Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Ms mult Aiumy :*

Cap 3:


Dimineata si-a facut aparitia atat de repede, incat am impresia ca abia am dormit o ora, insa nu lumina m-a trezit, ci tipetele copilasului de langa patul meu care, saracutul pare lihnit. Cine stie de cat timp plange el si eu m-am trezit abia acum... Sar ca ars din pat, iau copilul in brate, insa biberonul lipseste cu desavarsire, plus ca trebuie sa incalzesc laptele ala nenorocit. In sfarsit gasesc biberonul sub pat (Dumezeu stie cum a ajuns acolo, pentru ca eu habar nu am...) Copilul imi plange la ureche, ochiul aragazului nu are de gand sa se aprinda, iar nervii mei o vor lua razna in cateva secunde, presimt asta. Reusesc sa incalzesc laptele la temperatura potrivita, apoi il torn in biberon si in sfarsit, tipetele inceteaza cand copilul simte laptele caldut pe buze. Eu ma pun pe scaun cu baietelul in brate si respir usurat. Nici macar nu m-am asezat bine, ca deja aud ciocanituri in usa. Ma ridic oftand, si deschid usa plictisit. Kai a venit in vizita, dar pare amuzat de ceva anume si nu inteleg ce.
-Stau la usa de zece minute, spune el abtinandu-se sa nu rada. Dar am zis ca astept sa se opreasca tipetele copilului, pentru ca eram sigur ca ma vei obliga sa te ajut, cum faci de obicei "Tine copilul! Adu-mi biberonul! Aprinde focul" sau asa mai departe.
-Esti irecuperabil, oftez eu, dand negativ din cap, dar oricum ma voi razbuna pe el. Tine copilul si leagana-l, pana nu ma enervez! spun eu pe un ton iritat punandu-i copilul in brate. Ma asez pe scaun cu bratele incrucisate privindu-l pe Kay cum se chinuie sa nu sperie copilul strambandu-se, sau ceva de genul asta.
-Sefu'... pute aici, imi spune el stramband din nas.
Perfect! Acum trebuie sa schimb si pampers-ul... cred ca ar trebui sa fiu mama, ce naiba! Bine ca sora mea nu a uitat de astea si mi-a lasat cateva.


Au trecut cateva ore bune de cand amicul meu a venit la mine si am petrecut mai mult timp avand grija de copilul surorii mele. Acum stam amandoi linistiti la televizor si ne savuram berile care, acum o jumatate de ora au fost reci, insa noi mai mult privim meciul de basket, care se apropie de final.
-Asta e! Au castigat ai nostrii! striga Kay entuziasmat, ridicandu-se de pe canapea.
-Mai taci microbistule! Copilul doarme si daca il trezesti te spintec!
-Gata, am plecat, spune el razand. Au trecut deja opt ore de cand sunt la tine si am cam obosit pentru ca aseara n-am dormit aproape deloc. Ne mai vedem.
Spunand astea, imi strange mana si iese pe usa apartamentului. Vreau sa vad cat e ora, asa ca ma intorc in camera mea in care era intuneric din cauza jaluzelelor trase. Aprind becul, insa cand ma intorc spre ceasul care era pe peretele opus, ce mi-a fost dat sa vad in fata ochilor? Am tresarit speriat vazandu-l pe Daniel stand in fata mea, de parca ar fi ceva absolut normal sa fie aici.
-Chiar atat de hidos arat? ma intreaba afisand un zambet jucaus si apropiindu-se de mine. Nu e faptul ca nu vreau sa fiu sarutat, insa am de gand sa-i platesc cu aceeasi moneda faptul ca aseara m-a lasat sa tanjesc dupa sarutul acela, asa ca ma prefac ca il ignor si merg spre bucatarie.
-Nu sta acolo de parca totul e in regula. Asta nu e casa ta, ii spun eu suparat, si de data asta chiar nu ma prefac. Incepe sa rada amuzat probabil din cauza cuvintelor mele, si ma urmareste pana in bucatarie, unde arunc la gunoi cutia de bere ce era pe masa, apoi ma asez pe canapea in fata televizorului, incepand sa apas pe butoanele telecomenzii de parca as fi posedat de ceva.
