Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] One more chance

#21
Capitolul acesta scartaie :]], din cauza simplului fapt ca am avut prea multe idei, am vrut sa le scriu pe fiecare, iar in cele din urma le-am uitat pe toate deci am facut niste bazaconii, si dupa toata nebunia asta am ramas in pana de idei. Oricum va multumesc mult pentru comentarii!
Note : Prima parte va fi povestita din punctul de vedere al lui Sebastian

Capitolul 9 :

Am continuat linistit sa mananc, respirand greu, dar aparent calm, desi eram ca o oala sub presiune. Deci in tot acest timp el tinea la Ren? Si mai important de ce mi-a spus abia acum ? Pe acest ton, vroia sa-si bata joc de mine ? Ma privea iscoditor, dar nu ii dadeam atentie, nu o merita. Ceea ce nu intelegeam era de ce s-a ajuns aici. Am fost mai mult ca fratii, imparteam si o bucata de paine cand eram mici, ne jucam numai amandoi, ne spuneam tot, eram aproape ca fetele. Dar cum imi lansa in mod indirect aceasta "provocare" nu aveam de gand nici in ruptul capului sa refuz. Am lasat tacamurile pe langa farfurie, apoi m-am ridicat si am plecat fara a-i adresa un cuvant. Am ajuns acasa in timp record, iar tot ceea ce doream era sa ma relaxez asa ca mi-am aruncat toate hainele ramanand doar in boxeri. M-am asezat pe canapeaua din living muscandu-mi buzele intr-un mod nervos, trebuia neaparat sa fac ordine in sentimente. Defapt nici macar nu stiam ce sentimente, de ce reactionasem atat de urat la auzirea raspunsului lui Leon? Toate aceste intrebari, intamplari petrecute in numai cateva zile ma faceau sa ma simt ciudat, cert era ca nu voi renunta la blond atat de usor si tot ce imi doream acum era inca o noapte ca aceea. Nu consideram acest lucru gresit, din moment ce a acceptat prima oara, poate va accepta si a doua oara. Si voi face acest lucru maine, nu as putea suporta sa-l vad pe Leon langa el nici un moment, cu siguranta daca lucrul asta s-ar intampla cel mai probabil ne-am lua la bataie. Ce ma surprindea era usurinta cu care "fratele" meu a dat cu piciorul tutoror acestor anii pentru cineva, tuturor acelor zile cand ne petreceam majoritatea timpului imrepuna, glumind, razand, plangand...Aproape ca-mi pare rau, defapt imi parea rau, atat de rau ca pierdusem persoana care ma cunostea atat de bine. In mod inconstient, mintea imi zbura la Ren. Am inghitit in sec, strangand pumnii, nu stiam ce simt, am iubit o singura data in viata mea, iar senzatia pe care o simteam acum era aceeasi cu cea de atunci, ba chiar mult mai puternica. Poate asta e si motivul pentru care il doresc atat de mult, desi l-am avut o data. Intamplarea din seara trecuta m-a surpins din mai multe puncte de vedere in mod placut dar si neplacut. Lucrul neplacut a fost indrazneala brunetului precum si privirele ce i le arunca cu atat dezinvoltura, atat de relaxat. Lucrul placut, sau minunat mai bine spus a fost acel inger mic si blond, ce isi ascundea privirea de noi si ochisorii mari si albastri. Leon a schimbat cateva vorbe cu ea, a si luat-o in brate, dar eu ma simteam vinovat, ceva ma retinea sa fi facut acelasi lucru, probabil nici nu ar fi fost corect, sau cine stie... Am lasat aceste ganduri la o parte, umpland un pahar cu whiskey. Tot ce stiam era ca il doream din nou, mai inflacarat ca prima data si nu voi accepta nu ca raspuns.
Am dat tot continutul pe gat, apoi m-am intreptat spre baie cu gandul de a face un dus, trecand prin dormitorul meu mi-am adus aminte toata scena petrecuta acolo, cat deminunat a fost. Lucrul asta ma va ambitiona si mai mult sa nu-l las mai putin de zece metri de blond. Picaturile fierbinti imi spalau trupul cu blandete, si desi apa era foarte fierbinte nu se compara ici pe jumatate cu temperatura corpului meu. Expresia chipului mi s-a incruntat din nou, cand mi-am amintit vorbele brunetului.
Ma obseda, ma obseda pur si simplu gandul asta, cum vorbea cu el cu atata dezinvoltura, cum il complimenta si cum se bagase atat de usor in seama cu sora lui. Ce ma macina in acest momnet era "scuza" blondului, nu inghitisem minciuna asta, si ami ciudat era ca interviul de angajare nu mentionase nimic denici o ruda. Nu cumva altul era motivul ?

