[Yaoi] Cheile Infernului

[Clau~]

Sooo~ Gata cu pauza si lenevitul si am revenit cu un nou capitol~ ^^

ohaio_angel: Aw, stiu, Jake e absolut adorabil~ Aproape ca il urasc pe brunet ca nu ii da mai multa atentie. :-< Well~ Mersi mult pentru comm si ma bucur ca esti curioasa~ * huug *

Chapter five

Batand enervata din picior, Raven statea inafara masinii, incercand sa il sune pe Aaron. Dupa trei apeluri si inca doua mesaje, telefonul femeii bazai scurt.
- De ce ne-ai trimis tocmai in Brazilia daca stiai ca nu dam peste nimic? intreba ea scoasa din sarite si auzi de partea cealalta vocea calma a doctorului.
- Ce? spuse ea la un moment dat, usor uimita si la fel de nervoasa. Bine, te sun mai incolo, spuse ea repede si inchise apelul.
- Esti un amarat de inger? rasuna vocea furioasa a lui Raven cand reveni in masina. Parea ca furia ei venea mai mult dintr-o gelozie pentru baiat. Nu isi putea inchipui cum, pana atunci, nu se intrebase ce e cu el. Dante il privi pe Jake atent, curatandu-si niste smoala de pe fata, apoi spuse, scotand un fluierat scurt:
- Ce mai gasca. Un spirit al binelui si trei exorcisti, unul mai nebun decat celalalt. Raven il privi la fel de nervoasa, apoi se intinse spre Dante, luandu-i pachetul de tigari din buzunarul pantalonilor.
- Ies afara, spuse scurt si se uita, pentru o ultima data, la Jake, inganand un "un inger". Dupa ce se auzi portiera trantita, se lasa linistea. O liniste sinistra, avand in vedere situatia in care se aflau cei doi.
- De aceea tu si Sardo, batranul...
- Si nu m-ati intrebat pana acum, raspunse plictisit Jake. Nu e ca si cum v-ar fi pasat, nu?
- Esti trimis de Dumnezeu? intreba Dante, privindu-l pe baiat in oglinda retrovizoare. Ochii albastri ai baiatului zabovira putin asupra oglinzii, apoi se mutara pe geam; Jake ii explica ca el nu este inger, ci un spirit al binelui. Spre deosebire de ingeri, el poate prelua corpuri umane.
- Am crescut in lumea asta, spuse parca cu amaraciune Jake. Sunt, practic, un om normal.
- Atunci de ce stateai pe langa demoni? Si de ce te avanti in niste chestii pe care le intelegi? Nu cred ca la orfelinat ti-a fost predat despre tehnici de anihilare a demonilor. Jake il privi urat, iar barbatul se simti prost; nu voise sa fie rautacios cu el.
- Nu sunt trimis de Dumnezeu, spuse scurt baiatul, privind inapoi pe geam la orasul inecat in culori calde si vioi.
- Atunci?
- Sunt doar Jake, spuse din nou baiatul, deschizand portiera. Dante il intreba unde se duce, insa blondul iesi din masina si se indrepta spre locul in care Raven statea, fumandu-si tigara. Cu bratele proptite intr-o bara de metal si parul plin de smoala, bruneta parea mai rece si mai nervoasa ca oricand.
- E numai vina ta, spuse raspicat Raven si continua sa se uite in zare. Trase un fum din tigara si Jake expira nervos, spunandu-i pe un ton nepasator:
- E vina mea ca... ce?
- E vina ta ca tatal meu a murit, spuse aparent calma bruneta si stinse tigara. Era un exorcist. La fel ca si mine. Si a fost un om bun, a luptat pentru bine, insa unul dintre ai vostri... Fiintele binelui, cum va spuneti voi, l-a omorat. Jake o privi contrariat si surprins, insa o lasa sa continue. Nu te suport. Pe tine si pe cei ca tine! Baiatul incerca sa spuna ceva, insa bruneta i-o lua inainte, lasandu-l singur. Raven intra in masina, trantind portiera, si spuse hotarata:
- Hai sa mergem.
- Si Jake? intreba Dante, privind-o. Intr-o oarecare masura ii intelegea aversiunea pentru baiat; tatal ei fusese omorat de unul din spiritele binelui. Insa nu era nevoie ca ea sa reactioneze asa. Nu exista nicio posibilitate ca Jake sa fi fost criminalul tatalui ei.
- Vine el... raspunse, intr-un final, bruneta, apoi incepu sa bata darabana pe propriul picior.

