01-04-2012, 07:33 PM
Multumesc de comentarii fetelor. Am reuşit, după mult timp, să mă loghez. Sper să vă placă:*
Capitolul IV (Austin)
- Îmi amintesc că din cauza ta o ajuns Antonia să doarmă în camera mea, pentru asta mă voi razbuna chiar acum.
Momentul în care Dy mi-a aruncat acele cuvinte reci am simtit cum inima mi se opreşte. De ce mă urăşte? Nu am greşit cu nimic şi nu i-am facut nici un rau. Poate am fost prea direct, dar acum, după ce mi-a spus să plec şi să nu mai apar în fata lui, nu mai pot face nimic. Dacă totul între noi s-a terminat înainte de a începe de ce sunt aici? De ce stau rezemat de gardul de la liceul lui aşteptând sa iasă şi să-l pot vedea? De ce îl urmaresc de fiecare dată când îl observ pe stradă, sau la garaje? El vrea să mă facă să o iau razna, altă explicatie nu gasesc la comportamentul lui, nu mă bagă în seamă, dar tot vine la garaj cică să vorbească cu tat’su. Doamne, dacă reuşesc să vorbesc cu el, jur că-i spun tot ce simt.
Aud clopotelul sunând şi mă dezlipesc de gardul rece, deja e o toamnă târzie şi rece, şi intru pe portă. Mă încrunt când îl vad pe Dogy lângă un copac putin retras. Ce naiba caută aici? Îl vad pe Dylan privind dezorientat în jur, dar nu mă observă. Privirea i se opreşte pe Dogy şi merge hotarât, chiar zâmbind, spre el. Brunetul îi pune un plic în mână şi Dy zâmbeşte multumit. Periez pe amintirile mele din cartier că ceea ce ia dat nu era un plic de zahar. Strâng din pumni, dar ramân nemişcat. O fată vine lângă mine, nu am observat-o, dar după parfumul ei mi-am dat seama că nu-i un parfum ieftin.
- Dy se droghează din ziua aia. Sunt destul de sigură că-i doar vina ta, dar asta nu-i tot.
Mă întorc spre fată şi-mi dau seama că e Antonia, dintre toate persoanele din lume chiar peste ia trebuie să dau. O privesc atent şi îmi dau seama că arată chiar bine în uniforma aceia. Picioarele lungi de model îi ieşeau în evidenţă.
- Nu prea-mi pasă ce face el, adică nu-mi pasă de el şi de soarta lui, doar m-am folosit de el pentru a ajunge mai sus. Din partea mea se poate sinucide, chiar nu înseamnă nimic pentru mine.
Îi zâmbesc fetei, dar imediat îmi piere zâmbetul când aud o voce în spatele meu. Şatenul trece pe lângă mine alaturi de Dogy şi replica lui mă loveşte, precum un glonţ, în inimă.
- Hai să plecam de aici Dogy, că pute a gunoaie. Apropo, ce facem diseară?
Îmi întorc privirea spre cei doi şi vad cum se îndreptă spre poartă. Toti se dau la o parte din calea lor, se pare că se tem de ei. Nici nu mă miră asta, Dogy a fost mereu respectat, toti se tem de el şi te prietenii lui.
- Tu şi Dy nu erati cei mai buni prieteni?
Fata se întoarce spre mine şi mă priveşte cu durere. Ochii ei pareau gata să lase lacrimile să curgă, dar se descurca să le ţină în frâu.
- Eram, dar acum nu mă mai consideră o prietenă. Acum câteva zile mi-a spus târ, târ…
Nu a mai rezistat, ochii ei s-au umplut de lacrimi ce cad în voie pe obrajii ei uşor rumeni. O prind de mână şi o trag în bratele mele. Acesta îşi ascunde chipul în pieptul meu continuând să plângă precum un copil. Nu o suportam, dar nu suportam nici să vad o fată plângând. Asta îmi aminteşte de mama ce plângea în fiecare seară din cauza tatei ce o înşela şi o batea până ce a ucis-o.
- Hei, se holbează lumea.
Aşa e, toti se uită la noi de parcă am fi într-o telenovelă. Nişte fete spuneau cât de norocoasă e roşcată şi alte prostii. O iau pe Antonia de mână şi o trag după mine până la parcarea şcolii. Se pare că am facut bine venind pe jos. Îi cer fetei cheile de la maşină, pentru că în starea în care e nu poate conduce, şi îi spun să urce în stânga. Mă priveşte cu ochii ei roşii, ce nu o caracterizează deloc, şi mă întreabă unde mergem.
- La mine, tu urci sus, te calmezi, iar eu merg să vad unde-i Dy. Ai idee pe unde umblă,
cumva pe la blocuri?
- Nu, e mereu la pistă, la The Black.
Opresc în fata blocului privind-o pe fată. Acesta insistă să vină cu mine. deja mă scoate din minti, mai bine tacea şi plângea până o lasam eu în fata blocului. Îi înapoiez fetei cheile de la maşină şi îi dau cheile de la apartamentul meu.
- Urcă sus, etajul 3, nu am numar la apartament, e o uşă neagră. Să dea dracu să mă urmareşti, sau sa-mi umbli prin lucruri.
- Ah, termină. Vorbesc serios, chiar trebuie să plec.
- Eşti atât de excitat.
Încep să-mi plimb mâna pe organul întarit al baiatului, iar acesta începe să scoată nişte gemete ce-mi încântă urechile. Cobor cu saruturile pe corpul acestuia ajungând la penis şi începând să-l sarut şi să-l ling de sus în jos. Îi aşez picioarele pe antebratele mele şi mă pregatesc să intru în el. Mă aplec înainte sarutând-ul pe buze şi privindu-i chipul roşu.
