Well... Am ajuns si aici. Acesta este ultimul capitol, desi are doua parti. So, bucurati-va de el si ne vedem dupa fic. ^^ * veti vedea~ *
Mikky-rock68: Aw, multumesc, dulceata~ Hm~ Dante se cam teme de dragoste, stii... Cateodata ma urasc ca l-am facut asa. Insa, pana la sfarsit, va realiza ce a facut. Promit~ Sa nu mori, te rog... :o3
Usa biroului lui Aaron se deschise cu un scartait usor, apoi se inchise cu o bubuitura puternica. Doctorul isi ridica privirea curioasa din acte, asezandu-si aristocratic ochelarii pe nas, apoi privi uimit barbatul ce intra in camera. Cu o figura nu foarte prietenoasa, Dante il privea pe psiholog cerandu-i intrebari. Brunetul se indrepta spre micul bar din birou, aflat langa geam si spuse mai mult din politete, decat din interes:
- Pot?
- Serveste-te. Chiar o portie dubla. Se vede ca ai nevoie, pronunta Aaron oftand ingreunat si isi dadu ochelarii jos, inchizand dosarul.
- Ce crede sotia ta scumpa ca face? A uitat ca este telefon? intreba bataios Dante, dupa ce dadu portia dubla de coniac pe gat. Inca simtea arsura lasata de alcool, insa era o senzatie placuta; o senzatie insotita de o caldura atat de benefica. Acum isi dadu seama ca senzatia aceea ii facea pe alcoolici sa bea cat mai mult. Senzatia de primitor, cald, asociata unui lucru care nu te poate dezamagi.
- Cred ca are grija de Jake. De la moartea lui Miguel a fost ca un frate pentru ea, spuse doctorul, privindu-l deloc impresionat pe Dante. Dante il privi usor dezarmat, gandindu-se ca niciodata Aaron nu a obisnuit sa-i spuna parintelui "parinte". Probabil nu credea neaparat in lucrurile acelea; metodele lui erau cam neconventionale.
- Asa cred..., spuse in doi peri Dante si isi mai turna un pahar de alcool, de data asta alegand un whiskey rosiatic, fin. Nu mai bau paharul cu aceeasi furie, ci il savura pe deplin, linistea dominand atmosfera camerei.
- Oricum, tu trebuie sa te concentrezi asupra medalioanelor, pronunta cu un aer oficial Aaron si se ridica, ducandu-se spre biblioteca. Scoase cartea in care erau medalioanele si o puse pe birou, deschizand-o. Dante privi putin pandantivele, apoi dadu restul de pahar peste cap, si se apropie de biroul doctorului; acum nu mai voia sa le vada. Mult timp constituisera o obsesie pentru el, insa acum descoperise ca sunt lucruri mai importante decat acele bucati de aur.
- Bine. Spune unde e si fac rost de el, spuse simplu brunetul, iar satenul zambi inteligent, cu mina unui om care iti spune: "stii atat de putine".
- Daca ar fi asa simplu, Dante... Nu stiu unde e, nu-l pot repera. Am vorbit cu toate contactele mele, cu diverse grupuri, ma gandeam sa iau legatura si cu cei din partea luminata, insa nu am putut da de el.
- Unde ar putea fi?
- Simtul ti-a spus unde a fost al patrulea. Da, stiu ce a fost cu Kris, anticipa doctorul, apoi se aseza la birou si se uita la brunet cu o privire patrunzatoare.
- A fost o exceptie...
- Te-ai gandit vreodata ce e cu Jake? Dante il privi ciudat pe doctor, gandindu-se la ce se referea. Pentru el Jake era cine era; un pusti de care se atasase, poate, prea mult. Si pentru care ii parea rau ca il pierduse. Acum ca se gandea, nu stia multe depsre blondin, insa...
- Nu inteleg, replica incurcat brunetul si simti efectul paharelor de alcool. Se aseza pe scaun, incercand sa fie atent la Aaron, care zambea oarecum malitios.
- Am descoperit ca Jake al tau nu e asa bun precum crezi. A avut ceva intrevederi cu Lucifer.
- Si tu vrei sa imi spui ca el ne poate conduce la ultima cheie. Putin cam fortat, Aaron. Nu cred ca stie despre ce e vorba. Aaron sustinu privirea usor indignata a brunetului, apoi ofta si isi masa baza nasului. Intr-o zi, daca Dante avea sa continue sa incapataneze si sa o tina pe a lui, avea sa ii dea una. Vru sa ii spuna ca e treaba lui si sa faca ce vrea, insa stia ca replica brunetului va fi una care il va scoate si mai mult din sarite, asa ca renunta.
