11-01-2013, 11:39 AM
Ca ne-ati rugat frumos.. Ta-da, nextul! -daca e corectat bine, daca nu, nu am timp sa-l corectez. imi pare rau-
Capitolul 10
Alex P.o.V
Priveam usa care s-a trantit in urma lui Kei. De ce n-am putut sa-l opresc? A plecat din cauza ca nu l-am sarutat? imi repetam in minte. De ce era totul asa de complicat? Doamne, stii doar ca nu-mi place matematica! Renunt la tot ce ma impiedica sa-mi desfasor ziua normal si imi pun camasa pe mine. Deja mancasem iar ceasul era putin trecut de 12. La 1 trebuia sa fiu acolo, altfel iar imi voi sufoca mintile. Ma incalt cu adidasii fara sa-mi mai leg sireturile, doar le indes intr-o parte si pornesc pe usa, incuind-o in urma mea. Cobor scarile in fuga si ies din bloc, ducandu-ma glont la masina. Intru si stau un timp la volan, fiind sigur ca nu o sa intarzii. De ce de cand eram cu el toata viata mea o luase razna? Cum imi luase asa usor mintile? Pornesc motorul, imi indrept privirea spre CD-player. Ii dau drumul si linistea din masina fu inundata de zgomotul de tobe. Era o trupa de rock recomandata de un amic acum vreo 2 luni. "Nickelback" parca... Nu ma dau in vant dupa rock.. Adica nu ma dau in vant dupa muzica.
Suna bine, si la starea pe care o am e perfecta.
"No I don't find faith in your false feelings
Not fooled by your misleadings
Won't buy this line you're selling
Tired of this lie you're telling
I don't, I won't
No I won't do this anymore"
Cine scrisese versurile astea sigur nu era vreun cunoscut de-al meu? Le fredonasem tot drumul, de la al doilea refren deja le invatasem, si pusesem melodia sa se repete intruna. As vrea eu sa fiu atat de puternic, sa refuz mrejele lui Kei, sa le rezist. Ajunsesem la sectie si o vazusem pe sora fetei disparute. Politista de la usa imi spuse ca ma asteapta pe mine. M-am indreptat spre ea si am salutat-o, iar ea se uita speriata la mine. Am invitat-o in birou, si ea a acceptat imediat.
- Stiu ca imi veti spune ca sansele ca Lavinia sa fie in viata sunt minime, dar eu inca stiu ca traieste. Simt asta! imi spuse tremurand din tot corpul.
- In primul rand calmeaza-te, refuz la apelativele de politete, pentru ca avea doar 15 ani. Intradevar, sansele ca ea sa fie gasita vie scad, dar nu uita ca sunt persoane care au sfidat aceasta regula. Au fost gasite dupa 2, chiar 3 sau 4 ani de la disparitie.
- Stiu. Si mai stiu ca cel care a ucis-o e Caleb.
- Caleb? Adica iubitul ei? ii pun aducandu-mi aminte de ultimul dosar pe care il citisem.
- Da. Era gelos. vroiam sa intervin, sa-i spun ca asta nu e un motiv indeajuns sa o ucida, dar mi-o lua inainte. O amenintase de cateva ori, dar ea nu vroia sa recunoasca. Era constienta ca si el ii era infidel, ca o mintea... Dar il iubea prea tare ca sa renunte la el.
De unde imi sunau cunoscute cuvintele astea? Nu la fel era si la mine? Kei imi spusese ca nu o sa mai vina, deci ma va lasa in pace. Si cu toate astea tot nu-mi pot lua gandul de la el. Credeam ca faptul ca mereu e langa mine ma face sa ma gandesc...
- Um.. Domnule Terrence, sunteti bine? imi spune fata blonda din fata mea, iar eu dau usor din cap pentru a ma dezmetici.
- Da, sigur. bag un zambet prefacut. Multumesc ca ai venit, mai ai si altceva sa-mi spui? o intreb dorind sa scap cat mai repede de ea. Era simpatica, recunosc. Avea parul blond care ii ajungea pana in dreptul sanilor, bretonul ii era dat pe o parte, acoperindu-i jumatate din ochiul drept. Avea ochii albastri si mari, accentuati de creionul negru cu care si-i contura. Niciodata n-am fost priceput la machiaje, dar stiu cand unei persoane ii sta bine sau nu. Ei ii venea perfect.
- Um.. Nu cred. Asta e tot ce imi pot aminti din discutiile lor.
- Daca iti mai amintesti ceva te rog vino la mine sau suna-ma. ii spun inmanandu-i numarul meu de telefon.
Roseste umpic si se ridica, luand numarul si mergand spre usa. O preia un alt politist, care e in permanenta langa usa mea. Imi pun picioarele pe birou si privesc tavanul, incerc sa caut puncte, pentru a le numara. Eram deja obisnuit cu tavanul asta de aproape 2 ani, numarasem punctele de peste 50 de ori, de fiecare data imi ieseau mai multe. Nu de multe ori imi permiteam luxul sa adorm la birou in timpul programului. Dar profitam de orice ocazie pe care o prindeam. Am dormit cel putin jumatate de ora nestingherit, apoi au incepul ceilalti cu apelurile. Eu trebuia doar sa le spun daca fac asta sau nu, eventual sa le mai dau cate o idee. Adica asta faceam cand eram obosit, fara chef si asa mai departe. Aveam momente in care actionam in orice caz, dar nu exista niciunul in care sa nu ma implic emotional. Era bine, vedeam ce si cum gandesc, insa sufeream odata cu ei. Ma ridic si ma indrept spre usa, o deschid si un val imens de lumina care imi aducea aminte de soare ma inunda.
