[Yaoi] La curba destinelor

[Lexxu]

Umm, am revenit din nou pe aici. Hahaha, Charles e un tip asa de dragut si de puternic, cu toate ca Mike il tot face sa sufere in continuare. Ntz ntz ntz. Pai nu conteaza cum o sa fie acest fic, eu una tot o sa-l citesc. Imi place mult cum descri, cu toate ca e putin dialog, descrierea compenseaza si deja mi-am format 'ochiul' in legatura cu relatia celor doi. E asa kawaii. Pai, oboseala lui Charles nu e nimic bun si bine ai facut Mike ca l-ai pus la repaus :-w. Pai, a fost destul de romantic, cand i-a soptit 'te iubesc' desi nu a primit nici un raspuns inafara de lacrimile celuilalt(si asta poate fi un raspuns). Hmm, astept cu nerabdare nextul. Spor la scris. Zbyeee.

[Clau~]

Nix: Hello, my sweety. U know, parerea ta e importanta pentru mine, thx for all si da, stiu ca e cam mult "al meu", "eu". Mna... Ce sa si faci? Sunt cam narcisista. Adevarul e ca ficul acesta e scris acum ceva timp si nu am mai stat sa mai corectez fiecare capitol. Pe viitor voi incerca sa reduc acele pronume si sa am mai multa grija la virgule.

Lexxu: Oh, my little precious, I love so much. Kiss-you!! In capitolul asta e mai mult dialog, doar pentru a stapani supliciul meu constant de a nu-ti da mai multe replici de-ale personajelor si ca apetitul tau sa fie hranit. So, I hope you'll like it. Thx for your comm si mersi din sufletel ca citesti.

Si va urez lectura placuta, tuturor cititorilor si multumesc din suflet ca cititi. Kiss-you all!! ^.^

[center]Chapter V

::::::Un viitor destin::::::[/center]


-Da-mi globul auriu, striga Charles dupa mine, in timp ce mana mea amesteca necontenit in bolul de punch. Mi-am sters mainile de sortul albastrui si m-am dus in camera sa il ajut cu aranjarea bradului. Il adusese chiar in aceeasi zi, cumparandu-l de undeva din afara orasului. Era un brad frumos, unul din cei mai bogati pe care ii vazusem. Desi ne-a costat alocatia pe doua luni a meritat caci altfel ce fel de Craciun ar fi acela fara bradul impodobit? Aratam chiar caraghios cu acel sort pe mine si cu manecile suflecate; ca o adevarata gospodina.

Cand Charles ma vazu asa, cu privirea aceea nemultumita a unei femei care munceste o zi intreaga in bucatarie, incepu sa rada, gest la care mi-am pus mainile in sold si l-am privit cu indignare.
-Ah.. Esti tare comic, pronunta el cu un zambet cuceritor pe fata lui albicioasa.
-Da? Nu sunt deloc comic!! Sa te descurci singur! Spun eu ridicandu-mi capul ingamfat si intorcandu-ma spre bucatarie. In momentul urmator insa acesta ma prinse de talie, lipindu-mi corpul de al lui si isi trecu buzele subtiri peste urechea mea. Imi saruta suav obrazul in timp ce acesta prindea o culoare de rosu tot mai accentuata. Se uita putin la mine si chicoti rautacios, soptindu-mi cu un erotism iesit din comun in voce:
-Ah.. Te vreau..
-Nu spune lucruri din astea!! Am tipat eu la el, incercand sa ma desprind din stransoarea lui. Prea tarziu insa, caci el imi lipise corpul de perete, plimbandu-si mana pe sub bluza mea. Am inceput sa termur usor, corpul meu fiind invaluit de o placere frenetica ce imi facea inima sa zburde neprihanit prin pieptul meu.
-Op-opreste-te... i-am spus eu printre gemetele infundate ce ieseau fara oprire din interiorul meu, bucurandu-se de o libertate neobosita. Acesta chicoti usor apoi imi saruta obrazul si imi lasa corpul liber, plamanii meu reusind sa fie oxigenati de aerul ce a fost inspirat cu putere de mine.

