[Yaoi] Strigatul mut al terorii. Cod: CWI 137.

[Clau~]

Nix- Ei, da, stiu ca am avut greseli si sunt sigura ca si in capitolul asta gasesti. Insa, pentru a multumi publicul am adus si scene yaoi. Din nou, thx pentru tot si sper sa iti placa in continuare.

Multumesc si tuturor celor ce citesc si sunt prezenti pe aici si va urez lectura placuta.

P.S.: Stiu ca e luuuung dar nu am vrut sa tai din el.


[center].:: Page number 6 ::.[/center]


Intreaga lui viata fusese condamnata de lipsa lui de educatie si bani, iar asta il scarbea si mai mult cand se gandea la acele fiinte numite "oameni". Dar acel baiat... Chipul lui nu era unul obisnuit. Cu siguranta ternul nu se intalnea in trasaturile atat de deosebite ale chipului si corpului lui Carl. Se simtea fermecat de felul in care reusea sa-l subjuge, sa-i devoreze gandurile si sa-l faca din comandant, detinut. Un prizonier al acelei obsesii bolnavicioase de care avea parte Balz. Niciodata nu simtise nici un fel de dragoste: materna, paterna, fraterna sau chiar iubirea vreunei fete. Toate erau niste "orasence ce-si dadeau aere". Desi Carl considera un real talent al lui Balz acela de a povesti, istorisirile lui nu aveau nici un fel de filosofie sau atractie, ci erau pline doar de relatarea intamplarilor consacrate undeva in planul trecutului al barbatului. De asemenea, subiectivitatea aceea atat de infantila il facea deseori pe baiat sa chicoteasca. In schimb, comandantul se simtea magulit de franchetea cu care Carl ii vorbeste, de felul in care topica propozitiilor lui nu era niciodata una placida ci, din contra, impresiona prin fiecare cuvant bine ales; il fascina modul in care Carl reuseste sa exprime nimicul in fraze lungi si povesti seci.

Balz privea ahtiat corpul bine format al baiatului ce se imbraca cu o uniforma noua ce, desi avea aceeasi culoare gri, era macar curata si purtabila. Ansamblul muscular al corpului sau nu era impresionant sau magnific din punct de vedere al puterii, insa arata bine. Avea brate firave, dar totusi bine formate, un trunchi zvelt, o forma trapeda bine definita si picioare lungi, ale caror pulpe apetisante il facura pe comandant sa-si atinteasca mult timp privirea asupra acestora, pana cand au fost acoperite de materialul uniformei. Acea uniforma ii venea ca un sac pe el, ascunzand orice forma frumoasa a corpului. Era un fel de salopeta cu maneci lungi ce avea un sir de nasturi in numar de cinci, mari si strambi ce se continuau cu un guler sifonat.

Carl se intoarse, cu o msicare rapida a corpului, apoi ii sari in brate comandantului, buzele sale fiind acaparate intr-un sarut irezistibil, astfel incat, iar se pierdura in intensitatea unor momente ca acelea. Limbile lor se cautau avide una pe alta iar corpurile lor vibrau de dorinta, insa nu puteau face nimic acolo, atunci. Se privira si dupa ce Balz ii povesti amanuntit - in acelasi stil specific lui - toata istoria avansarii lui, acesta ii dadu doua paini, spunandu-i sa le imparta cu cei din grupa lui. Carl ramase total impresionat de bunatatea barbatului; in grupa lui gasise oameni amiabili, ce ar fi putut sa ii fie cu usurinta prieteni afara. In acel loc, in schimb, nu puteau fi decat solidari in fata chinului. Chin, ce pentru protejat, nu era decat cateva lovituri si mancarea groaznica. Baiatul pleca, nu inainte de a-i multumi cu cateva saruturi scurte binefacatorului lui, si se indrepta spre camera in care, mai mult ca sigur cei din grupa lui stateau inghetati de frica cu gandul ca ei ar putea fi urmatorii pe lista celor condamnati la moarte.

Dupa ce pleca Carl, comandantul se gandi tot mai mult la cel care ii infecta ratiunea cu acelasi venin dulce ce ii silea inima sa fie atat de pierduta in trapidatiile ei. Nu se mai indragostise pana atunci. Fusese lasat intr-un orfelinat sarac de la marginea metropolei - Paris - apoi crescuse singur pe strazi. Avusese parte doar de prieteni falsi sau sezonieri si niciodata nu se stabilise undeva. Era trist chiar si pentru unul ca el. Balz nu se atasase prea mult de oameni, ii desconsidera si singurul lucru ce parea acum ca il mai leaga de cei pe care ii considera inferiori era acea apartenenta la acelasi regn. Ofta multumit, de parca toate cele intamplate ii reveneau si nu se multimea cu atat. Desi nu era o persoana crescuta in limitele eticii si educatiei rigide, elegante, nu ducea lipsa de fascinatie sau ambitie. Voia cu orice pret ca cel care ii placea atat de mult sa fie al lui: trup si suflet.

O noua victorie pentru Carl Litz; era recunoscut prin tot lagarul pentru faptele lui: mai intai impotrivirea fata de Balz, intrigile idilei lui cu comandantul si acum faptul ca scapase nevatamat din fata mortii. Cand Carl intra in camera grupei lui unul din colegi incepu sa tipe crezand ca fantoma lui ii batuie mintile. Il chema EPJ 989, insa pe numele lui adevarat era Edwin. Fusese racolat din frizerie chiar, impreuna cu tot personalul acesteia. Era un tanar de douazeci si unu de ani, bine facut, a carui ocupatie era cel mai des frecventatul barurilor si aruncatul de bani pe aventuri de-o noapte.
Carl incepu sa rada, apoi, sub privirile uimite ale celorlalti, spuse:
- V-am adus paine.
In momentul in care Carl scoase din salopeta larga cele doua paini rotunde, colegii lui se napustisera asupra lor, imparind-o egal, democratic apoi se infruptara din acel aliment ce li se parea de-a dreptul rasfat. Fusesera, apoi, scosi rapid la munca, loviti cu biciul pentru fiecare miscare gresita si injurati in toate felurile. In fata acelor suplicii barbare Carl statea implacabil; nu schita nici un gest, nu trasa nici un zambet sau vreun semn ca i-ar displacea. Nici macar spatele nu si-l arcuia vreun milimetru cand pielea imbibata in sange a biciului facea contact cu pielea lui, prin materialul uniformei. Nu isi putea permite ca mandria lui sa fie in vreun fel denigrata de acele bestii fara sentimente. Aveau o placere nebuna de a-si striga numele, afirmandu-si astfel autoritatea in fata celor slabi, iar de obicei acel strigat al numelui era insotit de gradul ce-l purtau, astfel incat puteau auzi clar si tare: " - Ochii sus cand comand eu, comandant Adam! ". Era un comandant, Leon, care nu isi striga numele si nici nu obisnuia sa dea fara motiv in detinuti. Carl il urmarise ceva timp si ii placea felul lui de-a fi. In ziua in care venise la masa grupei lor, descoperise ca e o persoana inteligenta care avea de asemenea acel dar al oratoriei si o carisma destul de seducatoare, astfel incat una din femeile ce-i erau colege deja visa cu ochii deschisi la el. Era singura femeie de fapt. Se numea Samantha si Carl o indragea mult. Se simtea oarecum responsabil pentru ea; stia ca e o fata inteligenta deoarece discutase de cateva ori cu ea si, prin franchetea si delicatetea ei, il facu sa simta o empatie atat de mare pentru ea incat spritul sau fratern fu trezit. Avea abia douazeci de ani, ca si el, insa parea cu mult mai mica datorita inaltimii sale.

