Yumeria [terminat]

[Magica Bloom]

Amaliela

Da. Stiu ca ingerii au avut un razboi cu misticii dar acum acel razboi a fost incheiat de mult. Oare cine sa mai fie impotriva noastra acum?

Bloomela:

Da stiu sa creez si formatiuni plasmatice. nu numai globuri de foc.

Si apoi la spusele lui Amon care uitara ca ele aveau aripi Amaliela si Bloomela se amuzara un pic.

Amaliela si Bloomela zbura deasupra lui Amon pana pe varful muntelui si il asteptara sus.

[antarcticstar]

-Ajung eu acasa si imi confectonez o pereche de aripi. Si apoi sa facem intrecere, cine zboara mai rapid... Sau poate mi le confectionez si aici in Yumeria, daca voi gasi cele necesare.

Dupa ce ajunse pe stanca, Amon isi impacheta tot aparatul si il introduse din nou in locasul lui de la spate. Apoi isi continuara drumul. Drumul era foarte anevoios,insa nu asa abrupt incat sa nu se poata urca decat prin zbor. Copacii erau desi, iar printre ei isi faceau loc diversi arbusti si liane. Amon mergea inaintea lui Bloomela si Amaliela, taind vegetatia cu sabia laser, astfel croind drum.
-Pe aici nu ne mai gaseste nimeni. Nici nu mai simt aceea unda negativa pe care o simteam adineaori. Dar unda aceea a indicat faptul ca cineva ar fi impotriva unuia dintre noi, sau poate a noastra. Nu stiu sa zic de unde venea unda, cine o emitea. Dar vom descoperi cu siguranta.

Isi coontinuara drumul pe cararea ingusta si greu practicabila. Pe scoarta unor copaci erau desenate mai multe semne ciudate.

[Magica Bloom]

Amaliela:

Asta trebuie sa fie continuarea indiciului din pestera. Inseamna ca am luat-o bine pe aici.

Bloomela:

Da. Hai sa ne uitam sa vedem ce scrie

Amaliela:

Scrie ca acesta e drumul spre cistalul apei si ca sa ajungem la el trebuie sa urmam semnul Yw. Si avem de mers pe munte mult. Scrie Cristalul apei. Urmariti semnul Yw. 9 zile pe jos 3 zile in zbor.

Bloomela:

Pai semnele sunt cam pitite propun sa o luam pe jos si de zburat mai zburam cand obosim. chiar daca zburam vom merge tot in pasul lui Amon ca el tb sa fie atent la semn. Asa ca tot 9 zile vom face.

Trecusera 3 zile de cand mergeau pe munte urmarind semnul. Acum ajunsesera in varf de munte. Amaliela si Bloomela vazura un peisaj atat de frumos o campie intinsa si cu un rau ce o strabatea iesind din munte. Dar muntele era abrupt si doar ele aveau cces. Puteau sa-l ia pe Amon in zbor dar au hotarat sa coboare printr-o pestera care o intalnira in cale si care avea semnul Yw la intrare.

Mersesera prin pestera intunecata timp de alte 4 zile. Aveau de coborat un munte foarte foarte inalt. Acum era seara celei de-a 7-a zi de cand intalnira semnul Yw. Ei mergeau in continuare si admirara frumusetile pesterii atat cat se puteau vedea la lumina unei lanterne a lui Amon.

Spre zorii cele-i de-a 8-a zi zarira iesirea pesterii. Au ajuns la iesire. Dar ce le fu dat sa vada acolo i socara un pic. Nu era ce vazuse Bloomela si Amaliela cand zburara pe deasupra canionului.

Acum oservara plante si flori uriase, animale preistorice iar ei pareau micuti pe langa acele flori. Pareau cat fluturii de mici. Acum Bloomela inspecta un pic florile. Aveau nectar dar oare nectarul era bun sau nu? Ei ramasesera fara provizii cu 1 zi in urma in timp ce erau in pestera si acum foamea ii cam chinuia. Dar totusi nectarul era comestibil sau nu stateau si se gandeau daca sa aiba curajul. Bloomela si Amaliela nu cunosteau nici ele plantele respective. Stiau doar ca ceea ce vedeau a existat in perioada Pre-Yumeriana cu miliarde de ani in urma. Dar nu stiau absolut nimic in plus despre plante.

Amaliela:

Sigur a fost un vortex invizibil in pestera prin care am trecut fara sa ne dam seama.

Bloomela:

Da. Dar mie imi place aventura. vom explora pe aici. Si uite Amaliela vezi sus stanca aceea? are semnul Yw care indica ca trebiuie sa o luam inainte.

