[Naruto] Don't let me go [SasuSaku]

[Ayumi Michaelis]

Bunaa>:D<, asta e noul meu fic SasuSaku. Inceputul e putin mai lung si ciudat, totusi sper sa va placa.
P.S.: Ignorati poll`ul, nu stiu cum sa-l sterg

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.

Varsta minima: 16
Gen: yuri, romance, mister, drama, actiune
Limba: Romana, insa vor fi si fraze in engleza destul de rar
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti




Chapter I: Try to see beyond the imperfections

Ino

"Just gonna stand there
And hear me cry"

Another silent night. The sky was starless. Again I felt so empty and hopeless. Apoi mi-am dat seama ca iar vorbesc in engleza. Mi se mai intampla uneori, dar nu mi se pare nimic anormal. Avand in vedere ca am copilarit in Anglia si mama obisnuia sa imi cante melodii in engleza inainte sa adorm, consider ca e ceva firesc ca uneori sa ma exprim in acea limba frumoasa. Deci cum spuneam, o alta noapte fara stele. Ma indreptam catre camera de hotel. Iubitul meu se tinea cu greu de mine, incercand sa nu cada.
Deja eram scarbita de fiecare noapte de sambata in care mergeam in cluburi doar de dragul lui, caci pe mine nu ma incantau deloc acele locuri. Si mereu el era singurul care se distra si bea pana dimineata. Eu eram doar papusa care sta langa el, zambeste, il saruta. Si nu ar fi fost prea bine pentru mine daca as fi comentat ceva in fata prietenilor sai, deoarece eu as fi fost ce-a care este ranita, nu el. Totusi niciodata nu s-a imbatat ca astazi. Dupa cateva minute am ajuns in camera si l-am ajutat sa se intinda in pat, apoi am fugit in baie. Voiam sa ma simt linistita si in siguranta pentru moment. Mi-am lipit spatele de faianta rece si mi-am privit reflexia in oglinda. Nici macar nu ma mai consider frumoasa. Arat ca orice alta "gagicuta" a unui tip bogat. Sunt inalta, slaba, dar nu scheletica, si am privirea aceea de copil inocent. Dar desi fac tot ce isi doreste, tot nu ma simt apreciata suficient. Nu stiu cate tipe fac dragoste cu concubinii lor de cate ori au acestia chef. Uneori imi vine sa plang cand imi amintes-...
- Barbie, unde esti? spune blondul putin nervos.
- In baie, imi refac machiajul. Vin imediat.
Nici macar nu pot termina de gandit, pentru ca trebuie sa fac ce vrea el. Si urasca atat de mult cand imi spune "Barbie". Bineinteles ca foloseste apelativul asta doar cand se afla in starea de ebrietate. In restul timpului ma striga pe nume. Dar trebuie sa termin cu aiurelile astea si sa ies inainte sa se enerveze. Am deschis usa usor, am pasit timid si-am privit catre pat, nu era acolo. Simteam o respiratie calda in spatele meu si eram sigura ca era el. Nu m-am intors. L-am lasat sa sarute pielea fina a gatului meu si sa isi puna mainile oriunde vroia. O muscatura puternica m-a facut sa scot un geamat micut, apoi blondul m-a intors catre el si m-a aruncat in patul enorm. Acel zambet de pe fata lui idioata nu prevestea nimic bun. Brusc m-am simtit apasat de greutatea corpului sau. Ne priveam unul pe altul, iar eu incercam sa zambesc dragastos. In timp ce imi musca buza de jos imi dadeam seama ca respiratia lui duhnea a alcool, lucru care ii displace oricui. A inceput sa ma sarute pe gat din ce in ce mai sus si cand a ajuns la nivelul urechi mi-a soptit:
- Stii ca daca imi faci o *** imi demonstrezi ca ma iubesti si mai mult, nu?
Stai putin! Ce a zis? Deci dintre toate lucrurile posibile imi spune asta? Cat de nesimtiti pot fi barbatii? Am incercat sa-l imping de pe mine, insa nu am avut nicio sansa. Ma saruta brutal in timp ce eu continuam sa ma zbat. Limba lui se juca haotic in interiorul gurii mele, in timp ce cu o mana imi mangaia o coapsa, iar cu cealalta incerca sa imi dea rochia jos. A deschis putin fermuarul, pana a ajuns la sutien. Saruturile lui au coborat putin mai jos pana au ajuns la sani. Am reusit sa spun un "lasa-ma", pe care l-a auzit. S-a oprit si s-a indepartat putin de mine. S-a asezat pe fotoliul de langa geam. M-a nelinistit atitudinea lui, asa ca m-am ridicat si eu. Cand am ajuns in fata lui l-am intrebat ce are. Blondul mi-a dat o palma, apoi s-a ridic si si-a desfacut cureaua de la pantaloni.
- Acum ti-ai amintit ca si iti place si ma intrebi ce am? spuse foarte sadic.
- Esti prea beat ca sa fi si coerent. Ma dezgusta starea ta.
E oribil, totul. Cum s-a ajuns la asta? Nu e prima noapte in care el vrea sa o facem chiar daca e beat, dar acum ma opreste ceva. Parca nu mai pot sa continui.
- Asculta Barbie, o faci de bunavoie sau te oblig. E alegerea ta.
Cum poate cineva sa fie atat de insensibil cu o fiinta umana? Pur si simplu mi-a zis ca daca nu vreau ma violeaza, fara sa aiba vreo urma de remuscare pe fata.
- Deci? intreaba blondul ridicand o spranceana.
Ce puteam sa fac? Orice as alege tot acolo se ajunge. Am privit adanc in ochii lui de un albastru inconfundabil, sperand ca il fac sa se razgandeasca. Dar nu am reusit nimic. Neincrezatoare imi priveam mainile care desi tremurau, au inceput sa deschida fermuarul rochiei albastre. Ramasa doar in lenjeria intima, m-am simtit stanjenita. Am decis sa stau in pat pana ce inevitabilul moment va veni. Naruto a scapat foarte rapid de haine si a venit langa mine. Mi-a sarutat abdomenul si incetul cu incetul imi inlatura chiloteii. Fara sa fiu atenta la ce se intampla, el a inceput sa linga cu pasiune acea zona intima. M-am prefacut ca gem tare, doar ca sa ii dau satisfactie, speram ca ii va fi suficient. Insa gestul meu doar la excitat mai tare. A cautat rapid in un prezervativ in buzunarul jeansilor ce erau aruncati in pat, l-a pus pe micul sau prieten si a intrat in mine brusc, provocandu-mi o durere destul de mare. Ma simteam ca o curva, pentru ca nu puteam sa gasesc vreo urma de dragoste in gesturile sale.