Cand cerul fu cuprins de negrul nocturn, Carl iesi in liniste din camera si inainta pe holul ce i se paru atat de lung. Calca pe unul din acei sobolani ce umblau stingheri prin mizeria de pe jos, moment in care scoase un tipat scurt. Isi duse o mana la gura, acoperind-o, si pe cealalta in dreptul inimii de parca, ar fi vrut sa faca bataile inimii sa inceteze. Isi continua drumul, pasind mai atent, apoi intra in camera in care fusese de dimineata. Comandantul sau nu era in birou. Deschise o usa si il vazu pe un scaun, privind luna prin gratiile geamului inalt si mic. Balz il privi o clipa, apoi, dintr-un impuls aproape simultan, bratele celor doi se regasira intr-o imbratisare calduroasa. Isi privira chipurile pentru un timp apoi se sarutara la fel de pasional si pervers, limbile lor luptand pentru teritoriu in gura lui Carl, care era total dominata de dulceata comandantului.
Barbatul ii lasa gura libera lui Carl apoi ii spuse, printre gurile de aer mici si emotionate:
- Carl... Carl...

Baiatul ii puse un deget peste buzele carnoase, apasand peste ele, apoi il saruta in acelasi fel. Balz considera cu siguranta asta o invitatie la ceea ce avea sa urmeze. Il lasa incet, tandru pe pat, zambindu-i, si se aseza usor deasupra lui sarutandu-l. Ii prinse mainile deasupra capului, degetele lor intretaindu-se, ca un fel de siguranta ca el avea sa ii fie alaturi tot timpul. Carl zambi fericit in sarut apoi isi desprinse o mana din stransoarea mainii lui Balz si o duse in dreptul gulerului drept al camasii. Incepu sa se joace cu el si sa ii mangaie gatul apoi ii prinse parul brutal si il facu sa adanceasca si mai mult sarutul. Comandantul se simti usor intimidat de actiunile baiatului insa nu se lasa mai prejos si, desprinzandu-si buzele de ale sale, il musca usor de gat, trecand mai apoi cu limba peste acel loc. Acel gest putin agresiv il facu pe baiat sa geama slab de placere si sa isi muste buza pana cand simti cum un lichid cald i se prelinge pe gat in jos, urmand calea arterei lui. Barbatul zambi si ii linse sangele de pe gat pana la ureche pe care o saruta delicat, de parca i-ar fi fost frica sa se atinga de puritatea si ingenuitatea baiatului. Ii musca o buza, indepartand si ultima picatura de sange apoi isi lasa buzele sa revina asupra gatului, pe care il alinta cu saruturi aprinse. Buzele baiatului se intredeschisera lasand sunete vagi de placere sa strapunga linistea camerei intunecate. Ochii barbatului se intalnira cu ai protejatului lui, ca un fel de consimtire a faptului ca acum nu avea cum sa se opreasca; il excitasera prea mult acele actiuni ca sa se mai stapaneasca. Protejatul zambi impudic si ii sopti la ureche numele, sufland aerul cald.

Acel lucru il facu pe binefacatorul lui sa tresara apoi sa ii desfaca in graba uniforma baiatului. Scapa de acel material larg de pe corpul lui Carl apoi gura sa gusta cu dezmat din pielea gatului si pieptului acestuia. Limba lui abila inconjura sfarcurile baiatului ce incepura a se intari. De pe buzele baiatului plecau tot mai multe sunete de plecere ce-l excitau la culme pe barbatul ce se afla deasupra lui si ii sugea cu voracitate mugurii deja intariti. Mana libera a baiatului era infipta adanc in firele de par usor lungi si cafenii ale barbatului in timp ce mana libera a lui Balz se indrepta usor, cu mangaieri fine, spre zona intima a baiatului acoperita doar de panza aceea subtire a boxerilor. Comandantul se intoarse la buzele baiatului sarutandu-le pofticios, muscand din in cand din ele. Ii placea gustul buzelor lui si gustul corpului lui, de altfel. Auzind gemetele acelea profunde ale baiatului se infierbinta si mai tare si cobora cu saruturile asupra abdomenului incordat a lui Carl ajungand la ombilicul lui. Isi introduse scurt limba acolo, apoi urca cu aceleasi miscari ale muschiului din gura lui pana la gat pe care, din nou, il musca. Ii saruta grumazul pana ce intalni rotunjimea frageda a umarului si incepu sa coboare cu buzele pe mana lui in jos. Ajunse la degetele sale inclestate in par si, scotandu-le de acolo, le saruta pe fiecare. Cand ajunse la cel din mijloc, il lua in gura, privindu-l in ochi pe baiat, si imita astfel perfect ceea ce avea sa ii faca in cateva momente.

Obrajii plini ai lui Carl fura invadati de acea culoare rosiatica ce ii dadeau de gol excitarea (nu ca organul lui intarit nu ar fi fost de ajuns). Balz incepu sa-si desfaca primii nasturi ai camasii insa protejatul lui ii zambi si ii spuse:
- Lasa-ma pe mine.
Ii deschise primii nasturi ai camasii sarutandu-i erotic gatul apoi continua sa ii desfaca, cu o mana, si restul nasturilor. Mainile celor doi se despartisera doar pentru ca Balz sa scape de orice invelis textil apoi, cu aceeasi dexteritate ii lasa corpul gol baiatului. Ii prinse din nou mana deasupra capului si il saruta pe buze apasat, limbile lor lansandu-se din nou in jocul lor lubric, atat de excitant. Mana libera a lui Carl se agata de gatul si spatele lui Balz, in timp ce, mana barbatului cobora asupra organului intarit al baiatului. Ii desfacu picioarele mai mult, astfel incat corpurile lor sa se poata contopi si barbatul incepu sa se miste, cele doua organe prinse la mijloc, fiind intarite de frecarile corpurilor celor doi. Buzele lui Balz coborara apoi asupra sexului baiatului si il saruta, mai intai timid, apoi tot mai senzual, ajungand sa il ia in gura cu totul. Miscarile lui erau din ce in ce mai rapide in timp ce, Carl gemea zambind de placere. Oricat ar fi vrut sa ii provoace acea placere baiatului, comandantul simti ca nu mai poate rezista mult fara sa intre in el. Inainte de a-l patrunde il intreba pe un ton aproape disperat:
-Esti virgin?
Carl dadu din cap in sens negativ apoi, fara sa mai poata face vreo miscare, baiatul se simti patruns de caldura aceea si, dandu-si capul pe spate, lasa un geamat adanc sa ii paraseasca gura intredeschisa. Balz nu prea avea pricepere in a se adanci in el, ceea ce ii spulbera imediat ideea de "sex perfect" lui Carl. Cu toate aceastea, msicarile acelea putin brutale, putin neindemanatice reusira sa-l aduca la limita. Ca printr-un noroc al incepatorului, cei doi atinsera punctul maxim in acelasi timp. Comandantul cazu mai apoi frant langa protejatul lui, neincetand sa-i sarute acele buze moi si delicate.

