[Yaoi] Cheile Infernului

[Clau~]

Well... Am ajuns si aici. Acesta este ultimul capitol, desi are doua parti. So, bucurati-va de el si ne vedem dupa fic. ^^ * veti vedea~ *

Mikky-rock68: Aw, multumesc, dulceata~ Hm~ Dante se cam teme de dragoste, stii... Cateodata ma urasc ca l-am facut asa. Insa, pana la sfarsit, va realiza ce a facut. Promit~ Sa nu mori, te rog... :o3

Chapter eleven - 1

Usa biroului lui Aaron se deschise cu un scartait usor, apoi se inchise cu o bubuitura puternica. Doctorul isi ridica privirea curioasa din acte, asezandu-si aristocratic ochelarii pe nas, apoi privi uimit barbatul ce intra in camera. Cu o figura nu foarte prietenoasa, Dante il privea pe psiholog cerandu-i intrebari. Brunetul se indrepta spre micul bar din birou, aflat langa geam si spuse mai mult din politete, decat din interes:
- Pot?
- Serveste-te. Chiar o portie dubla. Se vede ca ai nevoie, pronunta Aaron oftand ingreunat si isi dadu ochelarii jos, inchizand dosarul.
- Ce crede sotia ta scumpa ca face? A uitat ca este telefon? intreba bataios Dante, dupa ce dadu portia dubla de coniac pe gat. Inca simtea arsura lasata de alcool, insa era o senzatie placuta; o senzatie insotita de o caldura atat de benefica. Acum isi dadu seama ca senzatia aceea ii facea pe alcoolici sa bea cat mai mult. Senzatia de primitor, cald, asociata unui lucru care nu te poate dezamagi.
- Cred ca are grija de Jake. De la moartea lui Miguel a fost ca un frate pentru ea, spuse doctorul, privindu-l deloc impresionat pe Dante. Dante il privi usor dezarmat, gandindu-se ca niciodata Aaron nu a obisnuit sa-i spuna parintelui "parinte". Probabil nu credea neaparat in lucrurile acelea; metodele lui erau cam neconventionale.
- Asa cred..., spuse in doi peri Dante si isi mai turna un pahar de alcool, de data asta alegand un whiskey rosiatic, fin. Nu mai bau paharul cu aceeasi furie, ci il savura pe deplin, linistea dominand atmosfera camerei.
- Oricum, tu trebuie sa te concentrezi asupra medalioanelor, pronunta cu un aer oficial Aaron si se ridica, ducandu-se spre biblioteca. Scoase cartea in care erau medalioanele si o puse pe birou, deschizand-o. Dante privi putin pandantivele, apoi dadu restul de pahar peste cap, si se apropie de biroul doctorului; acum nu mai voia sa le vada. Mult timp constituisera o obsesie pentru el, insa acum descoperise ca sunt lucruri mai importante decat acele bucati de aur.
- Bine. Spune unde e si fac rost de el, spuse simplu brunetul, iar satenul zambi inteligent, cu mina unui om care iti spune: "stii atat de putine".
- Daca ar fi asa simplu, Dante... Nu stiu unde e, nu-l pot repera. Am vorbit cu toate contactele mele, cu diverse grupuri, ma gandeam sa iau legatura si cu cei din partea luminata, insa nu am putut da de el.
- Unde ar putea fi?
- Simtul ti-a spus unde a fost al patrulea. Da, stiu ce a fost cu Kris, anticipa doctorul, apoi se aseza la birou si se uita la brunet cu o privire patrunzatoare.
- A fost o exceptie...
- Te-ai gandit vreodata ce e cu Jake? Dante il privi ciudat pe doctor, gandindu-se la ce se referea. Pentru el Jake era cine era; un pusti de care se atasase, poate, prea mult. Si pentru care ii parea rau ca il pierduse. Acum ca se gandea, nu stia multe depsre blondin, insa...
- Nu inteleg, replica incurcat brunetul si simti efectul paharelor de alcool. Se aseza pe scaun, incercand sa fie atent la Aaron, care zambea oarecum malitios.
- Am descoperit ca Jake al tau nu e asa bun precum crezi. A avut ceva intrevederi cu Lucifer.
- Si tu vrei sa imi spui ca el ne poate conduce la ultima cheie. Putin cam fortat, Aaron. Nu cred ca stie despre ce e vorba. Aaron sustinu privirea usor indignata a brunetului, apoi ofta si isi masa baza nasului. Intr-o zi, daca Dante avea sa continue sa incapataneze si sa o tina pe a lui, avea sa ii dea una. Vru sa ii spuna ca e treaba lui si sa faca ce vrea, insa stia ca replica brunetului va fi una care il va scoate si mai mult din sarite, asa ca renunta.
- Bine, Dante. Nu-ti mai fa griji pentru Jake. Cat timp e cu Raven, este in regula. Aaron zambi calm, rabdator, asa cum facea tuturor pacientilor si Dante rase scurt, spunand si ridicandu-se in acelasi timp:
- Nu sunt unul dintre nevroticii tai, doctore. Nu am nevoie sa ma incurajezi. Brunetul isi duse o mana la tampla, salutandu-l din mers pe saten, apoi iesi din birou, doctorul deschizand la loc dosarul. Pe prima pagina zacea linistit o fotografie cu Jake zambind, apoii urmau pagini intregi de informatii.
- Toti avem nevoie de incurajare, Dante. Dar tu nu ti-ai ales stimulentul potrivit... spuse pentru el doctorul, privind suspect poza blondinului.

