02-05-2012, 01:47 AM
Capitolul 2:
Dupa doua ore de munca fara incetare, in care eu si amicul meu nu am schimbat un cuvant, usa biroului se deschise Leon facandu-si aparitia. Avea un zambet larg si calduros, atat de diferit de cel ironic al lui Sebastian. Ne-a privit pe amandoi apoi se aseza pe scaunul de langa mine. Am zarit privirea lui Kyle cum se indrepta oarecum nervoasa in jos, spre foi. Nu era prima data cand simteam ca brunetul ascundea ceva in legatura cu sentimentele sale fata de Leon.
- Hei, Ren, sper ca nu te-ai suparat azi pe Sebastian , stii ca el e mai artagos. Nu-l lua in seama, el in realitate are o inima buna...
- Atunci de ce nu si-o arata ? am intrebat reintorcandu-ma si eu la treaba mea.
- Nu stiu sa iti raspund, iti cer doar sa ma crezi, poate il vezi mai rece, dar in nici un caz nu este o persoana rea.
I-am raspuns printr-un zambet, privindu-l apoi pe sub gene cum iesi din birou. L-as fi intrebat pe saten motivul pentru care trecu atat de brusc intr-o stare de melancolie,dar m-am razgandit pentru ca daca ar fi vrut sa imi spuna despre acest lucru ar fi facut-o. Am continuat lucrul pentru inca cinci ore, reusind sa termin toata schita. Acum venea partea mai grea : trebuia sa i-o duc roscatului. Ei bine... nu are ce sa imi faca, defapt vorbesc prostii! Evident ca nu are ce sa imi faca. Incercam sa ma incurajez in drum spre biroul sau. Ajungand inainte usii negre, mi-am intors privirea spre stanga unde era biroul secretarei, Anki. Era o bruneta de douazeci si noua de ani, destul de draguta. I-am zambit inainte de a-i vorbi :
- Anki, Sebastian este ?
- Da. Ma informa scurt. Nu am stat la alte taclale observand ca era ocupata. Am batut sfios, pasind in incapere cand am auzit un "Intra" destul de rastit.
- Um..domnule Sebastian v-am adus schitele mele si ale lui Kyle, sunt gata. Am inghitit in sec vazandu-l asezat la birou cu un pahar de whiskey in mana.
- Lasa-le pe birou. M-am conformat, lasandu-le in locul indicat apoi indepartandu-ma, insa inainte de a iesi din incapere am auzit i-am auzit vocea :
- Te-ai mai gandit cu ce sa ma minti in legatura cu intarzierea de azi de dimineata?
Am inghetat.
- Glumeam, poti pleca. A scos unsunet din gat ce vroia sa semene ca ras cred.
- Buna seara.
Am iesit cat am putut de repede indreptandu-ma cu pasii grabiti si apasati spre biroul meu. L-am gasit pe saten deja imbracat asa ca nu am facut decat sa imi iau si eu pe mine haina neagra si am plecat din acel loc. Pe drumul spre casa nu am scos niciun cuvant, nici eu nici Kyle. Ma cufundasem in gandurile mele...Nu itneleg ce era cu el, de obicei avea aceeasi atitudine recesi ironica. Nu ma surprindea. Ma surprindea reactia lui si nu itneleg de ce eram atat de agitat si de nelistit. Si acum ca ma gandesc incep sa devin usor agitat. Am oftat alungand orice gand era legat de roscat. In momentul in care am ridicat capul am vazut inainte mea blocul in care locuiam.
Am inceput sa urc scarile urmat indeaproape de brunet. Cum stateam amandoi la acelasi etaj, venea des la mine sau eu la el, data aceasta nefacand o exceptie. Cand am decuiat usa apartamentului am fost intampinat de surioara mea. Era singurul lucru care ma mai alina. Era atat de mititica si parul blondin si cu ochii mari si albastrii incat era aproape imposibil sa nu o iubesti. Am imbratisat-o strans.
- Lem, ma bucur ca ai venit acasa, imi era dor de tine.Isi indrepta apoi privirea spre Kyle. Si de tine Kyle!