Dupa ce mi-am calmat bataile alerte ale inimii am luat globul auriu si i l-am inmanat, incercand sa-i evit privirea. Ma obisnuisem si cu astfel de gesturi, fiind mai mult decat fericit in bratele sale calduroase, ce aprindeau in mine o dorinta apasatoare. Plus ca iubeam zambetul acela pervers ce il afisau buzele lui cu o indemanare amoroasa iesita din comun, facandu-ma de fiecare data sa zbier pe interior de fericire.

Ma miscam cu un frenezism ciudat, poate si pentru ca era primul Craciun alaturi de el si natura mea perfectionista voia sa iasa ca la carte. De obicei imi imaginam cum aveau sa iasa lucrurile ce le planuiam in detaliu insa rezultatul era mult mai bun, datorita muncii mele si la asta ma asteptam si de aceasta data. Il trimiteam pe Charles de treizeci de oti pe zi la cumparaturi, de fiecare data uitand sa fac o lista ordonata. Ii iubeam privirea suparata si nervoasa atunci cand ii spuneam ca a uitat sa cumpere ceva si era nevoit sa se duca din nou.

Cam asa se manifesta spiritul sarbatorilor pentru mine; agitatie, suparari, oboseala. Pentru Charles insa reprezenta destinderea in fata imaginii mele, fiind imbracat in costum de Mos Craciun. Asta si ocazia de a ma dezbraca de acel costum jignitor pentru mine, in urma caruia avea a se petrece niste momente incendiare. Ii urma acea indrazneala atat de perversa, insa nu puteam sa contest ca ce urma dupa umilirea de a ma fi imbracat in Craciunel era mai mult decat uimitor. In acele momente tot ce se mai putea auzi erau gemetele puternice ce acopereau colindele de pe Cd-ul trimis de mama, ce acompaniau miscarile noastre.

Charles aseza un ultim glob, apoi ma striga din nou. Mi-am pus mainile in sold, cu o privire furibunda, bombanind diverse injuraturi la adresa lui. Insa.. Fata mea a fost inundata de o fericire ingenua si putin stangace, iar buzele mele se arcuira intr-un zambet uimit, ce diversifica oboseala si stresul de pe chipul meu. Acesta statea privindu-ma si flutura steaua zambind cuceritor. Am pasit de cateva ori apoi mana lui a intalnit-o pe a mea. M-am intors incet spre brad, apucand steaua si mi-am intins mana pentru a o pune, insa fiind prea scund, bratele lui m-au ridicat incet.
-Acum e perfect, spuse el apucandu-mi corpul pe la spate in brate in timp ce buzele lui imi sarutau gatul.

Neoanele magazinului luminau puternic strada strabatand intunericul. Charles a impins usa zambindu-mi cuceritor si am intrat in incinta super-marketului, ratacind printre rafturile cu alimente. Cumparaturi pe ultima suta de metri se numea ce faceam noi in acel moment. L-as fi trimis numai pe el insa a refuzat cu o incapatanare absurda sa se miste de pe canapea pana nu i-am promis ca voi merge cu el. Am stat un timp suparat pe infantilitatea lui, insa pana la urma m-a convins cu dulceata buzelor lui ca nu am cum sa fiu suparat pe el.

Alesese cateva portocale potrivite ca marime si le arunca in in cos, prinzandu-ma de talie, de la spate. Imi saruta usor obrazul in timp ce eu mi-am intins mana dupa un pachet de zahar. Mana lui o prinse pe a mea si o duse in zona pieptului meu, strangandu-ma si mai tare in bratele lui. Senzatia ce o aveam in acele momente nici nu o puteam descrie nici nu o puteam reproduce in vreun fel, fiind de o euforie mai puternica decat cea provocata de o doza de drog si mult mai electrizanta decat puterea unui fulger ce strabate cerul.

Stateam intr-o zi, chiar inainte de Ajun, uitandu-ne la un film de actiune. Ca de obicei el statea pe jos rezemat de capaea, iar eu intre picioarele lui, fiind strans in brate de el. Urmaream cu interes pelicula band incet din bere cand el imi spuse cu dezinteres, tragand adanc din buretele unei tigari:
-Eu inca nu te-am intrebat daca vrei sa fim impreuna. Stiu ca nu prea are rost dar... Mike Fisk, vrei sa fii al meu vesnic, trup si suflet?
Corpul meu tresari putin apoi ochii mei l-au privit iubitor, spunandu-i:
-Da... Vreau...
Acesta imi mangaie chipul si ma saruta scurt, apoi tot mai pasional. Atunci am simtit ca totul este perfect cu el, atunci am stiut ca suntem facuti unul pentru celalalt.

