[Yaoi] Cheile Infernului

[Clau~]

Hello, din nou~ ^^ Am ajuns cu urmatorul capitol si cu anuntul ca nu mai sunt multe de adus. So... Lectura placuta.

Mikky-rock68: Aw, multumesc, dulceata. Nu-ti fa griji, Kris nu va sta prea mult in peisaj, caci si pe mine ma enerveaza. Dar Dante are planurile lui, asa ca nu il voi deranja. Si da, stiu, Raven si Aaron sunt minunati impreuna~ Mersi mult pentru comm si sper sa nu mori de curiozitate. :))
ohaio_angel: Si eu multumesc pentru acest comentariu minunat pe care l-am devorat~ Ei, ce aveti toti cu Kris? Poate e el putin suspect, insa... E baiat bun. :)) Ma rog~ Si eu sper sa se rezolve intre Jake si Dante. Oricum ar fi, mersi pentru sustinerea ta~ * hug *

Chapter ten

Mergea fara reper, fara sa stie cat timp trecuse. Cu acelasi sentiment de abandon si de tradare, Jake se plimba pe strazile orasului Santiago de Compostela, norii de deasupra lui, gri si amenintatori, grupandu-se cu repeziciune. Nu ploua sau ningea mult in acea zona, insa era minunat cand natura isi dezlantuia furia lichida asupra pitorescului oras. Blondul se opri intr-un parc si se aseza pe o banca, incercand sa-si puna ordine in ganduri. Dupa pozitia soarelui putu ghici ca e trecut de amiaza. Nici nu stia cat timp mersese, insa durerea din picioare aproape ca il facea sa urle. Ofta suparat, lasandu-se moale pe acea banca, apoi isi inchise ochii, incercand sa nu se gandeasca la nimic. Cu toate ca incerca asta din rasputeri, imaginea lui Dante alaturi de barbatul acela - pe care el nu-l placea deloc - ii invada mintea ca un parazit nedorit, facandu-l inca si mai nervos. De ce trebuia Dante sa se culce cu... el? Stia ca nu avea de ce sa fie gelos, insa era. Cand se transformase asta in ceva asa puternic? Inca de la inceput ii placu Dante. Asa puternic si impunator, totusi calm si bland cu el; niciodata nu crezuse pana atunci ca ar putea avea vreun defect. Voia sa fie aparat de el, sa fie protejatul lui, sa ii simta caldura bratelor in fiecare noapte si sa se piarda de fiecare data in ochii lui negri si apetisanti. Dar el nu era decat un pusti si stia asta bine. Acel Cristopher era... Altfel. Doar altfel decat el si asta fusese de ajuns pentru Dante.
Ofta la fel de ingreunat si se ridica de pe banca, gandindu-se ca ii este foame. Se scotoci prin buzunare si gasi ceva maruntis, asa ca se deplasa in acelasi ritm lent spre un local unde putea manca ceva. Intra in local si isi comanda ceva de mancare, ramanandu-i bani si pentru o apa si isi petrecu urmatoarele ore acolo, uitandu-se dezolat si fara tinta pe geam. Simti, apoi, un bazait scurt si vazu numele lui Raven pe telefonul lui, asa ca raspunse, bucurandu-se ca bruneta are, cumva, grija de el.
- Unde esti? intreba aceasta dura, cu o voce ce iti dadea fiori de-a dreptul. Parea suparata.
- Umm, la un local. De ce? spuse Jake si auzi un oftat lung si nervos de partea cealalta a telefonului. Ce facuse?
- Stii de cand te cauta nebunul de Dante? spune-mi, te rog, exact unde esti, ca dispera asta langa mine, auzi replica brunetei si simti cum pulsul ii creste considerabil. Incerca sa isi inabuse toate balbaielile si sa isi reduca roseata, desi nu reusi. Aproape ca zambi in culmea fericirii; se calma, totusi, si "astept"-ul enervat al lui Raven il trezi pe blondin. Incerca, apoi, sa explice unde se afla, fiindca nu stia nici numele strazii si nici al zonei. Mersese asa mult ca se ratacise; sau cel putin asa credea.
- Sa nu te misti de acolo! Eu si Dante venim dupa tine, auzi vocea bataioasa a brunetei si Jake dadu din cap, incontient. O asigura pe femeie ca nu are sa se miste de acolo si isi comanda un alt pahar cu apa, zambind linistit. Poate ca..., isi spuse in gand, acoperindu-si chipul rosu cu mainile si chicotind jucaus.
