[Yaoi] Modern Lover

[Aliss_anime]

Varsta minim?: +16
Gen: Yaoi
Limba: Roman?
Observa?ii cu privire la con?inut: -
Tipul de comentariu solicitat: Nu conteaza.

Capitolul 1

Modern

Ceasca de cafea sparta ma trezise la realtitate, imi spulberase visele ce pentru cateva ore imi parusera atat de reale. Acum ma aflam in fata adevarului, zgarie nori superficiali decorati strident ce ma lasau indiferent, o multitudine de masini si oameni de o banalitate dureroasa. Eram obisnuit cu asta, aceste non culori ma intampinau in fiecare dimineata, impreuna cu amintirea ta. Iar eu te simt in fiecare bataie a vantului ce imi cutremura fiecare vena, fiecare bataie a inimii, fiecare respiratie grea. Cad istovit langa cioburi, imi rezem capul de genunchi incercand sa-mi creez un intuneric pentru a te putea indeparta. Acest iad mistuitor ma chinuie de atata timp, acesti spini ma injunghie mai tare cu fiecare secunda ce trece in lipsa ta. Eu sunt doar o umbra printre alte milioane de umbre ce acopera acest pamant. Imi deschid lenes pleoapele incercand sa nu ma izbesc de lumina din camera. In stanga mea, pe jos, zacea sparta cesca de cafea pe care din greseala o dadusem jos in incercarea mea disperata de a opri sunetul ceasului. Oftez printre buzele uscate, danu-mi laoparte de pe frunte parul de un galben pai, ce continua parca din adins sa ma deranjeze. Ma trezisem cu o stare ciudata, parca nu mai avem acea pornire de a o suna. Hm, si cand ma gandesc ca azi-noapte ii trimiteam ca nebunul mesaj dupa mesaj..si ea...Pana la urma am facut un lucru fara valoare, nu mai merita sa o rog atat, la urma urmei nici nu cred ca o mai iubesc, pentru ea am fost un capriciu, de ce sa sufar? Pentru ce? Zambesc numai pentru mine, luasem o decizie dupa atatea zile de meloancolie, vruiam sa o uit, sa nu ma mai gandesc la acea fata care ma scosese din anonimat...care ma invatase sa fiu "barbat". Probabil ca am si uitat sa ma prezint...
Ma numesc Kay Salvatore, am optsprezece ani, sunt stundent la Universitatea de Parapsihologie si spre dezamagirea mea locuiesc singur deoarece parintii mei sunt plecati cu afacerile in Asia. Nu sunt prea multe de spus despre mine, imi place sa citesc in general romane de dragoste, mai cochetez cu muzica si bineinteles cu supranaturalul. Iubesc sa dezleg mistere, sa fiu in cautarea lor, sa aflu ce se afla dincolo de aceasta lume sau dincolo de ceea ce vedem noi. Uf, cu atata vorbaraie am uitat ca astazi incep orele la 8, mm si este deja ora 7: 20!! Nu, nu, trebuie sa ma grabesc! Ma duc repede in baie, imi spal fata cu apa si ma spal pe dinti cat de repede pot, desi imi placea sa stau dimineata in fata dulapului sa-mi aleg hainele potrivite, astazi nu avem timp, asa ca am scos repede o pereche de pantaloni negri, o camasa alba deschisa la doi nasturi si o cravata neagra lasata larg. Imi trec degetele prin par, aranjandu-l putin, imi iau geanta neagra de umar cu mapele si ies in graba din casa.
Obisnuiam sa iau metroul, aici in Leiden, Olanda, nu era prea multa aglomeratie si ajungeam de obicei la timp. Daca va intrebati ce caut eu aici? Ei bine, tata este olandez, mama coreeana si eu ceva intre. Am venit aici pentru facultate, este una dintre cele mai bune facultati de parapsihologie din lume...asa ca...
