[Yaoi] Ingerul Negru si Trandafirul Mortii

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Bun a trecut ceva timp de cand nu am mai postat, dar luna asta, am probleme de familie, teze si nici nu stiu daca capitolul meu a iesit bine. ms pentru comm-uri. ACum next:


Capitolul 7- Sa scap de el (Daniel)



Nu-mi vine sa cred ca a plecat. Nu-mi vina sa cred ca ma lasat singur. Victor ma aseaza pe pat in camera sa, iar ultimul lucru pe care il aud e usa de la intrare ce se izbeste puternic din cauza curentului. Ce se intampla cu mine? De ce imi place un astfel de baiat? Nu sunt homosexual si nu am fost nici o data, nu pot intelege cum s-a ajuns la asta. Totul a trecut atat de repede si m-am lasat dus de val si uite unde am ajuns; sa tanjesc dupa cineva pe care abea il cunosc. Poate ar fi o idee mai buna sa ma duc acasa, mama cred ca era destul de ingrijorata,cred. Vreau sa ma ridic din pat, dar Victor ma tine strans de ambele maini, fortandu-ma sa stau jos. Deodata se apropie de mine si ma imbratiseaza puternic. Nu stiu ce sa zic sau cum, nu stiu daca ar fi bine. Tot ce pot face e sa il las sa faca ce doreste.
-Victor cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns sa plac un necunoscut?
Brunetul ofteaza lung apoi se indeparteaza de mine, incepand sa ma mangaie pe fata rece. Se putea citi in ochii lui tristetea si nefericire. Imi prinde mana intre ale sale, zicandu-mi ca trebuie sa-mi spuna ceva important si sa fiu atent. Ma uit confuz la el, dar nu ii adresez nici unu cuvant.
-Tot ce s-a intamplat intre tine si el e doar o nevoie de putere. Chiar daca Alex te iubeste, in momentul in care va avea de ales intre tine si stapanul sau il va alege pe el. Nu stiu daca Alex tine la persoana ta, dar stiu ca intr-un fel ii esti drag si nu vrea sa te raneasca pentru ca tu cari o asemenea povara.
Ochii mei se marira la cuvintele spuse de brunet, dar imediat ii lasasem moi deoarece stiam ca Victor avea perfecta dreptate. Incepu sa-mi povesteasca despre noaptea trecuta cand Alex l-a rugat sa faca dragoste cu el pentru ai oferi putere si alte lucruri pe care nu le-am ascultat, gandindu-ma cum sa fac sa uit de Alex. Dar in zadar; de fiecare data cand ma gandeam cum sa uit de el imi aparea chipul sau in minte ce ma facea sa ma gandesc din ce in ce ma mult la el. Dupa ce amicul meu termina de vorbit, mi-am indreptat capul spre el si observ ca ma sorbea din priviri, dar in acelasi timp astepta si un rasupuns de la mine."Fi barbat, Daniel, fi naiba barbat." Imi retreg mana din ale sale si spun hotarat:
-Victor, daca esti gardianul meu pot sa te rog ceva?
-Orice iti doreste inima, de asta ma aflu aici, spune zambind fals, pentru a incalzi putin atmosfera.
-Vreau sa-l uit pe Alex, crezi ca ma poti ajuta sa uit de el.
Brunetul schitase un zambet, apoi ma imbratisa scurt si zise calm si hotarat ca Alex vrea sa faca acelasi lucru, crezand ca mai bine e sa fim despartiti. Il aprob din cap, ridicandu-ma din pat dorind sa plec, cu toate asetea ma simteam rau, mai ales ca acum stiam ca Alex tinea cu adevarat la mine. Hotaram sa mergem impreuna pana acasa, desi as fi preferat sa merg singur. Pe drum imi trece prin minte o idee destul de buna si totusi nu stiam ce se poate intampla daca as face astfel de lucru.