***

Dante intra in aparatmentul lui gol, privind asternuturile pline de sange de pe pat. Se stramba la gandul ca trebuie sa faca curatenie si se tranti, in schimb, pe podeaua prafuita, privind lumina ce patrundea printre jaluzele. Ofta ingreunat si isi ciufuli parul, intrebandu-se ce va face cu viata asta dupa ce Iadul va fi cucerit de el. Cu siguranta nu avea sa se mai ingrijeasca de iaurtul stricat din frigider sau de sangele de pe cearsafuri, cand vreuna din aventurile lui nu erau reusite. Gandul acesta il amuza, asa ca chicoti scurt, oftand, apoi, din nou. La ce se gandea, de fapt? In ultimul timp crezuse prea mult in stabilitatea vietii lui umane; alaturi de Jake, mai exact. Acel inger il facuse sa isi piarda capul. Si asta era, teoretic, imposibil. Dante nu putea fi manipulat in niciun fel, poate doar de un demon mai puternic ca el.
- Demon mai puternic..., murmura pentru sine Dante, apoi isi deschise ochii alertat si se ridica de pe podea, cu o senzatie oribila de gol in stomac. Isi scoase repede telefonul din buzunar si, aproape cu mainile tremurande, apela numarul lui Raven. Dupa cateva taraituri, bruneta raspunse, Dante dandu-si seama ca ceva nu e in regula.
- Raven, unde e Jake? intreba impulsiv Dante si iesi din apartament in graba. Nu se poate..., pronunta el si, dupa ce o asigura ca va fi acolo in scurt timp, inchise apelul si se urca in masina, pornind in tromba. Daca ceea ce credea era adevarat, atunci... Nu, mai intai trebuia sa il gaseasca pe Jake. Insa unde putea fi?
Ajuns acasa la Raven o intreba pe aceasta cand disparuse blondul si daca a lasat ceva in urma lui. Bruneta, la fel de nelinistita ca si Dante, incerca sa gaseasca vreun indiciu asupra disparitiei lui Jake. Nimic, insa, nu parea ca a fost lasat cu scopul de a dezvalui locatia blondului; niciun semn ca s-ar fi gandit sa dispara.
- Stai! Caietul lui cu schite! Aseara a desenat incontinuu, de parca ar fi fost posedat sau ceva...
- Adu-mi caietul, spuse hotarat Dante si femeia disparu o clipa, apoi aparu cu un carnetel. Raven dadu foile, sub atenta privire a lui Dante, si aproape ca incepu sa tremure cand vazu o cladire inalta, desenata perfect real, de parca Jake ar fi stat in momentul desenarii in fata ei.
- Stai, e ceva sus, pronunta brunetul, investigand suspicios imaginea. Oh, nu..., continua el stins, cand observa ca "ceea ce statea deasupra" era de fapt Jake, cu bratele departate de corp. Era, de fapt, versiunea desenata a lui Jake, insa nu parea ca e acolo doar ca sa admire privelistea. Raven dadu pagina si inghiti in sec, simtind cum stomacul i se intoarce pe dos. Niste litere zaceau dezordonat pe foaie, fara un sens; fara un sens pentru ea, caci Dante isi dadu repede seama de ordinea acestora.
- Este precum acele diagrame pictate pe nisipul Marii Moarte, care nu se pot citi decat invers. Asta ca sa duca undeva.
- Ce scrie? intreba cu respiratia greoaie bruneta.
- "Trebuia sa ma omori cand ai avut ocazia... Aldabett."

