[Yaoi] Pentru mine?!

[AbiiShu']

Scuze de atata intarziere, si multumesc pentru comentarii.
Saravis: Daca, Kailas te enerveaza acum, tare sunt curioasa ce stadiu vei atinge dupa capitolul cinci, deja pregatesc ceva ... interesant. Iar dupa, toate vor incepe sa se schimbe putin cate putin.
PervyTeoYaoi_Shinee: Sincer, nici mie nu-mi place comportamentul lui Kailas prea tare dar asa trebuie sa fie, ca sa iasa pe 'hartie' rezultatul asa cum doresc. Cat despre Alex, el nu este nici sentimental, nici dur asa cum incearca sa para, adevarata lui personalitate va iesi la iveala abia spre jumatatea ficului sau mai tarziu, dar in orice caz, nu acum.


Capitolul 4.

Se facuse deja dimineata iar eu nu dormisem toata noaptea. Statusem treaz privind orasul agitat de aici de sus, de pe blocul din apropierea liceului. Veneam aici mai mereu cand vroiam sa fiu singur. Adoram zgomotul orasului, cum multora le place linistea innebunitoare de la tara sau alte locuri cuprinse de natura, mie-mi placea asa. Din totdeauna am fost aici, cand eram mic nu suportam mai ales noaptea cand ma chinuiam sa adorm, dar masinile trecand in goana de cealalta parte a zidurilor blocului, ma deranjau. Acum, fara acele sunete nu puteam dormi.
Ma ridicasem de pe jos, scuturandu-mi blugii de praf, dar in zadar, tot ramasesera cateva dare albicioase impregnate in material. Imi frecasem usor ochii, dandu-mi parul blond la o parte de pe ei, indreptandu-ma spre scara blocului. Coborasem a lene multimea de trepte iar, cand in sfarsit ajunsesem jos, am urmat drumul spre liceu.
Eram sigur ca pierdusem una sau doua ore, nu stiam sigur, bateria telefonului meu "murise" si bine facuse. Probabil tata incercase sa dea de mine si vazand ca nu venisem acasa doua zile intregi iar telefonul era inchis, isi facuse griji. Rasul ma pufnise usor iar un zambet tampit mi se pornise pe buze la acel gand. Tata sa-si faca griji pentru viata unicului sau baiat, neeah, niciodata!
Intru in liceu iar prima intrebare care-mi trecuse prin cap fusese daca nu cumva azi era weekend iar eu vinisem aici precum unii tocilari abonati la biblioteca institutiei, caci era o liniste deplina. Ma indreptasem spre sala mea de clasa, aceasi ca cea de anul trecut, dand buzna. Privirile tuturor se indreptase spre mine inclusiv cea a profesoarei de istorie, oarecum tulburata de prezenta mea. Probabil credea ca iar ii voi strica iar ora, dar se insela caci azi ma simteam linistit si calm din toate punctele de vedere, trecusem deja foarte usor peste toate cele petrecute sambata. Trecusem nepasator de privirile tuturor si ma asezasem pe singurul loc liber din intreaga sala. Asezandu-ma pe scaun, mi-am sprijinit genunchii de marginea bancii si ma lasasem cu tot corpul putin pe spate astfel incat sa-mi mentin perfect echilibrul pe picioarele din spate ale scaunului.
- Ce ai mai facut si acum? ma intrebase Anné, colega de banca si una din fitoasele clasei.
- Ce sa fac? intrebasem buimac, ridicand sceptic o spranceana.
- Dirigu' te cauta disperat la fiecare pauza inca de dimineata. spuse, zambindu-mi sadic.
Imi indreptasem privirea spre fereastra ramanand blocat, privind in gol. In ultima vreme asta mi se intampla des, sa raman blocat, gandindu-ma la ... la nimic.

