainele, care se asezase cu botul pe labe, bosumflat.

"Cred ca nu e obisnuita cu spatiile atat de aglomerate..." zise repede, celor din jur. "Dar e foarte adaptabila... in cateva ore o sa trebuiasca s-o legam undeva sa nu distruga locul." rase stingherita.

Nu intelegea ce putea sa fie cutia aceea, sau ce putea fi in ea... dar avea tot timpul din lume sa afle. Nu era intelept sa fie prea curioasa din prima...

Se aseza pe scaun in timp ce o alta zana isi facu aparitia. Pentru o clipa, zana si semizeita se privira una pe alta, apoi Seijuru avu impresia ca zana stia ceva despre ea ce nici ea insasi nu stia... si... inainte ca semizeita sa mai zica ceva... zana lesina.

Surprinsa de eveniment, Seijuru reactiona rapid, fara sa gandeasca prea mult. Se aseza langa zana si scoase dintr-un buzunar un saculet mirosind puternic a mentol, apoi scoase un teanc de hartie proaspata de talismane pe care scrise rapid cu un sos de pe masa cateva simboluri. Puse apoi talismanul pe fruntea zanei si apasa usor cu saculetul intre ochi. Se miscase atat de repede incat nimeni nu apucase sa reactioneze, sau poate erau prea surprinsi ca sa stie ce era de facut...

Dar zana deschise ochii. Era inca ametita, dar in rest era bine.

"Ti s-a incetinit ciclul vietii (ooc: se refera la fluxul sanguin) putin... Dar s-a rezolvat... o sa ai o mica iritatie de la plante, dar n-ai sa mai cazi cel putin vreo cateva luni bune de acum." o asigura, intinzandu-i mana spre a o ajuta sa se ridice. "Poti sa pastrezi asta ca amintire daca vrei" rase, intinzandu-i talismanul scris cu sos.

[dark_anime]

Un gust amar si...ciudat predomina camera.Dar...e bine,suntem toate aici...[lesinate sau nu] de jos se auzeau zgomote dar Hinaria era deja un calator in lumea gandurilor..visa cu ochii deschisi si..."de ce nu cobori..?"..."nu..nu vreau aceea semizeita noua..nu stiu,mai bine raman aici.." "Da..ca deobicei esti o proasta,omori demoni si te temi de ea?"..."nu..nu e ...asta dar...m-a privit ciudat si....dar .."
Totusi ii parea bine...Kana s-a intors..la fix,grijile deja deveneau insuportabile ...Hinaria nu se misca din pat se rasucea,se prafacea ca-i vine sa caste inchidea ochii dar nimic,incerca sa doarma cu toate ca era amiaza...diseara era luna plina si ii era dor de vanatoare.
Usile camerei de zi s-au trantit,dupa cateva minute urmara alte inchizaturi de usa...iar apoi tacere. "Oare au plecat?...da..e deja seara ar trebui sa plec...O noapte perfecta pentru vanat."
Cobori usor treptele pentru a nu le trezi pe celelalte...dar cand a vrut sa deschida usa,o cutie i-a atras atentia...Dar nu e genul care sa isi bage nasul unde nu-i fierbe oala...Dar aceea cutie o atragea in mod ciudat asa ca s-a apropiat .A intins mana iar un fior a cuprins-o cand a incercat sa se apropie ceva a azvarlit-o si...intuneric...cineva intra in camera..dar deja Hinaria vedea prea in ceata pentru a mai intelege

--Esti bine?

P.S: [i'm really sorry daca am facut greseli dar...nu mai am timp sa le corectez mi-e prea somn..poate maine]

[hikari marina]

- Esti bine? intreba Yume zarind-o pe Hinaria.

Se apropie de ea si o ajuta sa se aseze pe scaun. Yume privi spre aceea cutie si zari o aura intunecata in jur. Nu intelegea... De cand avea aceasta abilitatea? Numai conta, candva va intelege dar acum era mai important sa distruga aceea aura malefica. Hinaria o privea in timp ce ea incerca sa atinga cutia, dar de fiecare data simtea o durere de parca cineva o ranea la mana. Dar nu se lasa invinsa cu usurinta, se concentra mai mult si incerca dinnou. In acel moment aura negativa se risipi, Yume intelegand care fusese cauza lesinului ei. Hinaria vru sa-i bandajeze mana ranita...spre surprinderea ei, Yume numai avea nici o rana.

[Aly]

- Multumesc
Un simplu cuvant se ivi pe buzele tinerei zane, era obosita si o simtea pe propria piele. Decise ca era mai bine sa se reintoarca in camera sa se odihneasca, dar gandurile ei nu se implinisera chiar asa. Helly apara, micul spirit vesel mereu care nu ii dadea pace Anastasiei.
- Pentru o zi voi fi umila dumneavoastra serviotare, facand o plecaciune adanca in pamant.
Anastasia de abia se abtinu sa rada, se cunosteau de mult si spiritul stia mereu cum sa o binedispuna. Dar ochii zanei se inchisera usor, plecand in lumea viselor si uitand de ce se petrece in jurul ei. Helly o urmari si se asigura ca este bine, apoi iesi prin usa si isi urma drumul, punand la cale inca una din multele ei "glumite".
Visele dupa vise se perindau in micul capsor al zanei, un loc despre care se spune ca este granita dintre real si imaginar, sau un mod de comunicare.
Anastasia auzi o voce care o imbarbata, vocea tatalui ei, ii soptea sa fie puternica caci mai este multa cale de strabatut si sa nu se lase inselata de aparente. Brusc zana se trezi tipand <<Tataaa>>. Rasufla cu greu, isi ami visase tatal insa acest vis era cel mai ciudat, dar prefera sa nu isi mai faca griji ci sa stea linistita in pat , dar si de data aceasta ganduri desarte, iritatia produsa de plantele lui Seijuru incepu sa apara.