- Bine, Dante. Nu-ti mai fa griji pentru Jake. Cat timp e cu Raven, este in regula. Aaron zambi calm, rabdator, asa cum facea tuturor pacientilor si Dante rase scurt, spunand si ridicandu-se in acelasi timp:
- Nu sunt unul dintre nevroticii tai, doctore. Nu am nevoie sa ma incurajezi. Brunetul isi duse o mana la tampla, salutandu-l din mers pe saten, apoi iesi din birou, doctorul deschizand la loc dosarul. Pe prima pagina zacea linistit o fotografie cu Jake zambind, apoii urmau pagini intregi de informatii.
- Toti avem nevoie de incurajare, Dante. Dar tu nu ti-ai ales stimulentul potrivit... spuse pentru el doctorul, privind suspect poza blondinului.
Dante intra in aparatmentul lui gol, privind asternuturile pline de sange de pe pat. Se stramba la gandul ca trebuie sa faca curatenie si se tranti, in schimb, pe podeaua prafuita, privind lumina ce patrundea printre jaluzele. Ofta ingreunat si isi ciufuli parul, intrebandu-se ce va face cu viata asta dupa ce Iadul va fi cucerit de el. Cu siguranta nu avea sa se mai ingrijeasca de iaurtul stricat din frigider sau de sangele de pe cearsafuri, cand vreuna din aventurile lui nu erau reusite. Gandul acesta il amuza, asa ca chicoti scurt, oftand, apoi, din nou. La ce se gandea, de fapt? In ultimul timp crezuse prea mult in stabilitatea vietii lui umane; alaturi de Jake, mai exact. Acel inger il facuse sa isi piarda capul. Si asta era, teoretic, imposibil. Dante nu putea fi manipulat in niciun fel, poate doar de un demon mai puternic ca el.
- Demon mai puternic..., murmura pentru sine Dante, apoi isi deschise ochii alertat si se ridica de pe podea, cu o senzatie oribila de gol in stomac. Isi scoase repede telefonul din buzunar si, aproape cu mainile tremurande, apela numarul lui Raven. Dupa cateva taraituri, bruneta raspunse, Dante dandu-si seama ca ceva nu e in regula.
- Raven, unde e Jake? intreba impulsiv Dante si iesi din apartament in graba. Nu se poate..., pronunta el si, dupa ce o asigura ca va fi acolo in scurt timp, inchise apelul si se urca in masina, pornind in tromba. Daca ceea ce credea era adevarat, atunci... Nu, mai intai trebuia sa il gaseasca pe Jake. Insa unde putea fi?
Ajuns acasa la Raven o intreba pe aceasta cand disparuse blondul si daca a lasat ceva in urma lui. Bruneta, la fel de nelinistita ca si Dante, incerca sa gaseasca vreun indiciu asupra disparitiei lui Jake. Nimic, insa, nu parea ca a fost lasat cu scopul de a dezvalui locatia blondului; niciun semn ca s-ar fi gandit sa dispara.
- Stai! Caietul lui cu schite! Aseara a desenat incontinuu, de parca ar fi fost posedat sau ceva...
- Adu-mi caietul, spuse hotarat Dante si femeia disparu o clipa, apoi aparu cu un carnetel. Raven dadu foile, sub atenta privire a lui Dante, si aproape ca incepu sa tremure cand vazu o cladire inalta, desenata perfect real, de parca Jake ar fi stat in momentul desenarii in fata ei.
- Stai, e ceva sus, pronunta brunetul, investigand suspicios imaginea. Oh, nu..., continua el stins, cand observa ca "ceea ce statea deasupra" era de fapt Jake, cu bratele departate de corp. Era, de fapt, versiunea desenata a lui Jake, insa nu parea ca e acolo doar ca sa admire privelistea. Raven dadu pagina si inghiti in sec, simtind cum stomacul i se intoarce pe dos. Niste litere zaceau dezordonat pe foaie, fara un sens; fara un sens pentru ea, caci Dante isi dadu repede seama de ordinea acestora.
- Este precum acele diagrame pictate pe nisipul Marii Moarte, care nu se pot citi decat invers. Asta ca sa duca undeva.
- Ce scrie? intreba cu respiratia greoaie bruneta.