Povestire din perspectiva lui Ren

Orele treceau mai ceva ca secundele, era deja ora cinci dupa-amiaza, si nimeni din sala de operatii nu iesise, pentru o veste, ceva bun sau rau, nimic. Trecuse ingrozitor de mult timp fara vre-un raspuns, la tot ce ma gandeam acum era numai rau, totusi trecusera aproape sapte ore, cu siguranta s-a intamplat ceva, cu siguranta s-a agravat starea ei, gandurile mele erau umbrite de aceaste ipoteze pe care creierul mi le concepea involuntar. Atentia mi-a fost captata de un doctor ce avea manusile patate de sange, imaginea m-a infiorat, dar am neglijat rapid acest aspect, ridicandu-ma hotarat in picioare apropiindu-ma de el.
- Operatie s-a incheiat, a aparut o complicatie la nivelul caior respiratorii si am fost nevoiti sa intervenim. Dar cum este in afara oricarui pericol, va felicit pentru varsta ei este foarte puternica.
- Va multumesc atat de mult..
Cuvintele acestea au fost soptite, iar eu m-am trantit pe scaunul din spatele meu simtind cum brunetul ma imbratisa. L-am imbratisat la randul meu strans, lasand lacrimile sa-mi cada pe obrajii, le tineam de prea mult timp.
- Pot sa o vad ? vocea imi tremura, si lacrimile imi ajunsesera aproape de gat, dar nu-mi pasa, vroiam doar sa o vad, sa stiu sigur ca e bine.
- Desigur.
Ne-am ridicat de pe scaune, urmand doctorul pana intr-o camera mare, spatioasa si "foarte" alba. Surioara mea statea in patul din mijlocul camerei, bandajata aproape peste tot, cu perfuzii. Avea cearcane adanci, buzele ii erau invinetite si pielea ii era palida, aproape galbena. Desi arata asa, m-am apropiat de patul ei plangand si mai tare, plangeam doar de fericirea pe care o simteam in acel moment, fericirea de a o stii sanatoasa. Am inchis ochii lasandu-ma usor in genunchii langa patul ei, respira destul de greu, dar parea linistita :
- Kyle, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat totul...
- Nici mie, nu-mi vine sa cred ca e bine. Venise langa mine, studiind atent micul inger al carui par balai si lungut era rasfirat pe perna alba. Am stat ceva ore veghindu-i somnul vorbind cu brunetul pe diferite subiecte, incercand sa ma faca sa zambesc, dar fara rezultate pana cand in incapere intra o asistenta ce ni se adresa:
- Domnilor, imi pare rau dar trebuie sa plecati, ora de vizita a trecut.
Kyle m-a ridicat, Dumnezeu stie cum, de jos scotandu-ma din salon ducandu-ma spre intrare. Ma calmasem, gandeam mai limpede, poate acesta a fost si motivul pentru care nu am ripostat in privinta a ceea ce ne-a spus asistenta, in mod normal sigur as fi inceput sa urlu si sa o dau afara. Brunetul a facut semn unui taxi, ce a oprit numaidecat si ne-a dus acasa; eu nu mai eram in stare nimic, motiv pentru care amicul meu m-a dus in apartamentul meu si m-a intins in pat, stiam ca sunt acasa asa ca am inchis ochii adormind imediat.
A doua zi de dimineata m-am trezit buimac, dar nu am putut sa ma odihnesc nici un pic, am avut un somn adanc dar tulbure, am avut diferite cosmaruri pe care insa le-am uitat imediat ce am deschis ochii. Ceasul imi arata ora zece, iar eu ma uitam la el ca un idiot, cat am dormit ? Continuam sa privesc limbile ceasului si sa nu pot sa citesc orele ce mi le indica. Mi-am dus mainile in par, desprinzandu-l si ciufulindu-l. M-am dat jos din pat lenes, indreptandu-ma spre baie, unde m-am dezbracat complet si am intrat in cabina de dus. De obicei as fi stat mai mult timp sa ma rasfat, dar rebuia sa ajung la spital, asa ca am iesit dupa putine vreme, si m-am imbracat ceva mai formal, dupa ce plecam de la spital ma duceam la companie, deci nu ma puteam duce in maieu si tenesi. Aerul rece al diminetii m-a trezit complet, incepand sa fac pasi mari spre spital, am ales sa merg pe jos doar pentru a mai face ceva miscare. Cladirea inalta si impunatoare din fata ochilor mei, parea mai degraba o companie decat un spital, sau poate asta era doar o impresia de a mea. Am intrat grabit, indreptandu-ma spre salonul cu numarul saptesprezece unde am gasit-o, in aceeasi stare si conectata la aceleasi aparate ciudate, respirand greu. M-am apropiat de patul alb, asezandu-ma pe un scaun de langa acesta. I-am atins sfios manuta mica, apoi mi-am facut curaj pentru a i-o curpinde intre degetele mele ce tremurau. Am continuat sa o privesc, si desi stiam ca e inca prea devreme, asteptam sa se trezeasca. Pa usa intra doctorul Jones cu o fata zambitoare :
- Ren, ma bucur sa te vad, ai venit foarte devreme. Micuta este bine, toate analizele au iesit bine, asteptam sa se trezeasca cam peste trei zile.
- Va multumesc atat demult doctore, nu stiu ce as fi facut fara operatia asta.
Ma aproba cu un alt zambet cald, iesind, lasandu-ma singur.
Desigur nu puteam sa uit ca peste cateva ore voi fi nevoit sa fiu din nou fata in fata cu roscatul. Sau poate nu neaparat, doar...il voi evita cat de mult voi putea. Dar daca ma va chema in biroul lui? Ahh...trebuia sa-mi scot toate aceste lucruri din cap, incercam sa ma autoconving sa intre noi nu putea fii nimic.
Spre disperarea mea, orele acelea ramase au trecut pe nesimtite si venise timpul ca eu sa plec. M-am ridicat de pe acel scaun cu trageri de inima, uitandu-ma pentru o ultima data spre patul surorii mele. Compania era doar la o strada de spital asa ca am ajuns imediat. Ca de obicei, am salutat cat de nroaml am putut pe toata lumea,indreptandu-ma spre biroul meu. Kyle lucra de zor la alte schite, iar cand ma zari imi zambi larg.
- Frate, ai fost promovat. Patronii au decis asta, cu siguranta in mare parte Leon. Sebastian a zis sa te duci in biroul lui imediat ce vii.
Ce zi de cacat, totul era la foc automat, nu apucam nici macar sa respir. Dupa ce ca nu mi-am vazut capul in aceste zile, trebuia sa ma duc la el ? Am expirat nervos ajungand in dreptul usii sale si am batut incet la usa, poate nu era in birou si as fi putut sa plec... insa am auzit un "Intra" hotarat. Am deschis usa, pasind in biroul lui Sebastian. Ochii mi s-au "lipit" imediat de el, ce statea la birou, acum parea ceva mult mai schimbat la el desi arata exact la fel. Camasa alba, destul de transparenta pentru a veni la birou cu ea, era desfacuta aproape pana la jumatatea pieptului, iar parul sau roscat statea in toate directiile, descoperindu-i chipul perfect.
- Am auzit ca m-ati chemat.
Ma pofti sa iau loc, analizandu-mi in deaproape fiecare miscare, apoi de indata ce m-am asezat pe unul dintre fotoliile de langa birou, acesta se ridica venind mai aproape de mine. Desi m-am inrosit si m-am incalzit brusc cuvintele sale m-au inghetat :
- Inca o noapte cu mine, platesc dublu, triplu, doar sa mai fi o data al meu.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#22
Salut again...Scuze ca nu am dat comment la capitolul anterior,nu am avut timp, dar am revenit acum. In sfarsit a aflat lumea de ingerasul lui Ren, o dulceata, ce mai. Ultimul capitol a fost bestial: in primul rand micuta a trecut peste boala , in al doilea rand Leon a recunoscut ca il vrea pe Ren si in al treilea rand zapacitul ala de Sebastian vrea sa il " cumpere" iar pe Ren (am impresia ca vor iesii scantei la propriu). Abia astept sa vad ce se va intampla. Ce ma bucura este ca evoluezi, parca scrii altfel decat la inceput (de fapt sunt sigura) si imi place ca e un capitol mai lung decat de obicei. te pup si vino repede cu next-ul.bye bye





Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri. – John Lennon

#23
Hei,hei. Ti-am mai spus ca imi place ficul tau? nu? Pai ti-o spun acum. Mi' piace. Ren asta e o dulceata. Woa, si in capitolul in care ai descris yaoi-ul puteai sa faci lucrurile sa decurga mai incet (desi am si eu unele scapari la ficurile mele cand fac totu rapid) sau poate tu ai vrut sa faci asa. In orice caz, ma bucur ca micuta a scapat de boala ei, si-mi place la nebunie gelozia lui Sebastian. Leon, asta, l-a promovat pe Ren doar pe "ochii frumosii" cum spunea si Sebastian si asta nu i-a convenit. In fine, mi-a placut in mod special uitima replica. Cea a lu' Sebastian (al meu:">) cica "doar o data sa mai fi al meu". Ce draguuuu:3. Greseli, nu am prea vazut si nici nu am fost atenta. Astept nextul. Ja ne!
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#24
Am venit cu capitolul 10! Intarzierea si capitolul destul de scurt se datoreaza acestei saptamnii nebune in care am avut numai teze! Rog intelegere:]] Va multumesc mult pentru comentarii si spersa va placa xD