Am lasat o lacrima sa curga pe obrazul palid, in timp ce imi muscam buza. Acea lacrima a fost urmata de altele, si chiar si de suspine. Naruto a observat asta, insa nu i-a pasat. A continuat sa se joace cu sanii mei in timp ce miscarile lui erau mai rapizi. Fara sa vreau am scapat un "ah" cat mine de mare cand acesta s-a impins mai tare. A zambit putin satisfacut, apoi mi-a spus ca e randul meu sa stau sus. L-am rugat sa ma lase in pace si sa se multumeasca cu atat. S-a enervat putin si din cauza asta partida noastra de sex s-a sfarsit in scurt timp. Blondul ma privea cu dispret si nu intelegeam de ce. Tot eu gresisem?
- Auzi Ino, spune acesta rece, mai bine i-o trageam unui caine handicapat decat sa fac sex cu tine, care ai stat ca o frigida in pat. Unde e tipa aia care ma extenua dupa nici 30 de minute?
S-a ridicat si a plecat la baie ca sa faca un dus. Omul asta e cel mai mare magar din istoria magarilor. Cum a putut sa zica asta? Stie ca am avut probleme cu frigiditatea si pentru mine subiectul asta e foarte delicat. In fine, nu ar avea rost sa ma cert cu el acum. Oricum sunt prea obosita. Cel mai bine ar fi sa dorm si sa rezolv lucrurile dimineata sau cand ma trezesc. Mi-am inchis ochii si am incercat sa adorm, asteptand cu groaza zorii zilei.

***

Dimineata a venit rapid. Razele soarelui patrundeau pe fereastra larg deschisa. Eram imbra tisata de doua maini calde, care ma strangeau cu putere, nevreand sa imi dea drumul. Pe noptiera de langa mine era un biletel alb, pe care erau scrise cuvinte cu rosu. L-am luat si am inceput sa citesc:

"Iubito, ochii tai
Sunt precum stelele pe cer in noaptea senina.

Buzele tale
Sunt precum petalele unui trandafir.

Iar parul si frumusetea sa
Sunt precum un rau curgand la vale.


Imi pare rau pentru cele petrecute aseara. Sa nu mai stai nicioadata cu mine cand sunt beat, caci nu as vrea sa te mai ranesc vreodata.

Cu dragoste,
Al tau Naruto."

______________________________________________________________________________________
In primul rand vreau sa imi cer scuze pentru hentaiul nereusit. As vrea sa mai mentionez ca in curand o sa "intru" in yuri, dar vreau sa am o introducere lenta. Nu va imaginati ca o sa mai dureze mult. Maxim 3 capitole. Multumesc mult pentru ca ati citit. Am corectat, totusi sper ca nu au ramas foarte multe greseli de exprimare sau tastare. Va urez o zi placuta in continuare ^_^.

EDIT Lynn : Ti-am cenzurat cuvintele sa fie ultima data cand mai apar astfel de fraze in fic altfel apar repercursiuni. E chiar dezgustator sa citesti asa ceva.

EDIT Daria: Lynnie, daca tot ai trecut pe aici puteai sa mentionezi si faptul ca nu mai este permisa utilizarea imaginilor pentru personaje, doar daca sunt desenate chiar de autor. Ti le-am sters eu, sa nu se mai intample.

[^Ciresica^]

Hello prăjiturică!
Măi, măi, măi se pare că până la urmă ai deschis un alt fic, fără mine. Unde a rămas vorba noastră că facem un fic de ăsta? Las că te ţin eu minte. În primul rând vreau să îţi spun că e prima oară când citesc un fic de acest gen, adica yuri, şi ar trebui să mă reprofilez. Revenind la capitol, pentru început e destul de ok, îmi place ceea ce ai scris. Sunt curioasă să aflu care cuplul, având în vedere că unul dintre personaje deja l-am aflat. De altfel se vede că ai pus puţin efort, te cunosc îndeajuns să pot spune asta, şi abia aştept să aduci următorul capitol, să vedem cum decurg lucurile şi ce se întâmplă între Ino şi Naruto. Well chuu and gambate!

Cireşică luvz uu!

[*|Dea|*]

In sfarsit un fic yuri. Nu prea am citit multe ficuri din genul acestora si am citit mai mult yaoi. Am vrut sa vad si cum este tipul acesta fiindca am vazut doar anime-uri dar nu am si citit. Povestea mi se pare interesanta, sincer nu am mai vazut un fic cu Ino si Naruto ca prim cuplu dar orice e posibil:) . De abia astept sa vad cu cine va fi Ino si ce se va intampla cu relatia ei cu Naruto. Mie mi se pare un inceput bun si astept next-ul. Spor la scris:)

[hiimera]

Ceau, ceau No Sugar! Cu întârziere ajung aici, voi lăsa critică aşa cum ai dorit.
Am citit pe părţi acest capitol, să fiu sinceră şi începutul îl ştiu de câteva zile, doar că nu am trecut la timp cu o critică.
Am observat că anumite cuvinte mai necenzurate au fost înlocuite de Lynn cu steluţe, în mare mi-am dat seama care erau şi sunt de acord cu ea. Nu spun că nu ai voi să foloseşti cuvinte urâte, dar nici exagerat de urâte, pentru că sună urât şi strică aliura frumoasă de la început.
Încearcă să le mai camuflezi puţin sau să le înlocuieşti cu alte cuvinte care prin subînţeles exprimă acel cuvânt.
Şcena hentai a fost descrisă simplu, nu te-ai cpmplicat şi altele, cu toate că mai mergeau câteva detalii şi era mult mai bine dacă puneai accent pe sunete sau anumite esturi mai "migăloase" făcute de blond sau Ino.
Eu nu înţeleg de ce începutul este în engleză - adică, defapt ai explicat de ce, adică Ino, dar puteai să-l pui înghilimele măcar şi cu italics, de ce? Fiindcă ea se gândea în acel moment, nu povestea pe degajat, să-i spunem acţiunea.
Pe Naruto nu mi-l imaginez aşa de brutal, sincer... dar îmi place cum l-ai conturat, nu chiar atât de bine, dar ok, ai scos câteva trăsături şi totuşi încearcă să pui mai mult accent şi pe protagonişi mai exact pe gesturile lor, gânduri şi altele.
Cum am mai spus, mie mi se pare că nu te-ai complicat cu detaliile, deci nu mai spun nimic.

Îmi place că ai încercat ceva nou - Yuri - rar vezi genul acesta dezvoltat şi scris, deci sper să aduci nextul şi să te ţi de el.

[Diz]

Fic redeschis la cererea autoarei.