Daniel se aseaza langa mine, inca cu zambetul prezent pe buze, si imi ia telecomanda din mana.
-De ce te straduiesti atat de mult sa ma ignori? ma intreaba privindu-ma in ochi.
-Nu ma straduiesc. Chiar te ignor! ii raspund, punand accent pe "chiar", ridicandu-ma de pe canapea.
Acum cuvintele amicului meu mi-au revenit in minte, parca obligandu-ma sa nu ma apropiu de Daniel sub nici un fel..." Daniel este unul dintre acei vampiri care mai intai se joaca cu persoana respectiva, si apoi o omoara, supunand-o la chinuri pe care nici macar nu ti le poti imagina." Acest lucru ma determina si mai mult sa il evit, si vad ca deja expresia fetei lui se schimba, devenind nervos...
-Ce e cu tine si mai ales cu schimbarea asta brusca?
Nu stiu ce drac ma pune, insa scot pistolul care mi l-a dat Kay dintr-un sertar si il indrept spre Daniel, care devine vizibil socat de ceea ce fac, insa nu se opreste si isi continua drumul spre mine, fara ca macar sa priveasca arma pe care eu o am in maina, si pe care evident nu o tin calumea pentru ca tremur din toate incheieturile.
-Nu te apropia de mine! O sa trag! il amenint eu, incercand sa il tin la distanta. Cred ca am inebunit, pentru ca nu sunt genul de persoana care sa indrepte pistolul spre cineva din senin. Insa in mintea mea se invart mereu cuvintele lui Kay si ma ingrozesc numai la gandul ca Daniel ar putea sa faca asa ceva, dar este vampir si oricum as privi situatia, tot sangeroasa imi apare.
S-a apropiat atat de mult de mine, insa nu am observat cand mi-a prins mana in care aveam pistolul si o indreapta spre pieptul lui, spunandu-mi pe un ton scazut sa apas pe tragaci. Ce e cu el? Sau rectific... Ce e cu mine? Kay nu-l cunoaste pe Daniel, decat din priviri... sau poate cine stie, isi stiu numele, poate au fost prieteni, sau poate... Ahh! Nici nu mai stiu ce sa cred! Inima mea a luat-o la trap in urma cu cateva secunde cand am vazut ca lui Daniel nu i-ar pasa daca moare sau daca e inca in viata.
-De ce nu apesi pe tragaci?
Vocea lui ma trezeste din visare facandu-ma sa-l privesc fix in ochii lui negrii, care nu izbuteau sa ma scape din raza lor vizuala. Am inghitit in sec, nestiind ce sa-i raspund, si imi las jenat privirea in jos. Daniel imi ia pistolul din mana, si ma prinde de incheieturi.
-Ce s-a intamplat cu tine!? ma intreaba el ridicand tonul si aruncand arma pe canapea.
-Nu vreau sa te joci cu mine ca apoi sa ma omori! strig eu intr-un final, fara sa-l privesc in ochi, insa brusc aud rasul lui rasunand in camera . Parea foarte amuzat de ce am spus, de parca a fost o gluma geniala.
Imi da drumul incheieturilor, apoi ma prinde de barbie si imi saruta usor buzele.
-Se pare ca amicul tau nu are habar despre ce vorbeste. El tot ce stie despre mine este... nimic. Doar numele mi-l cunoaste si asta nu-i da nici un avantaj, imi spune asezandu-se pe canapea si continuand sa chicoteasca.
-Dar nici... nici eu nu stiu nimic despre tine, si de unde stii ca el si nu altcineva mi-a spus asta? intreb eu apropiindu-ma cu mai mult curaj se locul unde statea.
-Tu... stai linistit, ma vei cunoaste. Iar in legatura cu ce ti-a fost spus, era evident ca numai prietenul tau putea nascoci asta, pentru ca alta persoana nu este, care sa ma cunoasca, iar amicii mei vampiri nu prea cred ca ar "discuta" cu tine despre asta.