Capitolul 10 :
Acele cuvinte nu putut fi percepute de urechile mele imediat, dar dupa o perioada de cateva secunde, am vazut rosu in fata ochilor. Mi-am strans buzele, fiind pregatit sa ii urlu o buna bucata de timp,
- Cum indraznesti sa-mi propui asta pentru a doua oara?! Daca am acceptat asta o data, crezi ca sunt jucaria ta? Nu ai nici cea mai vaga idee pentru ce mi-au trebuit banii!
- Ma uimesti...ma asteptam sa-mi sari de gat ca in noaptea aia.
Afirmatia facuta m-a lasat rece, se distanta de mine iar eu l-am urmat, daca nu ar fi fost patronul meu, jur ca l-as fi pleznit!
- Atunci vei fi uimit in continuare, pentru ca nu stiu ce a insemnat toata chestia aia pentru tine, dar pentru mine nu a insemnat nimic! Exact la fel cum nici tu nu insemni nimic pentru mine.
Am incercat pe cat de mult posibil sa nu tip, deoarece totusi eram intr-o cladire unde ne putea auzi oricine. Se pare ca ultima mea afirmatie l-a enervat deoarece s-a apropiat brusc de mine, si mi-a prins barbia intre doua degete ridicandu-mi chipul.
- Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu insemn nimic pentru tine.
Am deschis gura sa rostesc acele cuvinte, dar pur si simplu nu iesea nimic, iar el vazand acest lucru nu mai ezita si isi lipi buzele de ale mele. Isi duse o mana in spatele capului meu, pentru a fi sigur ca nu ii scapam, apoi limba sa trecu peste buzele mele, strecurandu-si-o in gura mea. Limba sa purta un gust vag de whiskey combinat cu aroma tigarilor, dar in acel moment mi se parea mai gustos decat gustul whiskey-ului in sine. Cu siguranta ar fi trebuit sa opresc totul, sa-l indepartez, sa-l resping, dar eu m-am alaturat sarutului ce in acel moment imi trezise toate "simturile". Imi mangaia cu delicatete limba, cu miscari fine si senzuale ce ma speriau . Ma speria pentru ca imi placea. In momentul in care mi-a muscat buza inferioara, desi destul de incet, am revenit pe pamant, realizand ce se intampla defapt si nu numai asta: de fiecare data cand eram langa el pur si simplu ma pierdeam. Mi-am pus mainile pe pieptul sau impingandu-l, nereusind insa sa il clintesc macar. Am simtit cand stransoarea din parul meu deveni mai slaba, asa ca am profitat de moment si mi-am intors capul intr-o parte, reusind in cele din urma sa-l dezlipesc de mine . Respiram sacadat, dar eram nervos, foarte nervos. Fara a mai stai pe ganduri am rostit :
- Demisionez.
Ma privi uimit, apoi intreba pe un ton idiot "Ce?".
- Exact ce ai auzit.
Iar cu aceste cuvinte am parasit biroul roscatului, cu gandurile si sentimentele zdrobite. Cum indraznise sa ma sarute ? Si mai ales, cum indraznise sa-mi propuna din nou asa ceva? Lacrimile din colturile ochilor mei amenintau sa cada insa le tineam in frau cat puteam. Simteam ca pur si simplu isi batea joc de mine, dar desi am facut acel lucru, nu imi parea rau pentru ca intruna imi repetam in minte "A meritat", si da a meritat! Sa-mi vad sora sanatoasa. Ajuns in biroul meu, mi-am facut rapid o cafea, apoi m-am trantit, la propriu, in scaunul de piele alba, atat de comod. Kyle nu era in birou ceea ce imi dadu de gandit, poate cine stie? Era cu Leon chiar acum, apropiidun-se catusi de putin . Ar fi dragut sa ii vad impreuna, si nu, nu crezusem nici o iota din "Nu imi pasa de el", se vedea cu ochiul liber ca tinea atat de mult la el, iar el...nici nu ii acorda atentie. Am luat o coala alba, incepand sa scriu rapid cererea mea de demisie, fusesem cat se poate de serios in legatura cu acest lucru, mai ales cu aceste ultime intamplari care au pus ultima picatura in pahar. Mana imi tremura, dar eu continuam sa scriu si nu am reazlizat cand incepusem sa plang. Lacrimile cristaline imi alunecau pe obraji si nu le puteam opri, dar in acel moment nu imi pasa de el, ci imi pasa mai mult de motivul pentru care acele picaturi imi conturau fata. Am lasat pixul jos, ducandu-mi mainile pe fata, strangand ochii incercand sa opresc lacrimile. Eram perfect convins de faptul ca plangeam de nervii provocati de roscat, in nici un caz din alt motiv, sau in cel mai rau caz nu plangeam pentru "el". Nu aveam de ce. Am continuat apoi sa scriu pe acea foaie, terminand-o in scurt timp. Tot ce mai era nevoie acum era una dintre semnaturile celor doi si cum nu vroiam sa-l vad din nou am ales sa apelez la Leon, asa ca m-am dus la Anki pentru a o intreba daca Leon este in biroul lui si spre disperare mea, era plecat. M-am intors pe calcaie pana in camera unde l-am zarit pe Kyle, ce tocmai isi dadea jos haina.
- Unde ai fost ?
- Am iesit pana afara, nu ma simt tocmai bine. Dar tu ? De ce esti atat de palid ?
Am oftat asezandu-ma langa el, incepand sa-i relatez totul cu lux de amanunte tot ceea ce s-a intamplat in lipsa sa. Ma asculta cu atentie, facand diverse grimase pe care imi era greu sa le deslusesc, dar nici nu ma straduiam prea mult. Spunandu-i de partea cu demisia ma contrazise :
- Cum adica sa dimensionezi? Ren, esti singur, eu nu o sa pot sa te ajut, ce vei face? Chiar atat de usor crezi ca iti va fi sa iti gasesti un job ?
- Voi face tot ceea ce pot.
Am continuat sa vorbim, si sa ne povestim lucruri, printre multe altele am aflat ca intr-adevar am fost promovat,si ca de maine voi avea sa lucrez la un proiect pentru un hotel din Norvegia. Parea interesant, aproape ca ma facuse sa uit de adevarata mea problema, dar cand imi spuse ca trebuia sa lucrez cu Sebastian am negat vehement. Chiar lucrul de care fugeam cel mai mult, ma urmarea :
- Nu, in nici un caz. In acest moment ma duc la el si ii dau demisia.
Nu am asteptat sa aud raspunsul brunetului ca am iesit din incapere indreptandu-ma spre biroul roscatului. Am inspirat adanc apoi am intrat in biroul rocatului, fara a bate la usa. L-am zarit la biroul sau, lucrand. De indata ce ma vazu, ridica o spranceana, dar nu l-am bagat in seama si m-am indreptat spre biroul lui punand foaia scrisa in fata ochilor sai. O privi atent, citind-o rapid, apoi spre surprinderea mea o rupse. Priveam ca un idiot in timp ce o rupea inca bucatele tot mai mici :
- De ce ai facut asta ?
- Pentru ca nu vreau sa pleci, raspunse pe un ton grav. Asculta, imi pare rau pentru ce ti-am spus mai devreme, dar eram nervos. Te rog intelege, nu suport psihic sa te vad la mai putin de cinci metri de Leon. Mi se ridica tensiunea.
- De ce ? Nu ai nici un motiv pentru acest lucru. Nu stiu ce m-a facut sa spun acel lucru, dar asta am simtit, pana la urma nici eu nu stiam ce simt.
- Cred ca...imi placi.
Am ramas masca, pentru a nu stiu cat-a oara in acea zi. Tocmai spusese ca ma place sau nu am inteles eu bine ?
- Poftim ?
- Am spus ca imi placi...si imi cer iertare pentru felul in care m-am comportat mai devreme.
Era o gluma ? Nu, chipul sau exprima numai seriozitate. M-a luat prin surprindere,nu stiam ce sa ii raspund, cautam cu disperare un raspuns in minte, dar nu gaseam nimic.
- Eu...eu nu te pot ierta, nu pot sa uit ceea ce s-a intamplat intre noi, iar acum tu sa-mi spui toate astea este ciudat. Mi-e strain tot ceea ce se intampla, nu stiu ce simt, dar stiu cu siguranta ca nu te pot ierta, m-ai ranit crezandu-ma...asa cum m-ai crezut Imi pare rau Sebastian, dar in acest moment eu vreau un singur lucru, iar acela nu esti tu.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#25
Ren, Ren, Ren, [-x. Ntz ntz ntz. De ce nu poate sa-l ierte pe Sebastian? Adica, roscovanul a fost sincer cu el si i-a marturisit ca el chiar il place. Bine, bine, dar cand i-a propus chestia cu a doua noapte a fost ca si cum ii spusese indirect ca e ca si o cur*a. Urat, urat. Daaaaaaar, ma bucur ca Sebastian fierbee de nervi >:) pentru ca si Leon e interesat de micutul Ren. O dar bietul Kyle, o sa iasa cu inima franta :(. sauuuuu nu chiar! Cum adica "am iesit pana afara" mda,mda,mda. Nu-l creeed. As vrea sa-i reuseasca ceva cu Leon, da da da. Pai, cam atat au fost si cateva greseli dar cum ai spus ai avut treaba cu tezele, alea alea, inteleg. Astept nextul. Ja neeee~
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#26
Am venit cu capitolul 11, care sper sa va placa la fel de mult. Pot preciza ca partea a doua a capitolului va fi povestita din punctul de vedere al lui Sebastian [ adica dupa stelutele=]] ). In rest...multumesc de comentarii, sper sa nu va dezamagesc :]