[Sawako]

Buna dimineata! Frate, in sfarsit un fic yuri! Cat am asteptat... Sunt noua pe aici si nu prea stiu in ce consta un 'comm' in adevaratul sens al cuvantului, dar imi voi da silinta.
Titlul e in engleza, numele capitolului e in engleza, acele versuri sunt in engleza si pana si primele trei propozitii sunt in engleza. Am repertat intentionat cuvantul 'engleza'. Ok, deci, il scrii in engleza sau in romana? Am vazut destul de multe titluri in engleza pe aici si nu mi se pare corect. Adica ar trebui sa te decizi in ce limba il scrii. Lasand asta, elementele mentionate mai sus sunt in regula, nu mi se pare nimic tras de par sau fortat. In ceea ce priveste continutul pot spune ca e putin dezamagitor. In primul rand capitolul pare mic, in al doilea rand este cam melodramatic si ai accentuat prea mult faptul ca Naruto era beat. Adica ok, am inteles, omul a baut mai mult decat trebuia, nu trebuie sa facem o drama din asta. Biletul scris de el este foarte... nu gasesc un cuvant. Sunt niste cuvinte scrise asa, de forma, ca sa fie acolo. Nu am o parere despre Naruto pana acum deoarece l-ai prezentat doar in ipostaza de betiv notoriu. Ino este ciudata si nehotarata. Ba il iubeste pe Naruto si ar face orice pentru el, ba crede ca nu il mai suporta. Sper ca pe viitor vei contura mai bine parereai ei fata de asa-zisul iubit. Este cam tarziu si am mentionat doar aspectele negative, o sa revin maine cu un edit.
[edit]
Inca un lucru care nu mi-a placut: inceputul, care e prea 'fairytale'. Nu mi se pare potrivit sa incepi cu detalii nesemnificative despre trecutul ei. Puteai sa povestesti asta mai tarziu, parerea mea.
Partile bune? Pai in primul rand e fic yuri, un gen nu foarte intalnit, deci mi se pare ca ai un punct in plus aici. Ai incercat sa descrii in amanunt, desi nu ti-a iesit de fiecare data. Dialogul a fost destul de okay. Cam atat cu parerea mea de incepatoare. Bafta la scrierea urmatorului capitol.

[Ayumi Michaelis]

Stie cineva cum se simte vantul care bate usor? El incearca toata ziua sa faca ceva, insa nu reuseste prea multe. De cateva zile am scris doua pagini la fic, dar din cauza faptului ca laptopul meu a avut cateva probleme, l-am dus la reparat. I-a fost reinstalat windows’ul si a fost sters tot de pe el, printre care si fisierul cu ficuri. Nu vreau sa creada cineva ca imi plang de mila, dar m-am simtit oribil cand am deschis laptopul si am vazut ca nu mai e nimic. Acum trebuie sa incep iar. Nu imi amintesc exact ce am scris si probabil ca acest capitol nu va fi prea bun, dar totusi am sa incerc sa scriu ceva. As mai avea ceva de adaugat. Nu postez atat de tarziu din cauza faptului ca nu am avut inspiratie, sau mi-a fost lene. Am avut probleme cu netul. Stiu ca suna penibil si nu foarte credibil, dar sincer, nu am de ce sa mint.

@^Ciresica^: Multumesc pentru comment Clau^^
@*|Dea|*: Multumesc pt comm, ma bucur ca te-am facut curioasa.
@Nix`: Multumesc mult pentru critica. Am incercat sa tin cont de sfaturile tale^^
@Sawako: Ok, cred ai fost cea mai 'sincera' de pana acum. Sa inteleg ca nu prea ti-a placut. O sa imi dau silinta ca pe viitor sa scot un comm mai dragut de la tine:)).
Imi pare rau ca data trecuta am exagerat cu cuvintele vulgare, am vrut doar sa scot in evidenta caracterul lui Naruto, dar imi dau seama ca nu mi-a prea iesit... Nu o sa se mai repete.
Va urez lectura placuta.

Capitolul 2: Ziua telefonului

Ino

"Ring ding dong,
Ring ding dong,
It rings in my head."

Picaturile de ploaie s-au oprit si norii s-au imprastiat. Ma indreptam cu pasi rapizi spre gara. Vantul ma lovea cu putere in fata si cateva frunze au ajuns in parul meu. Incercand sa le indepartez mi-am amintit de “mica” disputa de dimineata dintre mine si Naruto.

"Dupa ce am citit biletul ala penibil, puieril si lipsit de originalitate m-am dat jos din pat si m-am dus direct la baie. Mi-am privit chipul obosit in oglinda si am observat cearcanele cenusii care parca nu isi aveau locul pe fata mea palida, ce exprima doar frustrare, poate si putina suferinta. Am inceput sa fredonez in gand Fantastic Baby, noua piesa a celor din Big Bang, sperand ca aceasta melodie energica imi va ridica putin moralul si ca voi avea si eu putin chef de viata, insa a fost in zadar. Eram la fel de somnoroasa si plictisita.

Am decis sa fac un dus scurt, deoarece era deja destul de tarziu. Am dat drumul apei fierbinti apoi am intrat in cabina de dus si desi stiam ca o e o mare prostie am mutat apa de la cald la rece si chestia asta chiar m-a trezit. Ochii mei erau foarte deschisi, de parca tocmai bausem un energizant tare inainte de culcare si nu mai puteam sa dorm. Am terminat cu mica baie si am iesit de la dus, apoi mi-am infasurat corpul intr-un prosop alb, pufos. Imi era destul de frig si am vrut sa ma imbrac, dar chiar inainte sa pun mana pe clanta am auzit telefonul lui Naruto sunand. Am ramas intr-o pozitie incomoda, corpul meu fiind aplecat putin iar mana stanga foarte aproape de usa. Intr-un final soneria s-a oprit, semn ca Naruto a raspuns la telefon.

- Alo? Da, da, pot vorbi. De cate ori o sa ma mai intrebi femeie? Face dus, nu ma aude! E in ba-ie, zise Naruto silabisand cuvantul. Baia acolo, eu aici. Nu ma lua pe mine cu “imi pare rau” ca stii ca nu tine. Zi rapid de ce m-ai sunat.

S-a rastit tot timpul asta la cineva si se pare ca aceasta persoana este de sex feminin. Si ce? Poate e mama lui care vrea sa ii spuna ca a fost promovata. Si totusi, pe cine incerc sa pacalesc? Nu a mai vorbit cu mama lui de cateva luni bune. Dar asta nu inseamna ca ma inseala. Poate nici macar nu o stie pe tipa cu care vorbeste, o fi gresit numarul. “Ha, ha” mi-am zis in gand. Sunt cele mai jalnice scuze pe care le-am inventat. Cand eram gata sa ies, am auzit iar vocea putin ragusita a lui Naruto.

-Nu ma intereseaza, intelegi? Nu te cred orice mi-ai spune! Nu are cum sa se intample fiindca sunt mereu atent, asa ca nu imi vorbi mie de o posibila sarcina, caci n-am sa cred. Vai! Se, se intrerupe. Nu te mai au-…

Si i-a inchis apoi a injurat persoana respectiva. Nu voiam sa cred ce tocmai auzisem. Naruto chiar urma sa aiba un copil cu o necunoscuta? Stiu ca ne-am certat de atatea ori si ca nu ne-am inteles mereu asa cum ne-am fi dorit, dar intre noi exista ceva special, nu? Plus ca a zis “posibila sarcina”, deci nu e nimic sigur. Si pana la urma care e problema? Toti gresim, din cand in cand mai calcam stramb si poate era beat cand s-a culcat cu tipa asta. Dar daca sunt convinsa ca nu e atat de rau si ca oricum impreuna trecem peste, atunci de ce plang? De ce ma simt de parca ar fi mai putin dureros sa imi bage cineva un cutit in inima decat sa nu am incredere in blond? Urasc intrebarile retorice, daca oricum sunt facute astfel incat sa nu primesti raspuns, ce rost are sa le mai pui? Cred ca cel mai bine ar fi sa las filozofia in pace si sa imi sterg lacrimile.