Am coborat cateva trepte pentru a intra in tunel, nu am mai asteptat sa cobor pe scarile rulante, si am luat primul tren care era si cel potrivit.
Am ajuns la Universitate pe la 8 si zece, am intarziat putin, insa nu aveam sa fiu certat prea tare pentru atata lucru. Cladirea impunatoare din fata mea detinea o istorie bogata, construita dupa vechea arhitectura, uneori iti dadea mici fiori pe sirea spinarii, dar apoi dupa ceva timp ajungeai sa te obisnuesti. Am intrat pe portile mari de metal, se pare ca portarul iar umbla hai-hui, am intrat astfel in coridorul lung si intunecos datorite formelor ciudate ale ferestrelor care nu lasau lumina sa patrunda prea mult. Sala mea se afla la etajul doi asa ca am pornit spre scari, ajungand in fata usii am tras adanc aer in piept si am intrat, in momentul in care am deschis usa toti se uiatu la mine, iar eu in pamant. M-am asezat in primul rand, cat mai departe de profesorul batran ce patea iritat de intarzierea mea si am scos o mapa. Mi-am asezat barbia pe palma si am inceput sa ma joc plictisit cu un pix, cursul nu era chiar pe gustul meu, insa am simtit deodata un parfum in dreapta mea si am tresarit lasandu-mi parul sa cada nestingherit pe fata...
- Erika...am spus eu mai mult soptind privind-o pe fata ce se afla langa mine.
Privirea ei a reusit sa ma inghete, ochii aceia...de un verde asurzitor conturati cu negru ma priveau ispititor, parca vrand sa ma faca sclavul lor in acel moment...Si buzele...carnoase, apetisante, evidentiate de un luciu natural...delicios, ah cat asi fi vrut...sa....
- Se pare ca esti hotarat sa ma uiti, imi spune ea pe un ton nepasator, dandusi dupa o ureche buclele de un castaniu inchis.
- Nu incerc sa fac nimic, vreau doar sa ma concentrez asupra cursului, asa ca daca imi dai voie...i-am spus totul atat de rapid parca vrand sa scap cat mai repede, asa ca am adunat totul de pe banca si am decis sa ma mut tocmai in primul rand.
Cursul nu a mai durat mult, cand am auzit soneria am privit in spate iar ea nu mai era. Am rasuflat usurat, mi-am bagat mapa in geanta, si am parasit sala.
- Serios? Ea? am ramas de-a dreptul masca cand mi-am intors privirea catre cel ce a spus acele cuvinte! Ce cauta "el" aici?
Nu am putut sa nu-i observ vestimentatia total neadecvata acestei institutii. Purta un fel de pantaloni negri, stramti, cu un material lung prins de curea, ce se prelingea la spatele lui pana aproape de genunchi. In sus pe abdomenul lui bine lucrate (nu am putut sa nu observ asta...) avea o camasa de aceas culoare, cu mansete mari prinse sus de un nasture alb. Parul lui, ciudat, de un negru dens era aranjat intr-o creasta avand evidentiata o suvita roscata ce se asorta perfect cu ochii lui de un verde apasator, iar in buza de jos stralucea nestingherit un cercel simplu.
- Poftim...? am soptit eu inghitind in sec.
Isi arcuise buzele carnoase, anormal de colorate, intr-un zambet aproape badjocoritor continuand sa-si aranjeze breteaua ghiozdanului.
- Esti patetic! Sa plangi dupa o curva...
- Ea, nu este o c..., am vrut eu sa spun insa nu am mai apucat deoarece el a pornit catre amicii lui lasandu-ma cu o stare ciudata, neinteleasa...cine se credea?