Capitolul 11 :

Acum imi parea rau ca am spus acest lucru, nu era adevarat, chiar deloc, dar nici contrariul nu il puteam afirma, si anume ca il vroiam pe el, defapt nici eu nu mai stiu ce vreau. Sora imi era sanatoasa, mai departe ce voi face ? Voi trai toata viata pe cont propriu ? Probabil...dar ceea ce mi-a spus Sebastian, era defapt o masca, o masca in spatele careia eu intelegeam ca el ma credeam doar o curva. Si ma durea, nu stiu de ce dar ma durea, in nici un caz nu am vrut sa ii las asa impresie,dar ma pun si in locul lui si nu il invinovateam, oricine ar fi crezut acelasi lucru. Revenind la discutia noastra, credeam tot mai tare ca replica mea a fost ingrozitor de nepotrivita, dar am spus-o, nu-mi retrag cuvintele inapoi, trebuia sa stie ca m-a ranit:
- Ba da, eu sunt ceea ce vrei, daca nu as fii atunci de ce ai acceptat prima data ?
Pf...intrebare de baraj. Niciodata nu m-am gandit ce i-as putea raspunde la intrebarea aceasta, si nu imi vine sa cred ca nu mi-am pus problema asta. Am oftat muscandu-mi buzele, daca ii spuneam adevarul...probabil s-ar fi enervat ca am mintit, asa ca am ales sa ascund din nou adevarul.
- Am avut nevoie de ei.
Probabil imi vazu agitatia din ochi, asa ca nu insista asupra acestui subiect, spre norocul meu, in schimb se apropie de mine ceea ce ma agita si mai tare :
- Asculta-ma, eu nici macar nu ma asteptam ca tu sa accepti prima data, dar m-am dus dracului cand am auzit "da", nu am vrut sa crezi altceva, nu te consider o curva pentru ca te-am intrebat si acum, te-am intrebat pentru ca te vreau din nou, mai mult ca prima data. Stiu ca si tu simti acelasi lucru, stiu ca nu ti-e usor sa treci peste, dar de ce sa trecem peste asta si sa nu ne oprim ? Eu am gresit, te-am ranit, dar greseala ne-a apropiat, te rog nu spune ca nu simti nimic pentru mine, pentru ca nu te cred.
Mi-am lasat privirea in jos cand se apropie si mai mult de mine, nu puteam sa ma impotrivesc in nici un fel, sau mai bine zis, nu vroiam. I-am permis sa ma stranga in brate, si sa ma sarute scurt pe varful buzelor. In cele din urma am cedat si eu, si l-am curpins in brate dand drumul lacrimilor pe care nu le mai puteam stapani. Picaturile sarate nu se mai opreau si nici bratele mele ce-l strangeau cu toata forta pe roscat, ii simteam mana cum imi mangiaia protector crestetul lipindu-mi capul de pieptul sau. Nu am idee cat timp am stat asa, dar am reusit sa ma calmez si sa realizez ca am ajuns pe canapeaua neagra din piele, cum, nu mai conta. Dupa ce m-am oprit din plans mi-am ridicat capul de pe pieptul lui lipidinu-mi obrazul fierbinte de al lui, apoi i-am atins cu sfiala buzele. Si-a dus o mana pe obrazul meu raspunzandu-mi la fel de usor, lasandu-si capul intr-o parte pentru a avea mai mult acces la buzele mele. Am facut acelasi lucru, adancind sarutul, strecurandu-mi limba in gura lui mangaindu-i limba fina. Raspundea cu pasiune sarutului, coborandu-si mainile pe talia mea, iar eu mi-am urcat mainile in parul lui. Niste ganduri ciudate isi facura aparitia in mintea mea, si intr-adevar erau justificate. M-am desprins usor de roscat, sarutandu-l apoi scurt de doua ori :
- Sebastian...nu ti se pare ca ne grabim ? nu am indraznit sa-l pribvesc in ochii in acele momente.
- Stai linistit, la birou nu o facem, ne poate auzi oricine...
- Nu la asta ma refeream! In general...
Mda...eu ma framantam ca un nebun, iar lui nici ca-i pasa...
- Nu, nu mi se pare ca ne grabim. De ce ti se pare ca ne grabim? Amandoi suntem confuzi si ne putem "ajuta" reciproc.
Poate avea dreptate, la urma urmei nu vroiam sa raman singur toata viata, dar aveam o problema...una mare! Toata saptamana eu voi sta la spital, ce ii voi spune ? Daca ii voi spune ca sora imi e bolnava, ma va intreba de ce nu o ingrijesc si parintii mei sa nu mai fiu nevoit sa ma duc in fiecare zi, apoi va intra la banuieli ca mi-a vazut parintii niciodata si in cele din urma va afla totul, si mai ales pentru ce mi-au trebuit defapt banii. Sigur nu m-ar fi iertat pentru ca nu i-am spus, si cu minciuna asta uriasa as putea pierde totul... Eram intre ciocan si nicovala, ce puteam face decat sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa sper ca totul va fii bine, iar acum ceea ce aveam de gand era sa ma las in bratele puternice ale roscatului, singurul loc in care ma simteam in siguranta. Am inchis ochii ascultandu-i bataile inimii, in timp ce el imi soptea cuvinte dulci.Da, era placut sa simt din nou pe cineva alaturi de mine, cineva atat de cald...sau cel putin care asa parea, si chiar daca era doar o iluzie sau o masca i-as fi permis sa ma minta toata viata dar macar sa fie langa mine. Acum realizam cat de mult am dus lipsa cuiva langa mine, cat de singur am fost iar gandul ca l-as putea pierde si pe el ma ingrozea si ma coplesea.
