[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

N-am mai trecut pe aici de.. ceva timp.

Capitolul 5

Am zambit cand m-am trezit langa Mihai. Speram sa nu fi fost un vis, sau daca era, sa nu se mai sfarseasca. Corpul lui androgin luminat de razele puternice ale soarelui, care insa nu ii atingeau genele negre, dese, sub care i se ascundeau ochii albastrii, ca cerul de vara. Ah, as fi putut sa vorbesc despre el toata ziua, atat de frumos era, atat de inocent, de.. Eram indragostit pana peste cap. Am inchis ochii si m-am apropiat mai mult de el, luandu-l in brate si strangandu-l la pieptul meu. Il voi proteja.. mi-am spus, fiind sigur ca nimic nu ma va putea indeparta de el. El inca nu stia de adevarata mea situatie, nimeni nu stia in afara de Andrei. Ma simteam mizerabil ca-i ascund asta, ca el v-a crede in continuare ca sunt doar fiul unui bogatas, ceva. Am inchis ochii si l-am sarutat din nou pe frunte, adormind din nou cu el in brate.

***

Zilele treceau, iar eu ma indragosteam din ce in ce mai mult de el, de zambetul lui, de felul in care rade, de tot. Andrei vedea asta, imi dadea coate peste coate si imi zambea subtil. Intr-o zi m-a tras de o parte, parand oarecum distrat.
- Hei, ce se intampla cu tine si cu Mihai? m-a intrebat curios.
- Cum adica? i-am raspuns prefacandu-ma ca nu e nimic.
- Stii ce vreau sa spun. E serios? cu toate ca atunci relatiile dintre doi barbati erau total neacceptabile, Andrei parea sa aiba foarte multa toleranta in legatura cu asta. Tolerant, nu ii placea neaaparat cum eram, insa accepta. Am oftat si mi-am bagat mainile in buzunar.
- Eu chiar il iubesc. Nu-mi pasa. am continuat uitandu-ma la iarba verde, jucandu-ma cu piciorul.
- Eu.. vru sa spuna insa am fost intrerupti de Mihai. I-am zambit si l-am tras langa mine, insa nimic mai mult. Mi-am intors apoi privirea la Andrei, care a oftat si ni s-a alaturat, ne mai comentand nimic.
Am mers la un rau, de care cu siguranta pomenise Andrei prin toata palavrageala lui, insa eu eram mult prea preocupat de ochii lui Mihai sa inteleg ce spune. In timp ce Andrei se avanta in apa rece ca gheata, eu am ramas pe mal, cu prea iubitul meu. Il priveam incontinuu, pur si simplu nu stiam cand trecuse timpul si ca va trebui sa ma intorc la Bucuresti. Singur. Era ca si cum cineva imi calca cu bocancii pe piept. Sa ma uit in ochii sai si sa stiu ca nu il voi mai vedea un timp bun... Am zambit trist, punandu-mi mana pe obrazul sau si mangaindu-l usor. S-a intors spre mine cu ochii inchisi, deschizandu-i usor mai incolo. Mi-am apropiat buzele de ale sale, unindu-le intr-un sarut scurt. M-am bucurat de dulceata buzelor sale inca cateva clipe. Doar cateva clipe mai vroiam. Imi erau momentan de ajuns. Mi-am despartit usor buzele de ale sale. Cu greu, pentru ca imi stapaneam cu greu dorinta de al avea acolo.
- Paul.. pentru o clipa am simtit ca imi vine sa lesin. Vocea aceea subtire, care imi spunea numele cu atat de multa dragoste, imi dadea o stare mai mult decat minunanta. Nu vroiam sa ma despart de el. Simteam ca sufletul mi se va sfasia in bucati. Insa va trebui sa accept. Macar pentru ceva timp.
- Promite-mi ca imi vei scrie. am zambit trist si i-am mangaiat obrazul, oprindu-ma cu degetul peste buzele sale.
- Paul.. si-a pus mana peste a mea. Tata nu e de acord sa ma duc la studii in Bucuresti. Vrea sa continui tot aici. a spus trist. Dar mai am doar un an pana la facultate. Atunci promit sa vin la tine. Promite-mi ca nu ma vei uita, da? avea un ton de copil mic, care te implora sa-i iei o ciocolata.
- Cu ochisorii aia albastrii nici ca as putea sa refuz. Iubitul meu mic, promit sa te astept cat trebuie, daca imi promiti ca imi vei scrie.
A zambit, emanand numai energie pozitiva.
- Promit. Si promit ca in vacanta de iarna sa vin la tine. a rostit cu o lucire straniu de minunata in ochi.
Mi-am apropiat din nou buzele de ale sale. Doream doar sa il pot avea pe vecie si sa-l fac fericit.