[Michee]

Wow,mi-a placut mult,mult,mult capitolul.Deci Jake a disparut complet...era si de asteptat.Capitolul m-a lasat cu o groaza de intrebari:Jake este un demon mai decat Dante?Si oare cine este Aldabett?!De ce ar vrea cineva sa imi omoare scumpetea?Sper sa gasesc un raspuns la fiecare intrebare in capitolul urmator.Cand mi-l si imaginez pe Jake stand pe un bloc cu bratele deschise ,parca am un gol in stomac,vreau sa cred ca s-a urcat acolo doar ca sa prinda un fluture sau ca sa admire peisajul sau orice altceva in afara de primul gand care mi-a venit in minte cand am terminat de citit.Sper ca Dante si Raven sa il gaseasca pe Jake. Acum,in final, astept cu nerabdare capitolul viitor,spor la scris!P.S: Voi incerca sa nu mor,dar sa stii ca nu promit nimic.

[Kira's Scarlet]

Aldabett?? Oh, si eu care credeam ca in capitolul asta o sa aduci ceva mai interesant in legatura cu Jake si Dante.
Ultimul capitol???? O sa mor!!!!!!!! Nu nu nu.
Nu imi place.
Si de data asta descrierea a fost cat se poate de elaborata, incat m-am molipsit si eu si am speriat cativa prieteni de pe fb. Au crezut ca sunt extrateresta. Mai am momente in care intru in modul de ''filozoafa''. Sper ca e de bine.
Abia astept next. Sunt curioasa ce se va intampla de fapt cu Jake si acel Aldabett.
Spor la scris!

[ohaio_angel]

Hey, hey..am citit niste vesti... Se pare ca se sfarseste...pe aproape. Imi pare rau ca se termina, dar stiu ca vor urma si altele mult mai interesante si raman cu un zambet pentru ce va urma....(as vrea sa devorez, dar nu sunt canibal, asta este)

In legatura cu capitolul asta, poi initial nu ma asteptam sa fie ceva atat de complicat si totusi am senzatia ca Aaron stie ceva, poate prea multe si nu spune nimic. Conversatia dintre cei doi mi s-o parut invaluita intr-un mister cam abrupt, iar apoi la sfarsit Aaron deschide un dosar in care era poza lui Jake, clar frate este ceva...neah, nu m-a inselat simtul. Gata, numai , pute ceva aici.

Si uite ca am avut dreptate, Jake dispare si lasa in urma un desen in care isi scrie numele real, presupun : Aldabett

Bun, astept si next-ul, ca trebuie lamurita situatia
*hugs*

[Clau~]