[Lexxu]

Oh, Klau mi-ai inveselit ziua cu acest capitol si ma-i hranit cu dialogul :"> yami,yami. Kiss you to, my little girl:*. Nu ai de ce sa-mi multumesti ca iti citesc ficul, in fond il ador. Pai, mi-a placut mult descrierea ca de obicei, dar am observat ca ai ceva probleme cu punctele de suspensie. In loc sa pui (..) doar doua, pune (...). Stiu si eu cum e ca doar tanti Nix mi-a tinut si mie morala pe chestia asta cand am inceput sa scriu ficuri:-@. Hm, Charles e din ce in ce mai adorabil in ochii mei si Mike, mi s-a parut destul de amuzant cu sortul ala pe el. Si eu am ras impreuna cu, Charles, insa cel mai mult mi-a placut cand Charles l-a intrebat daca vrea sa fie al lui trup si suflet pentru totdeauna. A fost asa de Kawaaiii! dar si cum a raspuns Mike sfios da vreau. Incredibil! abea astept nextul<3. Pai spor la tastat sweety. Kissez!

[hiimera]

Oww Klau, ce capitol dulce.
O iau din nou cu inceputul: nu ma mai leg de pronume, ai inteles, te corectezi tu pe parcurs, dar as vrea sa iti spun ca sa nu mai fragmentezi atat de mult textul, deobicei fragmentezi cand stii ca treci de la o actiune principala la o alta. Oricum daca vrei sa fie mai usor de citit, poti fragmenta, insa nu atat de mult. Spui ca-i poezie, nu de alta.
--
Intr-un fel sau altul am putu sa simt atmosfera ce-i cuprindea pe amorezi, totul chiar era superb, totusi ar fi fost mult mai spectaculos, induiosator daca descriai mai multe gesturi, vorbe. Ca tot am adus la subiect acest punct: dialogul, pe viitor pune ceva mai mult, nu spun ca trebuie sa exagerezi si sa scufunzi in capitole mult dialog, insa este si el necesar, caci daca o ti tot asa devine plictisitor.
Oricum din moment ce ai spus ca acest fic este mai demult nu ma prea mai pronunt atat de mult, insa cand vei incepe un nou fic sa ti cont de sfaturi. <3
In sfarsit stiu cum il cheama pe protagonist: Mike - Aleluia! Foarte dragut din partea lui.. dragut pe naiba, e benga super sarmant, de parca l-ar cere de sot, Charles. :))

Astept nextul. Succes!

[Clau~]

Lexxu: Multumesc mult!! ^.^ Da, stiu ca ti-am inveselit ziua. Am efectul asta. :> (asta a fost narcisismul din mine). Mersi ca citesti si pentru comentariu. Kiss-you.

Nix: Oh, sweety meu. Multumesc mult, mult, mult si sper sa-ti placa in continuare. Nu cred ca voi pune mai mult dialog. Nu sunt obisnuita. Nu stiu de ce.

Lectura placuta tuturor si multumesc ca cititi. ^.^

P.S.: Nu aruncati cu pietre in mine in legatura cu ce se intampla in capitol.

[center]Chapter VI

::::::Intre destin si realitate::::::[/center]

Lunile trecura repede, poate prea repede la fel cum zapada se topi sub razele soarelui de aprilie si la fel cum acele unui ceasornic trec nepasatoare pe langa acele puncte pe care noi, numarandu-le, le numim minute. Astfel, Charles incepuse de mult lucrul, iar eu eram in cautare de unul in timp ce ma chinuiam zilele si noptile sa invat pentru examene. Ma vedeam rar cu el, erau zile in care nici nu ii vedeam chipul insa stiam fiecare ce facem in fiece moment al zilei. Nu existase nici gelozie nici neincredere intre noi pentru simplul fapt ca ne iubeam prea mult. De altfel eram destul de uniti si eu unul nu aveam nici o problema in ceea ce privea distanta. Ne mai vedeam la scoala insa erau zile in care el era schimbul unu fiind nevoit sa lipseasca si de la scoala. Desi nu consideram un lucru atat de zguduitor pentru o relatie aceasta distantare, ea incepuse a se face resimtita si devenea in unele momente si mai apasatoare. Ca atunci cand stateam ore insir, uitandu-ne unul la altul fara subiect de discutie sau cand, fiind obosit, uita si sa ma salute desi eu il asteptam ca alte dati noaptea intreaga. Toate aceste mici detalii incepusera a raci relatia si, desi am incercat sa o incalzesc la loc, nu mai era la fel.