Chiar are dreptate, insa de ce m-ar mintii Kay? Poate a facut-o ca sa ma protejeze, poate credea ca voi pati ceva rau daca Daniel va fi langa mine... insa nu imi mai pasa. Nu inteleg de ce cred in fiecare cuvant care iese din gura lui Daniel pe care abia il cunosc de doua zile.. desi el ma cunoaste de mai mult de o luna. Parca ceva in mine imi sopteste si imi spune ca pot sa am incredere in el.
-Yuuki, eu nu sunt un vampir obisnuit, precum cred majoritatea care ma cunosc. Multi vampiri habar n-au de ce eu sunt cel care ii conduce, imi spune el, ridicandu-se de pe suprafata moale, apropiindu-se de mine si prinzandu-ma de talie cu mana dreapta, iar cea stanga asezand-o pe obrazul meu.
-Ce... insa nu apuc sa termin ceea ce am vrut sa spun, caci aud ciocanituri in usa. Sigur e sora mea. Mereu vine pe la ora asta sa isi ia copilul. Ea pleaca la acele consilii, sta pana noaptea tarziu, merge acasa, doarme, numai dupa aceea vine si isi ia fiul de la mine. Neavand rabdare sa stau la povesti cu sora mea, intru cu Daniel in baie si apoi aud usa apartamentului deschizandu-se. Ii strig surorii mele ca sunt la dus si ca abia am intrat. Ea aproba, apoi imi multumeste ca am avut grija de copilul ei, pe urma pleaca, salutandu-ma.
Am iesit din baie, rasufland usurat, continuandu-mi apoi intrebarea pe care nu am terminat-o.
-Mi-am dat si eu seama ca nu esti un vampir normal, insa nu stiu ce intelegi tu prin "normal", deci ce vrei sa spui?
Ma prinde usor de mana si ma trage in camera mea, unde ma pune in fata unei oglinzi de aproximativ doi metrii. Nu inteleg care ii ideea... imaginile noastre reflectandu-se in oglinda, el strand in spatele meu, tinandu-ma de talie, zambind.
-Nu intele... insa inainte sa termin cuvantul, mi s-a aprins beculetul de deasupra capului. Imaginea lui! La asta se referea. Mai intai corpul lui cald, acum asta, plus ca acei canini ce se presupuneau a fi ascutiti, nu mai sunt, si are o dantura normala si perfecta.
Daniel ranjeste, vazandu-mi chipul uimit, insa eu tot nu pot sa inteleg. Daca e vampir atunci cum se poate...? Am vrut sa intreb, insa inainte sa deschid gura, ii simt buzele fierbinti sarutandu-mi gatul, apoi indreptandu-se spre urechea mea, lingand si muscandu-mi lobul, facandu-ma sa scap un scancet aproape imperceptibil. Am uitat deja intrebarea care voiam sa i-o pun, insa in astfel de momente, mintea mea nu functioneaza la un nivel prea ridicat. Trupul incepe sa-mi vibreze de indata ce ii simt mana strecurandu-se pe sub tricoul meu alb, masandu-mi abdomenul, apoi coborand intre picioarele mele, strangandu-ma usor. Scap un geamat, iar corpul meu incepe a se incalzi treptat... Inima imi bate din ce in ce mai tare, cu fiecare secunda care trece, simtindu-i respiratia calda pe ceafa mea, iar mana sa acolo jos...
-Am sa te fac al meu, imi sopteste el, spargand tacerea ce ne inconjura, trecandu-si limba peste lobul urechii mele, si aducandu-si apoi ambele maini la pieptul meu. Baitaile inimii din nou mi s-au accelerat, auzind vorbele pline de dorinta lasate libere de acele buze dupa care tanjesc la fel ca un copilas dupa o inghetata... Imi saruta umarul, apoi urca spre gat, unde ma musca de pielea sensibila si o suge pentru a-mi lasa un semn rosu, nu foarte mare, insa vizibil.