Micuta il imbratisa apoi pe brunet care ii zambea strangand-o la piept. Am intrat in sufragerie, trantindu-ma pe canapea privind ceasul ce arata ora sapte fix. Dupa cateva minute de meditat isi facu aparitia Risa, o vecina care avea grija de Kamy cat timp eram plecat. Era destul de inainttata in varsta, depasind varsta de patruzeci de ani, dar imi era foarte draga. Mereu ma ajuta. Am imbratisat-o strans spunandu-i ca poate pleca, nu inainte de ai multumi. De indata ce m-am vazut singur in camera cu brunetul m-am asezat pe canapea langa el, vrand sa vorbesc cu el.
- Ai de gand sa imi spui de ce te-ai enervat azi cand Leon s-a asezat langa mine ? am intrebat vazand ca nu avea de gand sa zica nimic. Isi indrepta privirea spre mine oarecum surprins.
- Ei bine... Il vedeam agitat, frecandu-si mainile intre ele, muscandu-si buzele nervos.
- ll placi?
- Da. Spre deosebire de nesiguranta de adineauri, raspunsul acesta a fost hotarat. L-am privit pret de cateva secunde spunandu-i apoi ca ar fi trebui sa imi spuna mai din timp hestia asta, accentuand cain nici un caz nu trebuie sa fie suparat sau si mai rau, gelos. Dupa expresia sa, se pare ca il mai linistisem.
- Kyle, nu stiu ce sa mai fac...trebuie sa fac rost de bani in trei zile pentru operatie. Sunt distrus. Mi-am ridicat genunchi la piept ingropandu-mi mainile in fata. Ce era mai "tragic" pentru mine era ca suma necesara era de o suta de mii de dolari. Nu ma asteptam ca suma sa fie atat de mare. Vestea ma lovise ca un traznet, incotind in mine sentimentul nenorocit ca as putea pierde si ultima fiinta pentru care mai existam. Ea era singura pentru care ma mai zbateam si mai respiram.
- Calmeaza-te, prietene. O vom scoate cumva la capat. Mana sa trecuse dupa umerii mei incercand sa ma mai imbarbateze.
- Ma gandeam...sa cer un imprumut de la firma. Idee imi venise chiar in acel moment si chiar nu parea atat de rea...
- Ar fii o idee. Incearca.
O voi face. Nu aveam ce pierde, era aproape ultima mea sansa. Toata bancile la care am incercat sa fac un credit m-au refuzat. Pe altcineva nu mai aveam. Parintii mei murind in accident de masina, bunicii nostri murind demult si nemai avand nici un fel de ruda.
- Eu am plecat, noapte buna.
I-am raspuns brunetului printr-un zambet. Priveam pe geam cerul deja intunecat. Fiind iarna, se innopta foarte devreme. M-am dus in camera surioarei mele gasind-o dormind. M-am asezat langa ea in pat inchizand ochii.
Dimineata urmatoare m-am trezit buimac si singur in pat. M-am ridicat rapid privind ceasul ce arata ora opt jumatate dimineata. Am auzit vocea lui Kamy cum ma striga. Am urmat sunetul gasind-o pe canapea cum se uita la televizor.
- Ren, si azi pleci ? intreba privindu-ma cu ochii mari.
- Da, imi pare rau. Dar matusa Risa va avea grija de tine. I-am zambit aducandu-ma aminte ca in mai putin de jumatate de ora trebuia sa fiu la servici. M-am dus repede in baie, facand un dus rapid apoi din camera mea am luat o camasa albastra, niste blugi de aceeasi culoare si un sacou negru. M-am imbracat cat de repede am putut apoi am luat-o pe Kamy in brate parasind apartamentul. Kyle deja ma astept la usa, l-am salutat rapid batand la usa Risei. Raspunsul nu intarzie s apara. Am salutat-o apoi am plecat grabit. Pe drum am vorbit cu brunetul despre decizia de seara trecuta. Acum eram usor nesigur, dar totusi trebuia sa incerc. Cand am ajuns in biroul nostru am privit ceasul ce arata ora noua fix. Macar acum nu mai intarziasem. Am oftat amandoi usurati luandu-ma cate o ceasca de cafea. Nu am apucat sa o savurez ca Anki, secretara, intra in biroul nostru.
- Ren, te cheama Sebastian.
M-am ridicat de pe scaun indreptandu-ma spre biroul roscatului. Am inspirat adanc inainte de a intra in incapere. I-am zarit pe cei doi patroni ai mei cum stateau la birou. Ca intotdeauna Leon era binedispus, dar nu puteam spune acelasi lucru despre Sebastian ce ma privea insistent.
- Am venit.