- "Trebuia sa ma omori cand ai avut ocazia... Aldabett."
Mikky-rock68: Aw, multumesc, dulceata~ Hm~ Dante se cam teme de dragoste, stii... Cateodata ma urasc ca l-am facut asa. Insa, pana la sfarsit, va realiza ce a facut. Promit~ Sa nu mori, te rog... :o3
Chapter eleven - 1
Usa biroului lui Aaron se deschise cu un scartait usor, apoi se inchise cu o bubuitura puternica. Doctorul isi ridica privirea curioasa din acte, asezandu-si aristocratic ochelarii pe nas, apoi privi uimit barbatul ce intra in camera. Cu o figura nu foarte prietenoasa, Dante il privea pe psiholog cerandu-i intrebari. Brunetul se indrepta spre micul bar din birou, aflat langa geam si spuse mai mult din politete, decat din interes:
- Pot?
- Serveste-te. Chiar o portie dubla. Se vede ca ai nevoie, pronunta Aaron oftand ingreunat si isi dadu ochelarii jos, inchizand dosarul.
- Ce crede sotia ta scumpa ca face? A uitat ca este telefon? intreba bataios Dante, dupa ce dadu portia dubla de coniac pe gat. Inca simtea arsura lasata de alcool, insa era o senzatie placuta; o senzatie insotita de o caldura atat de benefica. Acum isi dadu seama ca senzatia aceea ii facea pe alcoolici sa bea cat mai mult. Senzatia de primitor, cald, asociata unui lucru care nu te poate dezamagi.
- Cred ca are grija de Jake. De la moartea lui Miguel a fost ca un frate pentru ea, spuse doctorul, privindu-l deloc impresionat pe Dante. Dante il privi usor dezarmat, gandindu-se ca niciodata Aaron nu a obisnuit sa-i spuna parintelui "parinte". Probabil nu credea neaparat in lucrurile acelea; metodele lui erau cam neconventionale.
- Asa cred..., spuse in doi peri Dante si isi mai turna un pahar de alcool, de data asta alegand un whiskey rosiatic, fin. Nu mai bau paharul cu aceeasi furie, ci il savura pe deplin, linistea dominand atmosfera camerei.
- Oricum, tu trebuie sa te concentrezi asupra medalioanelor, pronunta cu un aer oficial Aaron si se ridica, ducandu-se spre biblioteca. Scoase cartea in care erau medalioanele si o puse pe birou, deschizand-o. Dante privi putin pandantivele, apoi dadu restul de pahar peste cap, si se apropie de biroul doctorului; acum nu mai voia sa le vada. Mult timp constituisera o obsesie pentru el, insa acum descoperise ca sunt lucruri mai importante decat acele bucati de aur.
- Bine. Spune unde e si fac rost de el, spuse simplu brunetul, iar satenul zambi inteligent, cu mina unui om care iti spune: "stii atat de putine".
- Daca ar fi asa simplu, Dante... Nu stiu unde e, nu-l pot repera. Am vorbit cu toate contactele mele, cu diverse grupuri, ma gandeam sa iau legatura si cu cei din partea luminata, insa nu am putut da de el.
- Unde ar putea fi?
- Simtul ti-a spus unde a fost al patrulea. Da, stiu ce a fost cu Kris, anticipa doctorul, apoi se aseza la birou si se uita la brunet cu o privire patrunzatoare.
- A fost o exceptie...
- Te-ai gandit vreodata ce e cu Jake? Dante il privi ciudat pe doctor, gandindu-se la ce se referea. Pentru el Jake era cine era; un pusti de care se atasase, poate, prea mult. Si pentru care ii parea rau ca il pierduse. Acum ca se gandea, nu stia multe depsre blondin, insa...
- Nu inteleg, replica incurcat brunetul si simti efectul paharelor de alcool. Se aseza pe scaun, incercand sa fie atent la Aaron, care zambea oarecum malitios.
- Am descoperit ca Jake al tau nu e asa bun precum crezi. A avut ceva intrevederi cu Lucifer.
- Si tu vrei sa imi spui ca el ne poate conduce la ultima cheie. Putin cam fortat, Aaron. Nu cred ca stie despre ce e vorba. Aaron sustinu privirea usor indignata a brunetului, apoi ofta si isi masa baza nasului. Intr-o zi, daca Dante avea sa continue sa incapataneze si sa o tina pe a lui, avea sa ii dea una. Vru sa ii spuna ca e treaba lui si sa faca ce vrea, insa stia ca replica brunetului va fi una care il va scoate si mai mult din sarite, asa ca renunta.