Mi-am dat cu putina crema pe fata, apoi cu fond de ten ca sa arat si eu mai uman si am dat un usor contur ochilor cu creionul dermatograf negru. Am luat port-fardul si am iesit din baie. Imi priveam asa-zisul iubit care nu facea altceva decat sa imi analizeze miscarile. Nici macar nu l-am salutat, dar oricum nu e atat de important lucrul asta. Adica atunci cand iubesti o persoana nu mai e nevoie de cuvinte, intelegi din priviri care e nevoia celuilalt. Nu stiu de ce, dar uneori nu simt ca Naruto e acea persoana speciala. Si sentimentul asta e frustrant, ma face sa ma simt neincrezatoare in ceilalti, nesigura pe mine. Vreau sa scap de zarva asta din capul meu, sa fiu linistita si sa nu ma mai indoiesc de ceilalti.

Mi-am strans lucrurile si mi-am cautat hainele de schimb. Le priveam cu neincredere: jeansii scurti gri, bluza verde, mie imi place cum arata, deci o sa risc. Cu grija am privit in jur si sperand ca nu am uitat nimic mi-am incaltat conversii negri. Mi-am pus geanta pe umar si m-am intors catre Naruto. Dandu-mi seama ca nu e atent am tusit putin.

- Am sa plec acum, dar inainte de asta cred ca merit sa stiu si eu cu cine o sa ai un copil.

Si nu credeam ca pot termina fraza asta fara sa ma balbai. Ma simt mandra de mine, este ca si cum propira mea incredere a crescut cu putin. Nici nu am clipit, gandit sau respiat. Am zis rapid, deoarece daca as fi vorbit mai lent m-as fi pierdut si as fi dat-o in bara.

- Poftim? zise blondul, dupa care rase.

- Nu incerca sa negi, am auzit tot! am zis foarte sigura pe mine si putin incapatanata. Si ideea e ca vreau doar sa stiu cine e. Te inteleg, esti barbat, e normal sa gresesti uneori. Nu esti nici primul, nici ultimul care face asta. Vreau doar sa stiu daca o iubesti.

Nu stiu de ce vorbesc asa fals. Nu stiu de ce ma comport atat de ciudat. Vreau sa clarificam lucrurile si sa plec. Dar de fiecare data cand deschid gura si incerc sa nu spun ceva stupid, fac exact pe dos.

- Esti nebuna? Habar n-am despre ce vorbesti.

- Nu inteleg care e problema ta! Ti-am spus ca accept faptul ca o sa ai un copil chiar daca asta inseamna ca m-ai inselat! Te iert, intelegi? De ce nu vrei sa iti asumi responsabilitatea pana la capat si sa fii sincer cu mine? Cer atat de mult?

- Iti spun pentru ultima data: esti dusa! Nu stiu ce ai auzit tu, dar eu iti spun ca pana acum nicio fata nu e gravida din vina mea si nici nu te-am inselat. Ce te-a apucat? Esti in acea perioada a lunii?

Naruto era atat de indignat, deranjat de orice zic. Chiar cred ca trebuie sa ma opresc, dar nu stiu cum sa fac asta. Toata furia mea e ca un glont. Deja am apasat pe tragaci si nu mai pot opri ce urma sa se intample.

- De ce continui sa ma minti? am spus printre lacrimi. Eu te iert! Si daca alegi sa ma parasesti pentru ea o sa inteleg. Dar te rog, nu ma mai minti, doare…

Am strigat atat de tare la el incat simteam ca o sa raman fara glas. Dar cu fiecare cuvant pe care il rosteam intensitatea vocii mele scadea si ma simteam mai neputincioasa. Nici nu cred ca a auzit ultimele cuvinte. A mai zis ceva, insa eu nu l-am auzit deoarece am deschis usa si am plecat cu lacrimi in ochi. Nu sunt o plangacioasa, nu suport fetele care plang din orice, dar asta nu e “orice”. Si ce ma deranjeaza cel mai tare e ca imi pasa poate mai mult decat as vrea sa recunosc."

Mi-am cumparat biletul catre Tokio, apoi am urcat in tren si mi-am cautat un compartiment liber. Nu am gasit niciunul, asa ca am ales sa stau in al doilea compartiment, care era “populat” de o batranica, nepotul acesteia si probabil mama copilului. Ei stateau in partea dreapta, si cum toate cele trei locuri erau ocupate am stat in stanga. M-am asezat, am scos din geanta mp3-ul si am ascultat niste muzica. Prima melodie in playlist-ul meu era Hello - Evanescence, o melodie foarte trista, zic eu. Vocea lui Amy Lee este perfecta, cred. Mereu am lacrimi in ochi cand o ascult. Si nu doar din punct de vedere muzical este perfecta. Trasaturile ei pot fi comparate cu cele ale unui inger. Parul negru ca abanosul, fata alba ca laptele, ochii de un albastru intens si pur, pariez ca poate canta si la harpa. Dar sa lasam asta, suna ciudat sa complimentez o fata. Mi-am prins parul intr-o coada de ponei - cal suna urat - si am pus gluga in cap. Imi place sa par deprimata cand ascult muzica rock, nu stiu de ce, dar ma face sa ma simt bine.

Cineva a intrat si a intrebat daca poate sa stea aici. Am raspuns afirmativ atat eu, cat si celelate persoane. Eu am dat din cap mai exact, fara sa ma uit la persoana respectiva, am putut doar sa imi dau seama ca era o fata. S-a asezat langa mine, insa eu nu am bagat-o in seama deoarece ma simteam atat de obosita si pleoapele mele deveneau din ce in ce mai grele, iar cand melodia era pe sfarsite am adormit.

***

Nu stiu cat timp a trecut de cand am adormit, dar cert e ca sunt treaza acum. La ce noapte am avut as fi dormit mult si bine, insa cineva a deschis geamul si eram inconjurata de prea mult zgomot ca sa pot dormi. Si nici macar muzica nu era de partea mea. Urmatoarea melodie pe care am auzit-o a fost Pink – You and your hand, care are un inceput mai “special”. Sincer, era putin stanjenitor sa ascult o astfel de melodie, cand in jurul meu sunt doar persoane serioase. In scurt timp mi-am dat seama care motivul pentru care toata lumea o auzea. Sunetul venea de la telefonul meu, nu din casti.

- Scuza-ma, poti raspunde la telefon? Melodia ta chiar ma enerveaza.

Cine mai e si tipa asta? Nu ma supara faptul ca o enerveaza muzica mea, deranjant a fost tonul pe care a zis-o. Inteleg ca poate are o zi dificila, dar asta nu e un motiv pentru care ai dreptul sa te rastesti la altii. Nici eu nu am o zi prea buna, insa nu o sa ii vorbesc urat. Mi-am ridicat capul, gata sa ii vad fata si am fost destul de surprinsa. “Trasaturile ei pot fi comparate cu cele ale unui inger. Parul negru ca abanosul, fata alba ca laptele”… Nu, nu e Amy Lee.

- Hinata? am zis eu putin mirita.

