[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

Capitolul 7


Razele soarelui ne-au gasit sarutandu-ne. Nu mai vroiam sa-i dau drumul. Niciodata. Mi-am trecut degetele peste muchia chipului sau si am continuat atingerea pe buze, i le-am sarutat atent si l-am privit. A zambit si si-a intors privirea. De ce nu te uiti la mine? De ce vrei sa ma faci gelos? Am suspinat si m-am dat la o parte de pe el. Am coborat din pat si mi-am luat pe mine lenjeria intima. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni din blug, subtiri si am luat pe mine o camasa alba. L-am privit din nou pe Mihai care se acoperise cu cearsaful.
- Cine era ea?
- Ea... Cine?
- Mihai, nu te preface. Te-am vazut, stii bine, eram la un metru in fata voastra. E sotia ta? L-am intrebat cu vocea stinsa.
- Da, a spus intr-un oftat.
Am urmat eu. Am oftat, ducandu-ma inapoi pe pat. L-am mai sarutat odata, apoi am plecat. Eram atat de gelos... M-am incaltat cu pantofii, i-am lasat lui Mihai o pereche de chei agatate in cuier si am iesit pe usa. Cand am iesit din scara m-am lovit de o briza calda de vara, fix in fata. Am inchis ochii incercanati si am plecat la munca. Acum la cea serioasa. Cand am ajuns in cabaret, nimic nu mai semana cu ce era seara acolo. Acum era doar o sala goala de spectacole. Nu mai erau femeile cu pene impletite in par, cu tone de machiaj pe fata ca sa-si ascunda cicatricile facute de amantii gelosi, nu mai era muzica asurzitoare. Scaunele pe care isi odihnisera sezuturile barbatii dezgustatori de grasi, cu camasi gata sa crape si consoartele lor, pline de perle si sclipici, acum erau acoperite cu cearsafuri albe. La fel si mesele, cu fetele albe patate de vin rosu, coniac si cafea, erau acoperite de carpe albe prafuite. Am auzit un zgomot si m-am intors, in fata mea aparand o femeie imbracata cu halat albastru si cu un mop in mana.
- Paul, te-am seperiat, mama? Imi pare rau, a spus femeia si mi-a zambit, apropiindu-se.
- Nu-i nimic, tanti. Credeam doar ca e altcineva.
- Dar ce ai patit? Ce-s cearcanele astea? Nu poti sa dormi?
M-a intrebat intrebat vizibil ingijorata. Nu stiu ce aveam, insa oricunde ajungeam atrageam atentia si grija femeilor, toate doreau parca sa fiu bine si sanatos. Poate toate femeile erau fie prea bune la suflet, fie aveau o viata esuata, iar acum, la batranete, doreau sa faca ceva ce sa le lumineze viata pentru mult timp. I-am zambit si am negat cum ca as avea ceva, dand o petrecere cu un vechi prieten cauza cearcanelor. Am salutat-o si m-am dus in biroul meu. Am ales cheia din cele multe pe care le aveam si am deschis usa din lemn masiv. Inauntru era un aer inchis, se vedea ca nu mai era aerisit de ceva zile. Am deschis larg geamul si am lasat aerul curat sa inunde incaperea ascunsa si asa de dulapuri pline cu plicuri si hartii. Ar trebui sa fac o curatenia candva pe aici.
Am oftat si m-am dus pe birou, am aruncat toate plicurile colorate direct in cos si am ales hartiile importante. Am aruncat o privire pe fiecare, erau acte cu privire la venitul incasat, amenzi si plangeri. Plangerile femeilor la adresa barbatilor care le bruscau. Toate isi gaseau alinarea in mine. Gaseau pe cineva care le mintea ca va face ceva, pentru ca tot ce puteam face era sa restrictionez acesul barbatului aici o perioada de timp, iar cei mai multi se linisteau de la atat. Altii insa continuau abuzul, iar atunci trebuia anuntata politia. Cateodata politia nu facea nimic, iar atunci omul isi pierdea cardul de acces aici. Am rezolvat cele cateva acte ce mai erau de rezolvat, am strans cele trei amenzi, am luat bani din seif si am plecat sa le platesc.