- Spune-mi ce vrei sa fac, rosteste Daniel dupa ce isi trece limba peste acea urma rosiatica lasata de el.
Nimeni pana acum nu m-a mai intrebat ce vreau eu sa se intample, ci parca era ca o regula, sau ca un scenariu bine pus la punct. Fara cuvinte, doar cateva saruturi, preludiu, apoi sex, sau uneori, preludiul nici macar nu isi mai facea loc in program... Insa Daniel... e atat de diferit de ceilalti. Ii pasa de ceea ce cred si ceea ce simt, iar acest lucru ma face sa cred ca sunt special. Tremur de emotie, si inima imi bate atat de tare, incat imi este teama ca o va auzi. Este prima oara cand simt acest ritm alert in pieptul meu, insa sunt sigur ca este doar startul unor senzatii pe care inca nu le-am cunoscut...



Cap 4:

Vocea lui Daniel si-a facut simtita prezenta in camera mea, continuand sa rosteasca anumite cuvinte, care isi lasa rand pe rand aprentele in mintea mea deja incurcata.Combinate cu mangaierile si cu buzele lui ce-mi saruta pielea, ma fac sa pierd orice legatura cu ratiunea...
-Raspunde-mi al intrebare, Yuuki, imi sopteste el, trezindu-ma din visare, si emotionandu-ma si mai tare, pentru ca eu habar n-am ce sa-i spun...
Ma intorc cu tot corpul spre el si ma agat de camasa lui, ridicandu-mi privirea spre buzele lui, pe care le doresc cu atata ardoare.
-Vreau sa... incep eu cu curaj, insa de indata ce ii intalnesc privirea, ma impotmolesc ca un adolescent care nu poate sa-i ceara prietenia unei fete...
Afiseaza un zambet cald, si se apropie de buzele mele, citindu-mi parca gandurile, dar se opreste la o distanta de aproximativ un centimetru, spre disperarea mea, tachinandu-ma din nou.
-Continua ce ai vrut sa spui, rosteste el, fara sa-i pese ca eu ravnesc de prea mult timp dupa acele buze care rostesc fiecare cuvant vrajit.
-De ce imi faci asta, Daniel? intreb in soapta, strangand si mai tare de materialul camasii lui. Ma intimidezi atat de mult incat imi pierd ideile, continui eu, fara a-l privi in ochi, cerand apoi ceea ce cred ca mi se cuvine, dupa atata asteptare. Vreau sa ma saruti!
Nu a asteptat mai mult de atat. Buzele mele sunt deja acaparate de ale sale, iar limba lui isi face loc printre ele, explorandu-mi fiecare coltisor al gurii. Eu ma alatur sarutului cu acelasi curaj cu care l-am si cerut, insa ma copleseste in intregime. Intr-un moment de sclipire, incep si ii desfac nasturii camasii, care pe urma,impinsa de degetele mele, ii aluneca pe brate in jos, cazand pe podea. Mainile lui, prind materialul tricoului meu, pe care il ridica, aruncandu-l neglijent pe oglinda din spatele meu, descoperind un corp slabut, nelucrat, ca a unui copil, spe deosebire de Daniel, a carui trup pare sculptat cu grija si exactitate, deloc exagerat, aratand de parca e facut din portelan... Continua sa ma sarute, plimbandu-si degetele pe gatul meu, iar eu ma joc in parul lui negru si matasos, prinzandu-l uneori intre degete, tragand usor de el. Imi indrept mainile spre pectoralii lui, iar el coboara lent pe spatele meu, strecurandu-se in pantalonii mei scurti si ma strange de fese, obligandu-ma sa scot un sunet infundat, apoi tragandu-ma spre el si lipindu-mi trupul de al sau.
Rupe sarutul, si se indreapta spre gatul meu, trasand cu limba o linie umeda pana la urechea mea, unde imi sopteste, dandu-mi fiori ce se plimba prin intreg corpul meu infierbantat:
-Cred ca esti cea mai dulce prada pe care am gustat-o pana acum...