Intr-o seara, dupa ce intreaga zi invatasem a venit acasa si m-a gasit dormind cu capul pe birou. Ma scutura putin pentru a ma trezi apoi imi saruta fruntea acoperita de unele fire negricioase de par pe care, cu degetale sale lungi, le indeparta suav. Pleoapele mele se deschisera, inca sub efectul somnului insa, intrezarindu-i chipul printre gene, am zambit iubitor. Era cam prima seara cand venise devreme acasa si cand, in sfarsit, il simteam aproape de mine. Imi zambi la randu-i apoi spuse departandu-se de mine:
-La ce naiba inveti atat? Te obosesti degeaba.
-Te deranjeaza? am spus eu ridicandu-ma de pe acel scaun. Spatele meu s-a arcuit usor, dezmortindu-mi oasele pentru putin timp. M-am asezat mai apoi in bratele lui pe canapea, moment in care el imi cuprinse corpul cu ale sale brate lungi apoi imi saruta obrazul suav trecand pe urma in zona gatului.
-Mi-e dor de noi, Mike, spuse acesta expirand putin aer cald printre buze facandu-ma sa tresar slab si sa-mi inchid ochii cateva momente.
Am stat asa ceva timp, fara sa spun nimic. Nu aveam ce sa spun. Sa ii fi spus ca nu suport distanta dintre noi si ca da, si mie imi e cumplit de dor de noi? Sau sa il fi mintit spunandu-i ca il iubesc? Nu pot spune ca il minteam insa acel „te iubesc” avea alt dozaj sentimental cand i-o spuneam inainte. Am preferat sa tac, lasandu-l pe el sa-mi spuna cu un zambet entuziasmat pe fata:
-Uite ce e... Am strans ceva bani si spun ca ar fi bine sa luam o pauza de la viata asta.
L-am privit putin confuz apoi l-am intrebat cu o urma de nedumerire in voce:
-Adica?
-Sa luam o vacanta. O saptamana. Mergem intr-un loc frumos, ne relaxam si uitam de toata aceasta perioada obositoare.
Am ramas surprins... Ma incanta ideea sa merg cu el intr-o vacanta insa nu puteam lasa asa studiile, caci pana la urma invatasem mult in ultima vreme. M-am ridicat din bratele lui si am inaintat cativa pasi, spunandu-i:
-Nu pot.
-Adica? spuse acesta evaziv si indignat.
-Nu pot lasa studiile acum, am spus eu evitandu-i pe cat posibil privirea. Acesta se ridica si trecu pe langa mine spre frigider. Isi lua o bere si o desfacu rapid, acidul evaporandu-se in aer. Bau incet o inghititura mare apoi isi linse buzele si imi spuse, privindu-ma strain:
-Bine. Cum vrei, eu tot plec. Singur!

Accentuarea ultimului cuvant ma facu sa-mi maresc ochii de uimire si sa tresar surprins. Stiam ca fusesem egoist sa-l refuz insa nici examenele nu puteam sa le abandonez.
-Maine dimineata cand te vei trezi nu voi mai fi, deci nu-ti face griji ca te voi mai deranja de la invatat.
Trecu pe langa mine si dupa ce arunca acea doza de bere pe care o terminase rapid isi lua o perna si o patura din dormitor si le aseza pe canapea. Se puse cu fata la spatarul canapelei, imbracat si imi spuse pe acelasi ton glacial:
-Noapte buna.
L-am privit putin apoi am stins lumina si m-am dus in dormitor. Ce aveam sa fac? Ce trebuia sa fac? Daca avea sa se supere pe mine si sa ma paraseasca? Daca nu ma va mai iubi dupa faza asta? Toate aceste intrebari imi bantuiau mintea si in cele din urma am renuntat sa mai tin in mine, descarcandu-ma prin plans. Am adormit asa, plangand, inca gandindu-ma ce aveam sa fac de dimineata.