[rali2009]

buna buna. Uite ca am venit si eu prin vizita pe la tine. Lucky me, am nimerit exact cand ai postat yaoi-ul. Ideea este super interesanta si originala. Ai un mod de a descrie foarte bine pus la punct. Imi place cum decurge actiunea si deasemeni relatia dintre C si B este frumos "construita". Am zarit una sau doua greselute dar nu asta conteaza, important e continutul. Scena yaoi un pic cam scurta (eu as fi vrut mai multe detalii, mai multa descriere) dar am observat ca ai strecurat pe la final stangacia lui B care in combinatie cu dorinta excesiva, nu prea are cum sa duca la un sex lung, pasional ci duce spre un sex mai mult carnal.
Spor la tastat in continuare si sper sa continui sa postezi la fel de prompt ca si pana acum. te pup

[hiimera]

Mi se pare grabit, dar nu actiunea ci tu cand ai scris. Am impresia ca atunci cand scriai erai fericita si aveai idei multe, iar din cauza asta totul s-a cam imbarligat, virgulele au fost puse anapoda si restul, nu? (e doar impresia mea oricum)
Hmmm, pai nu am sa mai critic de data aceasta, insa iti spun doar ca mi-a placut asa si ca deobicei stilul tau ma incanta si de asemenea ai reusit intr-un fel sau altul sa transpui acea atmosfera sufocanta care ia cuprins pe amandoi si stangacia fiecaruia, mai ales a lui Balz. :))
Frumos, astept nextul ca deobicei. *tighthug*

[Clau~]

rali2009: Ioi, da, stiu ca am grabit lucrurile. De obicei fac asa. Nu prea stiu de ce. En fin, multumesc de comm si ma bucur ca in rest ti-a placut. Mult spor la citit in continuare. ^.^

Nix: Mmm, da. Am idei multe si inspiratie avusesem seara trecuta. Ca si acum. Si de incantare; sunt incantata de fiecare idee noua asa ca nu pot sa ma abtin. De obicei transpun toate sentimentele intr-un text si investesc mult. Da, stiu ca virgulele sunt puse total gresit. Nu o sa dau vina pe ora tarzie ci pur si simplu am uitat sa mai pun si virgulele cum trebuie. Cand am recitit capitolul deja am vazut toate greselile, dar asa mi se intampla de fiecare data. Asa... Si vorbesc cam mult asa ca inchei cu un Multumesc mult si sper sa-ti placa. Kiss-you. ^.^

Si pentru ceilalti cititori, va multumesc inca o data ca cititi si sper sa va placa. Va urez lectura placuta si v-am pupat. ByE!! ^.^

[center].:: Page number 7 ::. [/center]


Locul acela ii fusese partas la multe ganduri lui Carl insa niciodata nu se simti mai incarcat de pasiune ca in acel moment. Privea pierdut supa albicioasa, a carui abur se evapora in aerul rece, si vedea chipul comandantului sau. Isi aminti de scenele din seara precedenta si excitarea din pantaloni il facu brusc sa tresara. Se simtea imobil in fata imaginii barbatului, insa, cand isi muta privirea peste chipurile celor din cantina, nu regasi nimic din trasaturile masculine ale chipului lui Balz. Ofta sonor, moment in care, Edwin il intreba ce are. Nu ca i-ar fi pasat, intreba doar din lipsa unei alte companii. Nu era genul de persoana care sa se ataseze, ii era intr-un fel scarba de sentimentele acelea atat de straine pentru el, insa in acelasi timp se bucura de o viata lipsita de griji sau indatoriri. Toata viata lui fusese asa: parinti bogati, lipsa afectiunii familiale, apoi placerea de a gusta din teribilismul adolescentei, primele fete pe care le dezvirginase si bucuria de a cheltui banii parintilor.
Carl isi indrepta privirea spre roscat si, fara sa se gandeasca prea mult, spuse:
- Alta data, Edwin. N-am chef de discutii.

Asa si era; visarea lui continua nu trebuia intrerupta de nimeni. Se simtea mai stingher ca niciodata, fiind inconjurat doar de ceata. Ce era ceea ce comandantul simtea pentru el? Sau... Ce simtea el pentru cel ce il ajutase atat de mult? Totul ii era la fel de clar ca acea culoare estompata a mancarii. Lua lingura in mana si incepu sa strecoare acel lichid ce ii parea mai fara gust ca oricand. Auzi sunetul unui scaun tras aproape de masa lor, fara sa bage in seama miscarea din jurul lui. Numai cand auzi vocea comandantului, ridica privirea intalnind ochii de-un albastru turmalin ai lui Leon. Il privea cu o oarecare retinere; era un strain pentru el desi mai vorbisera de cateva ori. Balz niciodata nu se asezase la masa lor si nu discutase cu vreunul dintre colegii lui. Atunci isi dadu seama ca acea protectie si bunatate o manifesta doar pentru el. Se simtea pe de o parte flatat de incercarile binefacatorului sa-l protejeze, dar totodata, consternat la gandul ca poate sufletul barbatului nu era atat de pur pe cat credea.
Fu trezit, iar, de un cot al Samanthei care, zambind, ii spuse:
- Vrei ciocolata? Leon ne-a adus-o.
Se vedea clar incantarea fetei numai cand ii pronunta atat de proeminent numele blondinului, insa Carl ofta si lua bucata de ciocolata amaruie, ducand-o la gura. Presa cu ea buzele-i subtiri, aceasta patrunzand in gura lui, si simti gustul atat de rapitor ce il facu sa isi inchida scurt timp ochii. Zambi intuitiv si spuse cu o urma de tandrete in voce:
- Multumesc.
Blondinul zambi scurt si discret, mutandu-si privirea in dreptul lui Carl, care, de asemenea, privea absorbit chipul barbatului.