- Vrei să mă opresc, sau să continui?
- D-da…
- Da, ce?
- Continuă.
Capitolul IV (Austin)
- Îmi amintesc că din cauza ta o ajuns Antonia să doarmă în camera mea, pentru asta mă voi razbuna chiar acum.
Momentul în care Dy mi-a aruncat acele cuvinte reci am simtit cum inima mi se opreşte. De ce mă urăşte? Nu am greşit cu nimic şi nu i-am facut nici un rau. Poate am fost prea direct, dar acum, după ce mi-a spus să plec şi să nu mai apar în fata lui, nu mai pot face nimic. Dacă totul între noi s-a terminat înainte de a începe de ce sunt aici? De ce stau rezemat de gardul de la liceul lui aşteptând sa iasă şi să-l pot vedea? De ce îl urmaresc de fiecare dată când îl observ pe stradă, sau la garaje? El vrea să mă facă să o iau razna, altă explicatie nu gasesc la comportamentul lui, nu mă bagă în seamă, dar tot vine la garaj cică să vorbească cu tat’su. Doamne, dacă reuşesc să vorbesc cu el, jur că-i spun tot ce simt.
Aud clopotelul sunând şi mă dezlipesc de gardul rece, deja e o toamnă târzie şi rece, şi intru pe portă. Mă încrunt când îl vad pe Dogy lângă un copac putin retras. Ce naiba caută aici? Îl vad pe Dylan privind dezorientat în jur, dar nu mă observă. Privirea i se opreşte pe Dogy şi merge hotarât, chiar zâmbind, spre el. Brunetul îi pune un plic în mână şi Dy zâmbeşte multumit. Periez pe amintirile mele din cartier că ceea ce ia dat nu era un plic de zahar. Strâng din pumni, dar ramân nemişcat. O fată vine lângă mine, nu am observat-o, dar după parfumul ei mi-am dat seama că nu-i un parfum ieftin.
- Dy se droghează din ziua aia. Sunt destul de sigură că-i doar vina ta, dar asta nu-i tot.
Mă întorc spre fată şi-mi dau seama că e Antonia, dintre toate persoanele din lume chiar peste ia trebuie să dau. O privesc atent şi îmi dau seama că arată chiar bine în uniforma aceia. Picioarele lungi de model îi ieşeau în evidenţă.
- Nu prea-mi pasă ce face el, adică nu-mi pasă de el şi de soarta lui, doar m-am folosit de el pentru a ajunge mai sus. Din partea mea se poate sinucide, chiar nu înseamnă nimic pentru mine.
Îi zâmbesc fetei, dar imediat îmi piere zâmbetul când aud o voce în spatele meu. Şatenul trece pe lângă mine alaturi de Dogy şi replica lui mă loveşte, precum un glonţ, în inimă.
- Hai să plecam de aici Dogy, că pute a gunoaie. Apropo, ce facem diseară?
Îmi întorc privirea spre cei doi şi vad cum se îndreptă spre poartă. Toti se dau la o parte din calea lor, se pare că se tem de ei. Nici nu mă miră asta, Dogy a fost mereu respectat, toti se tem de el şi te prietenii lui.
- Tu şi Dy nu erati cei mai buni prieteni?
Fata se întoarce spre mine şi mă priveşte cu durere. Ochii ei pareau gata să lase lacrimile să curgă, dar se descurca să le ţină în frâu.
- Eram, dar acum nu mă mai consideră o prietenă. Acum câteva zile mi-a spus târ, târ…
Nu a mai rezistat, ochii ei s-au umplut de lacrimi ce cad în voie pe obrajii ei uşor rumeni. O prind de mână şi o trag în bratele mele. Acesta îşi ascunde chipul în pieptul meu continuând să plângă precum un copil. Nu o suportam, dar nu suportam nici să vad o fată plângând. Asta îmi aminteşte de mama ce plângea în fiecare seară din cauza tatei ce o înşela şi o batea până ce a ucis-o.
- Hei, se holbează lumea.
Aşa e, toti se uită la noi de parcă am fi într-o telenovelă. Nişte fete spuneau cât de norocoasă e roşcată şi alte prostii. O iau pe Antonia de mână şi o trag după mine până la parcarea şcolii. Se pare că am facut bine venind pe jos. Îi cer fetei cheile de la maşină, pentru că în starea în care e nu poate conduce, şi îi spun să urce în stânga. Mă priveşte cu ochii ei roşii, ce nu o caracterizează deloc, şi mă întreabă unde mergem.
- La mine, tu urci sus, te calmezi, iar eu merg să vad unde-i Dy. Ai idee pe unde umblă,
cumva pe la blocuri?
- Nu, e mereu la pistă, la The Black.
Opresc în fata blocului privind-o pe fată. Acesta insistă să vină cu mine. deja mă scoate din minti, mai bine tacea şi plângea până o lasam eu în fata blocului. Îi înapoiez fetei cheile de la maşină şi îi dau cheile de la apartamentul meu.
- Urcă sus, etajul 3, nu am numar la apartament, e o uşă neagră. Să dea dracu să mă urmareşti, sau sa-mi umbli prin lucruri.
- Ah, termină. Vorbesc serios, chiar trebuie să plec.
- Eşti atât de excitat.
Încep să-mi plimb mâna pe organul întarit al baiatului, iar acesta începe să scoată nişte gemete ce-mi încântă urechile. Cobor cu saruturile pe corpul acestuia ajungând la penis şi începând să-l sarut şi să-l ling de sus în jos. Îi aşez picioarele pe antebratele mele şi mă pregatesc să intru în el. Mă aplec înainte sarutând-ul pe buze şi privindu-i chipul roşu.
- Vrei să mă opresc, sau să continui?
- D-da…
- Da, ce?
- Continuă.