[Michee]

Fic nou,si yaoi!!Imi place titlul,este modern,ca sa zic asa,si iti atrage atentia(dupa parerea mea).Numele Kay este tare,si imi place la nebunie.M-ai castigat cu faptul ca Kay este student la parapsihologie(ador fenomenele stranii,fantomele si tot ce se leaga de aceasta ramura a psihologiei,si psihologia in sine,asta inca de cand eram mica),singurul lucru care nu imi place la el ca,intr-un fel,isi plange de mila,l-as sfatui s-o lase in pace si sa nu se mai gandeasca la tipa aceea,caci nu cred ca ea merita asta.Sunt interesata de tipul de la sfarsitul capitolului,fizic arata tare(mai ales ca are creasta si suvita roscata-alte lucruri care imi trezesc interesul),si sunt deacord cu el in privinta tipei respective .Baietii din acest fic te lasa fara cuvinte,ii iubesc.Ultima propozitie ma face deja incep sa ma gandesc: o sa fie ceva intre el si Kay?Debea astept capitolele urmatoare si bafta la scris.P.S:Te felicit pentru primul capitol si sper sa vii repede cu next-ul.

[ohaio_angel]

Uuuuui, un nou fic!! Eh , nu prea am eu norocul sa-mi las parerea, dar ma bucur ca am aterizat din vise aici, pe acest fic.
Deci, Kay, esti simpatic, ma bucur ca-ti place paranormalul, eu nu sunt normala deci poti incepe de pe acum.
Imi place primul capitol si la fel de mult introducerea de la care nu m-am putut opri decat pana am ajuns la finalul capitolui. Deci personajul interpretat de tine este ..hmmm... interesant...sunt curioasa.
Titlu, m-o atras din prima si uite-ma aici.
Fata de care s-a indragostit Kay, poate nu este chiar asa de rea. Nu zic ca nu-mi pare rau pentru ce i-a facut baietelului, dar nu sunt eu rea de fel ^^, iar tipul ''mijto'' care i-o spus bietului de Kay , ce i-o spus..am ramas cu gura cascata si m-a facut curioasa.
In concluzie, imi place si vreau sa mai citesc.
Poate ma anunti *hugs*

[Marina.]

Hei, salutare!!! Ceea ce m-a determinat sa iti citesc ficul a fost, in primul rand, titlul. E interesant si... intrigant... daca pot sa spun asa Ceea ce m-a mai atras a fost si introducerea. Mie, de obicei, daca nu imi place inceputul, o las balta.
Acest prim capitol este foarte promitator, nu chiar atat de mare pe cat as fi sperat, insa acceptabil.
Te pricepi foarte bine sa imbini descrierea cu celelalte figuri de stil facand textul foarte placut de citit si usor de inteles.
Greseli de tastare chiar nu am observat si mici nu cred ca sunt pentru ca am citit capitolul cu foarte mare atentie.
Ah, ce mi-a placut rau de tot a fost descrierea tipului misterios Ma intriga, ma atrage si ma face sa vreau cu foarte multa curiozitate si nerabdare urmatorul capitol.
Pai... acestea fiind spuse, astept cu o curiozitate maxima urmatorul capitl.
Pa-paa!!! :bye:

[Aliss_anime]

Hello! Waw va multumesc din suflet pentru sustinere, voi ma faceti sa vreau sa scriu si sa postez mai departe! Ma bucur mult ca va plac personajele cat si descrierea, veti avea multe surprize pe parcurs, caci doar despre asta este vorba si in titlu! M-am chinuit sa fac o introducere interesanta deoarece nici eu nu citesc ceva mai departedaca introducerea nu ma atrage asa ca suntem pe aceas unda So...sper sa citi in continuare si sa va placa capitolul 2! Astept cu drag parerile voastre