- Sebastian, am soptit, trebuie sa iti spun ceva...
Isi indrepta privirea spre mine ridicand sprancenele in semn de "Te ascult". Mi-am strans buzele cautand cuvintele potrivite:
- Eu...tu...tu chiar simti ceva pentru mine ?
Am plecat capul, nu din cauza rusinii ci din cauza slabiciunii mele, in nici un caz nu asta vroiam sa spun :
- Da.
Nu am mai zis nimic, doar am prins cateva suvite roscate, conducandu-i gura spre a mea pe care i-am cuprins-o intr-o sarut apasat, ii simteam limba cum se juca cu a mea, intr-un joc pervers, iar eu nu faceam nimic pentru a-l opri, din contra il incurajam. Sarutul se intensifica pe masura ce noi il alimentam tot mai doritori si mai aprinsi, sau cel putin asta puteam spune despre mine, pentru ca deja ma pierdusem, devenind ametit, confuz dar...cui ii pasa? Continuam sa ne sarutam tot mai apasat, iar gurile parca nu ni se mai desparteam. Spre surprinderea amandurora, el a fost cel ce a rupt sarutul.
- Ren,tonul sau serios m-a facut atent, nu vreau sa faci asta doar pentru ca te presez, daca nu vrei, accept. Dar m-ar durea mult mai tare sa stiu ca o faci din obligatie.
Am dezaprobat printr-o miscare a capului apoi mi-am lasat capul sa-si regaseasca locul pe pieptul lui.

**

Ii mangaiam parul auriu rasfirat pe pieptul meu, sarutandu-i crestetul din cand in cand. Isi inchise ochii cuibarindu-se mai bine, inconjurandu-ma cu bratele, iar eu l-am imbratisat si mai strans. Nu imi venea sa cred ca acceptase, desi nu a rostit niste cuvinte tocmai dragute, acel " Nu ti se pare ca ne grabim?" m-a pus in dilema, poate el chiar facea asta din obligatie, poate se simtea fortat, obligat...Asa ca am decis sa nu il presez de la inceput, am decis sa ii las mai multa libertate, pentru a vedea daca lui ii pasa de mine, si va dori sa ma vada, sa imi vorbeasca. Dar dupa aceste saruturi calde, si imbratisari stranse corpul meu "interpretase" asta ca un fel de lipsa de afectiune, iar daca imi va cere acest lucru, ii voi darui toata dragostea din lume. I-am ridicat chipul sarutandu-i buzele la fel de rosii si de apetisante ca acum cateva momente cand le avusesem, mangaindu-i cu grija limba fina. Saruturile sale ma calmau, ma incalzeau si chiar ma faceau euforic. Desi totul parea atat de frumos, inca aveam ceva banuieli legate de el, ceva mi se parea ciudat, misterios, poate asta era si motivul pentru care ma atragea atat de mult. Imi placeau provocarile, iar el era o mare provocare. L-am ridicat cu usurinta, asezandu-l peste mine si mi-am fixat privirea intr-a sa, ce era usor confuza. Mi-am lipit buzele fierbinti de piele gatului sau,iar blondul scoase un sunet de uimire urmat de un geamat incet, datorita actiunii buzelor mele ce ii sarutau gatul, coborand pana la baza , unde am prins cu dintii de pielea sensibila, apoi mi-am trecut limba peste locul deja inrosit. Buzele ii erau lipite de urechea mea, scapand scancete atat de placute auzului meu... Fara a mai rezista mi-am coborat mainile pe fundul lui, lipidu-mi gura de a sa, iar spre surprinderea mea nu m-a respins, din contra, raspundea "aprins" atat saruturilor cat si atingerilor ce deveneau tot mai perverse. Acesta se ridica, punandu-si genunchi de o parte si de cealalta a soldurilor mele, iar cum anumite ganduri nu-mi dadeau pace, l-am ridicat de pe suprafata moale, neintrerupand sarutul, ducandu-l spre birou. Ajunsi in fata acestuia i-am lasat spatele sa ia contact cu biroul, si cu mine este el. Mainile sale micute au inceput sa-mi desfaca nasturii camasii, in timp ce eu imi plimbam mainile pe intreg corpul sau. Dar din senin usa s-a deschis, si Leon isi facuse aparitia, surprinzandu-ne in aceea pozitie :
- Sebastian, trebuie sa... discutam.
Pauza a fostul momentul cand ne zarii. Ren sifonat complet, cu parul ravasit si desprins,inrosit in obrajii, iar eu cu camasa lasata pe umerii si parul ciufulit. Oh...o sa iasa urat.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#27
Am revenit, un program nou la scoala si mai mult timp sa petrec pe Zup. Cred ca am tras chiulul de la cateva capitole, dar asta`s eu, mai chiulesc cate o data si apar la momentul nepotrivit.
Minunat ultimul capitol, pur si simplu ma uimeste Sebastian (intr-un sens pozitir), de Ren nici nu mai zic pentru ca e preferatul meu.
Acum vine exclamatia mea: "Bine Sebastian, dai peste nas lui Leon!", dar dupa exclamatie ma intreb daca nu va exploda Leon dupa toata treaba asta. Adica nu de mult ii spunea lui Sebi ca-l vrea pe Ren si acum prietenul lui...
Cred ca am sa astept nextu sa vad ce se intampla.
Te rog adul repede.
Pupici :*

#28
Am adus next-ul, putin intarziat...dar merge!:]] Iti multumesc de comentariu si ma bucur mult ca iti place!

