[Yaoi] Cheile Infernului

[Clau~]

Chapter eleven - 2

Final chapter

Raven se uita la brunet, ce o privea ciudat de serios, apoi incerca sa spuna ceva, insa Dante o lua spre usa, ea neputand decat sa-l urmeze. Amandoi stiau unde se afla acea cladire, era imposibil sa nu o stie. Era imposibil fiindca acolo murise parintele Miguel. Era catedrala Santiago de Compostela, reprezentata in acel desen la fel cum era si in realitate. Insa Jake nu a fost decat o data acolo, cu ocazia mortii parintelui Miguel; nu putea sa o reproduca exact, isi spuse in minte bruneta, privindu-l ingrijorata pe Dante. Parea atat de serios; nu il mai vazuse atat de sigur pe el si de hotarat de cand ea fusese atacata de un demon ce voia sa ii preia corpul.
- Dante... Cine e Aldabett? pronunta aceasta, insa brunetul paru ca nu a auzit-o. Cand fu pe punctul de a repeta ce spusese, insa, Dante raspunse, pe un ton impersonal si rece:
- Unul din cei mai puternici demoni, Raven. El e cheia. Mai precis... Jake. Raven privi uimita chipul fara expresie al barbatului, apoi incerca sa isi reprime senzatia de teama ce o simtea mai puternic cu cat se apropiau de catedrala. Dante vira spre dreapta si vazura amandoi turnul bisericii; iar deasupra, in locul crucii, statea Jake, ce parea ca nu are nimic impotriva in a sta cocotat la cativa zeci de metri distanta de sol. Plus ca norii se imbulzeau pe cer ca niste naluci furioase, gata sa-l inhate cu vartejurile lor naucitoare.
- Dante..., pronunta ingrijorata bruneta si se dadura jos din masina, luand-o la fuga spre acel loc. Totul era pustiu, nu era nimeni in jur, de parca nimeni nu l-ar fi vazut pe Jake. Doar Dante si Raven erau cei partasi la acel eveniment.
- Jake! Jake, da-te jos! incerca bruneta sa tipe, insa vocea ii era tremuranda si vorbele nu ii ajungeau pana deasupra catedralei.
- Stai aici, Raven. Cheama-l pe Aaron! spuse Dante si isi inchise ochii, apoi inspira adanc, simtind in aer mirosul de ploaie. Intr-o secunda, ajunse sus, pe acoperisul catedralei; de mult nu isi mai folosise puterile adevarate, cele de Antichrist. Teleportarea era una dintre acestea, iar acum era recunoscator ca o avea.
- Jake? intreba cu speranta Dante, pasind atent in incercarea de a se apropia de blondin. Stia, insa, ca acolo nu mai e Jake.
- Nu sunt Jake, Hellsan Case Dante! spuse sardonic blondul, desi vocea nu ii apartinea, si se intoarse spre brunet. Ochii rosii il priveau cu ura pe barbatul din fata lui si zambetul batjocoritor de pe fata era destinat tot brunetului.
- Aldabett... De ce faci asta? Demonul din baiat rase amuzat si la fel de sarcastic, apoi i se auzi vocea ragusita si plina de furie:
- A fost bine pana aici, Dante! Foarte bine... Ai gasit patru chei. Doar nu credeai ca Infernul valoreaza doar cateva kilograme de aur, nu? Nu fi prost!
- Asta a vrut Lucifer de la inceput? De asta l-a trimis pe Jake? intreba usor enervat Dante si isi incorda toti muschii.
- Nu te incorda! E doar vina ta. Trebuia sa iti dai seama mai devreme, demon prost. Din nou se propaga un ras malefic, in timp ce un tunet insoti vocea groasa a demonului. Acum e prea tarziu!
Dante il privi la fel de enervat, ochii schimbandu-si culoarea din negru in rosu, si il injura printre dinti, dorindu-si sa il omoare pe demonul acela. Insa, inainte sa mai poata face ceva, vazu ranjetul machiavelic al lui Aldabett, ce se cresta pe chipul lui Jake, si cum mana lui Jake se ridica, intr-un ultim semn de ramas bun. Ochii baiatului isi recapatara culoarea si expresia malefica fu inlocuita cu una speriata. Dante vru sa inainteze spre Jake, insa blondul il opri spunandu-i:
- Nu... Stai acolo, te rog. Imi pare rau... Dante il privi neajutorat pe baiat, apoi incerca din nou sa se apropie spunandu-i ca il iarta si ca nu este nimic, ca totul poate continua. Insa, cand brunetul mai facu un pas, un tunet strabatu cerul, iar Jake fu impins usor de catre Aldabett, astfel incat blondul isi pierdu echilibrul.
- Omoara-l sau va muri in chinuri si nici nu vei avea cheia! se auzira soaptele ragusite ale unei voci si Dante scoase pistolul, fugind spre marginea acoperisului. Totul se intampla parca cu incetinitorul...

Scoase psitolul, il incarca si, cu mana tremuranda, il indrepta spre Jake, care era in cadere. Inainte ca degetul lui Dante sa apese pe tragaci, insa, brunetul deslusi pe buzele lui Jake doua ultime cuvinte, in timp ce lacrimile stateau marturie sentimentelor din spatele lor. Cu ultimele puteri, Jake pronunta un "te iubesc" stins, apoi inchise ochii si simti cum crucea din argint a pistolului lui Dante trece prin el. Sunetul impuscaturii fu acoperit de un alt tunet puternic, care declansa o ploaie torentiala. Dante se teleporta jos, inapoi, privind cu lacrimi in ochi locul in care cadavrul lui Jake ar fi trebuit sa zaca. In locul acestuia, era, insa, ultimul medalion, ce tocmai era udat de ploaia rece. Raven plangea in bratele lui Aaron, in timp ce doctorul privea dezolat cum Dante se aseaza in genunchi langa acel pandantiv si il ia in maini, ca intr-un fel de ritual ancestral. Il saruta de cateva ori, apoi, cu vocea tremuranda din cauza plansului, striga spre cerul innorat si spre ploaia ce cadea fara oprire numele blondului. Stia ca Jake nu va mai fi langa el... Si ca pretul pandantivului fusese viata lui.