Nu stiam la ce sa ma astept, dar speram din tot sufletul ca nu facusem nimic rau. Desi roscatul isi despartise buzele pentru a vorbi, Leon i-o lua inainte.
- Ma bucur sa te vad, Ren. Te-am chemat pentru ati solicita ajutorul in legatura cu un nou proiect. Am vazut schita de aseara si este impecabila, si am vrea ca tu impreuna sa te ocupi de un nou proiect multmai important.
- Dar sunt doar incepator...Nu cred ca m-as descurca cu o sarcina atat de importanta.
- Eu cred ca te vei descurca, asa ca nu mai sta pe ganduri. Anki iti va da toata planurile, iar timpul de lucru este de douazeci si sapte de zile.
Am inghitit in sec rostind apoi :
- Va multumesc pentru increderea acordata. Dar si as vrea sa spun ceva. Acum or niciodata.
- Ei bine, scuza-ma pe mine, dar imi suna telefonul, spune-i lui Sebastian, eu trebuie sa plec. Brunetul parasi biroul rapid, lasandu-ma fata in fata cu roscatul.
- Te ascult.
In acel moment nu puteam decat sa injur persoana care il sunase pe Leon. Chiar trebuia sa complice atat de mult lucrurile? Mi-am adunat toate puterile :
- As dori sa fac un imprumut de la firma. Am nevoie de o suta de mii de dolari.
Am zis-o. Mi-am indreptat ochii spre roscat ce ma privea surprins, insa surprinderea de pe chipul sau se transforma intr-o alta expresie ce nu o puteam descrie.
- Ai tupeu, asta pot spune sigur. Esti angajat doar de patru luni si vrei un imprumut?
Am luat-o ca pe un mare "Nu". Si cand ma gandeam ca era ultima mea sansaimi venea sa imi smulg parul din cap. Continuand sa il privesc mi-am dat seama cu usurinta ca se gandea la ceva.
- Aveti dreptate, imi pare rau . Nu ar fi trebuit sa fac asta. Am vrut sa ma intorc sa plec dar vocea lui ma opri.
- Nu am spus ca nu iti dau banii. Dar nu din contul firmei. Vorbea hotarat privindu-ma fix in ochii.
- Atunci ? nu itnelegeam ce dorea sa spuna.
- O noapte cu mine si banii vor fii ai tai.
Dupa doua ore de munca fara incetare, in care eu si amicul meu nu am schimbat un cuvant, usa biroului se deschise Leon facandu-si aparitia. Avea un zambet larg si calduros, atat de diferit de cel ironic al lui Sebastian. Ne-a privit pe amandoi apoi se aseza pe scaunul de langa mine. Am zarit privirea lui Kyle cum se indrepta oarecum nervoasa in jos, spre foi. Nu era prima data cand simteam ca brunetul ascundea ceva in legatura cu sentimentele sale fata de Leon.
- Hei, Ren, sper ca nu te-ai suparat azi pe Sebastian , stii ca el e mai artagos. Nu-l lua in seama, el in realitate are o inima buna...
- Atunci de ce nu si-o arata ? am intrebat reintorcandu-ma si eu la treaba mea.
- Nu stiu sa iti raspund, iti cer doar sa ma crezi, poate il vezi mai rece, dar in nici un caz nu este o persoana rea.
I-am raspuns printr-un zambet, privindu-l apoi pe sub gene cum iesi din birou. L-as fi intrebat pe saten motivul pentru care trecu atat de brusc intr-o stare de melancolie,dar m-am razgandit pentru ca daca ar fi vrut sa imi spuna despre acest lucru ar fi facut-o. Am continuat lucrul pentru inca cinci ore, reusind sa termin toata schita. Acum venea partea mai grea : trebuia sa i-o duc roscatului. Ei bine... nu are ce sa imi faca, defapt vorbesc prostii! Evident ca nu are ce sa imi faca. Incercam sa ma incurajez in drum spre biroul sau. Ajungand inainte usii negre, mi-am intors privirea spre stanga unde era biroul secretarei, Anki. Era o bruneta de douazeci si noua de ani, destul de draguta. I-am zambit inainte de a-i vorbi :
- Anki, Sebastian este ?
- Da. Ma informa scurt. Nu am stat la alte taclale observand ca era ocupata. Am batut sfios, pasind in incapere cand am auzit un "Intra" destul de rastit.
- Um..domnule Sebastian v-am adus schitele mele si ale lui Kyle, sunt gata. Am inghitit in sec vazandu-l asezat la birou cu un pahar de whiskey in mana.