Captiolul 12:
Dumnezeule...nu-mi vine sa cred in ce situatie sunt pus. Si macar daca Sebastian s-ar fi ridicat de pe mine, dar nu! A stat, probabil s-a gandit cum sa iesim din situatia asta, l-a privit pe brunet, apoi a considerat ca ar fii...normal sa se ridice de pe mine. In mod instinctiv mi-am dus mana la gura, apoi mi le-am pus in cap, strangand suvite blonde. De ce a fost nevoie sa fiu pus in situatia asta ? Nu aveam nici o idee, iar Leon ne privea cu ochii in care vedeam sentimente amestecate, dar in nici un caz pozitive, vedeam furie, ura... Tot ce faceam acum era sa astept de la roscat la un raspuns, care speram ca nu ar fi declansat un adevarat scandal, dar...:
- Sunt ocupat. Poti revenii cam in doua-trei ore.
Replica lui m-a lasat cu gura cascata, dar uimirea aceea nu se putea compara cu socul din momentul cand a venit la mine, mi-a muscat buza inferioara, cat Leon sa observe, apoi si-a strecurat limba in lacasul umed. Desi caldura umeda a gurii sale era atat de ispititoare, mi-am intors capul intr-o parte cand am auzit usa inchizandu-se.
- Nu trebuia sa faci asta.
Mi-am lasat privirea in jos, nici macar nu vreau sa ma gandesc cat de prost s-a simtit, dar intr-un fel era bine... Poate acum ma va lasa in pace, si poate, poate se va apropia catusi de putin de Kyle.
- Am simtit nevoia sa o fac, macar stiu ca de acum incolo nu se va mai apropia de tine din moment ce stie.
Mi-a soptit toate aceste cuvinte, apoi mi-a sarutat protector fruntea si m-a cuprins in bratele sale, unde am stat linistit cateva secunde.
- Te rog intelege, nu vreau sa fiu marul discordiei.
- Dar nu esti, din moment ce esti al meu...doar al meu.
Mi-a sarutat muchia maxilarului, apoi a urcat spre pomet, plasand saruturi fine, iar intr-un final a coborat asupra buzelor pe care le saruta cu delicatete. Mi-am urcat mainile pe pieptul sau, incepand din zona abdomenului, iar acea camasa mulata imi "ajuta" mainile sa-i simta conturul perfect al corpului si muschii incordati in acel moment. Gura sa o acoperea pe a mea, in sarutari fierbinti, ce ne dadeau pe amandoi de gol cat de doritori si excitati eram. Poate aceea era motivul pentru care nu m-am impotrivit atunci cand m-a cuprins in brate si ma impingea usor spre canapeaua din spatele meu. De indata ce spatele genunchilor meu se lovira de marginea acesteia, roscatul ma prinse din a cadea, si ma lasa usor pe suprafata moale, cu spatele lipit de spatarul canapelei, iar el se pozitiona intre picioarele mele. Mana sa stanga trase de cateva suvite blonde, pentru a-mi da capul pe spate, si buzele sale incepura sa sarute pielea fierbinte a gatului meu, lasand dare fierbinti pe traseul lor. Am inceput sa desfac nasturii camasii sale, incet, acordand o mai mare atentie buzelor sale, ce in acel moment le sarutau cu pasiune pe ale mele. Ii raspundeam cu aceeasi pasiune si dorinta oarba, la toate atingerile si sarutarile. I-am muscat cu blandete buza inferioara, apoi am profitat de moment si am preluat controlul sarutului, strecurandu-mi limba in gura sa,explorand fiecare coltisor. Am gemut in gura sa cand i-am simtit mana in zona mea intima, strangand usor, suficient de altfel cat sa ma faca sa pierd orice urma de control. Intr-un fel, de care inca nu mi-am dat seama, am reusit sa ajung deasupra lui. Chiar in momentul cand am vrut sa-i rup efectiv camasa, am auzit niste ciocanituri in usa. M-am ridicat imediat de pe roscat, aranjandu-mi camasa, si prinzandu-mi parul. Roscatul isi incheie de asemenea,camasa apoi rosti un "Intra" ce parea al dracului de nervos. De dupa usa inalta, isi facu aparitia Anki. Bruneta parea foarte relaxata, motiv pentru care se aseza pe canapeaua pe care noi tocmai...
- Domnule, Sebastian ce s-a intamplat? Am auzit zgomote si m-am ingrijorat.
Obrajii roscatului capatara rapid o nuante de roz, dar isi drese vocea in incercarea de a mai capata putin timp pentru gandire:
- Doar...aprofundam noile proiecte cu Ren.
- Aprofundat ? bruneta ridica ambele sprancene.
- Analizam, am zis.
Daca nu ar fi fost vorba despre mine, as fi ras cu lacrimi, dar nici acum nu ma abtineam prea bine. Figurile amandurora erau foarte comice.
- Domnule Sebastian, tonul brunetei se schimba intr-unul "seducator", ma intrebam daca as putea spera la o avansare ? in timp ce vorbi, isi ridica si mai mult rochia, deja exagerat de scurta.
Ochii roscatului ramasesera, "lipiti" de picioarele ei, facandu-ma pe mine sa imi ridic un semn de intrebare. Am rezistat alte cateva secunde, iar apoi simteam ca o sa fac spume la gura, de ce se uita asa la ea ?! Exact cand ma pregateam sa dau o replica "usturatoare", am zarit un ranjet din partea roscatului, trecandu-si limba peste buze, rostind cateva cuvinte in cele din urma :
- Domnisoara, regulile firmei cred ca sunt destul de stricte. Cine v-a angajat ? tonul sau era batjocuritor, ironic dar si nervos.
Anki amuti, tragandu-si rochia, acum exagerat de mult, acoperind o oarecare parte din pielea dezgolita, dar nu ii raspunse roscatului.
- Ei bine, nu conteaza cine te-a angajat, eu te concediez.
Am zambit victorios, in timp ce bruneta se enerva peste masura si decise sa plece, dar zambetul mi-a disparut cand i-am zarit lacrimile din ochi. Usa se inchise cu zgomot, lasandu-ma ingandurat; nu a durat mult pana sa rostesc :
- Probabil nu ar fi trebuit sa faci asta...
- Eu sunt seful, ai uitat? Tot ce spun eu trebuie respectat si...cum imi esti subaltern, treci pe birou !
Vocea ii suna autoritaara, dar senzuala in acelasi timp.
- Domnule sef, eu imi voi depune demisia daca abuzati de mine. Cred ca mai degraba ar trebui sa "aprofundam" noile proiecte.
Oh...cu siguranta, replica mea avea dublu inteles in acel moment, dar cand m-am asezat la birou, si-a dat seama ca trebuie sa inteleaga obiectiv ceea ce am spus.
M-am uitat peste schite, parea un proiect mare,asa ca am inceput sa pun diferite intrebari ale caror raspuns intarzia, iar cand am cerut o explicatie, mi-a fost dat raspusnul :
- Imi place cum ti se misca buzele.
Auzind fraza rostita, cu siguranta obrajii mei capatara o nuanta trandafirie,dar mi-am coborat privirea in acele desene, ale caror inteles nu-l princepeam in acel moment. Am simtit cum mana sa trecu prin parul meu, facandu-ma sa-mi intorc chipul spre el. Dar ceva ma macina...
- Sebastian, cred intr-adevar ca nu ar fi trebuit sa faci asta, totusi aproape ne-a vazut.
- Nu va vorbi, si in plus nu ne-a prins, eram dezbracati, transpirati sau ceva de genul asta ? tonul sau era atat de relaxat...
Nu am mai continuat discutia, doar am restrans distanta dintre noi, acoperindu-i buzele cu ale mele, intr-un sarut tandru.