Chapter eleven - 2

Final chapter

Raven se uita la brunet, ce o privea ciudat de serios, apoi incerca sa spuna ceva, insa Dante o lua spre usa, ea neputand decat sa-l urmeze. Amandoi stiau unde se afla acea cladire, era imposibil sa nu o stie. Era imposibil fiindca acolo murise parintele Miguel. Era catedrala Santiago de Compostela, reprezentata in acel desen la fel cum era si in realitate. Insa Jake nu a fost decat o data acolo, cu ocazia mortii parintelui Miguel; nu putea sa o reproduca exact, isi spuse in minte bruneta, privindu-l ingrijorata pe Dante. Parea atat de serios; nu il mai vazuse atat de sigur pe el si de hotarat de cand ea fusese atacata de un demon ce voia sa ii preia corpul.
- Dante... Cine e Aldabett? pronunta aceasta, insa brunetul paru ca nu a auzit-o. Cand fu pe punctul de a repeta ce spusese, insa, Dante raspunse, pe un ton impersonal si rece:
- Unul din cei mai puternici demoni, Raven. El e cheia. Mai precis... Jake. Raven privi uimita chipul fara expresie al barbatului, apoi incerca sa isi reprime senzatia de teama ce o simtea mai puternic cu cat se apropiau de catedrala. Dante vira spre dreapta si vazura amandoi turnul bisericii; iar deasupra, in locul crucii, statea Jake, ce parea ca nu are nimic impotriva in a sta cocotat la cativa zeci de metri distanta de sol. Plus ca norii se imbulzeau pe cer ca niste naluci furioase, gata sa-l inhate cu vartejurile lor naucitoare.
- Dante..., pronunta ingrijorata bruneta si se dadura jos din masina, luand-o la fuga spre acel loc. Totul era pustiu, nu era nimeni in jur, de parca nimeni nu l-ar fi vazut pe Jake. Doar Dante si Raven erau cei partasi la acel eveniment.
- Jake! Jake, da-te jos! incerca bruneta sa tipe, insa vocea ii era tremuranda si vorbele nu ii ajungeau pana deasupra catedralei.
- Stai aici, Raven. Cheama-l pe Aaron! spuse Dante si isi inchise ochii, apoi inspira adanc, simtind in aer mirosul de ploaie. Intr-o secunda, ajunse sus, pe acoperisul catedralei; de mult nu isi mai folosise puterile adevarate, cele de Antichrist. Teleportarea era una dintre acestea, iar acum era recunoscator ca o avea.
- Jake? intreba cu speranta Dante, pasind atent in incercarea de a se apropia de blondin. Stia, insa, ca acolo nu mai e Jake.
- Nu sunt Jake, Hellsan Case Dante! spuse sardonic blondul, desi vocea nu ii apartinea, si se intoarse spre brunet. Ochii rosii il priveau cu ura pe barbatul din fata lui si zambetul batjocoritor de pe fata era destinat tot brunetului.
- Aldabett... De ce faci asta? Demonul din baiat rase amuzat si la fel de sarcastic, apoi i se auzi vocea ragusita si plina de furie:
- A fost bine pana aici, Dante! Foarte bine... Ai gasit patru chei. Doar nu credeai ca Infernul valoreaza doar cateva kilograme de aur, nu? Nu fi prost!
- Asta a vrut Lucifer de la inceput? De asta l-a trimis pe Jake? intreba usor enervat Dante si isi incorda toti muschii.
- Nu te incorda! E doar vina ta. Trebuia sa iti dai seama mai devreme, demon prost. Din nou se propaga un ras malefic, in timp ce un tunet insoti vocea groasa a demonului. Acum e prea tarziu!
Dante il privi la fel de enervat, ochii schimbandu-si culoarea din negru in rosu, si il injura printre dinti, dorindu-si sa il omoare pe demonul acela. Insa, inainte sa mai poata face ceva, vazu ranjetul machiavelic al lui Aldabett, ce se cresta pe chipul lui Jake, si cum mana lui Jake se ridica, intr-un ultim semn de ramas bun. Ochii baiatului isi recapatara culoarea si expresia malefica fu inlocuita cu una speriata. Dante vru sa inainteze spre Jake, insa blondul il opri spunandu-i:
- Nu... Stai acolo, te rog. Imi pare rau... Dante il privi neajutorat pe baiat, apoi incerca din nou sa se apropie spunandu-i ca il iarta si ca nu este nimic, ca totul poate continua. Insa, cand brunetul mai facu un pas, un tunet strabatu cerul, iar Jake fu impins usor de catre Aldabett, astfel incat blondul isi pierdu echilibrul.
- Omoara-l sau va muri in chinuri si nici nu vei avea cheia! se auzira soaptele ragusite ale unei voci si Dante scoase pistolul, fugind spre marginea acoperisului. Totul se intampla parca cu incetinitorul...

Scoase psitolul, il incarca si, cu mana tremuranda, il indrepta spre Jake, care era in cadere. Inainte ca degetul lui Dante sa apese pe tragaci, insa, brunetul deslusi pe buzele lui Jake doua ultime cuvinte, in timp ce lacrimile stateau marturie sentimentelor din spatele lor. Cu ultimele puteri, Jake pronunta un "te iubesc" stins, apoi inchise ochii si simti cum crucea din argint a pistolului lui Dante trece prin el. Sunetul impuscaturii fu acoperit de un alt tunet puternic, care declansa o ploaie torentiala. Dante se teleporta jos, inapoi, privind cu lacrimi in ochi locul in care cadavrul lui Jake ar fi trebuit sa zaca. In locul acestuia, era, insa, ultimul medalion, ce tocmai era udat de ploaia rece. Raven plangea in bratele lui Aaron, in timp ce doctorul privea dezolat cum Dante se aseaza in genunchi langa acel pandantiv si il ia in maini, ca intr-un fel de ritual ancestral. Il saruta de cateva ori, apoi, cu vocea tremuranda din cauza plansului, striga spre cerul innorat si spre ploaia ce cadea fara oprire numele blondului. Stia ca Jake nu va mai fi langa el... Si ca pretul pandantivului fusese viata lui.