***

Usa apartamentului lui se deschise incet, cu un scartait enervant. Ofta si intra in imobil, lasand cheile pe blatul de la bucatarie. Expira nervos, apoi se intinse pe patul nearanjat, cum fusese lasat de acum cateva zile, cand plecase de acolo. Niciodata nu statea prea mult in acel loc, insa nu putea renunta la el. Dupa el, in apartament, intra Jake si se uita in jur, inca cu o privire rece si gesturi molatice. Discutia cu Raven si drumul din Brazilia in Spania il obosisera. E vina ta ca tatal meu a murit! isi aminti cuvintele brunetei si fata ei contorsionata intr-o expresie furioasa ii aparu in minte, ca o fantoma a vinovatiei ce o simtea. Vina mea... Vina mea... Ecoul vocii sale interioare il facura sa uite ca sta in pragul usii. Intra in casa si se descalta, inaintand pe holul mic de la intrare. Urca cele trei scari si vazu o intreaga camera plina de carti, pachete de tigari, haine si alte lucruri de-ale lui Dante. Zambi amuzat cand il vazu pe barbat intins pe pat, cu ochii inchisi si se duse la geam, vazand, printre jaluzelele metalice, strada prafuita si mica. Se uita atent la camera si incepu sa ii memoreze contururile; o bucatarie mica in dreapta, un pat mare in mijlocul camerei, un birou masiv chiar la geam, langa el un dulap cu doua usi, ferestre mari, acoperite de jaluzele prafuite si o usa ce, cel mai probabil, ducea spre baie. Se apropie de pat si il zgudui pe brunet, pana cand acesta pronunta un "ce vrei?" somnoros.
- Mi-e foame.
- E niste iaurt stricat in frigider... bolborosi din nou Dante si Jake ingaima un "tsk" enervat. Se tranti pe pat, uitandu-se din nou spre geamurile ce se desfasurau pe intreaga lungime a peretelui, apoi spuse, pe un ton usor, aproape soptit:
- Mersi... Ca ma lasi sa stau aici. Barbatul paru ca nu aude, insa se ridica, oftand, si isi lua o tigara, aprinzand-o. Se rezema de birou, privindu-l pe baiat si spuse:
- Esti macar major?
- Da. Altfel cum crezi ca sunt aici, si nu in orfelinat? Dante ridica din umeri nepasator, apoi mai trase un fum si continua pe un ton fratern si protectiv:
- Nu trebuie sa iti faci griji pentru Raven. E doar suparata. S-au adunat mai multe, stii. O cunosc destul de bine si, dupa o dupa-amiaza petrecuta cu Aaron, va fi in regula. Barbatul zambi si Jake se uita la el, venindu-i si lui sa zambeasca. Isi lasa privirea asupra podelei din parchet si spuse, cu acelasi ton aproape soptit:
- Tu stiai, nu?
- Te-am simtit de la inceput. Nu ai cum, ca si demon, sa nu simti o fiinta a binelui. Dar nu mai esti un spirit al binelui, nu? Asa ai spus.
- Ai dreptate. Nu mai sunt de mult timp... Am renuntat la asta. Am fost trimis de Dumnezeu, insa Lucifer e adevaratul meu tutore, ca sa spun asa. Dante scoase un "hmm" ganditor, apoi isi stinse tigara, spunand pe un ton hotarat:
- Si ce ar spune Lucifer daca te-ar vedea stand la taclale cu dusmanul lui? Jake paru ca se gandeste, insa zambi matur si nu se obosi sa raspunda. In schimb, se intinse pe pat si spuse, la fel de curios:
- Neh... Raven si Aaron sunt chiar...
- Da.
- Si-atunci de ce voi...
- Poveste lunga. Oftand, Dante se aseza langa baiat in pat si se uita la tavan, apoi isi inchise ochii. Nici el nu stie ce e cu el, isi spuse, gandindu-se la intrebarea la care nu ii rapunse baiatul.