**

Plecasem de la birou de cateva ore, avand timp doar sa dau pe acasa sa ma schimb, sa mananc ceva, cat sa nu lesin si sa ma duc la spital. Ajuns in salon, m-am asezat in acelasi loc. Mi-am muscat intr-un mod nervos buzele, simtind din nou cum ma relaxez, si cum imi pot pune gandurile in ordine, aproape de ingerasul blond ce continua sa doarma. Doctorii mi-au spus ca este bine, si ca maine ar trebui sa se trezeasca. Desi credeam ca situatia se va simplica, se adunau tot mai multe, in loc sa demisionez, si sa ma indepartez de Sebastian, ma apropiasem acum cat se poate de mult de el. Eram...iubiti, cred. Nici macar nu mai stiam cum sa interpretez situatia, dar dupa toate acele momente, si scene din birou, asta ar trebui sa inteleg, nu ? Cred ca in adancul sufletului meu, imi doream si eu asta. A fost atat de placut sa-l simt aproape de mine, impreuna cu toate acele saruturi si cuvitne dulci. Imediat mintea imi zbura la Leon. Doamne Dumenezeule, nu imi venea sa cred situatia in care eram pus, probabil daca nu as fi fost de acord cu roscatul, acum eram in situatia de a alege intre cei doi, dar cred ca si in aceea ituatie tot pe Sebastian l-as fi ales. In fond ce am de pierdut ? Defapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, am de pierdut si anume, pe el. Tot ce puteam face in acest moment era sa sper ca voi scapa ca prin urechile acului, ca voi reusi sa maschez situatia ca o "neintelegere" si ca in final nu se va ajunge la o cearta, sau cine stie...poate chiar mai rau.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.

#29
salut, asta este prima data cand las un comentariu desi ti-am urmarit ficul de la inceput. pentru inceput mi-a placut mult acest capitol (tot ficul este superb), mai ales scenele fierbinti din birou, au fost atat de kawai:) cand a intrat Leon si m-am zis in gand '' asa iti trebuie, blondul este a lui Sebastian'', acuma, insa, astept sa vad cum se va razbuna Leon pe prietenul lui sau pe Ren (cine stie?!). oricum spor la scris, ca m-ai lasat in suspance:*
“E mai bine sa meriti laude si sa nu le primesti decat sa le primesti fara sa le meriti.” (Mark Twain)

[Imagine: caeb32ab60edb0_full.jpg]

#30
Multumesc mult de comentariu si ma bucur ca iti place :-* !

Capitolul 13 :