A doua zi cand m-am trezit el nu era... Hainele nu erau in dulap. Plecase. Am inceput din nou sa plang fara sa vreau sa ma mai opresc. In acel moment ma gandeam ca poate ar fi trebuit sa merg cu el, sa nu il fi refuzat sau macar sa fi gasit un motiv mai bun decat invatatul.
Insa lacrimile se oprira cand am auzit usa deschizandu-se si am auzit pasii lui proeminenti. Acesta ma ridica de pe podea, caci acolo imi gasisem sa plang si ma imbratisa strans.
-Prostutule. Nu mai plange asa, ca nu aveam de gand sa plec nicaieri, spuse el suav si protectiv. In acel moment singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa-i sar in brate, sa-l sarut apoi sa ii spun ca voi merge cu el indiferent de loc. Atunci am simtit ca distanta aceea dintre noi era doar ceva trecator, ca iubirea noastra va invinge orice obstacol.

[Lexxu]

Hey, am venit din nou aici la ficul tau Klau. Ca deobicei descrierea nu-ti lipseste deloc, acum stapanesti mai bine punctele de suspensie, insa dialogul din acest capitol nu mi-a potolit foamea de pisoias flamand. Mmm, Mike e un cretin! Daca as fi fost in locul lui as fi acceptat propunerea lui Charles. Oricum am nevoie de-o vacanta, insa asta nu intereseaza pe nimeni. Mmm, a fost destul de urat din partea lui sa-l refuze si ii dau dreptate lu' Charles. Dar si Mike are partea lui de dreptate, adica sa fim seriosi. Dupa ce ai studia atat... sa pleci asa? Ntz,ntz,ntz. M-am bucurat la final sa vad ca iubirea celor doi e deajuns de mare incat supararea lui Charles precum si cearta lor au fost doar pe moment. Acum ca Mike a decis sa mearga cu el oriunde... Unde se vor duce? si ce se va intampla? Numai tu ne poti lamuri. Astept nerabdatoare nextul si bafta la scris. Kissez:*. Zbyee

[hiimera]

Klau, ai adus nextul! L-am asteptat sa stii, mi se facuse dor. <3
Nu e nimic daca nu pui mult dialog, e bine si asa, dar totusi sa pui cat poti si cand trebuie.
O sa incep prin ati spune doar un singur lucru, asta fiind legata de critica: actiunea a fost intr-un fel sau altul grabita. Cu toate ca ai descris in mare fiecare miscare, sa spunem, faptul ca totul s-a intamplat intr-un ritm atat de alert a cam dat peste cap aceasta poveste, defapt acest capitol.
Nu am sa arunc cu pietre in tine doar pentru ca cei doi s-au ciondanit putin, nu, din contra, e foarte bine. Ai ales un momet sa spunem prielnic pentru o cearta de cuplu, nu avea cum totul sa fie atat de roz si oufos incat ei sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, adica tot trebuiau sa se certe... in fine ai priceput tu ce tot am bombanit.
Ideea este ca ai cam sarit de la o idee la alta: ba vine Charles, ba se cearta cu Mike, Mike doarme acolo, ala acolo, dupa Pleaca, dupa vine, dupa se impaca. Nu stiu eu una cred ca te descurci bine, doar un lucru lipeseste spun eu ( sa nu exageram, ca daca ar fi sa descriem fiecare detaliu in parte ar fi mult prea ridicol si aglomerat, fara noima, am umple randuri degeaba): detaliaza anumite reactii, ceva mai intens si nu doar reactii, cat si miscari corporale sau actiuni mai incendiare care sincer vreau sa vad ceva luand foc, acum o spun la figurat, nu sa le arda casa sau altele. :)) Ma refer la magia dintre ei, scenele care ar trebui sa fie doar pentru dragoste, sunt cam seci. Oricum am inteles ca ficul e deja scris, dar e terminat sau are o limita la care ai ajuns si vei continua de acolo?

In fine, atata tot, ai priceput tu. Mie indiferent de ce ar fi imi place mult, descrii frumos, dai detalii interesante, personajele se contureaza ok, etc.
Astept nextul, succes si multa inspiratie!