Spunand acestea, se indreapta din nou spre buzele mele peste care isi trece limba, apoi le acopera cu ale sale, si in acelasi timp ne indreptam incet spre patul meu, fara a ne pasa daca doboram vre-un lucru, desi cred ca am auzit ceva spargandu-se.
Ma asez pe suprafata moale, nedezlipindu-mi buzele de ale lui Daniel, care inca ramane in picioare, insa aplecat asupra mea. Eu prind de fermoarul pantalonilor lui albi, apoi ii desfac nasturele si trag de materialul fin, care aluneca in jos pe picioarele sale, el ramanand doar intr-o pereche de boxeri de ce au aceeasi culoare ca a pantalonilor. Ma intinde pe pat, inspectandu-mi corpul cu degetele, si scapa de pantalonii mei scurti, impreuna cu boxerii negri, pe care ii arunca neglijent pe podea. Ma indrept cu spatele spre capul patului, prinzand de o perna mare, alba pe care abia reusesc sa mi-o asez sub cap, caci deja Daniel este deasupra mea, incepand sa-si plimbe buzele pe pieptul meu, si jucandu-se cu limba pe sfarcurile mele deja intarite... Scap un geamat simtindu-i atingerile blande invaluindu-mi trupul, iar el zambeste multumit la auzul laudelor mele fara cuvinte la adresa lui, pe care le fac involuntar. Multe altele se fac auzite de indata ce ajunge in dreptul barbatiei mele intarite, pe care o parcurge cu limba, facandu-mi din nou corpul sa vibreze incontrolabil, iar inimia sa se zbata si mai tare in pieptul meu, parca dorind sa iasa de acolo...
-Oh... opreste-te! reusesc eu sa spun printre gemete, in timp ce inca el se "joaca" cu mine. La un moment dat se ridica si ma priveste curios, parca intrebandu-ma ce s-a intamplat. Stinge... lumina, reusesc eu sa spun, insa fara a-l privi in ochi...
Pare o chestie stupida, insa nu pot sa fac asta cand stiu ca partenerul meu vede fiecare bucatica din mine... ma simt ciudat, asa ca prefer sa fie cat mai intuneric in astfel de momente. Daniel incepe sa rada, insa imi face pe plac si se duce sa apese pe intrerupator. Fara a mai spune nimic, se aseaza deasupra mea, sarutandu-mi usor buzele, pe care le intredeschid de indata ce ii inteleg dorinta. Limba lui le parcurge lent, apoi se strecoara printre ele, incepandu-si jocul lubric ce ma inebuneste cu fiecare sarut ce-l primesc...
Prind de boxerii lui albi, pe care ii trag in jos, scapand in cateva momente de ei. Imi indeparteaza picioarele, intre care se aseaza, lipindu-si trupul incalzit de al meu, mangaindu-mi coapsele si parcurgandu-mi gatul cu limba, muscandu-ma pe alocuri, pentru a-mi lasa semne ce dovedesc ca eu ii apartin.
Imi ia mana, strangand-o puternic, iar eu imi incolacesc picioarele in jurul taliei lui, asteptandu-l nerabdator. Ma patrunde incet, facandu-mi vocea sa-i raspunda prin doua gemete lungi, trupul vibrand, iar inima batand atat de tare incat aproape imi iese din piept... ii strang si eu mana, si imi musc buza inferioara, semn al placerii ce imi este oferita. Miscarile lui sunt lente si facute cu grija, dandu-mi un sentiment aparte, care ma face sa cred ca sunt o bijuterie nepretuita, pe care Daniel o slefuieste prin saruturi si mangaieri, ce ma incalzesc incepand din interior...
Miscarile devin din ce in ce mai rapide, insa atat de placute incat cred ca voi muri...
-Oh, Doamne! Daniel! rostesc eu aproape strigand, fiind deja adus in culmea extazului, si eliberandu-ma de lichidul albicios, strangand in acelasi timp puternic mana brunetului si arcuindu-mi spatele.
-Asa de repede... spune el, aproape soptind, aplecandu-se asupra mea si sarutandu-mi buzele fierbinti.