Ma ridicasem din banca la scurt timp dupa ce clopotelul sunase, voind sa merg spre baia baietilor, dar dirigul intrase in graba in clasa, spunandu-mi sa-l urmez la cancelarie. Ajunsi sus ma poftise in sala incapatoare.
- Unde ai fost zilele astea?
- De cand conteaza asta? ii raspunsesem tot cu o intrebare, iar pentru cateva momente, eu m-am simtit cel destept, nu ca m-as considera prost in general.
- Uite, mi-am facut griji pentru tine, Kailas era foarte nervos ieri si de aceea ne-am cam certat...
- Eu va las spatiu sa v-o trageti si voi va certati? Il intrerupsesem cu o intrebare rostita mai mult in batjocora, iar acel zambet tampit imi reveni iar pe buze.
- Am vrut doar sa te anunt, ar fi mai bine ca doua, trei zile sa stai departe de el. Am sa merg azi, dupa ore sa, discut cu el. Zambetul imi disparu cand vazusem cat de serios putea fi.
- Si ce ai vrea sa fac? Unde sa ma duc? Nu mi-e teama de el, am mai ajuns in spital din cauza lui, ce ar mai conta o data in plus?
- Eu te-am avertizat, dar daca nu vrei sa ma asculti macar asteapta-ma, vom merge impreuna acasa la tine cand voi teimina programul.
Il aprobasem apoi am iesit din cancelarie, indreptandu-ma spre clasa. Ma asezasem in banca, intinzandu-mi oasele si cascand de zor. Abia acum isi facea simtita prezenta oboseala, la plictiseala.
_________
Stiu ca este cam scurt si nu prea are mare actiune, dar am vrut sa-l inchei in acest punct pentru a putea incepe cu o anumita idee urmatorul capitol si pentru a nu divulga sau a va da de inteles ce va urma..

[Saravis]

Oh, mersi că m-ai anuntat. Îmi pare rau că e aşa scurt, speram la un capitol mai lung, dar este bun.
Greşeli nu am observat, deci e foarte bine. Îmi place la nebunie de Alex, e aşa de... draguţ. Da, cred că ăsta e cuvântul. Şi mi se pare mie, sau avem ceva în comun? Sincer, nici eu nu aş da niciodată galagia de la oraş pe liniştea de la sat. Îmi pare rau pentru el, dar e mai bine că Kailas nu l-a gasit, ar fi putut să-i facă orice. Argh, nici nu vreau să mă gândesc. E bine că nu mai e aşa de rau. Şi încă ceva ce-mi place la el: gânditul la nimic. *laughs* Nu pot să spun cât îmi place atitudinea copilului ăsta. Îl iubesc, nu alta!
Wow, cum de a realizat şi profu' ăla că Kailas e malefic? Mă mir.. Dar e bine că a facut-o şi că încearcă să-l ajute pe Alex. Aşa se face! Sincer, mă aşteptam ca Alex să se împotrivească mai mult la vorbele profului, dar îmi pare bine că nu a facut-o. Sunt sincer curioasă să ştiu ce o să se întâmple. Poate o să-l gasească pe Kailas cu cineva? Poate... Scuze, nu mă pot abtine să nu mă gândesc la ce va fi în continuare.
Mi-a placut la sfârşit, cu: "Abia acum isi facea simtita prezenta oboseala, la plictiseala." Sincer, nu ştiu de ce îmi place aşa de mult. Important e că-mi place, nu?
Baftă în continuare! *hugs and gambateee!*

[AbiiShu']

Multumesc pentru comentariu! Acest capitol are mai multa actiune decat precedentul si prea mult dialog, iar pentru urmatorul capitol am pregatit ceva destul de penibil! >:]


Capitolul 5.

