[Yaoi] Prizonierul

[Clau~]

Oui, am adus nextul. Thx for views and I hope you'll like it. ^_^

Cu drag, Klau

Chapter VII

Seara se asternuse usor peste oras, scazand odata cu venirea noptii si gradele din termometre. Tim statea rezemat de geamul rece - pentru prima oara dupa mult timp in care nu se apropiase de ferestre - uitandu-se pe strada fara reper. In mainile sale tinea o cana cu ceai caldut care inca aburea, insa nu bause nici o gura din el. De fapt, astepta cu o oarecare nerabdare sosirea lui Dave. In schimb, brunetul se gandea sa mai zaboveasca putin asupra foilor sale. Scoala Rose park school avea o istorie de mai bine de o suta de ani si, cautand prin anuare, afla ca de-a lungul timpului s-a lovit de mai multe probleme cum ar fi un mic incendiu in laboratorul de chimie si moartea unei fetite. Primului lucru nu daduse atentie prea mare, insa isi canaliza atentia pe moartea suspecta a fetei. Printr-o coincidenta stranie aceasta se numea Rose. Numele de familie insa fusese indelsusibil, hartia fiind serios deteriorata din cauza timpului. Atentia asupra primului accident ii fu atrasa atunci cand afla ca fata murise in acel incendiu, provocat, se pare, intentionat. Citise toate declaratiile si articolele din ziarele vremii, incercand sa gaseasca o pista, ceva de care sa se lege. Si gasi: se uita cu atentie la toate ziarele si hartiile ce datau inca din anii aceia si memora anul aparitiei, inconstient: 1902. Se rezema de spatarul scaunului, revizuind in minte toate detaliile cazului, apoi ii pica fisa; accidentele se petrecura toate la o distanta de cincizeci de ani. Insa ce legatura aveau incendiul, moartea fetei si celelalte incidente? Ceva nu se lega. Ofta obosit, gandindu-se ca deja e tarziu si probabil Tim il asteapta si isi lua cu el carnetelul de notite si geanta si iesi din anticariat. Cand deschise usa scolii, un val de frig il lovi in plin, facandu-l sa tremure pana la masina.
Pana la urma, Tim se gandi ca nu e bine sa iroseasca ceaiul si se departa de fereastra, acoperind-o la loc cu jaluzelele groase. Ofta dezamagit dintr-un motiv necunoscut, gandindu-se ca reporterul nu avea sa mai vina in acea seara si, tocmai cand voia sa verse ceaiul in chiuveta si sa se duca la somn, auzi soneria usii. Lasa cana pe blatul de bucatarie si deschuie usa, apoi il vazu pe Davis tremurand usor in fata lui.
- Hei, spuse zambind si il lasa sa intre in apartament.
- La naiba, ce frig s-a facut afara, spuse Davis zambind stramb. Nu voia deocamdata sa ii arate ceea ce descoperise. Stia ca Timy trece printr-o perioada grea si nu voia sa il tulbure si mai mult, din aceasta cauza alesese sa ii ascunda, deocamdata, toate detaliile pana cand nu va fi el insusi sigur de versiunea povestii ce avea sa i-o spuna. Tim il invita, cu acelasi zambet cald pe fata, sa bea un ceai cu el si jurnalistul accepta incantat, dar usor impresurat. Nu se pricepea la ascuns lucruri, si asta o stia si el bine, insa ajunsese sa ii pese prea mult de Tim ca sa faca vreun lucru ce l-ar putea rani. Satenul ii servi o cana cu ceai de tei fierbinte si se aseza pe canapea, cu un picior sub el.
- Deci? Ai descoperit altceva interesant? intreba acesta incercand sa se agate de vreo ceva care ar putea sa porneasca o conversatie.
- Mhm, nu chiar, spuse reporterul luand o gura mica de ceai, testandu-i temperatura. Ii ocoli privirea un scurt timp ca apoi sa il priveasca fix si sa ii spuna:
- Da' sa nu vorbim despre asta. Sunt satul de subiect. Ce zici de planurile de Craciun? Tim surase; Davis ii citise gandurile, iar intr-un fel nu putea decat sa-l bucure. Nici el nu voia sa discute despre "trecut", insa in acel moment nu gasise altceva care sa constituie un start al unei discutii.
- Da, pai, cum ti-am spus, bunicii m-au invitat la ei.
- Si vor fi clatite cu artar si budinca cu scortisoara? spuse chicotind brunetul si mai bau o gura din lichidul cald.
- Ei... De fapt, da, spuse usor stanjenit Tim. Se intreba acum daca brunetul avea vreo problema cu genul acela de traditii, insa gandurile acelea ii disparura cand auzi din vocea lui Davis pronuntand:
- Atunci vin cu o singura conditie. Tim surase stramb; anticipa deja ce avea sa ii ceara jurnalistul. Se gandea ca ii va spune ca vine cu el daca ar fi inlocuit timpul petrecut in fata semineului cu o ciocolata calda in mana cu noptile de destrabalare prin cluburile din Florida.
- Vin doar daca siropul de artar este facut in casa, raspunse pe un ton glumet si strengar, specific lui, Davis. Tim rasufla usurat si zambi oarecum eliberat. De ce se gandise ca Davis e genul acela de persoana?
- Da, e facut de bunicul. La fiecare patru ani el face provizii pentru urmatorii patru, spuse oarecum mandru de batranii sai.
- Mhm, suna delicios, spuse pe un ton copilaros brunetul si isi linse buzele pofticios. Apoi Tim aduse in discutie organizarea plecarii si planificarea acesteia, urmand ca Davis sa stea la el in acea noapte. Era frig afara si tarziu si deja pe jos se intinsese un strat de gheata, iar el nu era chiar sigur ca vrea sa-l mai lase sa plece.