- Bine, Dante. Nu-ti mai fa griji pentru Jake. Cat timp e cu Raven, este in regula. Aaron zambi calm, rabdator, asa cum facea tuturor pacientilor si Dante rase scurt, spunand si ridicandu-se in acelasi timp:
- Nu sunt unul dintre nevroticii tai, doctore. Nu am nevoie sa ma incurajezi. Brunetul isi duse o mana la tampla, salutandu-l din mers pe saten, apoi iesi din birou, doctorul deschizand la loc dosarul. Pe prima pagina zacea linistit o fotografie cu Jake zambind, apoii urmau pagini intregi de informatii.
- Toti avem nevoie de incurajare, Dante. Dar tu nu ti-ai ales stimulentul potrivit... spuse pentru el doctorul, privind suspect poza blondinului.
***
Dante intra in aparatmentul lui gol, privind asternuturile pline de sange de pe pat. Se stramba la gandul ca trebuie sa faca curatenie si se tranti, in schimb, pe podeaua prafuita, privind lumina ce patrundea printre jaluzele. Ofta ingreunat si isi ciufuli parul, intrebandu-se ce va face cu viata asta dupa ce Iadul va fi cucerit de el. Cu siguranta nu avea sa se mai ingrijeasca de iaurtul stricat din frigider sau de sangele de pe cearsafuri, cand vreuna din aventurile lui nu erau reusite. Gandul acesta il amuza, asa ca chicoti scurt, oftand, apoi, din nou. La ce se gandea, de fapt? In ultimul timp crezuse prea mult in stabilitatea vietii lui umane; alaturi de Jake, mai exact. Acel inger il facuse sa isi piarda capul. Si asta era, teoretic, imposibil. Dante nu putea fi manipulat in niciun fel, poate doar de un demon mai puternic ca el.
- Demon mai puternic..., murmura pentru sine Dante, apoi isi deschise ochii alertat si se ridica de pe podea, cu o senzatie oribila de gol in stomac. Isi scoase repede telefonul din buzunar si, aproape cu mainile tremurande, apela numarul lui Raven. Dupa cateva taraituri, bruneta raspunse, Dante dandu-si seama ca ceva nu e in regula.
- Raven, unde e Jake? intreba impulsiv Dante si iesi din apartament in graba. Nu se poate..., pronunta el si, dupa ce o asigura ca va fi acolo in scurt timp, inchise apelul si se urca in masina, pornind in tromba. Daca ceea ce credea era adevarat, atunci... Nu, mai intai trebuia sa il gaseasca pe Jake. Insa unde putea fi?
Ajuns acasa la Raven o intreba pe aceasta cand disparuse blondul si daca a lasat ceva in urma lui. Bruneta, la fel de nelinistita ca si Dante, incerca sa gaseasca vreun indiciu asupra disparitiei lui Jake. Nimic, insa, nu parea ca a fost lasat cu scopul de a dezvalui locatia blondului; niciun semn ca s-ar fi gandit sa dispara.
- Stai! Caietul lui cu schite! Aseara a desenat incontinuu, de parca ar fi fost posedat sau ceva...
- Adu-mi caietul, spuse hotarat Dante si femeia disparu o clipa, apoi aparu cu un carnetel. Raven dadu foile, sub atenta privire a lui Dante, si aproape ca incepu sa tremure cand vazu o cladire inalta, desenata perfect real, de parca Jake ar fi stat in momentul desenarii in fata ei.
- Stai, e ceva sus, pronunta brunetul, investigand suspicios imaginea. Oh, nu..., continua el stins, cand observa ca "ceea ce statea deasupra" era de fapt Jake, cu bratele departate de corp. Era, de fapt, versiunea desenata a lui Jake, insa nu parea ca e acolo doar ca sa admire privelistea. Raven dadu pagina si inghiti in sec, simtind cum stomacul i se intoarce pe dos. Niste litere zaceau dezordonat pe foaie, fara un sens; fara un sens pentru ea, caci Dante isi dadu repede seama de ordinea acestora.
- Este precum acele diagrame pictate pe nisipul Marii Moarte, care nu se pot citi decat invers. Asta ca sa duca undeva.
- Ce scrie? intreba cu respiratia greoaie bruneta.
- "Trebuia sa ma omori cand ai avut ocazia... Aldabett."
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you