Coborasem in graba scarile indreptandu-ma spre sala elevilor mei, vazand ca e goala. Iesisem in curtea scolii, cautandu-l cu privirea pe Alex, dar nici aici nu era. Vazand ca nu reusesc sa dau de el, decisesem sa merg acasa la Kailas, probabil incapatanatul lui baiat era acolo, daca nu, mai mult ca sigur avea sa apara.Luasem un taxi, iar la nici douazece de minute ma aflam deja la destinatie. Intrasem in bloc, urcand scarile. Ajuns in fata usii am ciocanit de doua ori, vazand ca nimeni nu raspunde am incercat clanta si cum ma asteptam, era deschisa. Traversasem holul dorind sa intru in sufragerie, dar ceva ma oprise.
- ... numai din vina ta! Il auzisem pe Kailas zbierand.
- Ah, doar atata poti? Parc-ai fi o fetita nu un barbat! Auzisem cealalta voce gatuita de durere. Nu mai statusem pe ganduri si intrasem in camera. Privirea lui Kailas se intorsese spre mine iar eu ii aruncasem una dezaprobatoare si dezamagitoare, in timp ce bietul Alex isi tinea ochii strans inchisi si dintii inclestati din cauza durerii, probabil.
- Acum nu mai comentezi, copil nedorit?! Il vazusem pe sarmanul copil muscandu-si buza inferioara, puternic, pe oricine ar fi afectat acele cuvinte pana la urma, nu?
- Inceteaza! Daca a fost nedorit, de ce dracu' nu l-ai dat spre adoptie? Ar fi avut o viata mult normala! Ai luat-o razna complet! Si te mai miri de ce am vrut sa ne despartim?! Tipasem la el dea dreptul enervat de tampeniile pe care le scosese Kailas pe gura fara a se gandi la sentimentele celui torturat de el. Ma apropiasem de ei, impingandu-l pe barbat si ajutandu-l pe Alex sa se ridice de la podea.
- Mmh... Scancise de durere cand il prinsesem de bratul drept.
- Esti multumit?! L-ai ranit! E fiul tau cum poti fii asa...
- Sa zica mersi, aveam de gand sa-l mutilez ceva mai mult! Ma intrerupse reusind sa ma sperie, chiar atat de nebun putea fi? Il luasem iar de mana tragandu-l dupa mine pana ce iesisem din apartament.
- Esti in regula? Ti-a rupt ceva dementul ala? Vrei sa mergem la spital? Il intrebasem repede ingrijorat de starea sa deplorabila.
- Ma doare rau de tot mana. Spusese cu vocea ragusita. Nu mai asteptasem nimic, pornisem direct spre cel mai apropiat spital. Imediat dupa ce i se facuse o radiografie si mana dreapta fusese invelita in vata, tifon si ghips, plecasem spre casa mea, nu inainte de a plati consultatia.
- Ti-e foame? Vrei sa comand ceva de mancare?
- Nu mi-e prea foame, poate mai tarziu. Spuse masandu-si zona gatului unde se afla fasa ce-i sustinea mana ridicata. Ii facusem semn sa ma urmeze si l-am condus in dormitorul meu.
- Odihneste-te, vreau sa discutam ceva mai tarziu.Ii spusesem pregatindu-i patul. Daduse afirmativ din cap, asezandu-se in pat. L-am ajutat sa se inveleasca cu patura subtire si am iesit din camera, lasandu-l sa doarma. Ma dusesem in bucatarie pregatind ceva de mancare, iar dupa aproape o ora si jumate, cand terminasem, ma intorsesem in sufragerie asezandu-ma pe canapea.Cand aproape adormisem, fusesem trezit de un tipat. Am mers in dormitor vazandu-l pe Alex stand in sezut, tinandu-si ghipsul ce-i imbraca mana, strans si scancind.
- Nu-l mai suport! Nu pot sa dorm, sa fac nimic ca ma doare incontinuu! Zbierase, iar aceea fusese prima data cand vazusem lacrimi in acei ochi.
- Iti va trece ... hai, iti aduc sa mananci sau vi la bucatarie. Nu-mi raspunse, dar in schimb se ridica din pat urmandu-ma. Dupa ce se asezase pe scaun, ii pusesem in fata o farfurie cu snitele, un bol cu salata si un pahar cu suc de mere, urandu-i "pofta buna".
- Nu mananci? Sau astea erau si pentru tine iar eu aproape le-am terminat? Spuse zambindu-mi jenat iar eu il dezaprobasem, spunandu-i ca mancasem deja.
- Eu mereu-ti fac probleme la liceu, de ce ma ajuti?
- Daca ai fi avut ocazia si posibilitatea sa "salvezi" o fata de la un viol, ce ai fi facut? Ii raspunsesem cu o intrebare. Facuse o fata confuza ca mai apoi sa inceapa sa rada.
- Vrei sa zici ca-s fata si ca tata vroia sa ma violeze? Continua sa rada iar eu il priveam ciudat. Era asa amuzant daca asta chiar putea sa se intample?
- Facusem o comparatie. Deci ce ai fi facut?
- Dac-ar fi frumoasa, as ajuta-o daca nu ... sa zica mersi c-o arde pe gratis!
- Sa-nteleg ca pe teme legate de sex, nu se poate discuta cu tine. Dupa ce terminase de mancat ne-am dus in sufragerie vorbind despre ce se intamplase azi. Ii spusesem ca daca vrea poate ramane aici pana gasim o solutie, aveam de gand sa aflu cate ceva despre mama lui, sa incerc sa dau de ea, poate. Cu siguranta orice persoana, pana chiar si eu, ar fi fost in stare sa se descurce cu un adolescent ca Alex.