Capitolul 2

Lover

Culoarea devastatoare a cerului ma facea sa ma intreb de ce atunci cand am pierdut ceva nu am facut totul sa recuperez. De ce nu am ascultat? Am preferat sa las lucrurile sa curga de la sine, credeam ca ea spunea totul pentru a nu se arata cu adevarat, insa asa era ea...un trandafir frumos plin de spini. Si acel tip, cine se credea sa-mi spuna mie acele cuvinte? Oare o cunoaste pe Erika? Nu, ce tot spun, cred ca doar ne-a auzit si a tras el acea concluzie, nu ar trebui sa plec urechea la bazaconiile unui necunoscut enervant.
Trag adanc aer in piept, apoi il expir decizand ca este momentul sa merg mai departe. Plecasem de la ore deoarece trebuia sa-mi termin proiectul pana maine dimineata (un proiect de care chiar uitasem), tot ce trebuia sa fac era sa gasesc un loc cu o incarcatura mare de fenomene paranormale si sa-l studiez timp de doua ore, adica sa-l filmez cu o camera speciala pe care o aveam si poate sa surprind cateva fotografii. Cand eram mic bunicul obisnuia sa-mi spuna multe povesti, printre care si acesta cu locul spre care am pornit. Nu mai am chiar mult pana sa ajung la periferia Leidenului, unde se afla o casa ce nimeni nu stie de cand dateaza. Povestea acestui loc din Leiden spune ca aceasta casa a fost initial un loc unde cei bogati organizau ritualuri. Teroarea vine din faptul ca fiul propietarului obsinuia sa-si persecute angajatii apoi sa-i ucida prin metode macabre, iar intamplarea face ca acesta ura oamenii. Unui alt bogatas care era si in oridnul celor cinci i-a zburat un capac in cap in timp ce se afla in pod, dar si alte zone ale casei sunt bantuite, mobila miscandu-se de nebuna frecvent.
Casa se inalta deasupra mea maiastra sub luna perfect rotunda ce ii dadea oricui fiori pe sirea spinarii. Noaptea misterioasa se lasa din ce in ce mai mult peste oras...sau poate doar peste casa ruginita. Parea sa nu aiba mai mult de doua etaje, constitutia ei era din lemn iar ferestrele pareau ca sunt gata gata sa se prabusasca. Mi-am lasat geanta de umar putin jos atfel incat sa-mi pot lua aparatul de fotografiat. L-am aprins, avand grija sa fixez butonasul pe modul noapte, apoi am imortalizat cateva cadre. M-am uitat putin peste poze, totul parea in regula, asa ca mi-am facut putin curaj si am decis sa intru, insa nu am apucat sa fac doi pasi ca pe umar am simtit o atingere ce m-a facut sa tresar speriat.
- Erika?
- Hmm, te-am speriat atat de usor? Credeam ca poti mai mult de atat...
Parea usor dezamagita de reactia mea, si-a dat indiferenta parul la o parte de pe chip, luandu-ma tacticos in brate. I-am simtit caldura mistuitoare si pentru o clipa am ramas fara aer. Imi era dor de ea, desi am ramas total surprins de venirea ei aici. Nu stiam ce vruia de fapt de la mine, ma lasa apoi ma cauta, se juca cu mine de parca eram obiectul ei...
- Erika, ce cauti aici?
Am intrebat-o eu luandu-i chipul in palme, o priveam adanc in ochi, pana acum nu avusesem curajul sa fac asta, pur si simplu..Nu am mai asteptat sa spuna ceva deoarece i-am acaparat buzele intr-un sarut patimas, buzele ei...le simteam, le doream cu atata ardoare, gustam fiecare bucatica avand grija sa-mi tin ochii inchisi pentru a nu-i vedea expresia fetei. Mi-a corespuns, i-am simtit dulceata buzelor fierbinti. Cand sarutul a luat sfarsit, ea nu a mai spus nimic, ci a preferat sa priveasca in cu totul alta parte, i-am luat palma intr-a mea si geanta pe umar pornind astfel spre intrarea din casa cu pasi marunti.
- Si eu am acelasi proiect, de aceea am venit, pura intamplare...asta ca sa-ti raspund la intrebare.
- De unde ai stiut de locul asta? O intreb putin contrariat.
Paseste pe scarile din lemn putred, apsand domol pe cleanta.
- Bunica, mm ea mi-a povestit despre casa.
Am zambit putin in coltul gurii, observam ca se schimbase radical de cand luasem atitudine, oare asta a asteptat in tot acest timp de la mine? A deschis usa cu un usor scartait pornind o lanterna inamandu-mi si mie una.