Se pare ca eu sunt singura surprinsa. Telefonul s-a oprit, iar eu ma uitam la vechea mea prietena. Era atat de schimbata. Am inceput sa o analizez din cap pana-n picioare. Parul ei era mult mai lung, fata ei mai palida, ochii mai tristi si se pare ca s-a ingrasat destul de mult, poate chiar prea mult. Oare se intampla ceva cu ea? Nu mai suntem in relatii atat de bune incat sa o intreb, dar totusi eu o consider prietena mea si voi afla daca a patit ceva. Telefonul a inceput sa sune din nou. Mi-am indreptat privirea catre el si am putut observa ca apelantul era “M.L.N.”, abreviere de la “my love Naruto”. Cred ca eram beata cand l-am trecut asa pe Naruto in telefon. Bruneta ma privea fix, asteptand ca eu sa fac ceva. Aaaa, da, telefonul. Am vrut sa raspund, chiar am vrut, insa domnisoara bagacioasas de langa mine a luat telefonul si a raspuns.

- Uite ce e, se pare ca Yamanaka nu are chef sa vorbiti acum. Ti-as ramande profund recunoscatoare daca ai suna-o altadata, pentru ca eu nu mai suport tonul ei de apel. M-am facut inteleasa?

Familia de langa noi ne arunca sageti cu privirile, deoarece micutul ala dorea sa doarma, insa nu putea din cauza galagiei facute de mine si bruneta. Asa iti trebuie copil enervant! Nici eu nu am putut sa dorm pentru ca ti-a fost tie cald, nici tu nu ai dreptul sa dormi pentru ca asa vreau eu. Vai cat urasc copiii, i-as tortura toata ziua. Deja imi imaginam cu as putea sa ii chinui si un zambet malefic imi aparu pe fata, dar nu a tinut pentru mult timp.

- Hina? Tu, tu esti? a spus blondul foarte agitat.

Bruneta a scapat telefonul. In mintea mea totul se desfasura lent. Telefonul cadea cu incetinitorul, parca nu mai atingea o data podeaua. De ce trebuie ca acest moment sa dureze o vesnicie? Poate, poate sunt intr-un film, sigur asta e. Asta e un moment tensionat in care eu, eroina prinicipala, ma enervez la culme si ca totul sa fie bine timpul trece greu. Si cand te gandesti ca toata viata am fost star de cinema si abia acum mi-am dat seama. Ei bine, multumesc Hinata! Fara tine nu as fi stiut niciodata. Drept multumire am sa iti dau un autograf inainte sa cobori. Bineinteles ca nu e foarte valoros acum, dar in viitor imi vei multumi. Zgomotul facut de impactul telefonului cu podeaua m-a adus cu picioarele pe pamant. Am ridicat micul aparat si l-am dus la piept, ca si cum ar fi ceva pretios, la care chiar tin.

***

Trenul urma sa ajunga in statie in 2 minute. Mi-am pus geanta pe umar, apoi am privit in jur ca sa fiu sigura ca nu am uitat nimic. Am bagat telefonul in buzunarul pantalonilor. Apoi m-am uitat la Hinata. Nu vreau sa ma cert cu ea deoarece nu imi face placere sa am dispute cu altii, insa nu e tocmai politicos sa umblii pe telefonul altcuiva.

- Data viitoare cand vrei sa vorbesti cu iubitul meu suna-l tu, nu-mi folosi telefonul.

Astea fiind spuse am plecat. Nici macar nu a avut sens ce i-am spus. Naruto a sunat si ea doar a raspuns, nu e ca si cum si-ar fi dorit sa vorbeasca cu el. In fine, nu-mi mai pasa de ce zic. Asta e “dimineata telefonului” sau ce? Doar despre el am vorbit si din pacate trebuie sa il folosesc si acum. Am format numarul de care aveam nevoie si am asteptat sa raspunda.

- Honey, cat ma bucur ca ai sunat! Ai ajuns? s puse persoana de la capatul celalalt.

- Da scumpule, am ajuns. Sper ca vii sa ma iei. Doar nu o sa ma lasi sa merg pe jos.

- Vai, cum sa o las pe prajiturica mea sa faca efortul asta dupa atatea ore ingrozitoare de mers cu trenul. Plec chiar acum scumpo.
Daca nu ajunge in 3 minute, ne suparam rau.
________________________________________________________________
Heeey! Nu stiu daca e prea lung capitolul sau nu. Eu am scris pana mi-am terminat idea. Nu stiu daca vi se pare ca ati aflat multe lucruri. Eu m-am straduit. De corectat l-am corectat, acum nu stiu daca mai sunt greseli sau nu. Inca ceva, sper ca nimeni nu se asteapta ca Ino sa se indragosteasca brusc si fara motiv de o fata. Eu vreau sa surprind momentele in care a fost dezamagita de barbati si motivul pentru care ea alege sa isi gaseasca jumatatea intr-o alta fata. Sper ca v-a placut.

[^Ciresica^]

Hello Praji
Ma bucur tare mult sa vad ca ai adus nextu', chiar ma gandeam daca o sa mai continui ficu asta. Capitolul e destul de lung deci nu ai de ce sa te plangi Laugh
M-ai lasat tu in suspans data trecuta, dar acum e si mai si. Cine mai e si tipu` ala care o astepta? Naruto e un nesimtit mare de tot, si Hinata la fel. Nu pot sa cred ca tocmai ea a putut sa faca asta unei prietene.
Un next foarte interesant si foarte picant, dar presimt ca urmatoru' va fi si mai si Laugh asa ca il astept nerabdatoare. Spor la scris si inspiratie!

[Ayumi Michaelis]

Buna, scuze ca postez atat de tarziu, dar fiind si vacanta mi-a fost cam lene. Vreau sa imi cer scuze pentru dialogul in exces, dar nu prea am avut cum sa il evit. Oricum aveam doar replici in cap:)). Lectura placuta:*! Imi cer scuze pentru ca numele capitolului e in engleza, dar in romana suna chiar ciudat. Am incercat sa fac un capitol putin mai comic, au cam fost prea dramatice pana acum, deci sa-mi spuneti daca am simtu’ umorului sau nu:)).