Urmatoarea zi m-am trezit de dimineata, pentru a ma duce la servici, dar am reluat inainte ce s-a intamplat dupa ce m-am dus la spital deoarece nu mai eram atat de sigur de felul cum am ajuns in pat. In cele din urma mi-am adus aminte ca am stat in spital pana tarziu, si personalul aproape m-a dat afara cu forta, pentru ca vroiam sa dorm acolo, ajungand acasa intr-un tarziu. Mi-am trecut mana prin par apoi mi-am bagat fata in perna, inspirand greu. Gasisem o oarecare solutie pentru "problema" mea, si anume ca sora mea va iesi din spital duminica, deci peste cinci zile, pana atunci va trebui sa nu-i dau de banuit lui Sebastian de nimic, iar daca va observa ca parintii mei lipsesc, i-as putea spune ca nu sunt in tara... Nu ma incanta catusi de putin ideea de a-l minti in continuare pe roscat, dar nu vroiam sa-l pierd...asa ca mai bine fac asta decat sa-l fac sa...ma urasca. Am oftat zgomotos, apoi m-am ridicat lenes intrand in baie, pentru un dus revigorant; am intrat direct in cabina spatioasa, neavand ce haine sa dau jos deoarece dormisem dezbracat. Picaturile fierbinti imi alungau stresul, intr-o oarecare masura, dar situatiile si problemele care se acumulau din ce in ce mai mult, ma faceau tot mai slab si neputincios. Asta era una dintre putinele zile cand ma simteam atat de afectat de tot ceea ce se intampla in jurul meu, avand nevoie cel mai mult de cineva langa mine si da, acesta era unul dintre momentele cand intr-adevar ii simteam nebuneste lipsa mamei. Am iesit din acea ploaie de picaturi, indreptandu-ma spre dulap. Doar trupul mi l-am sters, parul l-am lasat liber, stiind ca se usuca rapid, iar pana ma voi imbraca ar trebui sa fie gata. Am ales pentru ziua de azi o camasa alba si niste pantaloni si tenesi de aceeasi culoare, dar pentru a-i da un strop de eleganta am optat pentru un sacou negru. Astazi aveam sedinta in legatura cu cu proiectul din Norvegia. Investitorii englezi vor fi prezenti pentru sponsorizare, iar cum engleza mea lasa de dorit, ma voi baza pe "seful" meu. In fond ce poate fi mai sexy decat Sebastian cu accent englezesc? Am zambit la propriul gand, facand semn unui taxi sa se opreasca. Ceea ce am remarcat abia dupa ce am urcat in aceea masina, era ca, din nou, Kyle lipsea. Si nu stiu de ce, defapt...banuiesc. "Am fost pana afara" si lipsa sa de acum, imi intareau tot mai mult parerea cum ca el nu a trecut peste subiectul "Leon". Dar din moment ce el prefera sa se indeparteze de mine, ii voi respecta decizia, ar fi putut macar sa-mi vorbeasca despre asta, sa-mi spuna ca il deranjeaza sau chiar enerveaza aceste lucruri, dar se pare ca a ales tacerea, si...pana la urma urmei era alegerea lui. Privind ceasul de la mana, nu am realizat ca aproape intarziasem, din nou! Am inceput sa alerg pe scarile inalte, dat fiind faptul ca lifturile erau ocupate ajungand destul de rapid in sala de sedinta, unde era toata lumea. M-am scuzat apoi m-am asezat la locul meu, auzind apoi vocea lui Leon :
- Cum suntem toti, putem incepe. Sebastian va incepe sa explice totul in legatura cu proiectul asa ca ascultati, este unul important, ce-l are impreuna cu Ren.
Tonul sau era grav, chiar nervos pot spune, si nici macar nu-si ridica privirea din actele din fata sa. Buzele roscatului incepura sa se miste, evident in engleza, pentru ca cei trei sa inteleaga. Desi nu eram expert, intelgeam in mare parte, dar nu puteam sa nu-i remarc accentul aproape perfect, precum si pronuntia. Dupa multe explicatii si cele cate schita proiectate de mine, unul dintre ei intreba daca eu sunt cel ce a realizat cele cateva desene pe care le analiza atent.
- Yes, he is.
Am privit in ochii barbatului, citind mandria ca ma avea, din mai multe puncte de vedere...
- He's gorgeous. You're very lucky, mister Sebastian.
Pe asta am inteles-o si, pentru a fi sincer, ma simteam flatat. Am zambit subtil, amuzat de roscat cum se umfla si mai tare in pene, pentru complimentul adus mie de un necunoscut. Dupa aceasta ultima replica, cei trei barbati trecuti lejer de varsta de treizesci de ani, pe care acum am apucat sa-i analizez, se ridicara arangandu-si costumele negre si elegante, au dat mana cu cei doi patroni si au plecat. Dupa zambetele lor, inteleg ca totul a decurs bine; la randul meu m-am ridicat si eu fiind atins pe umar de cineva, apoi am auzit o soapta "Ne vedem in biroul meu". Am zambit recunoscand imediat vocea. M-am indreptat spre biroul meu pentru a-mi lasa haina, sesizand in cele din urma ca, prietenul meu Kyle, lipsea. Nu am bagat in seama acest aspect, daca intr-adevar dorea sa se distanteze de mine fara macar o explicatie sau o discutie, este strict problema lui. Cu aceste ganduri m-am indreptat spre incaperea unde se afla "micul meu englez"; am batut usor la usa, intrand fara a mai astepta un raspuns. Acesta statea lejer pe canapeaua din mijlocul camerei, cu un pahar in mana, pe jumatate gol. M-am apropiat sfios de el, simtind privirea cum imi analiza fiecare miscare, aproape intimidandu-ma.
- Good morning, boss.
Auzind ce am spus, acesta pufni in ras dezvelindu-si dantura alba si perfecta, si desi nu se astepta, mi-am dus mainile in parul sau lipindu-mi buzele de ale sale. Gustul lichiorului pe care tocmai il bause, ma ametea, facand atingerea buzelor noastre sa fie tot mai lacoma. Limba sa imi cerceta cu atat pasiune si nerabdare caldura umeda a gurii mele, lasandu-ma fara aer. M-am dezlipit intr-un final de el, nevoie de oxigen devenind acuta, saruntandu-l insa de cateva ori, scurt dar dulce. Imediat ce privirile ni se intalnira, imi zambi, iar eu i-am urmat exemplul, lasandu-mi apoi capul pe pieptul sau. In ultima vreme facusem un obicei din acest lucru, dar imi placea atat de mult sa stau asa incat nu ma puteam abtine!
- Ren, unde e Kyle? intrebarea sa ma lua prin surprindere, deci nu am fost singurul care i-a remarcat absenta, iar acum posibilitatea ca el sa fie invoit pentru aceasta zi s-a spulberat.
- Nu stiu, am raspuns oftand.
- S-a intamplat ceva? Voi doi erati de nedespartit.
Am inceput sa ii povestesc toata "istoria" noastra, cum Kyle tinea la Leon, cum acesta nu-i acorda atentie, si cum de la un timp acesta pur si simplu ma evita. Dar acum ca nu era degasit, deja devenea ingrijorator, totusi nici macar la telefon nu a raspuns.
- Poate e cu Leon, veni rapid concluzia roscatului.
- Ma indoiesc, el a fost azi la sedinta.
Am inchis subiectul, lasandu-l sub un mare semn de intrebare, insa al carui raspuns vroiam sa-l aflu cat mai rapid, daca i s-a intamplat ceva? Nu, nu trebuia sa gandesc negativ,cel mai probabil a plecat cateva zile din oras pentru a se calma, si pentru a-si pune gandurile in ordine, in fond el era mai sensibil decat mine si stiu ce a indurat, deci ar fi fost de-a dreptul stupid din partea mea sa il dau in urmarire generala. Va aparea el.
Eu continuam sa stau agatat de Sebastian, in timp ce el imi povestea ceva de o vacanta, in care ar fi "dragut" sa mergem decat noi doi. Ah...si cat as fi vrut sa nu se ajunga la asta, intamplarile de genul ma faceau sa ma gandesc ca cel mai bine ar fi daca i-as spune adevarul, desi cu un risc mare, pare a fi cea mai buna solutie. L-am refuzat pe motiv ca voi pleca din oras pentru doua zile, la parintii mei, evident o minciuna mare cat mine. Il mintisem de atat de multe ori, incat imi era teama sa nu ma incurc in minciuni, si sa realizez cat de ridicol eram, si cat de urat putea iesi daca ar fi aflat totul. Am inghitit in sec, apoi mi-am repetat in gand "Inca cinci zile si sora mea va fi externata, de atunci totul va fi mai usor, mult mai usor". Dar luam in calcul si varianta in care ar fi putut afla, si nu cred ca i-ar fi atat de greu pentru o persoana influenta ca el, dar aici interveneam eu "castigandu-i increderea". M-am aplecat asupra lui sarutandu-i din nou buzele, de data aceasta urcandu-ma deasupra lui, abandonandu-mi mainile in parul matasos si inflacarat. Dar era ceva diferit. Foarte diferit. Il simteam crispat, chiar rece as putea spune, abia imi raspundea la sarut, iar in cele din urma se desprinse privindu-ma incruntat.
- Ma minti.


Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] One more chance Alixa 1 3.067 12-06-2012, 06:29 PM
Ultimul răspuns: Clau~
  The last chance! X-EnergY 10 5.478 04-06-2011, 10:10 AM
Ultimul răspuns: Kd.sens


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)