Nu stia de ce, dar acel chip i se paru tare diferit. Niciun comandant nu semana cu Leon; el, desi era impunator si autoritar, nu avea acea doza de cruzime injectata in sange si nici nu era brutal cu detinutii. Aprecia din suflet acel comportament moderat al barbatului si il gasea atractiv. Nici fizic nu arata rau, ci din contra, avea trasaturi chiar frumoase. Avea ochi albastri patrunzatori, acoperiti partial de firele de par blond care se continuau intr-o coada scurta la spate. Era genul de om ingrijit si mereu lasa in urma lui acea boare inconfundabila de pin combinat cu santal, impreunarea aceea facandu-te de fiecare data sa-ti intorci capul. De asemenea stia sa fie senzual sau filosofic si exprima destul de bine insiruirea gandurilor lui, fara sa se piarda in detalii totusi inflorind cu amanunte povestea astfel incat sa captiveze. Detinea niste pometi bine conturati, rigizi, un corp subtire si atletic, era inalt si destul de bine facut insa nu exagerat. Pana si structura lui corporala parea la fel de echilibrata ca si caracterul sau. Iti era greu sa nu remarci o persoana ca el si in scurt timp, nici ochii lui Carl nu scapasera detaliile acelea frumoase ale chipului si corpului comandantului. Pe langa Balz, acesta parea fragil, insa, ii dadea un sentiment de protectivitate acea privire blanda si acel ton ferm.

Baiatul isi propti capul in palma, obrazul lui odihnindu-se in podul acesteia, si investiga intreaga camera. Peretii erau gri, podeaua de asemenea avea aceeasi culoare ce predomina obsesiv peste tot, geamurile erau la fel de inalte si mici, avand inevitabil gratii groase si ruginite. Isi aminti brusc de mometul in care intra in camera comandantului sau si il surprinse uitandu-se pe fereastra la luna. Ar fi vrut sa-si continuie amintirile ce i se desfasurau in minte insa fu adus la asa-zisa realitate de vocea stapanita si groasa a lui Leon.
- Am auzit, domnule Carl, ca ati reusit sa scapati de oroarea cazanului.
- Da, asa e... Leon, spuse el, accentuand ultimul cuvant cu indrazneala. Faptul ca isi putuse permite sa ii spuna "Leon" ii facura pe colegii lui sa pastreze un fel de liniste profunda. Un tuset se auzi de undeva din departare, apoi, fixandu-i si mai mult privirea baiatului ii spuse:
- Ai avut noroc.
- Nu poti numi noroc intuitia, spuse acesta zambind siret in coltul buzelor, in timp ce, privirile celor doi se imbinara intr-un joc al hazardului.
- Si, de asemenea, nu poti numi intuitia protectorat. Replica taioasa a barbatului inflori cateva zambete pe chipurile colegilor sai si il facu pe unul sa scoata un sunet asemanator unui "o" provocator. Baiatul pufni si spuse, ridicandu-se de la masa:
- Protectoratul se numeste cand primesti ceva nefacand nimic. La fel ca tine. Ceea ce fac eu se numeste lupta. Daca tu te simti atat de inferior sa ma numesti castigator spunand ca obtin chiar si dreptul la viata nefacand nimic... Bine ai venit in tabara celor slabi, draga Leon.

Baiatul pleca asezandu-si intr-un gest arogant gulerul salopetei in timp ce, comandantul, privindu-i corpul departandu-se, isi musca lubric o buza.
Acea sfortare de a se opune a nu stiu cata oara sistemului nazist al lagarului aduse inca o victorie pentru Carl, care se bucura din plin de replica lui si de gustul de a se comporta ca un invingator. Mergand pe hol spre camera lui, il intalni pe binefacatorul lui, care, de cum il vazu, il prinse in brate, sarutandu-l.
- Camerele... spuse Carl intrerupand acel sarut pasional. Corpul lui Balz zvacnea de dorinta insa, cu un zambet docil pe fata, ii spuse:
- Ne vedem diseara?
Carl confirma dand afirmativ din cap, apoi, reluandu-si drumul isi schimba decizia. De ce sa se duca la Balz? Sigur ar fi urmat o noapte ca cea precedenta; preludiul extins si obositor, nepriceperea barbatului si incununarea actului doar cu satisfactia de a o fi facut, nu sa ii si fi placut. Auzi pasi, gandindu-se ca mai mult ca sigur e protectorul sau, si isi intoarse capul, zarind, spre suprinderea lui, pe Edwin ce mergea detasat si incepuse sa fluiere.

[hiimera]

De ce am impresia ca Edwin ia prins? Sunt sigura totusi, dar nu mai comentez la asta asa ca voi astepta nextul pentru a descoperii comorile ascunse din taberele naziste. (ce ciudat a sunat, de parca as vorbii de o emisiune pentru copii :]])
Ca deobicei ai scris frumos si mi-a placut tare mult reactia aceea nestapanita de muscat de buza a lui Leon, ooo foarte atractiv, foarte intens. Ce poate insemna asta? Oricum am putut sa o vad si sa o simt, m-au trecut fiorii si nu doar la acea mica scena am fost martora si am putut sa resimt palpitatiile emotiilor. M-ai surprins placut cu acest capitol si nu am sa las critica fiindca de data aceasta am fost mult prea cuprinsa in capitol. O sa te parasesc acum spunandu-ti succes in continuare. *hug*

[Clau~]

Nix: Oh, sweety, cat de frumooos. :X Multumesc si ma bucur ca ti-a placut. Si imi cer scuze de pe acum pentru lipsa de inspiratie a acestui capitol. Ma revansez cu urmatorul. So, aceastea fiind spuse, multumesc din suflet si iti urez o lectura usoara.

Dragi cititori, va multumesc si voua si imi cer scuze si fata de voi pentru ne-talentul meu. Sper totusi sa nu va dezamagesc asa tare si sa aveti o lectura placuta. Kiss-you. ^_^


[center].:: Page number 8 ::.[/center]


Pasii lor erau proeminenti si scuturau violent linistea profunda ce se asternuse peste tot. Lui Carl nu ii pasa de prezenta roscatului. Nu fusese niciodata un interes pentru el si nici nu se gandea ca avea sa fie. Trecusera holul, pasind in aceeasi mizerie vesnica si necuratabila, apoi ajunsera in fata usii inguste si scunde a camerei grupei lor. Edwin o deschise si intra, apoi si Carl pasi inainte pentru a intra in acea camera. Isi inchise ochii putin, simtind cum o ameteala puternica ii face claritatea vederii sa fie perturbata. Isi sprijini corpul intr-o mana ce o propti in tocul usii si cealalta si-o duse la frunte, masand acea zona. Edwin il privi putin, apoi, cu un zambet pe buze, ii spuse:
- Te ajut?