Chapter 3: Blind date
Ino
~part one~

- E timpul sa te trezesti. Am o surpriza pentru tine.
Deja era dimineata? Nu voiam sa ma dau jos din pat. Dar totusi, ce naiba miroase atat de bine? Am scos capul de sub plapuma moale si am privit buimaca in jur. Privelistea nu era atat de socanta, dar pe mine m-a surprins. Bunul meu prieten a facut cel mai bun lucru posibil in dimineata asta: mi-a adus micul dejun la pat. Vai, ce fetisoara am facut. Mi-am ridicat putin sprancenele si am rostit un “aw” atat de sincer, daca pot spune asta. M-am asezat mai comod in pat si am inceput sa mananc. Nu era cine stie ce, doar paine prajita cu unt, dulceata si ceai de fructe de padure – favoritul meu. Dar fiind prima oara cand cineva face asta pentru mine, eram foarte fericita. Atat de fericita incat nici macat nu am multumit. Dandu-mi seama de nesimtirea de care dadeam dovada, mi-am ridicat privirea, gata sa spun cel mai frumos si dulce multumesc din lume, dar era sa ma innec cu ceaiul. Brunetul de langa mine era imbracat la patru ace. Pantaloni si vesta de stofa neagra, o camasa de un alb imaculat si o cravat de aceeasi culoare cu vesta.
- Ce e cu hainele astea? spun eu, aproape tipand.
- Imi era prea cald pentru sacou. Oh, nu arat bine? Stii, pentru o fata atat de draguta, uneori chiar ranesti sentimentele celorlalti, spune acesta aproape suspinand. Am muncit toata dimineata sa arat ca Sebastian si tu, ticaloasa mica, ma superi cu cuvintele tale. Si doar stii cat de sensibil sunt.
O Doamne, dar peste ce “diva” suparata am dat in dimineata asta. Uneori imi vine sa il omor, stiu ca se prosteste si el stie ca ma enerveaza, dar nu o sa inceteze cu micutul sau joc actoricesc.
- Cine e Sebastian? Ce naiba, faci cosplay?
- Cine e Sebastian? Fiinta ignoranta, scursura a societatii, fara suparare Ino, dar nu esti blonda fara motiv. Tu nu ai vazut celebrul film Kuroshitsuji? Unde frumosul, inteligentul, manieratul si nu in ultimul rand, talentatul Sebastian Michaelis joaca rolul unui majordom – demon, al naibii de bun. De cand am vazut filmul m-am schimbat radical, spuse acesta topaind prin camera.
Radical pe naiba. Nu stiu cand a vazut el filmul, dar ieri era perfect normal. Fara tinute ciudate, vorbit pompos, sau mic dejun la pat. Omul asta e la fel de schimabtor ca si vremea, dar viata ar fi chiar plictisitoare fara el.
- Esti dus, zic eu, ignorand comentariul despre culoarea parului. Iar ai fantezii cu baietii?
- Te rog, Sebby e un barbat adevarat. Oricum nu inteleg ce poti vedea la o femeie, cand un barbat are tot ce iti trebuie. Barbatii sunt binefacuti, inalti, sebsibili, rafinati, sarmanti…
Era atat de sigur de ce zice si cred ca ar fi continuat mult si bine daca nu il intrerupeam eu.
- Noi avem sani. Acum fi un majordom bun, sau ce esti tu si fa patul.
Ar fi vrut sa mai zica ceva, dar si-a dat seama ca am dreptate. Am vrut sa ma dau jos din pat, dar mai intai am verificat un lucru important si anume daca am haine pe mine. Este atat de placut si relaxant sa dormi fara pijamale, incat am inceput sa fac asta foarte des. Dar hai sa fiu eu aia normal in dimineata asta si sa am grija cum ma plimb pe aici. Deci da, sunt dezbracata. M-am uitat frumos la brunet si i-am spus sa iasa afara din motive evidente.
- Dar scumpul meu ingeras, dupa noapte trecuta inca te mai rusinezi in fata mea? Corpurile noastre devenisera unul singur, mainile mele se plimbau parul tau auriu si matasos ravasit pe perna moale, gemetele tale suave imi mangaiau urechile, iar sanii tai fermi, oh, sanii tai… Crezi ca pot uita acele momente? Crezi ca pot sterge totul cu buretele? Ei bine, nu. Poate a fost o simpla noapte pentru tine, dar eu nu o voi uita vreodata.
- Doamne, Sai, termina! Daca te aude cineva chiar te crede! Iesi in secunda asta pana nu arunc cu ceva in tine!
- Mai glumesc si eu, nu trebuie sa fii atat de rea.
Bine ca si-a revenit. Cat a putut sa ma enerveze. Doar stie ca am si alte probleme, nu inteleg de ce face misto. Glumele lui sunt bune de obicei, insa dimineata nu am niciun chef.

M-am dat jos din patul dubios de confortabil, mi-am ales in fuga niste haine, apoi am mers la baie. Nu aveam chef de nimic. M-am spalat pe fata, apoi pe dinti, cu viteza extraordinara. Orice melc m-ar invidia. Am dat de cateva ori cu pieptanul prin par, dar nu cred ca ala se poate numi pieptanat. Nu in ultimul rand am “consultat” cantarul. Doar 55 de kilograme la 1,72. Ar trebui sa mai am cel putin 5 kilograme. Dar de ce ma plang? Arat bine, nu? Chiar m-a umflat rasul la aceasta afirmatie. “Arat bine”, de asta m-a inselat Naruto. In fine, ca o relicva, m-am tarat pana in bucatarie, unde Sai ma astepta cu cafeaua. Eu inca mai cascam si eram foarte adormita. Hmm, telefonul, unde mi-e telefonul?
- Aici e, ai primit doua apeluri Naruto. Pe primul l-am respins, dar a doua oara i-am rapuns si i-am zis ca dormi. A cam marait el, dar pana la urma a zis ca te suna mai tarziu.
Si astfel s-a lasat linistea. Ieri, dupa ce Sai a venit sa ma ia din gara, i-am povestit tot ce s-a intamplat. El mi-a spus ca poate e o coincidenta, poate Naruto era doar surprins ca a raspuns Hinata si nu eu. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta, oricum nu stiu ce sa mai cred. Cand ma voi simti pregatita am sa-l sun pe blond, poate chiar o sa ne intalnim si o sa ii dau o sansa sa imi explice totul. Insa pana va veni acel moment vreau sa continui sa ma bucur de viata si de Sai. Nu trebuie sa stau in pat toata ziua si sa plang. Da’ chiar, cat e ceasul?
- M-ai lasat sa dorm pana la 12? am zis foarte furioasa.
- Uite Ino, am familie, prieteni, mai nou si o iubita, nu pot risca sa pierd totul. Daca te-as fi trezit acum eram mort.
Am zis si eu “ha ha” si l-am lasat in pace.

______________________________________________________________
Imi cer scuze pentru capitolul scurt, dar nu stiu cand o sa mai am timp sa scriu, asa ca postez doar ce am momentan.

[Ayumi Michaelis]

Capitolul IV: Chalk outline
Sakura
“You keep coming back to the scene of the crime
But the dead can't speak and there's nothing left to say anyway”