-Amice, as putea sa scot ingerul din mine? il intreb, dar imediat incepe sa rada in gura mare.
-Normal ca nu, altfel ai murii si tu, spune zambind, dar se opreste din acel ras destul de enervant cand ma priveste in ochi. Totusi ai putea sa transferi sufletul ingerului intr-o alta persoana, daca nu il vrei, dar totul are un pret. Un singur om a mai vrut asa ceva, si nu stiu cat de bine i-a cazut dupa aceea schimbara. A trebuit sa dea in schimbul acestui transfer un cuvant ales de inger. Nu stiu ce a patit, nimeni nu stie.
Il oprisem din vorbit deoarece nu vroiam sa mai aud nici un cuvant. Nu parea ceva atat de rau, era singurul fel in care as putea scapa de Alex, dar inca ma durea inima dupa el, deci un timp am sa sufar fara el, cel putin pana o sa-mi dau seama cu o sa fac asemenea chesti. Il privesc pe Victor atent in ochii si mintea imi zboara rapid la alta idee, dar nici una nu s-ar fi comparat cu ideea de a sta langa Alex, de-al privi, de a ma juca din nou cu el. "Si daca incerc sa fiu cu Victor, el oricum ma place?"
Imi scutur capul puternic sa uit ultimul gand. Imi doresc sa nu fi mers, atunci singur pe strada, imi dorersc din suflet ca Alex sa fi fost doar intr-un vis, nu si in realitate. Nu pot percepe modul in care am reusit sa ma indragostesc de un barbat in doua zile, poate din cauza ca el si ingerul se iubesc atat de mult. Ah, deja ma gandesc la aceleasi lucruri de prea mult ori.
-Victor, eu ma duc acasa.
-Dar, am zis ca mergem impreuna!aud vocea lui destul de joasa.
-Victor, am nevoie de timp pentru a-mi pune ordine in cap.
Da afirmativ din cap si imi spune sa am grija, dar pe fata lui de putea citi dezacordul. Dupa ce il asigur ca voi fi bine, ies din blocul lui, fara a ma uita in spate. Cerul era senin de un albastru puternic ce ma facea sa ma gandesc la problemele mele. "Cateodata mi-as fi dorit sa nu exist!" Deodata cinava ma prinde de umar, facandu-ma sa tresar. Ma intorc si raman teapan din cauza fricii. In fata mea era chiar tipul ce incercase sa ma violeze. Cand ma uit in ochii lui vad o culoare puternica, dar o culoare ce nu mai vazusem pana acum: era un rosu combinat cu un albastru si portocaliu. Nu intelegeam ce vroiau sa exprime acestia, dar nici nu cred ca vroia sa exprime ceva. Era imbracat cu o pereche de blugi negrii si o bluza neagra pe care scria cu litere mari, de o culoare sangerie: `THE DARK IS THE POWER! THE LOVE IS THE DEATH!`
-Deci micutule inger, vrei sa fi doar un om? aud vocea lui ce ma face sa tresar din nou.