[Saravis]

Multumesc că m-ai anuntat! *hugs* Îmi pare rau că ne-ai adus un capitol atât de scurt, aş fi vrut să nu se mai termine. Mă rog, nu se poate să avem totul. *laugh*.
A fost un capitol chiar interesat. Cât mă bucur că profu' s-a despartit de Kailas. Ăla nici nu merită numit om, la cum se comportă cu propriul fiu. Nu e deloc placut. Îmi pare rau pentru Alex, dar sunt sigură că la prof va gasi şi el liniştea şi pacea. Nu pot să cred că tatal lui l-a lovit atât de tare, încât să fie nevoit să-şi bandajeze mână ca lumea. Oricum, e bine că profesorul e lângă el şi încearcă să-l ajute. Bun om, bun om. Totuşi, sunt chiar curioasă ce o să se întâmple şi ce chestie penibilă o să adaugi. Mie una mi-e cam frică să mă gândesc.
O singură greşeală: "dea dreptul" se separa cu cratimă: de-a dreptul.
Şi cam atât. Succes în continuare şi cât mai multă inspiratie.

[Sushi]

N-am aparut până acum pe aici, mare pacat pentru că e un fic minunat. Ideea îmi place la nebunie, am o vagă idee că va fi ceva mai mult între Alex şi dirigu.
"Dac-ar fi frumoasa, as ajuta-o daca nu ... sa zica mersi c-o arde pe gratis!" replica asta mi-a adus zâmbetul pe buze azi, îmi place mult modul în care se poartă şi vorbește Alex.
Te aştept cu nextul. Să ai multe idei.
Te-am pupat şi spor la scris.

[AbiiShu']

Saravis: Imi cer scuze, si acest capitol va fi a fel de scurt.. Bucura-te cat mai poti, despartirea dintre Jie si Kailes nu va dura mult, din pacate..
Sushi: Nu stiu nici eu inca daca va fi ceva intre ei doi, dar ceva-ceva se va intampla in acest capitol [scuza repetitia..]. Daca iti place acest comportament al lui Alex.. nu e bine, cand va gasi dragostea, mm, personajului anonim, se va schimba aproape total. >///<
Multumesc pentru comentarii! Si acum momentul penibil.. pentru Alex.


Capitolul 6.