Baiatul dadu negativ din cap, intetind ameteala, insa roscatul nu lua in seama gestul sau si se apropie de el, prinzandu-i bratul subtire. Baiatul incerca sa si-l retraga din mana lui, insa forta barbatului nu il lasa. Ii stranse antebratul cu putere si zambetul lui se schimba intr-o arcuire malitioasa a buzelor. Carl se intreba ce-i cu colegul lui de se poarta asa, insa raspunsul il gasi repede cand corpul lui facu contact cu podeaua rece si cand Edwin ii zambi parca si mai pervers ca daca trecuta. Resimti durerea ce o provoca impactul cu betonul tare, apoi se departa pana in perete de cel ce ii statea in fata, insa, barbatul nu vru sa il lase asa usor si, tragandu-l de un picior spre el, reusi sa se aseze deasupra lui, tinandu-i bratele in lateralul corpului. Baiatul privi cu dezgust fata celui ce-i statea deasupra apoi il scuipa exact intre ochi, spunandu-i plin de manie:
- Daca ai de gand sa ti-o tragi cu cineva ia-ti o papusa gonflabila, disperatule.

Barbatul isi stranse cu putere dintii si mainile lui Carl, facandu-l sa scanceasca scurt de durere, apoi ii spuse pe un ton batjocoritor:
- Calm. Nu e prima data cand ti-o tragi, nu? Cum sa fie prima data? Cred ca Balz deja te-a largit de tot la cat... Cuvintele pline de rautate ale lui Edwin fura oprite insa de un sut in burta ce brunetul reusi sa i-l dea. Zambi si mai pervers apoi rupse cu indemanare materialul salopetei cu care era acoperit corpul lui Carl, lasand goliciunea acestuia prada privirii ahtiate a roscatului. Isi musca o buza lasciv apoi ii spuse:
- Daca nu ai vrut de bunavoie, atunci, sa vedem cum iti sta legat.
Carl tresari si se dadu in spate, gandindu-se pe unde e Balz in acel moemnt. De ce nu era acolo sa-l apere? Toate acele ganduri plus starea aceea de nervozitate ce i-o dadeau intentiile barbatului il facu sa inghita in sec si isi simti stomacul strans de o forta ciudata, de parca i-ar fi fost greata. Cu siguranta in acel moment i-ar fi indrugat niste injuraturi frumoase celui ce incerca sa il violeze, dar acea imposibilitate de a rationa nu il lasa sa faca nimic. Ramase impietrit, vazand cum barbatul se apropie de el si incepe sa ii lege picioarele. Se zbatu cateva clipe tipand, insa, pentru gesturile sale, fu lovit cu brutalitate de barbat. Obrazul ce fusese lovit se inrosi imediat in timp ce, Carl statea la fel de implacabil. Nici de data asta orgoliul si mandria nu ii permiteau sa se lase calcat in picioare de acea bestie fara minte. Roscatului nici ca ii pasa de Carl; el voia doar o aventura, voia sa se simta din nou barbat iar faptul ca baiatul i se opunea fara pic de respect il infurie atat de tare incat incepu sa tremure de nervi. Isi dadu rapid uniforma si boxerii jos, descoperind organul lui intarit. Cand Carl vazu barbatia colegului sau, isi intoarse capul, obrazul lui lipindu-se de perete. Rasul zgomotos al lui Edwin sparse linistea deranjata doar de gafaiturile puternice ale lui si ii spuse folosind aceeasi nuanta ironica:
- Ce e? Balz nu o are atat de mare? Te temi?

Insa in sufletul lui Carl nu era vorba de teama ci de simplul dezgust; simtea repugna pentru strainul ce ii statea in fata. Barbatul ii prinse parul si ii intoarse capul, atintindu-si ochii in ai lui si, impingandu-si bazinul, facu ca buzele lui Carl sa se intalneasca cu capul organului sau. Rase si mai puternic apoi ii spuse pe un ton autoritar si incisiv sa o ia in gura si sa faca ce stia mai bine, adaugand plin de repulsie cuvantul "tarfo". Carl ii prinse cu mainile lui bratul ce ii tinea capul in acea pozitie, insa fara sanse de a scapa. Puterea roscatului era mult prea mare pentru el si, in plus, se simtea lipsit de orice forta. Cand organul molestatorului sau intra aproape in gura lui fu suprins sa simta cum parul sau este eliberat. Dechise ochii si il vazu pe Edwin pe jos, tinandu-si abdomenul cu o mana. Privi confuz in jur si ochii lui de-un negru fumuriu dadu peste ochii albastri ai lui Leon. Realiza mai apoi ca barbatul ii desfacuse materialul cu care ii erau legate strans picioarele. In urma panzei cu care il legase bruta de Edwin ramasera semne rosii, insa, nebagandu-le in seama, se lasa ajutat de comandant si se ridica. Acesta isi dadu haina kaki de pe el si acoperi corpul inca inert al baiatului. De ce facea asta pentru el? Nu stia nici el acel raspuns; stia doar ca se simte scarbit de tot ceea ce se intamplase. Ii era sila de colegul sau ce incercase sa profite de el, ii era sila de locul acela ce il tinea inchis, il dezgusta pur si simplu faptul ca Balz nu fusese acolo si ca blondul i-o luase inainte. Nu. Era ingretosat de propriul corp, de faptul ca purta acele atingeri infecte si murdare, ca fusese in stare sa atraga pe cineva ca Edwin.

Nici nu incerca sa se gandeasca la motivele atat de josnice pentru care roscatul ar fi vrut sa faca acele lucruri ci se lasase luat pe brate de blondin. Leon il privea pe detinut in acea stare de neputinta si un fel de tristete ii incolti sentimentele. Nu se simtea in regula stiindu-l asa si, daca nu ar fi fost Carl mai important, l-ar fi rupt in bataie pe acel individ. Dar niciodata nu e prea tarziu, isi spuse in minte in timp ce deschise usa camerei sale saracacioase. Il aseza pe baiat pe pat, invelindu-l cu patura aceea gaurita apoi incerca sa il faca sa iasa din starea lui de imposibilitate. Carl, insa, nu putea gandi la nimic altceva decat la faptul ca al sau corp era murdar, mizerabil si plin de atingerile acelui om abject. Nici nu il putea numi om... De fapt, ce oameni intalnise el in acel loc? Pe nimeni. Si asta trebuia sa ii fie clar. Isi muta privirea in a lui Leon, pierzandu-se in acel abis alabastru si senin. El parea atat de diferit. Il ajutase; Leon fusese singurul care ii sarise in ajutor atunci cand avusese nevoie. Dar Balz? Balz probabil fusese mult prea ocupat cu functia lui de comandant-sef ca sa ii mai dea importanta. In acel moment simtea o combinatie de fascinatie, neincredere si recunostinta fata de persoana comandantului ce ii statea in fata. Se apropie de el, punandu-i mana rece pe obrazul sau cald, moment in care mana dreapta a barbatului se indrepta spre ea si o presa mai mult pe pielea alba a acestuia.