Peste jumatate de ora o masina neagra parca in fata localului in care Jake statu singur ultimele ore. Din ea cobora o femeie bruneta, inalta si un barbat al carui chip obosit era la fel de frumos ca atunci cand era odihnit. Cei doi intrara pe usa, bruneta zambindu-i lui Jake; barbatul, insa, nu mima nimic, de parca un sentiment de vinovatie plana asupra lui, gata sa-l inhate cu ghearele lui cele fioroase.
- Aici erai! Copil prostut! Daca mai fugi asa..., spuse Raven, ciufulindu-si "puiul" si zambi fericita. Jake rosi inocent si zambi vinovat, cerandu-si apoi scuze. Chicoti usor, simtindu-se ca unul din acei copii alintati de parintii lor, apoi isi indrepta privirea spre Dante ce nu schita decat un zambet. Pentru o clipa, linistea ingropa discutia celor trei sub sentimentul ei apasator, insa Raven se dezlipi de Jake si, cu un zambet ingaduitor, ca de mama ce vrea binele copiilor ei, le spuse celor doi:
- Va las sa vorbiti. Aveti ce. In urmatoarea clipa bruneta iesea pe usa, lasandu-i pe Jake si Dante sa infrunte cuvintele ce trebuiau spuse.
- Eu..., incepu brunetul, insa Jake nu il lasa sa continue, spunand cu privirea plecata:
- Lasa-ma, te rog. Fara sa ma intrerupi. Brunetul fu de acord si il privi curios, in asteptarea cuvintelor blondinului. Jake ofta emotionat, jucandu-se nervos cu degetele si, incercand sa-si calmeze pulsul, continua: Nu stiu cum ar trebui sa o spun... Poate sunt prea prostut si nu o sa te impresioneze nimic din monologul meu. Care nu a inceput prea glorios, oricum... Dante zambi amuzat, privindu-l imbarbator pe blondin, iar Jake rasufla din nou emotionat si isi drese vocea.
- Sunt egoist si prost si gelos, dar chiar am vrut sa-l omor pe barbatul acela, Kris, cand te-am vazut cu el... M-am intrebat ce naiba are el si nu am eu? Nici acum nu stiu cauza...
- Opreste-te! spuse dur Dante, privindu-l rece pe baiat. Nu trebuie sa simti asta. Nu merit. Nici tu nu meriti sa fii ranit. Vocea lui Dante era asa amenintatoare si lipsita de sentiment ca Jake inghiti in sec infricosat. Ce spusese asa gresit? Era rau sa-l iubeasca? Fiindca realizase si acceptase asta: il iubea pe barbatul din fata lui numit Hellsan Case Dante.
- Nu inteleg... replica aproape gatuit de emotie si frica Jake si incerca sa-si abtina plansul. Nu era momentul pentru o scena dramatica.
- Ba intelegi. Nu poate fi nimic intre noi. Cu Kris e altceva. E o aventura, e un tip cu care m-am culcat. Si de la care trebuie sa iau ceva. Dar tu... Daca continui sa ma apropii de tine, va fi imposibil sa dau inapoi. Jake asculta atent cuvintele brunetului, privindu-l apoi distrus, cu lacrimi in ochi. Incepu sa tremure usor si, cand brunetul vru sa ii ia mana in a lui si sa ii spuna ceva, si-o retrase, ridicandu-se de la masa. Se uita printre lacrimi la Dante, apoi ii spuse pe un ton stins, aproape mut:
- Te urasc... Dante se uita uimit la blond, incercand sa stea calm si sa nu faca nimic; stia ca daca va actiona il va tine pe Jake langa el si nu voia asta. Viata lui nu era una care putea fi impartita. El era singur, nu putea sa se ataseze de Jake, desi ar fi vrut sa uite de toata profetia si de toate cheile si sa se retraga impreuna cu blondinul intr-un colt de lume, nestiuti de nimeni.
Inainte sa mai poata spune ceva, Jake iesi din local, lasandu-l pe Dante singur. Brunetul marai usor, apoi dadu cu pumnul in masa, muscandu-si puternic buza. Era vina lui si o stia. Se uita pe geam si zari masina neagra departandu-se de acel loc; Jake plecase si nu era sigur ca de data asta avea sa se mai intoarca...