In drum spre casa, de la liceu, ma oprisem la un minimarket pentru a face cateva cumparaturi. Nu durase prea mult pana ce terminasem, mersesem pe jos cu bratele pline, carand plasele. Blocul in care locuiam era la doar cateva strazi distanta, de aceea ajunsesem imediat caci aveam mersul iute, nu-mi placea sa stau sa lenevesc pe drumuri analizand imprejurimile sau sa visez la eu stiu ce.
Trecusera aproape doua saptamani de cand Alex statea la mine, si tot doua saptamani de cand incepusem sa-l evit pe Kailas. Mai fusesem doar o data in casa lui, atunci cand il insotisem pe baiat sa-si ia cateva lucruri, dar avusesem norocul ca fostul meu iubit sa nu fie acasa.Intrasem in apartament, mergand direct in bucatarie pentru a scoate alimentele din plase si punandu-le la locul lor.
Cand terminasem cu ele voisem sa vad ce face Alex, dar ma oprisem in dreptul usii de-a dreptul enervat. Dupa ce ca-l ajutasem, aveam grija de el, acum imi aducea fufe acasa pe care sa le satisfaca in patul meu?! De partea cealalta a usii se auzisera cateva gemete slabe asa ca deschisesem usa incet, fara a face prea mult zgomot. Rasul ma pufnise cand vazusem acea scena.
- Nu merge cu stanga? Intrebasem amuzat de figura incruntata a baiatului, dar nu durase prea mult, de cum imi auzise vocea, isi indreptase privirea uimita spre mine. Soptise un "nu" pe care i-l citisem pe buze; rosise usor, plecandu-si putin privirea. Cred ca asta fusese prima data cand il facusem sa se simta penibil, sau cel putin prima data cand o aratase.
Ma dusesem mai aproape de el luandu-i laptopul din brate, oprind filmuletul cel vizionase si-l lasasem pe masa, de-o parte.Isi marise ochii de uimire si teama cand ma vazuse in genunchi in fata sa. Imi apropiasem mana de organul sau incepand sa i-l masez incet. Vazand ca n-are de gand sa ma opreasca, imi apropiasem buzele de varful acestuia, dandu-i o limba, apoi sarutandu-l scurt, incepand sa-l sug. Gemuse de cateva ori, ceva mai slabut, din cauza buzelor ce si le muscase, nedand voie sa se auda in deplinatate. Cu glasul ragusit imi ceruse sa incetez, dar pentru mine sunase mai de graba a "continua, te rog!". Dupa ce-i umezisem intreaga jucarie, ma oprisem, o luasem iar in mana incepand sa fac miscari rapide de sus-jos, moment in care Alex se tranti pe spate in pat nerezistand. Gemea incontinuu, facandu-ma pe mine sa zambesc in sinea mea pentru ca ma descurcasem bine si pentru ca puteam sa-l ajut. Cu siguranta nu s-ar fi descurcat cu stanga. Ma oprisem pentru cateva clipe privindu-i chipul extaziat, revenind la aceleasi miscati pe membrul sau. Dupa inca, cateva minute bune, se eliberase in gura mea. Ma ridicasem in picioare, intrand in baie si dand afara tot continutul albicios si cald. Cand iesisem din incapere il vazusem indreptandu-se spre iesirea din apartament.
- Ce faci? Unde pleci? Il intrebasem nu ca mi-ar fi pasat, conta doar daca pleca la nebunul de Kailas.
- Plec, nu vreau sa ajung fetita ta, cretinule! Cu acele cuvinte ma facuse sa rad cu pofta si reusisem sa-l sperii si mai rau, probabil credea ca-s obsedat ca ta-sau
- Stai calm, nu intretin relatii sexuale cu minori sau cu atat mai mult, elevi. Am vrut doar sa te ajut, esti constient ca te-ai mai fi chinuit mult pana ai fi reusit cu stanga, nu? Ranjisem iar el daduse afirmativ din cap.
Ma ocolise putin, fugind in dormitor, iar eu mersesem in bucatari pentru a pregati pranzul.
Cand masa a fost gata, il poftisem si pe baiat in bucatatie. Intrase lent in incapere, ferindu-si privirea de-a mea.
- Ai reusit sa vorbesti cu mama ta? Vad ca aici nu prea-ti face placere sa stai. Iar la Kailas daca vrei sa te-ntorci.. nu te sfatuiesc. Rasesem scurt.
- Nu, este ocupata in perioada asta, am sunat-o, dar nu vreau sa-i incurc treburile.
- Atunci, obisnuieste-te! Dadusem din umeri, ridicandu-ma de la masa si mergand pana-n dormitor.
- Speli vasele?! Spusesem uimit cand ma intorsesem in bucatarie.
- Da.. Stii, ma simt prost sa stau aici si sa nu fac nimic.. Oftase, terminand teancul de vase, iar eu stransesem ce mai era imprastiat pe masa.
- Si ai prefera sa te-ntorci acasa? Chicotisem scurt cunoscand deja raspunsul.
- Nu! Ma simt perfect aici! Imi zambise larg, dar fals.
- Asta inseamna ca vei deveni as la franceza! Ma abtinusem sa nu rad, vazandu-l serios. In orce caz, de maine vei veni la ore chiar daca nu poti scrie, ai multe absente si nu-ti pot motiva la nesfarsit fara scutiri..
- Da, da, voi veni..

[Katsu]

Cred ca ma omori. Sincer, nu stiu de ce, imi plac baietii rai. Stiu ca, Kailas e nesimtit, violent si asa mai departe, insa chiar mi-a placut de el. Ideea... imi place. E simpatica, ma intreb insa daca dirigu' o sa ramana cu Alex. Hmmm... intrebari intrebatoare ?" Cat despre scena din capitolul asta.. Imi place. Si imi place mult. Ce pervers e profesorul... Cred ca daca l-as avea prof, cu toate ca urasc din toata inima mea franceza, as fi olimpica. :->
Sa ai spor la scris, sa nu ma lasi sa astept intamplarie dintre astia doi.

[y2k]

Ti l-am citit inca de la primul capitol... de fire sunt foarte strict cand vine vorba de comentarea unor lucrari literare, dar pentru ca esti prima mea prietena de pe acest forum o sa fiu maxim de bland, promit.
Sa incepem: primul capitol are destul de multe greseli de tastatura, nu este panica se poate remedia usor, lasi capitolele la cineva sa le citeasca si sa le corecteze eventualele greseli si gata, se rezolva. Sunt foarte incantat ca nu se gasesc greseli de ortografie, creste inima in mine ca se intampla asta.
In general ai o exprimare greoaie si nu voarte vasta si complexa. Uhmmm cam lipseste descrierea pe ici pe colo daaaarrr... ai acctiune ceea ce ma satisface, imi place foarte mult acctiunea asa ca... nu o sa ma lungesc prea mult. Iti astept urmatorul capitol cu entuziasm si nerabdare.
L incheie transmisia, terminat!