Deci am luat-o bine prin vortex. Si ce bine ma simt pe aici. Suntem mici cat fluturii pe langa plantele de aici.

Bloomela il lua pe Amon si il sui pe una din flori. Floarea continea destul nectar dar intrebarea era. Era bun sau era floare otravitoare? Nici unul din eei nu cunostea florile respective. Sa aiba curajul sa guste sau nu?

[antarcticstar]

Dupa ce il duse Bloomela in zbor pe planta. Amon a inceput sa inspecteze planta. Se afla in varful florii, langa el era Bloomela si Amaliela. Le spuse:

-Nu cunosc planta asta, dar seamana cu o alta pe care o cunosc. Planta cu care seamana e comestibila, insa nu e cine stie cat de nutritiva.
Dar dupa ce studie mai bine:
-La inceput credeam ca e planta pe care o cunosc, dar in dimensiuni mari. Dar acuma vad ca de fapt doar la distanta seamana cu ce stiu. Dar stati linisite ca va spun daca nectarul e sau nu comestibil.

Glandele nectarifere erau mari, ca niste pungi cu nectar. Amon scosese un aparat mic si ciudat, cam cat o cutie de chibrite, si il scufunda in nectar. Apoi il scoase si se uita pe el.

-E bine, nectarul asta e comestibil, putem sa il bem.

Apoi isi facu un mic curaj sa guste nectarul,, gandindu-se la tot felul de gusturi ce ar putea avea. Intr-adevar, gustul nu era prea grozav, dar se putea bea. Isi lua sabia laser si cu ea taie trei pungi nectarifere, una o dadu la Amaliela, alta la Bloomela, si cea din urma o pastra pentru el. Perisorii care cresteau pe unele organe ale plantei erau mari pentru ei.

Asa ca Amon taie si 3 fire din perisori, si doua le dadu fetelor, spunand:
-Nu poate fi setul complet fara paie.
El servi fetele cu mare grija si atentie.
Si vazand cum fetele se uitau la sabia lui, le spuse:
-Asta e o unealta de a mea buna la toate.


Apoi se asezara toti trei si sorbira din nectar cu paiul. Intre timp mai vorbira intre ei. Amon spuse:
- ar trebui sa cautam plante care fac pastai. Acelea sunt mai consistente si tin mai bine de foame. Sau daca mai gasim pomi care fac fructe cu coaja tare. Astfel de plante in stare salbatica suunt destul de rare. cel mai des se gasesc plante mediocre, cum e si asta. DAr daca in drum spre stanca cu semnul nu gasim nimic, vom vana un animal si facem un gratar. Tot nu vom muri de foame.

Dupa ce au zabovit mai mult timp pe floare, hotarara sa plece mai departe spre stanca.
Acum pe cine sa rog sa ma duca jos de pe floare? pe Amaliela sau pe Bloomela? isi zise in gand Amon. Oare daca as ruga-o pe Bloomela sa ma si coboare s-ar supara? Ca de urcat m-a urcat cu placere

[Magica Bloom]

Bloomela ii citi gandurile lui Amon si il cobori de pe floare fara a astepta sa fie rugata. Dar ea nu ii spuse lui Amon nimic. Apoi Amon mergea pe jos printre flori si fetele zburau chiar deasupra lui un pic deasupra plantelor ca sa vada drumul. Amon se tinea dupa ele. Deodata Bloomela vazu ca vine un animal urias in goana si il ridica pe Amon din calea animalului urias apoi dupa ce pericolu trecu si Bloomela il lasa jos pe Amon:

Bloomela:

Amaliela, tu ai vazut? ce animal a fost asta?

Amaliela:

Un tapir si unul urias. Acum stau si ma gandesc daca totul este asa urias pe aici.

In acelasi timp Bloomela vazu un roi de fluturi si se duse intr-acolo. Fluturii erau cat Bloomela. Apoi Bloomela se intoarse si mai zbura impreuna cu Amaliela prin imprejurimi si apoi se intoarse la Amon si si-au continuat drumul. Pentru ei pietricelele erau niste stanci cat ei de mari. urma o carare pietruita care pentru ei era ca si un lant de stanci. Acum scapase de desisul florilor si mergeau pe carare.

