[Yaoi] Sakura no shita de

[Beatrix LaVey]

Multumesc pentru comentariu.


[center]***[/center]

Dupa cum vrusesem, mi se facuse voia, astfel ca mergeam in castelul de vara din munti. Atatea razboaie cate de duceau la Osaka si revolte la care fusesem nevoit sa iau parte, dand sfaturi din cand in cand, ma obosisera teribil, astfel ca aveam nevoie de odihna si prima persoana la care ma gandisem fusese Kaminari-san, ronin-ul, persoana in care aveam o incredere oarba.
Eram constient ca ma pot insela, insa acest tanar imi era subordonat si imi facuse juramantul. Se stie ca noi suntem persoane de cuvant, astfel ca puteam avea incredere, fara rezerve, cum aveam fata de ceilalti din castel, samuraii sau persoane de alte ranguri.
Dupa munca de lamurire pe care am dus-o cu Kami-chan, am reusit sa-l fac pe acesta sa sa inteleaga ca vreau la castelul din muntele Fuji si nu avea sa ma impiedice cu nimic. Desi eram tanar, manuiam foarte bine sabia, astfel ca nu ma temeam de nimic, stiam ca pot face fata hotilor si, alaturi de el si oamenii pe care aveam sa-i iau, stiam ca voi fi in siguranta.

