CAPITOLUL:5
In acele momente m-a simteam un egoist, nu ca nu ar fi fost asa. I-am luat acel ceva care candva poate mi-l va cere, iar eu ma voi simti un nimeni din cauza neputintei de a-i intoarce viata pe care ar fi putut-o trai. Teama ca voi ramane singur m-a cuprins si pe mine, pana la urma sunt si eu un simplu om cu slabiciunile sale. Pustiul s-a dovedit un baiat de treaba cu un caracter bland si o infatisare deosebita. Avea un par roscat care il evidentia de toate persoanele ce le-am intaltit pana atunci. Cuprindea in el o adevarata contradictorie, parul roscat si ochii albastrii, o combinatie nemaipomenita ce frapa imagitatia oricui. De la prima noastra intalnire mi-am dat seama ca el nu este ca toti.
Pentru a trai linistit impreuna cu acest pici dragalas, am ales un loc cu totul neobisnuit unde suntem intr-o totala izolare. Insula care a devenit locul nostru de trai este localizata in mijlocul oceanului Pacific care-mi apartine in totalitate. Casa, daca ar putea fi asa numita, se afla sub pamant la o adancime considerabila, unde chiar daca nu ar disparea oamenii de pe aceasta planeta cu siguranta nu vor fi in stare sa ne gaseasca. Aceasta insula e spledida, de parca ar fi o proectie a lumii existente inainte ca omul sa intervina in schimbarea ei. Prezenta gradinii unde exista toate tipurile de flori, face cu siguranta acest loc unic. Nu lipseste nici padurea cu toate rasele de animale atat mici si inofensive, cat mari si cu adevarat periculoase. Oricum, eu si piciul meu nu avem frica de aceste creaturi, vesnicia da curaj. Cris cu timpul s-a obisnuit cu viata pe care o ducem, iar cele doua luni traite impreuna m-au convins ca nu am facut o greseala in decizia luata, din contra am realizat cat de bine este sa ai pe cineva alaturi. Nu de putine ori am observat ca incerc sa-i fac pe plac indeplinindu-i toate dorintele. Dispretuiesc momentele cand este trist sau plictisit. Totusi, aceasta se intampla uneori, chiar daca aici sunt o multime de carti din toate timpurile. Pentru a fi mai aproape de roscovanul meu am incepul sa-l invat diferite limbi, pentru a nu fi chiar deloc invatat. Simt ca si pustiului ii plac momentele cand suntem in doi .
Niciodata nu mi-am permis sa ma gandesc ce se va intampla cand va incepe sa se plictiseasca, imi este teama si ar trebui sa-mi recunosc acest sentiment macar mie. Corpul lui s-a oprit din crestere la varsta de saisprezece ani, lucru care nu-mi aduce fericire nici mie si sunt sigur ca nici lui. Organismul fiecarui adolescent isi are propriile necesitati care nu sunt atat de usor de ignorat. Faptul ca Cris pierde uneori notiunda timpului imi da speranta ca nu ma voi intalni prea curand cu aceasta problema, insa nici un lucru nu poate fi exclus. Pe langa noi doi aceasta insula mai este populata si de cativa roboti ce indeplinesc cele mai elementare functii. Pentru a mai opri gandurile nu prea placute uneori scriu ca mai apoi roscatul meu sa citeasca pe ascus o noua istorioara scrisa de mine special pentru dansul.
In acele momente m-a simteam un egoist, nu ca nu ar fi fost asa. I-am luat acel ceva care candva poate mi-l va cere, iar eu ma voi simti un nimeni din cauza neputintei de a-i intoarce viata pe care ar fi putut-o trai. Teama ca voi ramane singur m-a cuprins si pe mine, pana la urma sunt si eu un simplu om cu slabiciunile sale. Pustiul s-a dovedit un baiat de treaba cu un caracter bland si o infatisare deosebita. Avea un par roscat care il evidentia de toate persoanele ce le-am intaltit pana atunci. Cuprindea in el o adevarata contradictorie, parul roscat si ochii albastrii, o combinatie nemaipomenita ce frapa imagitatia oricui. De la prima noastra intalnire mi-am dat seama ca el nu este ca toti.
Pentru a trai linistit impreuna cu acest pici dragalas, am ales un loc cu totul neobisnuit unde suntem intr-o totala izolare. Insula care a devenit locul nostru de trai este localizata in mijlocul oceanului Pacific care-mi apartine in totalitate. Casa, daca ar putea fi asa numita, se afla sub pamant la o adancime considerabila, unde chiar daca nu ar disparea oamenii de pe aceasta planeta cu siguranta nu vor fi in stare sa ne gaseasca. Aceasta insula e spledida, de parca ar fi o proectie a lumii existente inainte ca omul sa intervina in schimbarea ei. Prezenta gradinii unde exista toate tipurile de flori, face cu siguranta acest loc unic. Nu lipseste nici padurea cu toate rasele de animale atat mici si inofensive, cat mari si cu adevarat periculoase. Oricum, eu si piciul meu nu avem frica de aceste creaturi, vesnicia da curaj. Cris cu timpul s-a obisnuit cu viata pe care o ducem, iar cele doua luni traite impreuna m-au convins ca nu am facut o greseala in decizia luata, din contra am realizat cat de bine este sa ai pe cineva alaturi. Nu de putine ori am observat ca incerc sa-i fac pe plac indeplinindu-i toate dorintele. Dispretuiesc momentele cand este trist sau plictisit. Totusi, aceasta se intampla uneori, chiar daca aici sunt o multime de carti din toate timpurile. Pentru a fi mai aproape de roscovanul meu am incepul sa-l invat diferite limbi, pentru a nu fi chiar deloc invatat. Simt ca si pustiului ii plac momentele cand suntem in doi .
Niciodata nu mi-am permis sa ma gandesc ce se va intampla cand va incepe sa se plictiseasca, imi este teama si ar trebui sa-mi recunosc acest sentiment macar mie. Corpul lui s-a oprit din crestere la varsta de saisprezece ani, lucru care nu-mi aduce fericire nici mie si sunt sigur ca nici lui. Organismul fiecarui adolescent isi are propriile necesitati care nu sunt atat de usor de ignorat. Faptul ca Cris pierde uneori notiunda timpului imi da speranta ca nu ma voi intalni prea curand cu aceasta problema, insa nici un lucru nu poate fi exclus. Pe langa noi doi aceasta insula mai este populata si de cativa roboti ce indeplinesc cele mai elementare functii. Pentru a mai opri gandurile nu prea placute uneori scriu ca mai apoi roscatul meu sa citeasca pe ascus o noua istorioara scrisa de mine special pentru dansul.