“Sa imi petrec timpul cu tine nu parea o idee proasta, de fapt m-am distrat, chiar daca a fost pentru putin timp. A fost amuzant sa fiu indragostita de tine pentru o vreme. Totusi, daca nu te-as fi intalnit nu m-as fi aflat acum in aceasta situatie. Poate si tu ai fi altundeva acum.”
Ganduri aparent banale. Ce sa se fi intamplat? Doua persoane din orase diferite s-au intalnit, s-au indragostit, dar acum unul dintre ei a trebuit sa plece si celalalt ramane cu inima franta? Nu chiar. De unde sa incep?
Sunt in fata sectiei de politie. Piciorele imi tremura mai mult de frica decat de frig. Vantul bate si el imprastiind frunzele peste tot. Pe langa mine trec oameni grabiti, fericiti sau tristi, dar nu panicati ca mine. De fapt nici nu stiu de ce ma tem, nu am facut nimic rau ca sa ma aflu aici. Doamne, de ce ar crede cineva ca eu as comite crime sau jafuri? Peste cateva luni e Craciunul, trebuie sa fiu buna si ingaduitoare ca sa primesc cadou de la Mosu’. Ce amuzanta sunt, chiar am suras pentru un moment. Sa revenim. Cum am ajuns aici? Nimic special. De dimineata am primit un telefon de la sectie. Mi-a vorbit un barbat cu o voce groasa si patrunzatoare care ma speriase putin. Dupa ce mi-a spus tot ce trebuia sa stiu mi-a inchis telefonul in nas, m-am imbracat rapid, am luat un taxi si uite-ma aici. Nu e ca si cum nu ma asteptam sa fiu sunata. Stiam ca ceva s-a intamplat si ca trebuia sa dau si eu socoteala, dar nu ma asteptam sa fiu contactata atat de rapid. De fapt ce zic eu aici? E vorba de o crima, normal ca se lucreaza rapid. Mi-am facut curaj si am inaintat catre cladirea impunatoare. Cu o mica ezitare am deschis usa. O multime de politisti agitati se plimbau din stanga in dreapta. Eu priveam confuza in jur, nu stiam unde ar trebui sa merg sau cu cine ar trebui sa vorbesc mai exact. Observand cat de pierduta sunt, un tip inalt, a venit langa mine, gata sa imi ofere ajutorul.
- Haruno, nu-i asa? Pe aici.
L-am urmat imediat. Facea pasi mari si grabiti, isi mai saluta din cand in cand colegii. Nici o secunda nu s-a uitat la mine. Ma cam supara frumuselul asta, dar nu-i nimic, oricum nu e genul meu. In capatul holului pe care ne aflam era o usa impunatoare. Brunetul a apasat pe clanta si a deschis usa cu forta.
- Aici erai Sasuke. A intervenit o problema, sefu’ nu se mai poate ocupa de cazul asta, a aparut ceva mai important care este de competenta lui. A spus ca se bazeaza pe tine.
Blonda i-a dat frateste o palma pe spate in semn de “imi pare rau pentru tine” si a parasit camera. Brunetul si-a pus mainile in cap, s-a invartit putin prin camera si intrun sfasit s-a asezat pe un scaun. In camera erau mai multe persoane, rude sau cunostinte apropiate ale victimei. Ce prost ma simt, cum pot sa o numesc pur si simplu “victima”? De ce vorbesc de ea de parca nu o cunosc sau mai bine zis de parca nu am cunoscut-o? M-am asezat si eu pe scaun si am inceput sa tremur. Abia o cunoscusem, de ce a trebuit sa se intample asta? Am inceput sa respir mai greu si sa plang. Poate ca exageram, pana la urma nici nu ne stiam de mult timp, dar adevarul era ca ma afectase destul de tare pierderea ei. Toti ceilalti din camera erau tristi si cred ca eu nu ii ajutam deloc cu starea mea. Brunetul care ma adusese panai aici s-a ridicat in picioare, si-a dres voce si punandu-si mainile pe birou a inceput sa vorbeasca.
- Bine oameni buni, cred ca stiti cu toti de ce suntem aici. Eu sunt Sasuke Uchiha si ma voi ocupa de caz. Am fost nevoit sa va chem pe toti astazi deoarece trecem printr-o perioada mai grea si nu avem foarte mult timp la dispozitie. Este toata lumea prezenta? spuse brunetul pe un ton calm, dupa care lua o foaie si un pix. Sa vedem, Haruno Sakura – cu tine m-am intanit deja, Hyuuga Hinata, Uzumaki Naruto, Ruto Sai si Akasuna Sasori. Sunteti toti, da?
Toti am aprobat. Mi-am putut da seama doar ca tipa bruneta de langa blondul cu par tepos este Hinata Hyuuga, deoarece era singura fata. Nu ii cunosteam pe ceilalti si nu stiam ce lagaturi au ei cu Ino. Stiam doar ca sunt la fel de indurerati ca si mine si ca vor spune tot ce stiu. Oare vreunul dintre ei era suspect? Dintre toti cel mai dubios pare blondul. Dar nu e treaba mea sa aflu faptasul. As vrea doar sa stiu de ce cineva ar face asta si de ce tocmai ei? Deveneam din ce in ce mai nelinistita, abia asteptam sa aflu ce au de spus ceilalti. Voiam sa stiu multe lucruri si despre ei, sa imi pot sa seama ce fel de persoane sunt prietenii lui Ino. Poate dupa “discutia” de astazi voi afla mai multe lucruri despre ea.
- Sa incepem. Domnisoara Hyuuga, cand si unde ati vazut-o ultima data pe victima? Se comporta ciudat? Ce relatie aveati cu ea?
Dupa cum ma asteptam Bruneta s-a uitat la domnul Uchiha cu ochii plini de lacrimi. Nu se prea simtea in stare sa vorbeasca, dar blondul de langa, care o tinea de mana, a incurajat-o sa vorbeasca. A vrut chiar sa se ridice si in picioare, dar “detectivul” i-a facut semn sa stea jos. Cu o voce ragusita bruneta a inceput sa vorbeasca.
- M-am intalnit cu Ino acum doua zile in tren. Amandoua ne intorceam din Osaka. Nu am vorbit de prima data cu ea deoarece nu o recunoscusem. Am discutat foarte putin, m-a intrebat doar ce fac si alte lucruri banale, apoi a dormit pana cand am ajuns in Tokio. Cand s-a trezit si-a strans repede lucrurile si a plecat fara sa spuna prea multe. Ino este, adica a fost doar o veche prietena. Nu ne mai vorbisem de mult.
Brunetul rasfoia niste foi, in timp ce statea pe scaunul de la birou. Nu parea prea impresionat de spusele Hinatei. Uitandu-se cu atentie la o a doua pagina a devenit putin suspicios.
- Pe fisa dumneavoastra scrie ca Osaka este orasul de domiciliu. Cu ce treaba ati mers in Tokio?
Blondul deveni nelinistit la auzirea intrebarii, bruneta isi lasa ochii in pamant si parea sa fie foarte rusinata de ce urma sa spuna. Aparent, cred ca toata lumea stia despre ce e vorba, mai putin eu si domnul Uchiha.
- Am venit aici pentru un avort.
Deci cum spuneam, toti era deja obisnuiti cu ideea asta, mai putin eu. Ma intreb, tatal copilului este aici?
- Suficient, multumesc. Domnule Uzumaki, am inteles ca sunteti iubitul raposatei domnisoare Yamanaka. Trebuie sa raspundeti la aceleasi intrebari ca si domnisoara Hyuuga.