[hiimera]

Ce lipsa de inspiratie tot indrugi tu acolo? Capitolul anterior chiar daca nu a avut idei dinamice, actiune amplificata de lupta sau razboi, mai stiu eu ce tot a fost frumos, provocator si prin el ai scos cateva mistere la lumina. Acum, referitor la asta pot spune ca la fel de frumos, insa e picanterizat de acea scena care m-a facut sa sar de pe scaun.
Edwin asta ma calca pe nervi si eu care credeam ca putea sa fie baiat bun, dar s-a dovedit inca o facatura de om, jigodie in calduri. Si stii ce mi-a placut cel mai mult la acest capitol, faptul ca Leon a aparut asa din senins si la ajutat pe Carl si faptul ca nu Balz, asta creind in mintea tanarului detinut multe semne de intrebare.
Inainte de a incheia as vrea sa te lamuresc cu o chestie: inainte de "ci" se pune mereu virgula (dar si dupa poti pune).

Scrii frumos nu te mai subestima. *hug* Succes in continuare, astept nextul.

[Clau~]

Nix: Mersi, mersi. ^_^ Ma asteptam sa ai critica, sincer. Ma bucur totusi ca ti-a placut si sper sa-ti placa si capitolul asta. Te-am pupat dulce si sa ai o lectura placuta.

Inca o data (a nu stiu cata oara) multumesc tuturor celor ce citesc si sper ca va place. Lectura placuta. Kiss-you, all. ^.^


[center].:: Page number 9 ::.[/center]


Carl nici nu-si mai amintea numarul zilelor trecute de cand Leon il salvase din fata molestatorului de Edwin pe care il evita din ce in ce mai mult. Lagarul era plin de zvonuri; pe de o parte erau cei care ii admirau curajul "domnului Litz" si de cealalta parte se aflau cei care, cu dezgust, ii spuneau "tarfa comandantilor". In fiecare zi, Leon venea la masa celui pe care il salvase, impartind ciocolata si cateodata paine integrala. Nimic nu se schimba prea mult, poate doar atitudinea lui Carl fata de binefacatorul lui; toata admiratia baiatului fata de Balz se pierdu odata cu tentativa de viol, acel strat subtire de fascinatie ce-o avea protejatul fiind spulberat de faptul ca protectorul nici nu daduse importanta actiunilor lui EPJ 989. Farama aceea de dragoste ce i-o purta baiatul lui Balz fu simplu inabusita de actiunile comandantului. La inceput, barbatul il venera, iar asta nu-i displacea deloc baiatului insa, dupa ce observa ca gelozia binefacatorului si obsesia aceea cresc, tot farmecul scanteilor de inceput se pierdu. Balz, desi ocupa cu mare mandrie postul de comandant-sef, era la fel de brutal si violent ca toti ceilalti. Toti inafara de Leon; baiatul observa acest lucru: Leon niciodata nu se putea compara cu cineva ca Balz. Acesta era clar inferior in acel loc insa, inafara lagarului, Carl s-ar fi indragostit mai bine de cel ce il salvase decat de cel ce nu ii provoca decat un fel de indispozitie. El si comandantul se mai intalneau seara desi singurele lucruri ce le faceau erau sa aiba parte de o partida de sex la fel de searbada, apoi Balz ii povestea tanarului sau protejat cea ce el numea "curajul meu impoatriva viermilor de detinuti" - asa isi incepea fiecare monolog - apoi sa adoarma amandoi satuli de linistea ce se lasa peste camera. Cat barbatul insiruia lucrurile marete ce le facuse in ziua respectiva, Carl era prezent in discutie doar cu care un "aha" sau un "bravo" spus in disgratie. Balz, in schimb, vedea acea relatie ca o uniune atat de diafana si profunda incat toata ziua se gandea la ceea ce el, cu o adevarata mandrie, numea "viata mea cu Carl".

Pentru protejatul sau masa de pranz devenise unul din momentele cele mai apoteotice ale zilei. Deseori, ecoul salii mari era umplut doar de vocile celor din grupa lui si de chicotele lor. Se intampla ca, cat timp Carl uita sa si manance, sa se piarda in ochii lui Leon, fiecare cuvant spus de barbat fiind savurat la fel ca ciocolata; fiecare vorba sau privire i se topea pe buze si era imprimat in memorie de oftate adanci si apasatoare. Timp de saizeci de minute, cat dura masa, zambetul lui Carl ramanea inert si nemiscat pe chipul sau alburiu. Ii observa toate miscarile, gesturile, privirile si isi dadu seama ca are ticul de a se juca cu degetele prin par cand ii vorbeste lui, gest ce ii rasfata narcisismul. Intr-o zi, vazu ca parul lui des fusese lasat liber, cazandu-i omogen pe umerii lati. In momentul in care intra in sala, Leon isi atinti privirea limpede in privirea captivata a lui Carl, indreptandu-se cu pasi fermi spre masa la care statea. De obicei, se aseza langa Samantha de partea cealalta a mesei. Sau, mai bine spus, femeia i se aseza mereu in dreapta sa. De data aceasta, trase scaunul asezandu-se in dreapta lui Carl. Baiatul vru sa nu bage in seama acel amanunt, insa, pe tot parcursul mesei, Leon nu se sfii sa ii atinga cu mana pulpa piciorului sau sa ii prinda mana in a lui. Umerii lor erau aproape lipiti fiindca scaunele era toate apropiate unele de altele; erau douazeci si cinci de persoane asezate la o masa de 1,5/1 metri patrati, aceasta facand ca locul sa fie stramt si incomod.