[Saravis]

Mai... Eu sunt o lenta si o lenesa, deci de-abia acum o sa vin cu un comentariu, desi m-ai anuntat si am vazut de mult... Am citit, dar nu am avut starea necesara sa comentez. Dar iata-ma, acum! Mai bine mai tarziu decat niciodata, corect?
Ok, cand ai spus de un moment jenant, nu ma asteptam la asta. Deloc! Deci ai un punct in plus pentru asta. Se pricepe profu', ce sa spun... Macar l-a inteles pe Alex si l-a ajutat *laugh*. Dar chiar m-a amuzat faza.
Greseli de scriere nu am observat, deci inca un punct in plus.
*sigh*, da tot un capitol scurt... Sper ca urmatorul sa fie mai lung, mai ales ca vine vacanta, si acum vom fi cu totii mai liberi.
Grr, vrei sa spui ca se vor impaca? Si cum ramane cu Alex? Tu vrei sa omori, nu? Ey, om trai si om vedea...
Comentariu scurt, chiar nu stiu ce sa mai spun. Multa bafta in continuare si astept un nou capitol. Rapido!

[AbiiShu']

Imi cer mii de scuze pentru capitolele scurte din ultima vreme, dar le scriam direct de pe telefon, in timpul orelor, cand n-aveam ce face... Si stiu ca asta nu-i o scuze...
Multumesc mult ca inca imi cititi ficul, desi nu-i cine stie ce. Mm, n-am sa va raspund la intrebari, va las sa mai "fierbeti" putin. xD

Acum nextul:


Capitolul 7.

- Alex -

Alarma enervanta a ceasului reusi sa-mi strice complet somnul. Ma ridic nervos din pat, mergand direct spre baie. Pasisem pe gresia rece, indreptandu-ma spre cabina de dus, unde am si intrat, dand drumul aprei reci sa-mi curga pe corp. Desi imi era foarte frig sub jetul de apa, petrecusem acolo cateva zeci de minute, pana cand am considerat ca ma trezisem complet.
Simtindu-mi stomacul gol, m-am grabit sa ajung in bucatarie unde-l zarisem pe Jie pregatind micul dejun. Scapasem un mic oftat cand ii vazusem tinuta, era imbracat ceva mai elegant, ceea ce-mi amintea ca azi trebuia sa merg la liceu. In general, in weekend, se imbraca ceva mai lejer.
- ’Neata, am spus cascand usor.
Nu credeam ca se poate ajunge asa repede de la „dusmani” la „amici”. M-am asezat pe unul din scaunele imprastiate in jurul mesei, analizandu-l. Parea destul de concentrat la ceea ce facea, incat nici nu cred ca m-a observat cand intrasem sau auzit.
- Cand ai aparut si tu aici?
A tresarit cand m-a vazut, reusind sa scape paharul cu suc de portocale, din mana.
- Pai... sunt aici de cateva minute, te-am si salutat, dar erai prea atent la... la ce te gandeai?
Am apus pe un ton usor curios, in timp ce am luat cateva servetele pentru a strange mizeria de pe jos, iar el aduna bucatelele micute de cioburi ce inainte alcatuiau un pahar.
- Ah, scuza-ma, spuse razand.
Il priveam intens, prea curios sa aflu la ce se gandea, chiar daca stiam ca nu-mi va spune.
- Sa-ntamplat ceva?
Ridica o spranceana, cand vazu ca-l privesc asa insistent, facandu-ma pe mine sa chicotesc. Arata chiar caraghios cand incerca sa para serios, desi hohotele de ras voiau sa-i evadeze printer buze.
- Pai... asteptam sa-mi raspunzi la intrebare...
- Ma gandeam la visul de azi-noapte, era cu... tine.
Hohotele sale de ras incepura sa ma irite si imediat imi disparu zambetul inocent de pe buze, cu(,) care speram sa-l conving pentru a-mi spune tot.
- Ce-i asa amuzant la mine? Adica... in a ma visa?
Am spus pe un ton rastit, incruntandu-ma, facandu-l si pe el sa se opreasca din ras, devenind ceva mai serios.
- Nu-i vorba de tine, ci de vis. A fost ciudat!
- Stii ca ma faci si mai curios cu asta, nu?
l-am auzit oftand, iar un zambet micut ii aparu pe buze. Veni spre mine, punandu-si mainile pe talia mea. Ma privea fix, iar abia cateva clipe mai tarziu am observat ca se apropiase putin cam mult de chipul meu. El fiind ceva mai inalt decat mine, puteam foarte bine sa-i simt respiratia calde, pe buzele mele.
- Cam asta am visat, doar ca pe langa imbratisare, te si sarutam.
Am facut ochii mari cand ii auzisem cuvintele, uimit. L-am impins pentru a-mi face loc catre iesirea din bucatarie, simtindu-ma prea jenat de situatie. Ajuns in camera mea, care defapt era dormitorul lui, m-am asezat, pe marginea patului. Imi simteam obrajii calzi, din cauze rusinii. Putea sa-mi povesteasca despre ce era vorba, na sa-mi si arate. Dar... ar fi fost ajelasi lucru, tot m-as fi simtit intimidar de acea tampenie de vis.
- Ce faci? Am pregatit micul dejun si pentru tine.
Mi-am dus mana dreapta pe piept, in dreptul inimii, din reflex, dandu-i de inteles ca ma speriase cand daduse buzna in camera. Defapt tresarisem din cauza vocii sale puternice, ce se auzise in linistea camerei.
- Mi-a pierit pofta de mancare...
Am spus pe un ton, oarecum rece, in timp ce mi-am pus mainile-n san, neprivindu-l.
- Nu fii copil! Hai sa mananci.
Ma prinse de incheietura mainii, tragandu-ma dupa el, pana in bucatarie. N-am mai comentat nimic, m-am asezat la masa, incepand sa mananc. Luasem o gurita mica din omleta facuta de el, strambandu-ma. Nu se pricepea deloc la gatit, si nu m-as mirat deloc daca am slabit cateva kilograme bune de cand locuiam la el.
Am luat iar in mana furculita, gustand salata pentru a-mi „curata” gura de acel gust oribil, amarui, al omletei.