-Nu e vina mea... raspund eu gafaind, si inchizandu-mi ochii.
-Nu e o problema. Putem continua, rosteste el, trecandu-si degetele prin parul meu blond, sarutandu-ma scurt.
Eu aprob dand afirmativ din cap si zambind usor, spunandu-i apoi:
-Da-mi voie... sa fac ceva.
Imi adun puterile si in scurt timp eu ma aflu deasupra lui, zambind multumit si plin de incredere. Mainile mele se plimba pe abdomenul lui perfect sculptat, urcand pe piept, apoi urmez acelasi drum cu buzele, pe care mi le unesc cu ale lui; de data aceasta facand eu invitatia pentru sarutul pe care il primesc indata. Scap un geamat infundat, cand el ma patrunde din nou, facandu-ma sa intrerup sarutul pentru ca apoi sa-l continui cu si mai multa pasiune. Incep sa-mi misc soldurile, mai intai lent, apoi din ce in ce mai repede, pronuntandu-i numele lui Daniel printre multe gemete si gafaieli.
Lumina slaba ce reuseste sa patrunda prin jaluzelele trase, scoate la iveala chipul lui frumos mai ales acei ochi si buzele care ma innebunesc de fiecare data cand ii privesc.
Intr-un moment, Daniel face schimb de locuri, el aflandu-se din nou deasupra mea, incepand sa-mi sarute buzele si sa isi miste usor soldurile.
-Atat de dulce... imi sopteste la ureche, coborand apoi spre gatul meu, parcurgandu-l cu limba, pana la barbie, unde ma saruta, in acelasi moment intetindu-si miscarile, care devin din ce ince mai adanci si mai puternice...
Pentru a doua oara, eu m-am eliberat de lichidul cel albicios, scapand un scancet lung si strangand in pumni materialul alb cu care este acoperit patul. Daniel continua sa se miste rapid, si simtind ca vine si momentul lui, ma musca de gat, ejaculand in interiorul meu acea substanta lipicioasa si de culoarea laptelui, lasandu-si trupul transpirat sa se aseze usor peste al meu...

* * *

Ochii mei se deschid cu greu, incercand sa caute ceva sau pe cineva in jur, insa intunericul domneste in camera mea. Ma ridic in sezut, apoi in picioare, si ma intrept spre intrerupatorul pe care il apas, aducand lumina care imi deranjeaza ochii, insa reusesc sa vad ce ora arata ceasul; opt jumatate seara...Ma intreb cat am dormit. Vreau sa merg in bucatarie, insa brusc, simt o durere suparatoare in partea de jos a corpului, care ma impiedica sa ma misc cum ar trebui. Sprijinandu-ma de tot ce pot, ma indrept spre locul decis de mine, insa am parte de marea surpriza ca Daniel sa fie acolo. Si cred ca mi se pare, insa cred ca gateste ceva. Dandu-si seama ca sunt in acelasi loc cu el, se intoarce, si ma priveste zambind.
-Am facut cartofi prajiti si omleta, imi spune el senin ca cerul albastru, lasandu-ma pe mine cu o figura pe care nu am mai intalnit-o pana acum; cu o falca la cer si una la pamant.
-Daniel... Patru partide?! tu esti nebun?! M-ai rupt in sapte mii de bucati! Mai ai energie in tine pentru gatit?! Nici nu stiu cum ma mai tin pe picioare! Strig eu enervat, aducandu-mi aminte de tot ce s-a intamplat aseara. Plus ca ai de dat niste explicatii pe care le vreau acum! continui eu, punandu-mi mainile in san.