- Sa intram, vocea ii parea grava, niciodata nu am mai vazut-o atat de dedicata, poate asa am ajuns sa ma indragostesc de misterul ei...
Am intrat in holul imens, totul parea atat de linistit, in fata noastra apareau cateva scari difuze datorita luminii slabe din incapere. Livingul daca ii pot spune asa nu era decorat pomops, mobila veche, un pian alb sub casa scarii, pereti albi si o lustra imensa deasupra noastra.
Am scos camera de filmat din geanta, decizand ca este momentul sa ne despartim, eu aveam sa ma duc la etaj iar Erika sa ramana jos, la cum se prezenta locul nu aveam de ce sa-mi fac griji.
Paseam atent pe scari, fiind atat de vechi riscam sa cad, am simtit un fior rece pe gat, dar nu nu avea ce sa fie, probabil vantul...Am observat patru usi si nu stiu din ce motiv instinctul imi spunea sa intru in camera cu numarul trei..
O camera simpla, cu un pat in mijloc ce avea in jurul lui un material dantelat si o fereastra imensa cu rama metalica frumos decorata. Deodata am simtit cum inima a inceput sa-mi bata puternic, aerul era atat de greu de respirat incat am cazut in genuchi ducandu-mi mainile in jurul gatului. Nu intelegeam cum se putea intampla asta cu fereastra larg deschisa, mi-am adunat gandurile si desi incepusem sa tremur necontenit nu-i puteam oferi o impresie proastra Erikai. M-am ridicat cu greu, incepand sa-mi calmez respiratia. Ma simteam mai bine acum. Am pus camera de filmat in coltul drept regland totul si m-am aseazat pe pervazul ferestrei inhalnd cat mai mult oxigen. Nostalgia ma acapara, deodata in minte imi veneau atatea amintiri triste si simteam o nevoie acuta sa plang, am observat o silueta ciudata in curtea din fata, frica ma facea sa transpir. Apoi...acel parfum ametitor...deodata camera mirosea a regina noptii combinata cu acel miros de carte veche. Ce sunt toate astea? Oare casa este inradevar bantuita, dar ce fel de fenomene paranormale ar putea face asa ceva?
- Frumoasa noapte...nu?
M-am intors catre usa foarte speriat, acea voce resusise sa ma faca sa tresar din toate incheieturile, imi lipism spatele de zidul rece simtind mici fiori reci pe sirea spinarii ce m-au facut sa gem stins. In fata mea, rezemat de tocul usii in bataia slaba a lunii se inalta o silueta zvelta, un baiat din cate am putut sa observ dupa constrctia trupului.
Parul negru ca abanosul ii cadea pe fata, drept, ascunzandu-i unul din ochii de un violet patrunzator, misterios, atat de hipnotizant. Buzele carnoase, rosiatice, se asortau perfect cu paltonul negru ce ii acoperea trupul. A facut pasi mici, aproape neauziti cate locul in care ma aflam eu. Nu stiam cum sa reactionez, cine era el? De ce ma emotiona atat de mult? De ce nu ma puteam misca? Atatea intrebari ce-mi tulburau mintea inutil, nu aveam raspuns, stiam doar ca ma aflu aici rezemat de acest zid cu parul pe fata si fruntea transpirata asteptand inevitabilul...
(deci el mirosea a regina noptii) am constat eu in momentul incare si-a pus palmele pe deo parte si pe cealalta a mea. Stai ce?
- Immm...pielea ta este atat de fina!
Vocea lui parea desprina de realtitate, era ciudata, un timbru dulce, senzual, ma droga simteam ca aveam picioarele impietrite in podea si ca nu ma pot misca. Trupul lui se izbea de al meu, ce se intampla aici? Ce vrea baiatul asta de la mine, de ce se comporta asa de anormal? Suntem baieti...de ce este asa apropiat de mine? Visez...
- C...cine..esti? am reusit eu sa intreb printre buzele-mi tremurande.
Degetele lui imi conturau chipul cu miscari usoare indepartandu-mi parul de pe fata, mi-a ridicat barbia facandu-ma sa-l privesc in ochi, iar atunci, atunci am cunoscut oceanul nesfarsit al terorii caci ochii lui erau atat de demonici, exprimau atat de mult intuneric...
- Asi putea fii oricine...rosteste muscandu-si buzele fara a inceta din a ma patrunde cu privirea, asi putea fii iubitul tau, fratele tau, amantul tau fidel...