Bibliotecarul tocmai cobora in anticariat pentru a verifica daca totul este in regula. Isi luase suficient timp inainte de a cobora acolo, tocmai si pentru ca nu voia sa dea din nou ochii cu jurnalistul. Intra in incaperea scunda si luminata difuz apoi ofta cand vazu teancurile de foi si dosare imprastiate peste tot.
- Doamne, te dureau mainile daca lucrai si tu cu mai multa grija, spuse deranjat batranul si facu o grimasa de neplacere, buzele incretiindu-se si spancele formand cateva cute adanci.
- Gustave... se auzi un suierat strain. Bibliotecarul incremeni; pleoapele refuzau sa clipeasca si aproape ca nu mai respira, ascultand suieratul acela ce ii pronunta numele. Apoi, intorcandu-si capul spre culoarul format de rafturile lungi si prafuite, o vazu; statea acolo, cu parul saten cazandu-i pe langa umeri si cu un zambet afectat. Ochii erai goi, lipsiti de orice sentiment sau gand, in timp ce tinea bratele intinse in fata, in incercarea de a prinde ceva cu ele. Isi dadu capul intr-o parte, privind la fel de scheletic omul scund de la cativa metri departare de ea, apoi ii suiera din nou numele. Purta o rochie ce data inca din anii '20 sau mai devreme, usor carbonizata in timp ce in picioare avea niste sandalute cu toc de lemn.
- Doamne, Dum... insa bibliotecarul nu reusi sa-si termine rugaciunea ca vazu fata cum se indreapta spre el. Parca plutea, in adevaratul sens al cuvantului. Luna ce se afisa mareata in spatele ei arunca raze stravezii facand-o sa para ca straluceste, in timp ce volanele rochiei sale falfaiau galant pe langa piciorusele incredibil de albe. Bibliotecarul nu putu sa se miste, nu putu sa faca nimic; vedea cum fata se aproapie de el in timp ce pe fata aproape transparenta ii apare un zambet meschin si malitios si ochii de un albastru-purpuriu se schimba intr-un rosu aprins, facand acea prezenta inca si mai infricosatoare. Batranul incerca sa scoata un strigat insa corzile vocale ii erau pur si simplu blocate si tot corpul incepu sa ii tremure. Isi simti pantalonii calzi in partea de jos si cum lichidul acela se scurge pe picioarele lui inlemnite de frica. Apoi fata se opri, fiind la o distanta de cativa centimetri de el si un zbiarat ca al unei fiare in dureri se auzi de nicaieri. Bibliotecarul isi simti apoi corpul strapuns de un cub de gheata miscator, ceea ce-l facu sa se prabuseasca. Regasindu-si cu greu suflarea, privi speriat in jurul lui; era o liniste de mormant ce parca il facea sa fie si mai terorizat. I se paru ca peste tot ii vede chipul acela desfigurat si demonic si ca rasul ei machiavelic ii umplea timpanele. Se ridica de pe jos, impedicandu-se in gramezile de foi si o lua spre iesire alergand si inca neputand sa faca nimic decat sa se uite terifiat in jur. Gura inca ii era larg deschisa, la fel si ochii; actiona acum din instinct si abia isi simtea picioarele mergand. Mintea ii era goala si pierduta, iar senzatia de ace inghetate ce trec prin el inca persista, impanzindu-i in toti nervii niste fiori electrizanti. Scoala se scufunda intr-o liniste funebra; ceea ce se intamplase cu el era un vis sau chiar vazuse un spirit? [/align]