Am salutat-o pe tanti Mariana si am plecat. Afara era cald si soarele ma orbea. Ajuns in fata unei institutii masive, am intrat. Deja stiam prea bine drumul, iar oamenii de acolo erau obisnuiti cu mine. Prima data toti m-au privit ciudat, unii dintre ei urat, insa cu timpul s-au obisnuit si acum nici ca ma mai baga in seama. Am platit femeii de acolo si am plecat. In drum spre iesire am primit un telefon.
- Alo, Celia, ce e?
Fata mi-a povestit ca era intr-o camera de hotel, un 'vacar' o dusese acolo si o abandonase, o batuse si ii luase banii. Am linistit-o, i-am spus sa ramana la telefon si am plecat spre ea. Hotelul era departe, asa ca am oprit un taxi si i-am cerut sa ma duca acolo. Nu stia numele hotelului, insa eram mai mult decat sigur unde e. I-am cerut soferului sa nu plece, dandu-i banii pentru cursa aia. Am intrat in hotel si batranul de acolo m-a cunoscut pe loc.
- O fata inalta, cu parul brunet-roscat lung.
Barbatul a aprobat si mi-a dat cheia camerei, ne mai spunandu-mi cum ajung. Deja stiam toate camerele de aici. Cand am intrat in camera am gasit-o pe Celia pe pat, acoperita cu un cearsaf si cu parul rasfirat prin tot patul. Am ridicat-o si i-am prins fata intre mainile mele. Parul ii cadea pe fata, avea ochii rosii si vineti.
- Trece cu machiaj.
Am incurajat-o si am ajutat-o sa-si puna ce mai ramaserera din haine pe ea. O fusta rosie scurta care a ramas intreaga si o bluza neagra transparenta. Restul era pierdut. Lenjeria ei era bucati. Am luat-o pe brate si am coborat cu ea scarile, i-am lasat batranului bacsis asa cum fac mereu bentru buna-vointa sa si am iesit din hotel. Taxiul inca era acolo. Am urcat-o pe Celia in spate si eu m-am dus in fata, langa sofer. I-am dictat o adresa si acesta a plecat. In cateva minute eram in fata unui bordel. I-am dat banii soferului, cu cativa lei in plus, si am luat-o pe fata de pe bancheta. Femeile din bordel, cand m-au vazut, au iesit in fata mea. Erau si ele obisnuite cu asta. Au luat-o pe Celia doua dintre ele, iar alta, Ioana, se oprii sa vorbeasca cu mine.
- Ce a patit? M-a intrebat fata, care nu avea mai mult de 26 de ani, ingrijorata.
- A batut-o unul, am oftat si am privit-o. I-a luat banii, am spus, iar fata si-a dus mana la gura.
- Saraca... a oftat si a privit in spate.
- Ioana, va mai trebuie ceva?
- Nu, nu... O sa avem noi grija de ea, nu-ti face griji, m-a calmat. Daca nu avem grija una de alta, cine sa mai aibe? Nu gasesti peste tot oameni ca tine.
I-am zambit si am imbratisat-o. Cat incercasem sa le apar pe ea si pe Celia, care nu era decat o adolescenta de 16 ani, sa ajunga aici. Am simtit un cutit in inima cand am auzit de prima isprava a Celiei, ca ajunsese o curva de trotuar. Pe Ioana o cunosteam din facultate. De ea mi-a fost si mai frica sa nu ajunga aici, si ajunsese direct in mormant. Era o fata cu tot viitorul in fata, insa destinul a adus-o aici. Cel putin aici se aveau una pe alta, aveau grija una de alta. Mi-am luat la revedere de la fata si am plecat, suspinand. Fetele astea trebuiau invatate sa aibe grija de ele insele, ca altfel o vor pati mult mai rau. Pot fi omorate, daca nimeresc un client mai psihopat.
Am privit cerul albastru si mi-am bagat mainile in buzunar. Oare ce facea Mihai?