[Yaoi] Sacrificiu si iubire

[Nywa]

Yaoi, +18, ar fi si poze, dar numai am voie cu ele. Enjoy it Dau un edit ca uni fac gura pe aici

Varsta minima: +18
Gen: Horror, actiune, aventura si urmeaza sa mai complentez.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., limbaj de cartier, scene hard de orice vreti, descriere cateodata amanuntita si cam atat momentan
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.


[center]Capitolul 1[/center]

- Fratioare, totul o sa fie bine, imi spuse Lillith, iar ochii ei de un verde-pur se atintira spre ai mei, de un verde-cenusiu. Ai sa vezi, ca vom fi bine la tati in Crosis, mai adauga, punandu-si mana peste a mea si strangand-o incurajator.
Zambesc usor, dar ma incrunt rapind, fiindca nu il vedeam pe Gabriel in compartimentul nostru de tren, care ne transporta pe mine si pe alti oameni in orasul-fortareata Crosis, in siguranta, fiindca tinuturile prin care tracea trenul era populat cu salbatici ce atacau caravane si de aceea era de preferat sa stai in compartiment, pana ajungi in tunelul de protectie.
- Ma duc sa il caut, spun, ridicandu-ma in picioare si luand pe mine hanoracul negru ce il aveam legat la brau. Trage in geam si incuie usa dupa mine. Daca nu ma intorc in douazeci de minute... spune-i tatei ca imi pare rau, ii spun surori mele, apoi ies din cuseta, in ciuda prostestelor fetei.
Imi pun capisonul in cap, acoperindu-mi parul blond-nisipiu, lung pana la urechi, tot ciufulit in spate, ca sa nu fiu un beculet pentru salbatici. M-am indreptat spre baie, privind atent preeria prin care treceam, vazandu-i pe salbatici cum alergau calae pe cai. Draci, trebuie neaparat sa il gasesc pe Gabriel. Fara sa fiu atent ma lovesc de cineva si pic pe jos. Cand imi ridic privirea il vad pe Gabriel, care ma privea speriat, semn ca nu ar fi vrut ca eu sa vin dupa el. Ma ridic in picioare, il apuc de mana si il trag dupa mine inapoi spre compartiment, stand amandoi alecati de mijloc, fiindca nenorociti aia au inceput sa traga cu sageti in tren. Pe ei, evolutia i-a lasat in urma, fiindca metalul nu se distruce cu sageti din nuia si varf de piatra. Intram in compartiment, dupa ce am sunat-o pe Lillith si am incuiat usa, apoi ne-am ghemuit toti trei pe podea, sub-geam, ca sa nu fim loviti de vreo sageata. Chiar daca tot trenul avea invelisul din otel si fier, geamurile erau din sticla, singura sansa de ai ucide sau rapi pe calatori. Deodata o sageata sparse geamul si se infipse intr-unul dintre scaune, facandu-ne verisorul de zece ani sa chitaie de spaima si sa inchida ochii albastri-verzui, de teroare. Auzim tipete din compartimentul de langa, semn ca un om a fost ucis sau tras afara prin fereastra, urmand sa le serveasca drept masa fiarelor alora ce bantuie pe aici.
- Dragon mai e mult pana in prostia aia de Crosis? Ma intreba pe un ton soptit blonda - Lillith avea parul galben ca aurul, lung pana la jumatatea spatelui, iar prin el o bramada de impletituri de bilute si o esarfa pusa ca si Rambo pe cap - facandu-se ghem.
- Dar ce crezi ca sunt eu? G.P.S.? Nu stiu. O sa ne anunte, mormai enervat si il ciufulesc pe saten - Gabriel - care chitai din nou.
Trag aer in piept, apoi inchid ochii, adormind, fiind obosit dupa atata incordare, fiindca in jungla a trebuit sa fim cu ochii in patru dupa salbatici care ne-au urmarit pana pe preerie. Abia asteptam sa ajung in oras la tati...

- Doamnelor si domnilor supravietuitori, tocami am ajuns in gara din Crosis. Va rugam sa iesiti din ascunzatori, iar raniti sunt rugati sa se prezinte de urgenta la cabinetul medical din gara, ne trezi vocea conductorului, iar eu m-am ridicat de pe podea, scuturandu-ma pe blugi albastri, largi, cu o multime de buzunare si lanturi.
Iau din suportul de bagale, cele trei rucsace destul de grele, impartindu-le, apoi iesim din compartiment, indreptandu-ne spre iesire. Bine ca aveam in picioare bocanci, fiindca pe jos erau numai cioburi de sticla si sageti. Trec pe langa o cuseta si privesc in interior, dar regret imediat, fiindca acolo se afla un om cu o sageata infipta drept intre ochi si altul cu una in gat. Soramea ii puse satenului mana la ochi, dar luand-o cum am ajuns la usa. Deschid usa si coboram pe peron, uitandu-ne dupa tati sau matusa Selene - mama vitrega a lui Gabriel, dar il iubea ca pe propriul fiu - fiindca unul dintre ei trebuia sa ajunga aici.
- Unde sunt? Ma intreba adolescenta, in timp ce ma indreptam spre o banca si cand vrem sa ne asezam pe o banca...
- Dragon! Lillith! Gabriel! Striga cineva, iar din multimea de persoane ce asteptau se desprinse un barbat de treizeci si doi de ani, cu parul galben ca aurul ce ii atingea umerii, acoperit de o caciula.
Purta o geaca de trening neagra cu dungi albastre si o pereche de blugi, rupti in genunchi, iar in picioare niste adidasi, cam jerpeliti. Acesta veni la noi si ne imbratisa pe fiecare intr-o stransoare de urs, fiindca tati avea niste muschi pe corp, incat si Rambo si-ar plange de mila.
- Vad ca sunteti intregi si nevatamati, dar nu o vad nicaieri pe Ella. Unde este draguta de ea? Ne intreba, iar ochii albastri-intensi - nici unul dintre noi doi nu i-am mostenit - cercetau multimea ce cobora din tren.
- Tati, salbatici au atacat Kanaral si au macelarit intr-o singura noapte cam jumatate de oras. Au intrat in casa si mami a avut timp doar sa ne ascunda pe noi trei. Ea a fost..., Lillith numai contina, ca izbucni in lacrimi, iar eu am imbratisat-o, fiindca ea si Joe - tati - erau singura familie care o aveam in Crosis.
Barbatul ofta, apoi ne pupa pe toti trei pe frunte si ne indemna sa ne indreptam spre parcare, fiindca ne astepta matusa Selene. Cum am ajuns acolo, vad langa un camion cam rablagit, ne astepta Selene Kafft, o femeie de treizeci si cinci de ani, cu parul saten-inchis, lung pana la fund, prins in coc ca si gheisele, dar din acel coc, ieseau suvite impletite. Ochii caprui-aprinsi, scosi in evidenta de fard negru, sclipeau de bucurie sa ne vada teferi, dar intrebatori cu privire la mami. Cand ajunse in dreptul ei, Gabriel o imbratisa si izbucni in plans. Eu mi-am dat jos din spate rucsacul si il pun in remorca, apoi ma urc acolo, ajutand-o si pe surioara mea, mai mare decat mine cu trei ani. Incurand ajung acasa si pot sa dorm linistit, imi spun in gand, punandu-mi o pereche de ochelari pe ochi, pentru ai proteja cat de cat de razele soarelui. Acasa suna bine...