Mai toata ziua mi-am petrecusem la cancelarie, desi Jie imi spusese sa fiu mai subtil, nevoind sa se afle prin liceu povestea cu tata si ca acum locuiam la el, s-ar fi putut interpreta gresit. Dar, mai nou, nu-mi placea sa stau in clasa, cu restul colegilori. Ma enervau ca atatea intrebari.
Dupa ce am terminat orele, am mers iar la cancelarie pentru a-l astepta pe Jie, sa plecam impreuna "acasa". Dupa aproape jumatate de ora de asteptare, isi facu si el aparitia. Fara a ma saluta sau altceva, o lua inainte, iar eu l-am urmat pe holurile liceului, pana ce am ajuns acasa. Parea iritat, asa ca am preferat sa tac si sa astept un moment mai bun pentru a-l intreba ce se intamplase defapt.
Am ajuns imediat in fata blocului, caci mergea repede, iar eu incercam sa tin pasul cu el. Am intrat amandoi in apartamentul nu foarte spatios si primul lucru pe care il facu, a fost sa-si ia niste schimburi, apoi sa intre in baie. Dupa ce am incuiat usa de la intrare, am mers in sufragerie, asezandu-ma pe canapeaua moale.
- S-a intamplat ceva?
L-am intrebat dupa ce iesise de la dus, vazand ca ma ignora-n continuare, dar nu-mi raspunse. Am oftat, simtind ca deja incepe sa ma enerveze atitudinea lui.
- De ce nu vorbesti cu mine? Te-am suparat cu ceva?
Spusesem pe un ton inocent, prinzandu-l de pana pentru a-l face sa-si intoarca privirea spre a mea.
- Da! Te-am rugat de doua ori azi sa nu mai vii la fiecare pauza sa ma cauti la cancelarie. Toti colegi mei, inclusin directorul, m-au luat la intrebari.
Se rastise la mine, facandu-ma sa ma simt prost.
- Iarta-ma, n-am stiut ca-ti creez probleme...
Lasasem putin privirea-n jos, sperand sa-mi accepte scuzele. Oftase.
- Dar ti-am spus-o de doua ori, rase scurt, nu prea mai are importanta acum.
- Mh, oricum, iti multumesc pentru tot si-ti sunt recunoscator ca m-ai ajutat... si inca o faci.
M-am apropiat de el, imbratisandu-l scurt, dar si asa, i-am putut simti parfumul ce-l adoram. Ma privea ciudat, oarecum uimit de gestul meu, caci in general nu obisnuiam sa-mi cer scuze sau sa multumesc, de imbratisari nici nu se mai pune problema. Simteam privirea lui fixata asupra mea, si asta nu facea altceva inafara de a ma intimida.
- Mm, ce zici, vrei sa gatesc eu in seara asta?
Schimbasem repede subiectul, iar incepu sa rada, probabil dandu-si seama ce incercam sa fac.
- Deci nici tie nu-ti place cum gatesc, continua sa rada, faci cum vrei, in orice caz n-are cum sa iasa mai aiurea.
Nu i-am mai spus nimic, nevoind sa-l jignesc in vreun fel. Am mers in bucatarie „inspectand” totul si asteptand sa-mi vina „ideea salvatoare”. Dupa vreo jumatate m-am decis sa fac o friptura de piept de pui, simplu si nu prea complicat. Am condimentat carnea cu putina sare si piper, nu-nainte de-a o dezosa, apoi am asezat-o intr-o tava unsa cu putin ulei de masline. Am curatat si spalat repede cativa cartofi, pe care i-am taiat marisori si i-am pus alaturi de pieptul de pui, ca garnitura.
Dupa cateva ore de jucat in bucatarie, terminasem. Am scos tava de la cuptor si am asezat mancarea din interiorul acesteia in doua farfuri. M-am intors in sufragerie pentru a-l anunta ca terminasem.