Se intunecase cerul si mai tare acum, iar samuraii nu mai puteau distinge ora la care ne aflam. Am suras auzind cateva fosnete, dar se parea ca ma inselasem cand imi pusesem mana strans pe manerul sabiei, fiindca nu se afla nimeni imprejur si nu era nimic in neregula, ci doar imaginatia care imi juca feste.
- As dori sa facem tabara aici, am spus cu vocea-mi inconfundabila, fara inflexiuni si de temut, care facea distinctia intre mine si ceilalti, dat fiind faptul ca eram de neinduplecat.
- Hyou-sama, sunt hoti si... incepuse Kami-chan, insa am dat negativ din cap, aratandu-i ca nu imi pasa. Imediat, au sarit toti de pe cai, incepand sa aranjeze locul, pregatindu-l pentru un loc unde se poate poposi. In scurt timp, Kami-chan veni la mine, cerandu-mi permisiunea sa mearga in padure.
I-am oferit-o fara sa stau pe ganduri, fiindca aveam incredere in tanarul pe care-l luasem sub aripa mea protectoare. Multumit, m-am asezat jos, in jurul unui foc. Avusesem in inspiratia de a ne lua si ceva mancare cu noi, astfel ca acum aveam ce gati si ce manca.
In timp ce asteptam cuminti, discutand, mi-a venit o idee.
- Ce credeti despre Kaminari-san? am pus intrebarea rapid, fixandu-i pe rand pe fiecare care se afla acolo cu privirea, ranjind. Nu stiu de ce o facusem, simtisem nevoia, astfel ca nu ma putusem abtine. Toti ceilalti ramasesera cu gura cascata, insa mi se supusera, incepand sa spuna numai cuvinte de lauda.
- Este un baiat bun, spuse unul dintre ei.
- Un ronin desavarsit! raspunse in graba altul.
Dupa zeci de laude de genul, care aveam impresia ca sunt facute nu doar de ochii mei, ci chair din inima, unul se trezi sa spuna:
- Este o valoare, Hyou-sama, insa nu s-a culcat cu nicio femeie pana acum, desi toate stau la cheremul sau...
Barbatul rosise teribil de tare, iar eu nu mi-am putut stapani un zambet, care totusi masca teribila curiozitate care pusese imediat stapanire pe mine. Inainte sa pot intreba ceva, respectivul se ridica si pleca, iar eu am inceput sa mananc, cazand imediat pe ganduri. Am renuntat la a pune orice alta intrebare, in timp ce ceilalti incepusera sa vorbeasca despre una sau cealalta, din cand in cand cerandu-mi respectuos o parere pe care o ofeream dupa o buna bucata de gandire, dar nu la ceea ce fusesem intrebat, ci la ceea ce auzisem despre Kami.
"Oare... ? " incepusem, insa imediat am renuntat, datorita faptului ca hotarasem ca e in zadar sa imi bat capul cu astfel de lucruri. Nu era oricum treaba mea, el facea ce voia, asa cum si eu faceam ce voiam. Incepusem sa ma gandesc serios sa-i impun celui ce insinuase acele lucruri despre Kami-chan sa isi faca seppuku, dar renuntasem rapid la ideea mea, stiind clar ca nu avea niciun rost. In fond, eu cerusem acea parere, iar el mi-o daduse respectuos, asa cum trebuia sa se poarte cineva cu stapanul sau.
Mi-am inchis ochii pentru cateva momente, dupa care m-am ridicat, incepand sa ma uit prin jur. Ma adanceam in intunecata padure fara teama, insa cu mana pe sabia mea, fara sa ma gandesc vreun pic sa-i dau drumul.
- Hyou-sama.... am auzit o voce, iar cand m-am intors, am dat cu ochii de parul alb-argintiu si parfumat al lui Kami-chan, ochii aceia frumosi, verzi ca smaraldul, trupul frumos cladit. Am suras vazandu-l.
"... Nu s-a culcat cu nicio femeie pana acum... " am auzit si mi-am inchis ochii, dupa care am revenit la pozitia initiala, de calm indiferent, incercand sa nu-i arat ca ma ingrijoreaza. Incepusem sa cred ca e ceva cu el, fiindca n-ar fi fost prima persoana care pateste ceva rau cu vreo femeie, asa ca am preferat sa tac din gura.
I-am facut semn sa ne plimbam si se lua dupa mine, mergand ceva mai in spate. Am zambit, multumit de respectul ce mi-l arata, dar i-am facut semn sa vina langa mine si mi se supuse, incepand sa mergem umar langa umar. Am suras binedispus, asteptand sa inceapa sa vorbeasca.
Nu izbutise, asa ca am continuat sa cercetam padurea. In scurt timp insa, unul din samuraii dinainte se apropie de noi si ne spuse ca gasise un izvor termal.
- Perfect, sa facem baie! am ordonat imediat si toti au inceput sa se dezbrace, mai putin Kami-chan. Am tacut din gura, realizand ca poate se jeneaza intr-atatia barbati, dar m-am dezbracat si eu, ramand doar cu un petic ce-mi acoperea organul, dupa care am intrat in apa calda.
- Hyou-sama, daca imi permiteti, eu voi merge sa ma plimb, spuse cu bunavointa tanarul, apoi i-am dat inganduirea mea si s-a indepartat.
Imediat, mi-am dat capul pe spate, incepand sa privesc cu atentie in jurul meu pe ceilalti, care se bucurau ca si mine de apa ce ne mangaia trupurile usor incalzite din cauza drumului.
- De ce Kami-san nu intra in apa, cu noi? am intrebat brusc si, ca de fiecare data, i-am fixat pe fiecare-n parte cu privirea, multumit de puterea pe care o exercitam asupra lor.
Toti sovaiau, iar eu nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Nu stiam ca sunt chiar asa de impunator, incat sa se sperie toti si sa se uite unul la celalalt, cu privirile cuprinse de confunzie. Intr-un sfarsit, o slujnica ce se afla pe marginea apei catadicsi sa-mi raspunda, sovaind:
- Nu se dezbraca inciodata de fata cu cineva, stapane, si cand face baie, face singur, nu e nimeni de fata, nu stim de ce. Mereu ne-a refuzat pe toti care-am vrut sa-l ajutam, imi explica femeia, iar eu i-am multumit printr-o inclinare a capului si aceasta se inclina la randul ei usor, facandu-ma sa zambesc, isna in sinea mea sa pufnesc.
O alta slujnica se amesteca atunci in discutie, continuand:
- Se spune ca a fost blestemat si are basici pe piele, de asta niciodata nu-si arata pielea.
Le-am facut semn sa plece in acel moment si mi-am inchis ochii, incepand sa ma relaxez.
"Daca ii voi ordona sa se dezbrace, sigur o va face, ma respecta... Dar oare vreau sa vad ce are de aratat acest asa-zis blestem? Ce e cu el? " m-am intrebat in sinea mea, apoi mi-am indreptat privirea catre pasii ce se apropiau.

- Iata castelul, stapane! mi se adresa o slujnica, iar eu am inclinat din cap. Eram usor obosit si din nou cazut pe ganduri, isna silueta masiva a castelului din munti ma facu sa zambesc multumit ca ajunsesem, fiindca asta insemna numai relaxare si bunavointa.
Continuam insa sa ma gandesc la Kami-chan. Chiar il simpatizam pe copilandrul asta...