Blondul nu prea dorea sa coopereze. Nici macar nu s-a uitat la noi. A spus rapid ca s-au vazut tot acum doua zile, ca s-au certat si ea a plecat plangand. Domnul politist a intrebat care a fost cauza certii si cine a inceput-o. Blondul i-a explicat ca Ino devenise paranoica si geloasa din cauza unui telefon pe care el il primise. A incercat sa ii explice ca intelege gresit, dar nu a vrut sa il asculte. Vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca a lasat-o sa plece, fiind sigur ca va avea ocazia sa vorbeasca cu ea a doua zi. Total nemultumit de atitudinea lui Uzumaki, brunetul a trecut la urmatorul personaj de pe lista: Ruto Sai – actor, comediant, gazda a showului “I’m more popular than you”si nu in cele din urma cel mai bun prieten al lui Ino. Blonda imi povestise cate ceva despre el in putinul timp petrecut impreuna. Inalt, slab, palid si brunet. Avea pielea atat de alba in cat ai putea jura ca e vampir. Ochii lui erau rosi de la plans, avea cearcane adanci si tremura.
- Am vorbit cu Ino ieri, eu sunt ultimul care a vazut-o in viata. Acum doua zile am fost sa o iau de la gara, dupa care am ajuns acasa, noi doi locuiam impreuna. Mi-a povestit despre cele intamplate cu Naruto. Ma simteam vinovat pentru ca nu stiam cu ce sa o ajut, asa ca m-am gandit sa ii aranjez a doua zi - adica ieri - o intalnire cu Sasori, spuse Sai aratand catre roscatul care statea langa el. Nu era genul ala de intalnire amoroasa, am vrut doar sa ii dau ocazia de a se mai intalni si cu alticineva. Nu il stia prea bine pe Sasori si eram sigur ca daca iese cu el se va distra si va uita de problema cu Naruto. Dar cand s-a intors mi-a spus ca pana la urma si-a petrecut timpul cu o fata pe care nici macar nu o stia, ca nu s-a mai intalnit deloc cu Sasori. Am fost surprins, Ino nu era genul de persoana atat de sociabila. S-a comportat cam ciudat, habar n-aveam ce se intampla cu ea. Apoi am vazut un film si am mai vorbit putin. Brusc mi-a spus ca merge la magazin sa cumpere ciocolata. I-am spus ca merg ea, pentru ca se intunecase si era mai sigur asa, dar a insistat sa mearga singura. Ciocolata nici macar nu era favorita ei, mi se parea foarte ciudat, dar am lasat-o sa plece. Magazinul nu era deloc departe, asa ca am inceput sa imi fac griji cand am vazut ca nu mai apare. Am sunat-o , dar isi lasase telefonul in camera. Mi-am spus ca sunt paranoic, am zis ca poate s-a intalnit cu o prietena, dar am ramas nelinistit in continuare. La scurt timp dupa am auzit sirenele de ambulanta si politie. In acele momente am crezut ca o sa mor. Daca prietenelei mele i se intaplase ceva? Am iesit sa vad ce se intampla. Temerile mi-au fost adeverite. Un politist era langa corpul lui Ino, trasand un contur de creta. Am cazut in genunchi langa banca ce era apropierea celor doi. Ce naiba se intamplase? De ce statea Ino pe jos? De ce era sange in jurul ei? De ce o lasasem sa plece singura? “E doar vina mea”, am continuat sa imi spun in gand in timp ce plangeam.
Ce simt chiar acum? Durere. Omul asta m-a facut sa plang in hohote. Nu am auzit tot ce a zic, dar dezamagirea din glasul lui, tristetea cu care povestea … Daca prietenei mele cele mai bune i s-ar fi intamplat asta nu stiu ce as fi facut, in orice caz nu as fi fost in stare sa povestesc tot. Sasuke l-a interupt cu nesimtire pe Sai, care incepuse sa planga. A spus ca nu mai e nevoie sa-l interogheze si pe Sasori, asa ca a trecut la mine. Cand l-am auzit rostindu-mi numele mi-am ridicat capul de parca tocmai m-as fi trezit. Povestea lui Sai chiar ma rupsese de realitate. Nu puteam vorbi, de fapt nu voiam sa vorbesc, dar mi-am dat seama ca e nevoie de cooperarea tuturor ca ancheta sa decurga cat mai bine.
- Deci Sakura Haruno, tu esti ultima. Cum ai intalnit-o pe Ino Yamanaka?
Cum am intalnit-o pe Ino? As fi vrut sa aceasta intrebare sa imi fie pusa de altcineva, intr-o altfel de situatie. As fi raspuns foarte fericita. Le-as fi spus ca ne-am intalnit intamplator si ca a fost dragoste la prima vedere. Dar oare ei stiau despre aceasta latura a lui Ino? Stiau ca poate ea este ca mine? Avand in vedere ca iubitul ei este aici pot spune clar si raspicat ca nu. Deci trebuie sa povestesc totul, mai putin partea in care ne-am sarutat. Am tras aer in piept si am inceput sa vorbesc.
- Ne-am intalnit langa o librarie ieri. Eu ieseam de acolo cu cea mai recenta carte a Agathei Christie, “Ucigasul ABC”, cand ea a dat peste mine. M-a ajutat sa ma ridic, si-a cerut mii de scuze, apoi a ridicat cartea de pe jos. I-a analizat coperta neagra si a inceput sa rada. Mi-a spus ca si ea citise cartea aia cu cateva zile in urma, fusese un cadou de la mama ei. Mi-a spus ca am gusturi bune in ceea ce priveste cartile. A insistat sa mergem undeva sa bem o cafea deoarece se simtea prost de cele intamplat. Mi-am zis ok, de ce nu si am mers impreuna cu Ino la o cafenea din apropiere. Eu mi-am luat cafea, insa ea a preferat un ceai. Am stat de vorba cateva ore bune, in care am povestit diverse lucruri legate de copilarie, liceu, primul loc de munca. A fost foarte distractiv. Mi-a vorbit mult despre Sai si mama ei, spunandu-mi cat de importante sunt aceste persoane pentru ea. Dupa asta a primit un telefon, s-a scuzat si mi-a spus ca trebuie sa plece. De fapt eu sunt cea care trebuia sa isi ceara scuze pentru ca o retinusem destul de mult. Nu am vrut sa ii cer numarul de telefon, pentru ca nu voiam sa ma considere vreo ciudata sau ceva, dar ramasese vorba ca ne vom intalni astazi in fata librariei.
Sasuke analiza cu grjia cele spuse. Oare gasise ceva in neregula la ce spusesem eu? E adevarat ca mai ezitam, deoarece incearcam sa sar peste partile mai intime. Eu i-am povestit lui Ino si despre prima mea prietena, confuzia prin care am trecut, cat mi-a luat sa accept lucrurile asa cum sunt, poate am spus prea multe la o prima “intalnire”. Atmosfera din camera devenea mai ciudata. Sasuke ne-a spus ca putem pleca, dar vom fi chemati din nou cat mai curand. Aveam o presimtire proasta. Am parasit toti incaperea. Eu ma uitam atentie la fiecare prieten al lui Ino. Dintre toti, nu imi place deloc fata blondului. Ma facea sa ma simt in pericol.

Cam atat pentru azi. Am inventat numele de faimilie ale lui Sai si Sasori, pentru ca nici in manga nici in anime nu au unul. You know that Sai was a member of The Root care in japoneza sa traduce “Ruto”. Probabil am si ceva greseli pentru ca nu l-am corectat cu atentie. Sper ca v-a placut.