[hikari marina]

Yume se pregatea sa paraseasca cetatea Eteria,cand auzise discutia dintre doi localnici despre distrugerea unei cetati.Ascultand cu atentie Yume aflase ca Feylinn fusese atacata de un vrajitor malefic.
-Sufletul mi s-a umplut de amaraciune si tristete cand vad atatea rautati in lumea asta involburata.Voi lupta chiar daca ma va costa viata.Fericirea voastra imi creste mie puterile,gandi Yume.

[antarcticstar]

Drumul pietruit in mod normal nu era periculos. Insa pentru Amon, Bloomela si Amaliela, pietrele erau mai mari decat ei. Drumul lor era mai degraba un slalom printre pietre stanci, combinat cu putin alpinism... mai mult pentru Amon, pentru fete mai putin, ele putand zbura. Stancile nu stateau toate fixe, ci unele se mai rostogoleau, dandu-le spaima celor 3 calatori.

-Nu mai sunt vortexuri pe aici, ca tot mergand asa, nu mai ajungem niciodata la stanca. .. M-am prins, e tara uriasilor aici. Insectele sunt uriase, animalele sunt gigantice, iar plantele sunt de asemenea uriase. E bine ca totusi aici nu ne stie nimeni. Aici nu simt acele vibratii joase pe care le simteam inainte de a urca muntele

Apoi ei simtira cum se cutremura pamantul de sub ei. Amon obsreva si zise:
-E un animal mare, sa fugim in iarba, la marginea drumului!!

Apoi fugira, dar drumul pana la iarba era lung. Pasii lor erau mici. Animalul se apropia tot mai mult de ei, pasii lui fiind imensi, iar ei cu toate ca fugeau si zburau, drumul era lung. In final dse ascunsesera in vegetatia de la marginea drumului, unde asteptau sa treaca animalul.

Dupa ce s-a mai linistit atmosfera, ei si-au continuat drumul. Acum parea sa fie totul linistit, nu se mai auzeau pasi de animale, insa pe cei 3 calatori ii cam rodea foamea. La un moment dat Amon:
-Vedeti planta aia cu rozeta aia cu frunze groase? Planta aceea poate fi comestibila si s-ar putea ca sa fie si hranitoare.... si ma gandesc ca poate am ajunge mai repede daca am lua un animal. Stiti cum zic purecii? "Mergem pe jos sau luam un caine?" Asa si noi acuma: mergem pe jos sau luam un tapir sau alt animal?

[Magica Bloom]

In curand veni o cartita uriasa care tot facea gropi si iesea din cand in cand la suprafata si mergea in directia in care se indrepta Amon si fetele.

Bloomela si ea glumeata:

Luam metroul?

[antarcticstar]

Lui Amon ii placu gluma Bloomelei, insa nu putea rade. Specia lui nu poate sa rada, si nici sa planga, acestea fiind niste instinicte primare care demult au disparut la ei. Dar cu toate acestea, ei tot timpul sunt veseli si emana bucurie in jur.
Ca raspuns la Bloomela ii zise:
- cu aripile tale mai degraba vei frana "metroul"... de fapt , cu aripile voastre.

Intre tip ei mergeau inspre planta, si asa mai vorbind pe drum, distanta li s-a parut mai scurta si in final au ajuns. Amon isi scoase din nou sabia laser cu care taie o bucatiuca din frunza pe care o testa cu aparatul cu care a testat si nectarul. Era comestibila. Apoi gusta din ea. Avea un gust bun, un pic acrisor. Si ca un gentleman ce era, taie mai multe bucati poe care le dadea la Amaliela si Bloomela, si apoi isi taie si pentru el.
In timp ce mancau, in jur mai treceau pe acolo insecte care se hraneau si ele din aceea planta. Vazandu-le, lui Amon i-a venit o idee:
-Ce ar fi sa calarim o insecta pana la stanca? Uitati, pe o insecta ca aia de acolo am incapea toti 3 si inca foarte bine

[Magica Bloom]

Amaliela: Da. sunt de acord. Dar problema e daca va merge pana acolo sau daca o va lua in alta parte?

Bloomela:

Macar daca nu merge pana la stanca o buna bucata de vreme tot vom merge pe o insecta. Si poate o sa ne vina si alte idei mai bune.

Au mers pe insecta care i-a adus aproape de stanca. Nu mai aveau mult. Asa ca au mers pe jos si s-au urcat pe stanca care scria Yw.

Si in directia sagetii indicate de stanca vazura un urias palat foarte frumos si foarte departe.

Amaliela: Cred ca trebuie sa mergem la palat.

Bloomela: Mi-a venit o idee. Sa va micsorez pe voi si sa stati in parul meu. Va duc eu pana la palat.