Cand ii aud intrebarea raman socat. De unde stia el ce doresc sa se intample cu mine? Ma ia de mana si ma trege dupa el. Vroiam sa ma opresc, dar corpul meu nu raspundea la comnzile mele, ce-i drept eram curios. Ma duce intr-un cartier destul de infricosator, dar nu indeajuns cat sa ma faca sa tremur. Peste tot sunt numai cruci pline de sange si persoane spanzurate. Vantul batea cu repeziciune, maturand tot in calea sa de parca ar fi o tornada. Totul avea un aer sinistru, dar in acelasi timp si un aer ce iti confera o senzatie de placere, mai bine spus simteam de peste tot parfumul imietor al lui Alex. Cred ca astea se datorau sigiliului meu, simtul dezvoltat, perceperea altor culori; nu-mi vine sa cred ca nu mai sunt eu cel de la inceput. Ne oprim in fata unei case darapanate, dar destul cat sa avem un acoperis sub cap. Odata ce patrundem intr-un hol simt un miros puternic de putregai ce ma face sa vomit, dar totusi ma abtin, incercand sa nu-mi fac mai rau decat imi este. Imi ordona sa merg pe cu el pana ce observ niste scari ce coboara in spirala. Cred ca erau sute deoarece tot ce se vedea in jos era un intuneric imaculanta. Probabil, el dorea sa ma duca undeva intr-o pivnita. Totul s-a petrecut atat de repede, incat eu nu am apucat sa ma gandesc cum de am acceptat sa vin cu el aici. Cand ajung la ultimele doua trepte observ un tunel destul de sobru cu cateva torte pe lange el, dar in rest nimic, totul era linistit si obisnuit Am vrut sa vad cat tine tunelul, dar Drake ma atentiona ca mai am ceva de mers. Nu stiu daca sa am incredere sau nu in el, dar ce mai conta? Deja sunt aici si nu pot sa dau inapoi.
-Mergi prin tunelul asta pana ce in fata ta o sa apara o usa mare, neagra din lemn. Ai grija ca dupa ce intri nu mai poti sa iesi pana nu iti indeplinesti misiunea. Locul de dincolo e periculos, dar atat timp cat vei face ce iti spune El nu vei avea probleme.
-Bine, asa voi face, dar mai intai am o intrebare. De ce ma ajuti? Il intreb, indreptandu-mi privirea spre el. Il vad ca zambeste, apoi isi intoarce si el privirea si spune.
- Pentru ca dupa ce te vei intoarce ma vei rasplati pe masura. Credema nu exista alta intrare, asta e singura si eu te voi astepta.
Nu ma vreau sa aud nici macar un cuvant din ce spune el, asa ca ma hotarasc si i-au o torta in mana incepand sa merg mai departe prin tunel, de data asta-in sfarsit- fara el, prima veste buna pe ziua de azi. Merg ceva timp si oberv ca pereti ce erau din lemn, acum erau dintr-o piatra sculptata de mana omului la perfectie pusa una peste alta, astfel incat tunelul se transforma intr-un coridor. Incetul cu incetul, pas dupa pas mici tulpini de trandafir ce sunt prins de pereta imi provoaca o stare de agitare deoarece stiu ca ma apropiu de poarta. Dupa inca cinci minute de mers ma opresc si raman incremenit. In fata mea se intindea o usa imensa din lemn. Era toata neagra si peste era facut din metal forjat niste inscriptii ce nu le-am intes deloc. Dintr-o data poarta se deschise, facand ca in tot coridorul sa intre un aer puternic si statut. Micile scartaituri deveneau din ce in ce mai tare, deja enervandu-ma, facandu-ma sa-mi acopar urechile. Vreau sa vad ce se afla dupa poarta, dar in schimb nu vad decat ceata. Vreau sa fac un pas, dar imi amintesc de ceea ce imi spuse Drake. Nu vreau sa raman acolo, nu vreau sa nu mai pot vedea lumina zilei. Ma intorc pentru a pleca, dar ceva imi cutremura tot corpul si ma pune sa ma gandesc de doua ori. "De ce sa nu risc, ce am de pierdut, oricum sunt deja in intuneric?" Imi indrept privirea spre poarta si ma hotarasc sa ma intors mai apoi cu tot corpul. Nu sunt sigur de alegerea luata, dar daca ma va face un baiat normal din nou si ma va trezi din acest vis care a devenit un cosmar va fi bine.
-Bun,hai s-o fac si pe asta! spunand aceste ma avant cu putere spre poarta, trecand prin ea, apoi auzind-o cum se inchide in urma mea. Acum totul depinde de mine! Privesc prin ceata densa si nu mai stiu nici macar unde sunt mainile mele. Sincer, in ultimul timp nu stiu unde sunt, sunt pierdut in intuneric si nimeni nu-mi intinde o mana sa ma scoata de aici.