Aaron o lua pe sotia lui din ploaie si o duse spre masina, incercand sa o linisteasca. Dante ramase, insa, in acelasi loc, privind cerul, in timp ce corpul lui era zguduit de un plans amar...

***

Sala vibra din cauza zgomotului pasilor lui siguri. Marmura lucioasa si alba parea ca vrea sa se sparga, sa se transforme in cioburi fine de sticla. Incaperea parea imensa, infinita; cu bolti arcuite si inalte, cu pereti care se pierdeau in conuri de umbra spatioase. Niciodata nu isi imaginase in acel fel Raiul. Pasea in continuare, cu o cadenta aproape mecanica, apoi se opri, pe buze fluturandu-i un zambet obraznic. Isi scoase tigara din gura si o arunca pe jos, calcand-o atent si incet.
- Scuze de deranj, spuse el cu o voce calculata, rece si experimentata. Se uita in jur dupa vreun loc unde sa stea si isi baga mainile in buzunare, hotarand sa stea in picioare. Inteleg, ospitalitatea divina, continua el in aceeasi maniera, nedezlipindu-si ochii de la spectrul de lumina din fata lui. Ii putea zari frumusetea linistitoare, pacea atat de cautata, desi nu era decat o masa nemasurabila de lumina. Isi trecu de cateva ori privirea peste reflexia sa de pe podeaua lucioasa si alba, apoi isi scoase mainile din buzunar si isi cauta prin buzunare pachetul de tigari. Scose una si o aprinse, apoi spuse, expirand fumul ce se ridica spre boltile camerei ascunse in umbra:
- Care e treaba? Ce vrea Dumnezeu de la Antichrist?
- Iadul, rasuna deodata, facand ca corpul brunetului sa vibreze usor speriat. Dante zambi rautacios si vru sa spuna ceva, scuturandu-si tigara, insa sala rasuna din nou din cauza cuvintelor spectrului: Ti-l voi da pe Jake. Brunetul se uita la acea lumina, fara o masa proprie, masurandu-i intensitatea si incercand sa isi potoleasca tremurul corpului. De dupa razele binefacatoare ale luminii albe aparu o silueta slaba, fantomatica: era Jake. Tigara lui Dante ii scapa din mana, scrumul imprastiindu-se pe marmura alba intr-o cadere de bucati incadescente, ce s-au stins usor, una dupa alta...

Afterword

Chiar am terminat? :)) Surprinzator... Cum a inceput ideea? Oh, influenta, partial, a lui Constantine. Si ceva dorinta de a mea de a incerca. De a incerca ceva nou. Tot timpul vreau sa gasesc chestii care sa ma provoace si sa ma faca sa abordez stiluri diferite. Cam asa s-a nasut ideea.
Pot spune ca Dante este personajul meu preferat din toate fic-urile. Nu cred ca am mai tinut la vreunul asa cum am facut-o cu Dante. Ca de obicei, iar am stat sa studiez in legatura cu geografia si toate celelalte. Bine, la inceput mi-a fost greu cu traducerile si cu toate acele elemente ce voiam sa fie autentice, sa vina din lumea aceea a exorcistilor. A fost foarte interesant, fiindca am aflat o multime de chestii pe care, in mod normal, nu le-as fi aflat. Cel mai mult despre religie, demoni si lucruri din acestea, dar si legat de spaniola. ^^
Pot spune ca inceputul a fost studiat bine, am planificat ideile destul de usor. Insa sfarsitul a fost mai mult... Inspiratie de o noapte. Imi place, totusi, cum a iesit. Recunosc ca ar fi fost ceva sa iasa treisprezece capitole - numar norocos -, insa este foarte bine si asa. Ma gandeam chiar sa fac o parte anexa, care sa curpinda, poate, si raspunsul lui Dante si felul in care ar fi putut evolua povestea. Si faptul ca Aaron nu mai era impotent. :)) Daca erati interesati de soarta lui Aaron, sa stiti ca dupa toata povestea cu medalioanele, si-a "revenit". Cat despre decizia lui Dante, nu voi spune nimic. Pentru asta e finalul, pentru a fi interpretat.
Original, implicati in asta erau doar Raven si Dante, dar... Apropo, acum mi-a venit in minte. Ador numele Hellsan Case Dante. Cand l-am conceput, am fost un geniu~ Asa, cei implicati erau, intial, Raven si Dante, insa, pe parcurs, a intervenit si doctorul * asa ii spun lui Aaron... * si Jake. Jake a fost un personaj pe care l-am adorat din prima. E dulce si simpatic si atat de dragut... Imi pare sincer rau pentru el, poate ca nu trebuia sa il las sa moara. :)) Insa in continuarea povestii mele, in versiunea mea a povestii, este destul de bine, pana la final.
Alte lucruri? Ca mi-a placut mult sa lucrez la fic-ul asta. Chiar mi-a placut si poate am sa incerc sa fac mai des ceva gen fantasy. Poate. De asemenea, ca le multumesc tuturor sustinatorilor mei~ Sunteti grozavi si sa stiti ca nu de putine ori m-ati ajutat in a scrie. Cineva a spus ca jumatate din opera unui scriitor este cititorul. Va multumesc mult si promit ca o sa mai vin cu astfel de povestioare. 'Love you all~ :*