- Lasa-le pe birou. M-am conformat, lasandu-le in locul indicat apoi indepartandu-ma, insa inainte de a iesi din incapere am auzit i-am auzit vocea :
- Te-ai mai gandit cu ce sa ma minti in legatura cu intarzierea de azi de dimineata?
Am inghetat.
- Glumeam, poti pleca. A scos unsunet din gat ce vroia sa semene ca ras cred.
- Buna seara.
Am iesit cat am putut de repede indreptandu-ma cu pasii grabiti si apasati spre biroul meu. L-am gasit pe saten deja imbracat asa ca nu am facut decat sa imi iau si eu pe mine haina neagra si am plecat din acel loc. Pe drumul spre casa nu am scos niciun cuvant, nici eu nici Kyle. Ma cufundasem in gandurile mele...Nu itneleg ce era cu el, de obicei avea aceeasi atitudine recesi ironica. Nu ma surprindea. Ma surprindea reactia lui si nu itneleg de ce eram atat de agitat si de nelistit. Si acum ca ma gandesc incep sa devin usor agitat. Am oftat alungand orice gand era legat de roscat. In momentul in care am ridicat capul am vazut inainte mea blocul in care locuiam.
Am inceput sa urc scarile urmat indeaproape de brunet. Cum stateam amandoi la acelasi etaj, venea des la mine sau eu la el, data aceasta nefacand o exceptie. Cand am decuiat usa apartamentului am fost intampinat de surioara mea. Era singurul lucru care ma mai alina. Era atat de mititica si parul blondin si cu ochii mari si albastrii incat era aproape imposibil sa nu o iubesti. Am imbratisat-o strans.
- Lem, ma bucur ca ai venit acasa, imi era dor de tine.Isi indrepta apoi privirea spre Kyle. Si de tine Kyle!
Micuta il imbratisa apoi pe brunet care ii zambea strangand-o la piept. Am intrat in sufragerie, trantindu-ma pe canapea privind ceasul ce arata ora sapte fix. Dupa cateva minute de meditat isi facu aparitia Risa, o vecina care avea grija de Kamy cat timp eram plecat. Era destul de inainttata in varsta, depasind varsta de patruzeci de ani, dar imi era foarte draga. Mereu ma ajuta. Am imbratisat-o strans spunandu-i ca poate pleca, nu inainte de ai multumi. De indata ce m-am vazut singur in camera cu brunetul m-am asezat pe canapea langa el, vrand sa vorbesc cu el.
- Ai de gand sa imi spui de ce te-ai enervat azi cand Leon s-a asezat langa mine ? am intrebat vazand ca nu avea de gand sa zica nimic. Isi indrepta privirea spre mine oarecum surprins.
- Ei bine... Il vedeam agitat, frecandu-si mainile intre ele, muscandu-si buzele nervos.
- ll placi?
- Da. Spre deosebire de nesiguranta de adineauri, raspunsul acesta a fost hotarat. L-am privit pret de cateva secunde spunandu-i apoi ca ar fi trebui sa imi spuna mai din timp hestia asta, accentuand cain nici un caz nu trebuie sa fie suparat sau si mai rau, gelos. Dupa expresia sa, se pare ca il mai linistisem.
- Kyle, nu stiu ce sa mai fac...trebuie sa fac rost de bani in trei zile pentru operatie. Sunt distrus. Mi-am ridicat genunchi la piept ingropandu-mi mainile in fata. Ce era mai "tragic" pentru mine era ca suma necesara era de o suta de mii de dolari. Nu ma asteptam ca suma sa fie atat de mare. Vestea ma lovise ca un traznet, incotind in mine sentimentul nenorocit ca as putea pierde si ultima fiinta pentru care mai existam. Ea era singura pentru care ma mai zbateam si mai respiram.
- Calmeaza-te, prietene. O vom scoate cumva la capat. Mana sa trecuse dupa umerii mei incercand sa ma mai imbarbateze.
- Ma gandeam...sa cer un imprumut de la firma. Idee imi venise chiar in acel moment si chiar nu parea atat de rea...
- Ar fii o idee. Incearca.
O voi face. Nu aveam ce pierde, era aproape ultima mea sansa. Toata bancile la care am incercat sa fac un credit m-au refuzat. Pe altcineva nu mai aveam. Parintii mei murind in accident de masina, bunicii nostri murind demult si nemai avand nici un fel de ruda.
