[Yaoi] Dragoste incatusata

[Allison]

Scuze de intarziere, everyone :D Am fost destul de aglomerata cu scoala pana acum... O sa ma gandesc la o zi in care sa postez saptamanal cate un capitol, dar deocamdata inca am foarte multe lucruri de rezolvat pana la terminarea scolii. O sa ma straduiesc sa strecor si next-urile printre proiectele la chimie si fizica, totusi :)) no worries.
Asa... si acum, continuarea...

Chapter Four
Chris’ POV

Dupa intalnirea mea cu Sebastian, nici o masa care a urmat nu a mai fost la fel de placuta ca pana atunci pentru niciunul dintre detinuti. Sebastian, care inainte nu era de zarit pe nicaieri prin cantina, acum isi facea aparitia in mod regulat. Si nu la mesele corpului A, de la 12, ci la mesele corpului... meu.
Intreaga atmosfera din cantina era cu totul alta cu el acolo, asta era clar. Toata lumea era mult mai incordata, mult mai atenta la tot ce se petrecea in jur si, desi majoritatea incercau sa fie discreti aruncand priviri din coltul ochilor, toata lumea era cu ochii pe brunet. Acesta statea la masa cea mai izolata, impreuna cu mai multi barbati ce faceau parte din grupul sau. Nu ii mai vazusem nici pe ei in primele saptamani in care frecventasem cantina, deci puteam presupune fara sa gresesc prea mult ca mai toti erau si ei din corpul A. Singurul chip cunoscut de la masa brunetului ramanea Cameron, prietenul cu chip angelic al lui Ryan, care parea sa fie prietenul intim al lui Sebastian, caci nu de putine ori i-am surprins sarutandu-se patimas in timpul meselor.
In mod normal, ca barbat, m-as fi simtit jignit, poate chiar scarbit. Dar avand in vedere ca eram intr-o inchisoare plina de barbati, auzisem povesti de la Ryan despre acest subiect si chiar aveam de-a face cu unii dintre cei mai atragatori indivizi pe care ii vazusem vreodata, scena ma lasa rece. Ba chiar mi se parea normal.
Ryan avea alta parere totusi, caci intregul spectacol il infuria la culme. Manca cat putea de repede ca sa iasa mai repede din cantina si era hotarat sa nu se uite nici o clipa in acea directie. Parea ranit de ce se petrecea, probabil din cauza lui Cameron, de care aratase din prima zi ca ar fi apropiat. Nu am intrebat niciodata care e povestea lor, dar sincer, se comporta ca un las si pe langa asta, nu ma lasa nici pe mine sa mananc linistit.
Intr-o zi insa, se mai produse un eveniment alarmant. Ryan nu mai rezistase sa il vada pe Cam sarutat pe tot corpul de Sebastian si ma zori sa-mi duc tava si sa ma alatur lui si lui Brad mai repede ca sa ne intoarcem in celule. Nu era cazul sa il enervez, asa ca am facut cum mi s-a zis. De obicei, sunt mai orgolios, pun intrebari. Dar acum am zis sa fiu mai intelept. Ryan parea gata sa ia la bataie pe primul care i-ar fi iesit in cale astazi.
M-am ridicat de la masa si m-am dus sa imi duc tava. Sebastian probabil ca-mi intui intentia pentru ca in clipa urmatoare era la dreapta mea, blocandu-mi calea. Am pus tava si am dat sa il evit fara sa scot vreun cuvant, dar imi bloca din nou calea. Ridica dintr-o spranceana, zambind amuzat si astepta sa vada ce fac.
-Ce vrei? fac eu, agasat.
-Eu? incepu el sa rada. Nimic.