[Michee]

Wow,ce imi place!Ador acest capitol!Te-ai depasit pe tine la sfarsit ,cand a aparut tipul acela.Totul m-a lasat fara cuvinte la final.Tipul acela este cel mai tare.Mi-a placut faza cand a zis ca el pote fi iubitul lui Kay,fratele lui ,si cand a spus ca poate fi si amantul fidel ,asta mi-a pus capac. Nu imi place deloc de te tipa aceea,Erika,este inervanta,si l-a sarutat pe Kay(ii declar razboi).Kay m-a surprins putin in capitolul asta,cand tipul acela s-a apropiat de el ma asteptam sa reactioneze cumva,dar se pare ca a fost "vrajit" de tipul din fata sa.Mor daca nu aduci next-ul repede,bafta in continuare!P.S:Te felicit pentru acest capitol minunat si mersi ca ai adus acest capitol repede.

[Kira's Scarlet]

Ah deci....grabeste-te cu nextul. Mor aici! Atat de....misterios, de frumos, captivant, de minunat. Sincer nu mai am cuvinte de lauda la adresa ficului. Pur si simplu il ador si vreau next.
Greseli de ortografie nu prea am vazut. Poate sunt eu chioara
Si de obicei toate ficurile tale sunt minunate. As putea spune ca sunt o fana a ta. Am citit o multime de ficuri scrise de tine.
Nu mai am ce sa-ti spun. Sper ca ai inteles! *Nu ma lua in seama. Emotiile sunt de vina* XD
Kissu si spor la scris!

[ohaio_angel]

Soo, iata-ma :D. Da mi-a placut is acest capitol, dar nu mi-a placut tipa ca a venit pe nepusa masa. Da stiu, este mica lui dragoste, dar va disparea din sufletul lui si gata.
Absolut mirifica treaba cu marea prindere de fantome, bine de lucruri paranormale. Ciudat lucrul ca nu-l inteleg pe tipul misterios. Sa fie acelasi baiat din primul capitol, da, cred ca el este. Mi s-a parut cam confuza treaba si la fel de misterios faptul ca ramasese fara aer, Kay. Ma incanta un lucru, micuta fetita a ramas jos si nu l-o urmat. Macar atat sa faca.
Ultima replica de la sfarsit, m-o amuzat si in acelasi timp facut sa ma intreb mai multe lucruri.
Astept continuarea sa aflu
*hugs*

[Yuki.]

Un fic foarte interesant, intr-adevar. IMi place foarte mult. Titlul e foarte interesant
Actiunea decurge lent, nu o alearga nimeni, din fericire:]]
Oh, iar tipul ala misterios e asa, asa, asaaa.... misterios ( )
Imi place felul in care ai conturat personajul principal, in schimb, o urasc pe Erika. E asa... stupida.
Sunt foarte nerabdatoare sa vad cu ce ne vei mai surprinde in continuare, pentru ca sunt convinsa ca esti plina de surprize.
Ai cateva greseli, insa nu cine stie ce. Te astept cu nextul cat mai curand.
Bafta!

[Aliss_anime]