-Lasa-ma sa iti spun o poveste destul de scurta dar pe care sper ca ai sa o intelegi, incepe el, asezandu-se pe scaun. Au fost odata doi vampiri; un barbat si o femeie. S-au indragostit, iar dupa un timp, femeia a aflat ca e insarcinata, desi acest lucru este practic imposibil la vampiri, ei fiind creaturi moarte. Asa ceva se intampla o data la o mie de ani. Copilul care s-a nascut are toate proprietatiile unui om si a unui vampir, deoarece o fiinta ce creste si se dezvolta in pantecele mamei, evident, e vie, dar dat fiind faptul ca parintii sunt vampiri, el a mostenit si acele insusiri. Deci intelegi?... Fiind si vampir si om, nu ma face un "jumatate-vampir", ci asta imi da ocazia sa fiu cand vreau eu om, sau vampir. Partea proasta din toata povestea asta este setea de sange, care nu va disparea niciodata. Ceea ce ma face lider este ce ti-am spus adineauri... Se intampla o data la o mie de ani, iar asta e un fel de traditie, ca sa spun asa.
Raman cu ochii larg deschizi, ascultandu-i povestea, care ma face sa gasesc raspunsuri la intrebarile mele, care ma faceau sa ma indoiesc putin de el. Insa acum inteleg...
-Si... de fapt, care e varsta ta? intreb eu, inghitind in sec, parca nevrand sa aflu, dar totusi curiozitatea ma roade.
-O suta saizeci si cinci de ani. Un om inceteaza sa imbatraneasca odata ce e muscat de un vampir si se transforma, insa eu am puterea, sau cel putin am avut puterea care mi-a permis sa-mi opresc cresterea la ce varsta am vrut. Acea putere se poate folosi o singura data in viata unuia ca mine.
-Vreau sa devin vampir! spun eu dintr-o data, socandu-l pe Daniel, insa parand sigur pe ceea ce spun.
-Poftim?intreaba el uimit, ridicandu-se de pe scaun. Tu habar nu ai despre ce vorbesti! Sa fi vampir este un blestem! Nu as vrea sa stii cum este sa fii nevoit sa bei sangele oamenilor, sau a animalelor, imi spune el ducandu-se in bucatarie. Eu imi urasc viata... continua Daniel, facandu-ma sa fiu si mai atent. Tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa gasesc pe cineva... cineva care sa-mi dea un motiv sa traiesc si sa ma gandesc ca nu fiecare zi sunt alte douazeci si patru de ore pierdute facand nimic sau omorand alte creaturi nevinovate...
-Te rog Daniel! Fa-ma vampir! ii spun eu din nou, prinzandu-l de mana.
-Nu! Nu vreau sa-ti nenorocesc viata! se rasteste el, tragandu-si mana si devenind din ce in ce mai tensionat. Yuuki... esti important pentru mine. Toata luna aceea in care numai despre tine am auzit m-a facut sa-mi doresc atat de mult sa te intalnesc, incat stiu cu siguranta ca in ciuda faptului ca nici macar nu ne-am vorbit, m-am indragostit de baiatul acela, care e ingaduitor cu toata lumea si atat de dulce in orice zice sau face... Nu vreau sa te distrug.
Am ramas blocat, auzindu-i cuvintele... Nu stiu ce inseamna sa iubesti, insa niciodata nu am mai simtit ca ametesc doar din cauza unor cuvinte, ca in acest moment...Niciodata nu am mai tanjit atat de mult dupa sarutul cuiva asa cum mi se intampla cu el, si mai ales, nu am mai simtit acest ritm alert in pieptul meu, care imi umple obrajii de o roseata puternic vizibila. Dar ma simt fericit... mai fericit ca niciodata.
Se aud batai in usa apartamentului meu... Daniel intra in bucatarie, iar eu deschid, si ce mi-e dat sa vad? Kay stand in prag cu un zambet larg. Fara sa mai spun nimic, doar intra in apartament.
-Yuuki, prietene! Sunt fericit frate, imi spune el, luandu-ma in brate, lasandu-ma pe mine socat, nestiind ce se intampla. Nu stiu ce am astazi, dar m-am trezit bi...ne? Vocea lui devine din ce in ce mai ciudata, si nu inteleg de ce, insa cand privesc in dreapta noastra, il vad pe Daniel stand cu bratele incrucisate la piept. Amicul meu imi da dumul din brate, ramanand stupefiat, privindu-l pe brunet.