Cand degetele comandantului se intretaiara cu ale lui, Carl tresari slab apoi simti cum obrajii sai reci sunt cuprinsi deodata de un val de caldura ce se extinse in tot corpul, chiar pana in umflatura din salopeta. Leon stia preabine cum sa-i excite corpul si, vazand ca Carl nu aduce niciun fel de riposta la adresa gesturilor sale, isi duse mana pe un picior de-al baiatului urcand pana la zona sa intima. Fu placut surprins sa constate ca organul baiatului este deja intarit, astfel incat degetele lui incepura sa il preseze si mai mult. Carl abia se abtinea sa nu lase gemetele de placere sa se faca auzite si isi musca in repetate randuri buza pentru a tine in frau acele sunete. Era uimit de felul in care Leon reusea sa zambeasca si sa vorbeasca cu ceilalti detinuti in timp ce il atingea pe el in acel fel. Simtind ca excitarea sa devenise mult prea intensa, se ridica de la masa si, mergand greu, se inchise intr-una din acele bai. Se rezema de usa acesteia gafaind, in timp ce, mainile lui se msicau involuntar descheind nasturii salopetei. Isi atinse buzele, intredeschizandu-le, si, mimand un sarut, limba lui incepu sa linga un deget. Il scufunda mai apoi in saliva, sugandu-l in gura si, urmand traseul arterei sale, contura cu o dara umeda drumul pana la un sfarc. Cand il atinse cu degetul sau rece, tresari, tot corpul lui fiind penetrat de un fior cald. Ochii ii erau inchisi, iar buzele usor distantate una de alta inspirau aerul rapid, pieptul sau miscandu-se intr-un ritm alert. Degetele sale strangeau fara mila unul din sfarcurile deja intarite, in timp ce, cealalta mana indeparta de pe umerii lui materialul uniformei, ce, odata lasata sa cada, aluneca pe corpul lui in jos pana la baza gleznelor. Mana sa cobora pe abdomenul sau incordat si buzele sale lasasera cateva gemete scurte sa le paraseasca. Tot spatele i se arcui si ochii i se marira (pupilele sale miscorandu-se) cand degetele sale atinsera organul erect prin panza boxerilor. Isi masa mai intai testiculele simtind cum strafulgerari calde si reci ii fac corpul sa tresara si gura sa lase tot mai multe gemete sa iasa. Simtea deja tot corpul lui avea sa cedeze in fata placerii, transpiratia scurgandu-se pana pe gat si valurile de frisoane facandu-i corpul sa tremure.

Indeparta, cu ambele maini boxerii ce ii lasa in dreptul genunchilor, apoi mana sa prinse organul si incepu sa faca niscari lente de-a lungul lui. Prinse clanta cu cealalta mana mai intai, apoi ridica mana in dreptul gurii, muscand din pielea acesteia. Incaperea mica fu umpluta de gemetele sale profunde si mana sa isi continua miscarile ascendente si descendente cu mai multa rapiditate. Picioarele, acoperite si ele de transpiratie la fel ca tot corpul, cedara, lasandu-i corpul sa se prelinga pe suprafata usii pana cand fesele lui facura contact cu betonul rece si ud. Isi simti in mana stransa cu putere sexul pulsand tot mai mult, pana cand, eliberand din piept un geamat acut, vascozitatea alba i se intinse pana la rozeta sa, acoperita de degetele lungi. Pieptul i se msica tot mai repede vrand sa-si faca corpul sa-si revina. Dupa un timp, in care nu putu sa faca altceva decat sa gafaie, se imbraca si iesi din cabina. Isi spala ambele maini apoi fata si se uita in oglinda, ochii lui inca tulburi de placere privind chipul umed. Nu crezuse ca vreodata niste atingeri il vor aduce il pragul excitarii absolute, insa Leon reusise asta. Doar cu cateva atingeri, barbatul il facu sa vrea mai mult, sa tanjeasca dupa el si acel sentiment il inspaimanta intr-un mod senil pe Carl. Era posibil oare ca Leon sa il inlocuiasca pe Balz?

[Clau~]

Heya, all! ^_^
Cam cat timp a trecut? I don't know. Oricum, sunt aici ca sa va aduc urmatorul capitol si scuzati-ma pentru intarziere. Lipsa de inspiratie si lenea fac casa buna cand vine vorba de mine. So, sper sa va placa si lectura placuta. Kiss-you. ^.^


[center].:: Page number 10 ::.[/center]


Carl ii spusese de atat de multe ori "te iubesc" lui Balz incat nici nu simtea ca acele cuvinte mai aveau vreun fel de insemnatate, fie ea si efemera. Erau doar cuvinte; in fond, ce sunt cuvintele fara perdeaua fina de sentimente in spatele carora se ascunde adevaratul viciu al oamenilor: a vorbi? Carl stia mai bine ca oricine ca acele litere asezate distinct nu aveau nici un fel de esenta, tocmai prin faptul ca ascundeau sentimente sinonime cu invidia si chiar ura. S-ar fi simtit mult mai bine sa fi stiut ca e urat. Iubirea pentru el insemna indiferenta, iar asta greu o suporta. Ar fi vrut mai degraba sa fie folosit; atunci nu s-ar mai fi simtit inutil.
Luna deja rasarire. Era o seara de octombrie umbrita de frigul acelor zile si de trecerea iminenta a timpului. Pentru el, noaptea reprezenta, desi ciclic si atat de tern, unul din maretele momente ale vietii sale abjecte. Se aseza cu greu pe patura sa, simtindu-si corpul greoi si tremurand din cauza muncii si a loviturilor. Intradevar, nu era usor sa zambesti dupa o zi acolo. Singurele principii care consfinteau regulile erau oroarea, aducerea la disperare si lovirea necontenita, injosirea mandriei si anihilarea oricarei puteri de rationare a detinutilor. Ochii lui ce straluceau in intuneric priveau cu o oarecare uimire si cu nesat acea impreunare de fire gri deschis. Vazu cum musca se infipse cu curaj in lipiciul panzei apoi incepu a se zbate fara vreo putere de a intelege actul criminal ce avea sa urmeze. Se gandi deodata ca probabil arahnida aceea dementa se afla in pragul orgasmului gandindu-se la cum interiorul acelei carcase negre cu aripi va fi sorbit de el. Parca il vedea asezandu-si cu atentie baveta apoi apropiindu-se de biata victima ce nici nu avu puterea sa faca altceva decat sa se agite fara rost. Apoi vazu cum isi tese coconul impermeabil in jurul ei, orice sunet al razvratirii viitoarei mese fiind inabusit de acel peplum ce avea sa-i serveasca ca si cortegiu. Paianjenul isi injecta veninul, apoi cu o reala delectare, se bucura de viata aceea prihanita acum de chelicerele acelui asasin macabru. Asa se simtea si Carl; prins in mrejele unei panze pline de idealuri, realiza mai apoi ca fusese deja infectat cu acel venin. Dragostea juca, deci, rolul tortionarului in ecuatia de fata. Se intoarse pe partea cealalta, cu fata la perete si intoarse totodata fatada perspectivei; poate el era tortionarul in acea relatie, dandu-i iluzii binefacatorului sau apoi, cand mai - mai sa-si desfate simturile cu acea noua achizitie, luandu-i dreptul de a continua jocul sau infantil si lipsit de coruptie. Ofta la gandul acela.