Capitolul 10
Alex P.o.V
Priveam usa care s-a trantit in urma lui Kei. De ce n-am putut sa-l opresc? A plecat din cauza ca nu l-am sarutat? imi repetam in minte. De ce era totul asa de complicat? Doamne, stii doar ca nu-mi place matematica! Renunt la tot ce ma impiedica sa-mi desfasor ziua normal si imi pun camasa pe mine. Deja mancasem iar ceasul era putin trecut de 12. La 1 trebuia sa fiu acolo, altfel iar imi voi sufoca mintile. Ma incalt cu adidasii fara sa-mi mai leg sireturile, doar le indes intr-o parte si pornesc pe usa, incuind-o in urma mea. Cobor scarile in fuga si ies din bloc, ducandu-ma glont la masina. Intru si stau un timp la volan, fiind sigur ca nu o sa intarzii. De ce de cand eram cu el toata viata mea o luase razna? Cum imi luase asa usor mintile? Pornesc motorul, imi indrept privirea spre CD-player. Ii dau drumul si linistea din masina fu inundata de zgomotul de tobe. Era o trupa de rock recomandata de un amic acum vreo 2 luni. "Nickelback" parca... Nu ma dau in vant dupa rock.. Adica nu ma dau in vant dupa muzica.
Suna bine, si la starea pe care o am e perfecta.
"No I don't find faith in your false feelings
Not fooled by your misleadings
Won't buy this line you're selling
Tired of this lie you're telling
I don't, I won't
No I won't do this anymore"
Cine scrisese versurile astea sigur nu era vreun cunoscut de-al meu? Le fredonasem tot drumul, de la al doilea refren deja le invatasem, si pusesem melodia sa se repete intruna. As vrea eu sa fiu atat de puternic, sa refuz mrejele lui Kei, sa le rezist. Ajunsesem la sectie si o vazusem pe sora fetei disparute. Politista de la usa imi spuse ca ma asteapta pe mine. M-am indreptat spre ea si am salutat-o, iar ea se uita speriata la mine. Am invitat-o in birou, si ea a acceptat imediat.
- Stiu ca imi veti spune ca sansele ca Lavinia sa fie in viata sunt minime, dar eu inca stiu ca traieste. Simt asta! imi spuse tremurand din tot corpul.
- In primul rand calmeaza-te, refuz la apelativele de politete, pentru ca avea doar 15 ani. Intradevar, sansele ca ea sa fie gasita vie scad, dar nu uita ca sunt persoane care au sfidat aceasta regula. Au fost gasite dupa 2, chiar 3 sau 4 ani de la disparitie.
- Stiu. Si mai stiu ca cel care a ucis-o e Caleb.
- Caleb? Adica iubitul ei? ii pun aducandu-mi aminte de ultimul dosar pe care il citisem.
- Da. Era gelos. vroiam sa intervin, sa-i spun ca asta nu e un motiv indeajuns sa o ucida, dar mi-o lua inainte. O amenintase de cateva ori, dar ea nu vroia sa recunoasca. Era constienta ca si el ii era infidel, ca o mintea... Dar il iubea prea tare ca sa renunte la el.
De unde imi sunau cunoscute cuvintele astea? Nu la fel era si la mine? Kei imi spusese ca nu o sa mai vina, deci ma va lasa in pace. Si cu toate astea tot nu-mi pot lua gandul de la el. Credeam ca faptul ca mereu e langa mine ma face sa ma gandesc...
- Um.. Domnule Terrence, sunteti bine? imi spune fata blonda din fata mea, iar eu dau usor din cap pentru a ma dezmetici.
- Da, sigur. bag un zambet prefacut. Multumesc ca ai venit, mai ai si altceva sa-mi spui? o intreb dorind sa scap cat mai repede de ea. Era simpatica, recunosc. Avea parul blond care ii ajungea pana in dreptul sanilor, bretonul ii era dat pe o parte, acoperindu-i jumatate din ochiul drept. Avea ochii albastri si mari, accentuati de creionul negru cu care si-i contura. Niciodata n-am fost priceput la machiaje, dar stiu cand unei persoane ii sta bine sau nu. Ei ii venea perfect.
- Um.. Nu cred. Asta e tot ce imi pot aminti din discutiile lor.
- Daca iti mai amintesti ceva te rog vino la mine sau suna-ma. ii spun inmanandu-i numarul meu de telefon.
Roseste umpic si se ridica, luand numarul si mergand spre usa. O preia un alt politist, care e in permanenta langa usa mea. Imi pun picioarele pe birou si privesc tavanul, incerc sa caut puncte, pentru a le numara. Eram deja obisnuit cu tavanul asta de aproape 2 ani, numarasem punctele de peste 50 de ori, de fiecare data imi ieseau mai multe. Nu de multe ori imi permiteam luxul sa adorm la birou in timpul programului. Dar profitam de orice ocazie pe care o prindeam. Am dormit cel putin jumatate de ora nestingherit, apoi au incepul ceilalti cu apelurile. Eu trebuia doar sa le spun daca fac asta sau nu, eventual sa le mai dau cate o idee. Adica asta faceam cand eram obosit, fara chef si asa mai departe. Aveam momente in care actionam in orice caz, dar nu exista niciunul in care sa nu ma implic emotional. Era bine, vedeam ce si cum gandesc, insa sufeream odata cu ei. Ma ridic si ma indrept spre usa, o deschid si un val imens de lumina care imi aducea aminte de soare ma inunda.
![[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]](http://fc00.deviantart.net/fs70/f/2012/314/b/6/vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png)
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.