- Eu am plecat, noapte buna.
I-am raspuns brunetului printr-un zambet. Priveam pe geam cerul deja intunecat. Fiind iarna, se innopta foarte devreme. M-am dus in camera surioarei mele gasind-o dormind. M-am asezat langa ea in pat inchizand ochii.
Dimineata urmatoare m-am trezit buimac si singur in pat. M-am ridicat rapid privind ceasul ce arata ora opt jumatate dimineata. Am auzit vocea lui Kamy cum ma striga. Am urmat sunetul gasind-o pe canapea cum se uita la televizor.
- Ren, si azi pleci ? intreba privindu-ma cu ochii mari.
- Da, imi pare rau. Dar matusa Risa va avea grija de tine. I-am zambit aducandu-ma aminte ca in mai putin de jumatate de ora trebuia sa fiu la servici. M-am dus repede in baie, facand un dus rapid apoi din camera mea am luat o camasa albastra, niste blugi de aceeasi culoare si un sacou negru. M-am imbracat cat de repede am putut apoi am luat-o pe Kamy in brate parasind apartamentul. Kyle deja ma astept la usa, l-am salutat rapid batand la usa Risei. Raspunsul nu intarzie s apara. Am salutat-o apoi am plecat grabit. Pe drum am vorbit cu brunetul despre decizia de seara trecuta. Acum eram usor nesigur, dar totusi trebuia sa incerc. Cand am ajuns in biroul nostru am privit ceasul ce arata ora noua fix. Macar acum nu mai intarziasem. Am oftat amandoi usurati luandu-ma cate o ceasca de cafea. Nu am apucat sa o savurez ca Anki, secretara, intra in biroul nostru.
- Ren, te cheama Sebastian.
M-am ridicat de pe scaun indreptandu-ma spre biroul roscatului. Am inspirat adanc inainte de a intra in incapere. I-am zarit pe cei doi patroni ai mei cum stateau la birou. Ca intotdeauna Leon era binedispus, dar nu puteam spune acelasi lucru despre Sebastian ce ma privea insistent.
- Am venit.
Nu stiam la ce sa ma astept, dar speram din tot sufletul ca nu facusem nimic rau. Desi roscatul isi despartise buzele pentru a vorbi, Leon i-o lua inainte.
- Ma bucur sa te vad, Ren. Te-am chemat pentru ati solicita ajutorul in legatura cu un nou proiect. Am vazut schita de aseara si este impecabila, si am vrea ca tu impreuna sa te ocupi de un nou proiect multmai important.
- Dar sunt doar incepator...Nu cred ca m-as descurca cu o sarcina atat de importanta.
- Eu cred ca te vei descurca, asa ca nu mai sta pe ganduri. Anki iti va da toata planurile, iar timpul de lucru este de douazeci si sapte de zile.
Am inghitit in sec rostind apoi :
- Va multumesc pentru increderea acordata. Dar si as vrea sa spun ceva. Acum or niciodata.
- Ei bine, scuza-ma pe mine, dar imi suna telefonul, spune-i lui Sebastian, eu trebuie sa plec. Brunetul parasi biroul rapid, lasandu-ma fata in fata cu roscatul.
- Te ascult.
In acel moment nu puteam decat sa injur persoana care il sunase pe Leon. Chiar trebuia sa complice atat de mult lucrurile? Mi-am adunat toate puterile :
- As dori sa fac un imprumut de la firma. Am nevoie de o suta de mii de dolari.
Am zis-o. Mi-am indreptat ochii spre roscat ce ma privea surprins, insa surprinderea de pe chipul sau se transforma intr-o alta expresie ce nu o puteam descrie.
- Ai tupeu, asta pot spune sigur. Esti angajat doar de patru luni si vrei un imprumut?
Am luat-o ca pe un mare "Nu". Si cand ma gandeam ca era ultima mea sansaimi venea sa imi smulg parul din cap. Continuand sa il privesc mi-am dat seama cu usurinta ca se gandea la ceva.
- Aveti dreptate, imi pare rau . Nu ar fi trebuit sa fac asta. Am vrut sa ma intorc sa plec dar vocea lui ma opri.
- Nu am spus ca nu iti dau banii. Dar nu din contul firmei. Vorbea hotarat privindu-ma fix in ochii.
- Atunci ? nu itnelegeam ce dorea sa spuna.
- O noapte cu mine si banii vor fii ai tai.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.