Corpul lui tresari putin cand auzi un tunet puternic propagandu-si taria din neant. Avu instinctul sa priveasca catre tavan, insa nu vazu nimic altceva decat negru. Se ridica in sezut, investigand ca o pisica in noapte corpurile adormite ale camarazilor lui. Totul era linistit; poate mult prea linistit si acea calmitate ii suprima tihna, inducandu-l intr-o angoasa de-a dreptul sacaitoare. Se deprinse de betonul rece si iesi din camera friguroasa - fiindca acele matahale de camere nu erau incalzite in nici un fel - indreptandu-se spre cea mai apropiata baie. Mormai nervos auzind din nou schelalaitele sobolanilor aceia si pasi, prin intunericul complet, pana cand atinse cu mana dreapta clanta unei usi. O impinse incet, ca nu cumva balamalele sa cedeze si sa ramana cu tot cu usa in mana, si intra in acea vagauna mizera numita "baie". Voi sa-si descarce vezica insa nici asta nu putu, starea de insomnie creandu-i un fel de neliniste continua. De cand se afla in acel loc nu avusese astfel de stari de nesomn, fiind mai mult decat obosit cand ajungea sa isi aseze capul pe patura aceea. Ofta iar, adanc si plin de inteles, apoi isi ceda privirea asupra ferestrei inalte. Vazu prelingandu-se stropii mari de ploaie pe sticla rece si isi dori mai mult ca oricand sa fi fost liber. Iubea ploaia si faptul ca el era inchis in acel loc abject, fara sa guste din bucuria de a alerga stropit de apa rece i se parea chinuitor.

Auzi usa data la o parte cu putere, si in intjecimea nocturna, ii vazu chipul bland si frumos a lui Leon. Cei doi se privira un moment apoi comandantul se aproapie de Carl si ii spuse, pe un ton oarecum complicitiv:
- Vrei sa iesim?
Baiatul facu ochii mari, neintelegand acea propozitie pe deplin. Leon nici nu astepta acordul baiatului ca ii prinse mana in stransoarea mainii lui si il trase - nu fortat - pe hol. Urmand coridorul lung, ajusera in fata unei usi mari de fier care era bine inchisa cu un lant. Carl mai vazu imaginea usii aceleia. In fiecare zi, cand era timpul sa munceasca ei ieseau pe acolo insa doar comandantii aveau cheia lacatului de care era prins lantul gros. Se auzi un trosnet de zale apoi usa mare se departa lasand aerul rece si curat sa inunde acel loc. Trasera amandoi aer in piept, plamanii lor fiind umpluti cu el apoi pasira inafara cladirii mergand prin noroi. Baiatul se departa de Leon si o lua inainte prin ploaie; picaturile reci si greoaie se contopeau necontenit cu corpul lui, bratele sale erau departate de corp primind din plin ofranda lichida a cerului, ochii ii erau acoperiti de pleoapele greoaie, fulgere desenau dungi luminoase pe firmamentul infinit si abisal. Leon privi minunat acel peisaj sublim si zambi tainic de parca gandurile lui ar fi ascuns cu desarvasire urmatoarele-i miscari. Pasi si el in ploaie, corpul lui fiind patat de aceeasi nuanta incolora si inghetata a apei, apoi isi lipi corpul de a lui Carl, caldura dintre ei marind pulsul inimii baiatului. Acesta tresari si isi mari ochii mai mult de placere decat suprindere, apoi isi lasa capul in jos, rasufland greu. Barbatul isi duse o mana de-a lungul mainii lui mangaidu-i bratul spre umar apoi spre gat. Puse doua degete pe grumazul rece al lui Carl apoi isi apropie buzele de acel loc.
- Aha... Deci Balz nu a ezitat sa te insemneze. Nu-i nimic, in curand nu se va mai vedea, spuse acesta zambind la fel de enigmatic. Sangele baiatului prinse viteza prin venele inguste, astfel incat corpul lui fu incalzit rapid inclusiv obrajii ce fura cotropiti de culoarea rosiatica. Leon chicoti. Stia, cam de cand il vazuse, ca acel baiat nu era ca toti ceilalti. Era un chip nou, un alt fel de persoana ce reuseste sa farmece numai prin mers si privire. Reusise si cu el, intr-o oarecare masura. Nu era fermecat intr-atat de caracterul lui, i se parea ignorant, insa era aprins de corpul si felul lui de a se purta. Faptul ca avea orgoliu si nu se lasa usor il facea o prada atat de delicioasa incat nu se putea abtine; trebuia sa fie al lui.
Buzele comandantului se topira incet pe gatul lui, in timp ce buza inferioara a baiatului fu muscata ca semn al abtinerii sale de la a scoate gemete de placere. Era un alt fel de placere decat cea simtita pana atunci. Leon era tandru si rabdator iar buzele sale atat de carnoase reprezentasera pentru el o tentatie inca de la inceput, de cand il vazuse prima data. Isi intoarse usor chipul, evitand sa-l priveasca in ochi, apoi isi puse capul la pieptul lui. Bratele puternice ale barbatului il cuprinsera in stransoarea lor calda. Ploaia inca se prelingea pe corpurile lor imbratisate, in timp ce tunetele se auzeau din departare. Desi erau niste gesturi infirme fata de ce testase el pana atunci, Carl intelese ca acea stare de nervozitate si neliniste era data de prezenta blondului. Sau mai bine spus, de neprezenta acestuia. Se simtea nesigur cand era fara el, de parca cineva i-ar fi luat toata pofta de viata. De cum il revedea insa, nici durerile cele mai chinuitoare nu ii puteau sterge zambetul de pe chip. Acela ar fi putut fi omul de care el sa se indragosteasca fara nici o clipa de ezitare. Leon...

[hiimera]

Sa fie sau sa nu fie el, aceasta este intrebarea? :))
Uaa, de cand nu am mai trecut pe aici mi se facuse dor si regret ca nu am citit mai de curand, plus nici tu nu te-ai mai omorat sa aduci nextul. Esti rea! *cry baby eyes* Sper sa vina repede, caci vreau sa aflu mai multe.
Mi-au placut ambele capitole si ca deobicei ma inspiri si pe mine, pe langa asta ai descris frumos ca intotdeauna, ai mai avut virgule puse anapoda (hey si eu am, deci nu te teme), dar actiunea a fost captivanta sa spunem. Nu ca s-ar fi intamplat ceva extravagand, decat povestiri din perspectiva autorului legate de protagonistii acestei inventii.
Balz, nema? Ooo, ceva nou nu ama steptam si doar partide de sex... mai rau, bine ca el crede ca legatura lor se amplifica si ca panza amorului ce-i leaga e inca strans legata, Carl insa crede altceva.
Acum se pare ca nu doar Leon poate fermeca sau Balz, dar insasi protagonistul suprem are capacitatea de a vraji cu mersul, vorba si alte aparitii sidefii. Interesant.

Pai eu astept nextul, sunt curioasa si sper sa-l aduci mai repede. Succes in continuare si multa inspiratie!