- Masa-i gata, vii sa mananci?
Nu se obosi sa-mi mai raspunda, se ridica din canapea, mergand direct in bucatarie, asezandu-se la masa. Il priveam mancand, sprand sa fi iesit bine, caci nu apucasem sa gust mancarea pana acum.
- Am doua maini si nu ma pricep la gatit, tu ai mana dreapta in ghips si-ai gatit ceva mai mult decat comestibil...? Ai luat lectii sau ceva?
Am stat cateva clipe pe ganduri, nestiind daca acelea au fost niste insulte sau complimente, asa c-am preferat sa cred ca-i de bine.
- Cred c-ai observat si tu cum e tata, nepasator, sau cel putin asa era cu mine. Pentru el nu conta daca am ce manca sau nu. Eu doar ii ceream bani, faceam cumparaturile si-mi gateam. Deci, a trbuit cumva sa-nvat si asta.
- Cu mine nu era chiar asa, dar nu mai conteaza asta acum. Ia si mananca, lasa-l pe Kailas.
Am oftat si n-am mai spus nimic, continuand sa ma joc cu mancarea, caci n-aveam pofta.
- Cand termini de mancat, mergi sa-ti faci un dus, apoi mergi direct in pat, e tarziu si maine iar ne trezim devreme.
Nici de aceasta daca n-am obiectat nimic, m-am ridicat de la masa si-am mers direct in camera pentru a-mi lua cateva schimburi. Dupa cateva minute, m-am intors pentru a merge sa fac un dus, iar Jie era deja in sufragerie, probabil isi terminas treaba la bucatarie..
- Mm, vrei sa dorm eu aici in seara asta? Totusi, e casa ta...
- Da, casa mea si tu esti un oaspete, deci eu dorm pe canapea pana rezolvam.
M-am asezat pe canapea, langa el, oftand iar.
- Dar... ma simt aiurea sa dorm in patul tau, iar tu aici.
La replica mea incepuse sa rada, abia cand incetase imi dadusem seama cat de aiurea o facusem sa sune.
- Du-te si fa-ti baie. Daca tot ti se pare aiurea sa dorm aici, voi dormi cu tine, patul e de doua persoane, asta nu cred ca te deranjeaza, nu?
Dadusem negativ din cap, privindu-i ciudat ranjetul de pe buze. Ma indreptasem in graba spre baie, intrand sub apa calda a dusului imediat cum scapasem de haine. Dupa cateva zeci de minute m-am intors in dormitor, gasindu-l in pat. L-am privit cateva clipe, apoi m-am asezat pe cealalta jumatate a patului, stand cu spatele la el. Reusisem sa adorm imediat, nu-nainte de a-i ura „noapte buna”.

- Alex, Alex, trezeste-te..!

Mi-am deschis lenes ochii, dorind sa dorm incontinuare. Am tresarit usor cand l-am vazut stand foarte aproape de mine. M-am ridicat brusc in sezut, privind buimac in jur.
- Ce-i? E deja dimineata? Vreau sa dorm!
Am spus lent, pe un ton plangacios, trantindu-mi iar capul pe perna si inchizand ochii, incercand sa-i ignor rasul, momentan somnul meu era mai important.
- Iti suna telefonul, chiar n-auzi?
Am scos un fel de marait nervos, intinzandu-mi mana spre noptiera, dupa telefon. Incercam sa-mi tin ochii deschisi pentru a putea citi mesajul.

Am aflat despre relatia ta cu Jie.

Am citit mesajul de zeci de ori, sperand sa fie o gluma. Numarul de la care-l primisem nu-l cunosteam si asta ma enerva la culme. Lasasem telefonul, la loc, pe noptiera, gandindu-ma. Speram sa nu fie de la tata.