Am asteptat sa mai zica ceva, dar nu parea ca o va face, asa ca am mai incercat odata sa trec de el, fara succes.
-Da-te.
-Nu.
Am mai incercat odata, dar de data asta nu numai ca imi bloca calea dar ma mai si impinse in peretele de langa mine. Infuriat, am dat sa-l imping si eu, dar m-a prins imediat de incheieturile mainilor, lipindu-ma tot mai mult de perete. Am stat asa cateva secunde, eu respirand greu, uitandu-ne unul in ochii celuilalt. Privirea aia ingamfata de pe fata lui ma facea sa imi doresc din tot sufletul sa-i trag un pumn, dar era clar ca era mai puternic ca mine.
-Ah. Ai o zgarietura mica aici, observa el imediat, prinzandu-mi incheieturile cu o mana pentru a-si trece degetele celeilalte maini peste buza mea ranita. Se mai vindecase, dar nu complet, asa ca era vizibila.
Eram inca prea socat de ceea ce se petrecea ca sa mai am timp sa il opresc cand se apleca inspre mine. Din fericire, cu cativa milimetri inainte ca buzele noastre sa se atinga, cineva il trase de pe mine cu toata puterea. Ryan.
Avea ochii innebuniti si desi se vedea ca se lupta cu tot ce avea sa se controleze, abia reusea. Sebastian nu era impresionat insa. Rase amuzat de situatie si facu un pas in spate, mai departe de mine. Eu, frecandu-mi incheieturile, m-am apropiat de Ryan.
-Esti bine? imi sopti el.
Am dat din cap ca da.
-Sebastian! Daca te mai apropii de el... iti jur, daca te apropii numai...
-Ce-o sa faci?! il intrerupse imediat Sebastian, entuziasmat. Ce-o sa faci, Jennings?! Continua el sa il provoace.
Ryan isi inclesta pumnii, fiindu-i tot mai greu sa se abtina sa nu sara la bataie. Restul detinutilor deja se adunasera in cerc in jurul nostru, privindu-ne intrigati, probabil doritori de actiune. Ma miram cum de nu interveneau gardienii. Probabil ca nu puteau sa o faca din cauza lui Sebastian...
-O sa te omor, asta o sa fac! racni Ryan intr-un final, innebunit.
Sebastian incepu sa rada din nou. Se indrepta spre masa de oameni din jurul nostru si smuci pe cineva de acolo, desprinzandu-l din multime. Cameron. Il prinse brutal de par si il aduse in mijloc, in fata lui Ryan. Vazandu-l pe blond scrasnind de durere in fata lui, puterile lui Ryan parura sa se scurga din el.
-Asa cum ai zis ca ma omori si acum doi ani?! ii arunca batjocoritor Sebastian. Si uite cu ce m-am ales de atunci!
Incepu sa rada din nou, tragand mai tare de parul lui Cam, care nu scoase nici un sunet insa, stiind ca asta l-ar rani mai mult pe Ryan. Brunetul se intoarse cu spatele la Sebastian, ascunzandu-si chipul indurerat cu o mana si tragandu-ma repede dupa el. Se grabea sa plece din cantina... Nu mai era nimic ce-ar mai fi putut face, deja facuse destule. In urma noastra, o avalansa de injuraturi si rasete batjocoritoare se dezlantui, dar niciunul dintre ele nu il atinse pe Ryan, care continua sa mearga, protejandu-ma si pe mine in acelasi timp, spre iesire.
Vocea lui Sebastian reusi sa se faca auzita peste vocile detinutilor insa.
-Poate o sa ma aleg si anul asta cu ceva frumos, ce zici, Jennings?
Cuvintele lui fura imediat sustinute de un val de rasete si urale, la care se adauga propriul ras plin de aroganta.