***

Noaptea era racoroasa si norii se adunau pe cer cu repeziciune. Barbatul se opri in loc si adulmeca flamand mirosul de ploaie din aer, cu un zambet sonat pe fata. Se uita in jur si simti cum intunericul il copleseste. O mantie neagra de fum si negura il inconjurara si ultimul lucru care se mai vazu inainte ca cerul sa-si dezlantuie furia, fu zambetul lui dement. Peste cateva minute, Cristopher era la usa lui Dante, asteptand cu o sticla de vin rosu in mana si un zambet galant pe fata. Brunetul deschise usa si, desi inca se simtea rau fiindca se certase cu Jake, incerca sa para prietenos cu barbatul.
- Buna, Kris, spuse Dante expirand nervos si isi impuse sa se calmeze in gand. Cristopher nu avea de ce sa plateasca pentru ca el si Jake se certasera. Il lasa pe saten sa intre si observa sticla de vin rosu. Poate ca are sa ma distreze inca o noapte, isi spuse in minte brunetul si zambi pervers catre barbat. Se apropie cu pasi lenti, de felina, si ii prinse gulerul camasii tragandu-l spre el. Kris se agata cu o mana de gatul lui, in timp ce arunca sticla cu vin pe pat. Incepu sa il mangaie pe Dante pe piept si sa ii sopteasca la ureche, pe un ton lasciv:
- Daca ai sti cat am asteptat momentul asta... Dante se incrunta usor nedumerit; cu o noapte inainte se culcasera impreuna. Cum de asteptase asa de mult sa o faca din nou cu el? Apoi isi dadu seama si zambi machiavelic, soptindu-i:
- Si eu. Abia am asteptat asta... Ii musca lubric urechea si, din departare, se auzi un tunet puternic ce il infiora pe brunet. Zambi din nou la fel de enigmatic si il impinse pe pat pe saten, urcandu-se deasupra lui. Se apleca usor si, cu acelasi zambet pervers pe chip, il musca de o buza, apoi il saruta pasional si aprins. Insa gandurile lui nu erau deloc fierbinti. Incerca sa isi suprime excitarea si se gandi doar la telul lui: sa-l omoare pe Kris.
- Si mai e ceva ce am asteptat atat de mult... sopti la fel de fierbinte Dante la urechea lui Cristopher. Satenul se arcui usor de placere si intreba, sugrumat aproape din cauza excitatiei:
- Ce e? Brunetul zambi ca un persecutor alienat si isi musca o buza, izbuncnind intr-un ras dement. Se uita cu o figura demonica la Kris, ochii rosii stralucindu-i in intunericul camerei si, pentru o clipa, cat dura un fulger, acestia parura atat de infioratori incat Cristopher aproape ca tresarise de teama. Cine era el? Nu mai era Dante...
Dupa ce un tunet zgudui intregul apartament, barbatul de deasupra, cu acelasi zambet obsedat pe chip, ridica mana si o lasa in jos in corpul lui Kris cu atata forta incat trecu prin coaste si celalalte organe si ajunse la inima. Ranji dracesc si se apleca asupra satenului, ce tresarea convulsiv, hohotind de durere:
- Te-am prins, tarfulita masculina ce esti. Fara ca satenul sa mai poata face ceva, Dante scoase din el inima care inca pulsa si o stranse in mana, privind cum Cristopher incearca sa ii pronunte numele. Privirea ii era plina de disperare si teama, ca o prada prinsa in capcana vanatorului cel siret. Singurul lucru ce ii mai iesi pe gura lui Kris a fost un tuset ragusit si niste spuma sangerie, apoi capul ii cazu in asernuturi, iar ochii goi, fara expresie se indreptara spre usa. Dante desfacu inima din mana sa si scoase de acolo medalionul de aur in forma de "j", apoi tranti inima la locul ei, desi corpul arata atat de macelarit, incat nu ai fi putut sa-ti dai seama ca, cu cateva minute in urma, fusese intreg. Se uita cu dezgust la tot sangele de pe cearsafurile lui, apoi se duse la bucatarie si se spala pe maini, curatand, totodata si medalionul. Isi sterse mainile si ofta deznadajduit, spunandu-si in minte ca ar fi trebuit sa fie mai ordonat si sa nu faca mizerie. Cerul fu din nou luminat de un fulger si, la lumina propagata fugitiv de acesta, Dante zari coastele atat de albe ale barbatului din pat. Se apropie de acesta si ridica sticla de vin, citind de pe eticheta.
- Pacat de el. Avea gusturi bune, isi spuse el si infipse dopul de la sticla intr-una din coaste, apoi trase de recipient, desfacandu-l. Sunetul scos de dop cand a fost scos fusese amplificat de un alt tunet furios si de un marait scurt. Dante stia deja ca nu mai e singur in camera; la lumina fugara a unui fulger zari langa geamul deschis trei shelti mari, care isi descopereau coltii flamanzi. Dante izbucni in ras si un tunet acoperi latratele violente ale creaturilor, ce, imediat ce brunetul se dadu din cale, tabarasera pe corpul fara viata al lui Cristopher. Turnandu-si cu indemanare vin in pahar, Dante zambea creaturilor, parand mai mult decat satisfacut de spectacolul macabru ce i se desfasura in fata ochilor.