-Kai... uhm... Chiar nu e ceea ce crezi. Nu vrea sa imi faca rau, spun eu incercand sa-l linistesc.
-Atunci ce naiba cauta aici? intreaba incruntandu-se
Daniel afiseaza un zambet siret si ma prinde de mana, tragandu-ma in bratele lui, iar spre socul amicului meu, imi acapareaza buzele intr-un sarut patimas, care il lasa pe Kai cu gura cascata si ochii mari, iar pe mine cu obrajii inrositi din cauza rusinii.
-Asta caut, raspunde el, fara sa-mi dea drumul mainii. De acum in colo, Yuuki va fi numai al meu, si nu ma intereseaza cine se impotriveste, continua el parand atat de serios si de sigur pe el...
Stiind ca cei doi nu se vor putea omori unul pe celalalt (Kai nu are cu ce, iar Daniel stie ca nu-l voi ierta daca ar face-o), ies afara sub pretextul ca ii las sa vorbeasca si ma indrept spre locul acela unde l-am intalnit pe Daniel prima oara. Inca tot vreau sa devin vampir! Ajung acolo in zece minute si fara ca macar sa ezit, intru in cladire, cautand ceva, sau pe cineva. Nu dureaza cateva secunde, caci un vampir isi face aparitia, cu ochii sclipind si caninii ascutiti la iveala.
-Mai sa fie... Daca nu esti tu iubirea lui Daniel, atunci taie-mi coltii si spune-mi Alice! zice el chicotind. Spune-mi de ce esti aici? ma intreaba punandu-si mainile in san.
-Pai... eu... Vreau sa fiu vampir! ii spun direct, si sigur.
A ridicat o spranceana, la auzul cuvintelor mele, insa a refuzat si el spunandu-mi ca Daniel l-ar omori daca ar afla. Desi a durat mai mult de cinci minute sa il convind ca asa ceva nu se va intampla, exact cand e pe cale sa imi muste gatul, auzim vocea lui Daniel, care il sperie pe vampir si se indeparteaza de mine.
-Musca-l si vei muri ca un caine! spune el aparand in spatele meu, speriindu-ma si pe mine. Ce e cu tine, Yuuki?
Sincer sa fiu nici eu nu stiu de ce vreau sa devin vampir... insa stiu ca vreau sa imi petrec cat de mult timp posibil impreuna cu Daniel... Ii prind in pumni camasa alba, si pentru prima oara prind atata curaj pentru a-l privi in ochi...
-Te rog Daniel! Ai spus ca ma iubesti... Eu nu sunt sigur pe sentimentele mele, insa cu nimeni altcineva n-am mai simtit ceea se simt cu tine...
-Uite cum stam... Atunci cand tu vei fi sigur pe sentimentele tale, si stii ceea ce vrei, iti promit, ba chiar iti jur ca daca atunci mai ai ideea asta, te voi transforma chiar eu in vampir, dar nu merge la altcineva sa o faca, te rog...
Spunand acestea, imi saruta usor buzele, si ma ia in brate. In cateva secunde, ne aflam in fata usii mele. Nici macar nu stiam ca are o asemenea viteza. Am intrat in apartament, unde il vedem pe Kai asezat pe canapea, intampinandu-ne cu replica "Ati venit, fratilor?" care pe mine m-a lasat masca... Fara sa-mi dea drumul, Daniel se aseaza pe canapea langa Kai cu mine in brate.
-Am cazut la un acord, de dragul, tau, dar nu inseamna ca il suport pe dintisor, replica amicul meu, deschizandu-si o doza de bere.
-Exact. Si asta nu inseamna ca nu pot sa-mi bat joc de soarecele asta, rosteste si Daniel chicotind apoi in batjocura.
Cred ca pot sa ma obisnuiesc cu stilul acesta de viata... insa vreau ca ziua in care sentimentele mele vor fi clare sa vina cat mai repede... Ceea ce stiu clar este ca vreau sa fiu cu Daniel in fiecare minut de acum si pentru totdeauna...


~~~~~THE END~~~~~