Sebastian's POV

Am lovit cu pumnul peretele celulei, lasand o injuratura sa imi scape printre buze. Cameron, care statea linistit in patul lui, tresari speriat si se ridica repede sa ma ajute. Probabil credea ca eram ranit. Am pufnit. Cine naiba sa ma raneasca pe mine? Trebuia sa fie nebun numai sa aiba impresia ca ma poate atinge. 
-Hai, gata! Lasa-ma! tip eu la el, enervat, impingandu-l cu toata puterea de langa mine. 
Se dezechilibreaza si cade. Tipic. Ii arunc o privire exasperata, dar ca de obicei, imi schimb repede atitudinea cand ii vad ochii inlacrimati si expresia ranita a fetei. Oftand, il ajut sa se ridice de pe jos si in loc de niste scuze umilitoare, il sarut repede pe gura si-l trag in bratele mele.
-Sunt bine, zice el, iar eu zambesc trist. 
Stam imbratisati cateva minute, cat ma linistesc eu. Daca n-ar avea asa putere asupra mea piticania asta blonda, i-as da imediat un sut inapoi la adevaratul ei stapan, Jennings. Nu tineam la Cam, dar aveam nevoie de el. Si de asta nu aveam de gand sa il dau inapoi, oricat m-ar calca pe coada nervii lui Ryan, care nu s-au domolit nici dupa 2 ani de zile. Intr-un fel, e admirabil ca inca tinea atat de mult la micutul asta dupa atata vreme, dar era oricum foarte enervant.
Si cred ca nici Cam nu putea sa plece de langa mine acum. Ma scoate din sarite pana si sa gandesc asta, dar blondului ii e clar mila de mine. Deocamdata o sa profit de bunatatea lui ca sa-mi satisfac nevoile si oricat de egoist ar fi, am sa continui sa o fac multa vreme de-acum inainte pentru ca n-as putea trai in locul asta infect altfel. Daca e sa aleg intre traiul meu fericit si traiul fericit al lui Jennings, il aleg pe al meu. 
 Dar uite ca acum Jennings are o jucarie noua. Si o vreau. Fie numai si ca sa il aduc la disperare pe el, am sa i-o iau. Sa-l vad cum se lupta pentru inca cineva si pierde. In fata mea. Din nou. Istoria se repeta, nu? Sa-l vad ca sufera va fi intotdeauna distractia mea cea mai de pret din locul asta. Mai ales daca ma aleg si cu o jucarie noua in timp ce o fac.
Satenul ala... chiar e... o achizitie, trebuie sa recunosc. Merita adaugat la colectie. Dar mai mult decat atat, are ceva interesant in ochii aia verzi ai lui care ma face sa vreau sa aflu tot despre el. Nu mi-a pasat niciodata de nimic despre Cam, chiar daca am mai aflat cate ceva in anii astia, dar de bombonelul asta nou sunt chiar fascinat. E un sentiment relativ nou, sa fiu atat de interesat de cineva. Dar cand stai de atata vreme intr-un loc asa imputit ca asta, orice sentiment care alunga plictiseala e binevenit, de orice natura ar fi el. 
-Sebastian? imi intrerupe gandurile vocea lui Cam. 
Ii dau drumul si ma trantesc in patul lui, din lene sa mai urc in al meu. Imi acopar ochii cu bratul si cu celalalt bat usor asternutul, ca sa-i fac semn sa se intinda langa mine. Si o face, bineinteles.
-Sebastian? face el din nou, sa vada daca am adormit sau nu. 
Aproape ca-mi venea sa-mi dau ochii peste cap inainte sa ii raspund:
-Da?
-Chiar iti place Chris sau vrei doar sa il ranesti pe Ryan?
Ah. Deci Chris il chema? 
-Sentimentele induiosatoare ale dragului tau Ryan sunt ultimele dintre preocuparile mele, Cam.
-Iti place mai mult decat mine? intreaba el din nou dupa ce se gandeste cateva minute.
-De ce? Speri sa te inlocuiesc cu el ca sa te poti intoarce la iubitul tau? intreb eu inapoi pe un ton taios, deja enervat. Cam putea fi ori o mana cereasca, ori o palma de la diavol uneori.
Nu mai raspunse, dar stiam ca aveam dreptate. Poate ca statea pe langa mine din mila, dar nu era ca si cum avea de ales oricum. Daca intr-o zi s-ar fi trezit ca nu mai are pic de grija pentru mine, tot nu ar putea pleca de langa mine pentru ca il obligam eu sa stea. Si stia si el asta. Asa ca nu ii ramanea decat sa spere ca o sa apara cineva care sa-mi placa mai mult decat el intr-o zi, ca sa il las de buna-voie sa se intoarca la pretiosul lui Ryan.
Dar ce nu intelegea el era ca, nici daca reuseam sa pun mana pe acest Chris, nu l-as fi lasat sa se intoarca. Odata ce iau un lucru, il iau pentru totdeauna. Ryan ar trebui sa stie asta cel mai bine. Mai ales din moment ce el insusi era cel mai iscusit la... a lua.
Simteam cum furia incepe sa imi acapareze din nou mintea si fara sa mai gandesc, m-am urcat dintr-o singura miscare deasupra blondului. Acesta imi arunca o privire surprinsa inainte sa imi zareasca vapaia din ochi, apoi intelese. Fara nici un imbold din partea mea, se ridica, sprijinit in coate, si ma saruta. L-am impins inapoi in asternuturi, transformandu-i sarutul inocent intr-unul lacom, urgent. 
Profitand de o gura de aer, am reusit sa marai un “Dezbraca-te” printre dintii inclestati si m-am napustit din nou asupra lui.


P.S: scuzati lungimea postului. sunt defapt 2 capitole pe care am decis sa le imbin intr-unul si sunt mai degraba "explicative" cu privire la sentimentele personajelor, decat pline de cine stie ce actiune :")
Astept pareri !