Aaron o lua pe sotia lui din ploaie si o duse spre masina, incercand sa o linisteasca. Dante ramase, insa, in acelasi loc, privind cerul, in timp ce corpul lui era zguduit de un plans amar...

***

Sala vibra din cauza zgomotului pasilor lui siguri. Marmura lucioasa si alba parea ca vrea sa se sparga, sa se transforme in cioburi fine de sticla. Incaperea parea imensa, infinita; cu bolti arcuite si inalte, cu pereti care se pierdeau in conuri de umbra spatioase. Niciodata nu isi imaginase in acel fel Raiul. Pasea in continuare, cu o cadenta aproape mecanica, apoi se opri, pe buze fluturandu-i un zambet obraznic. Isi scoase tigara din gura si o arunca pe jos, calcand-o atent si incet.
- Scuze de deranj, spuse el cu o voce calculata, rece si experimentata. Se uita in jur dupa vreun loc unde sa stea si isi baga mainile in buzunare, hotarand sa stea in picioare. Inteleg, ospitalitatea divina, continua el in aceeasi maniera, nedezlipindu-si ochii de la spectrul de lumina din fata lui. Ii putea zari frumusetea linistitoare, pacea atat de cautata, desi nu era decat o masa nemasurabila de lumina. Isi trecu de cateva ori privirea peste reflexia sa de pe podeaua lucioasa si alba, apoi isi scoase mainile din buzunar si isi cauta prin buzunare pachetul de tigari. Scose una si o aprinse, apoi spuse, expirand fumul ce se ridica spre boltile camerei ascunse in umbra:
- Care e treaba? Ce vrea Dumnezeu de la Antichrist?
- Iadul, rasuna deodata, facand ca corpul brunetului sa vibreze usor speriat. Dante zambi rautacios si vru sa spuna ceva, scuturandu-si tigara, insa sala rasuna din nou din cauza cuvintelor spectrului: Ti-l voi da pe Jake. Brunetul se uita la acea lumina, fara o masa proprie, masurandu-i intensitatea si incercand sa isi potoleasca tremurul corpului. De dupa razele binefacatoare ale luminii albe aparu o silueta slaba, fantomatica: era Jake. Tigara lui Dante ii scapa din mana, scrumul imprastiindu-se pe marmura alba intr-o cadere de bucati incadescente, ce s-au stins usor, una dupa alta...

Afterword

Chiar am terminat? :)) Surprinzator... Cum a inceput ideea? Oh, influenta, partial, a lui Constantine. Si ceva dorinta de a mea de a incerca. De a incerca ceva nou. Tot timpul vreau sa gasesc chestii care sa ma provoace si sa ma faca sa abordez stiluri diferite. Cam asa s-a nasut ideea.
Pot spune ca Dante este personajul meu preferat din toate fic-urile. Nu cred ca am mai tinut la vreunul asa cum am facut-o cu Dante. Ca de obicei, iar am stat sa studiez in legatura cu geografia si toate celelalte. Bine, la inceput mi-a fost greu cu traducerile si cu toate acele elemente ce voiam sa fie autentice, sa vina din lumea aceea a exorcistilor. A fost foarte interesant, fiindca am aflat o multime de chestii pe care, in mod normal, nu le-as fi aflat. Cel mai mult despre religie, demoni si lucruri din acestea, dar si legat de spaniola. ^^
Pot spune ca inceputul a fost studiat bine, am planificat ideile destul de usor. Insa sfarsitul a fost mai mult... Inspiratie de o noapte. Imi place, totusi, cum a iesit. Recunosc ca ar fi fost ceva sa iasa treisprezece capitole - numar norocos -, insa este foarte bine si asa. Ma gandeam chiar sa fac o parte anexa, care sa curpinda, poate, si raspunsul lui Dante si felul in care ar fi putut evolua povestea. Si faptul ca Aaron nu mai era impotent. :)) Daca erati interesati de soarta lui Aaron, sa stiti ca dupa toata povestea cu medalioanele, si-a "revenit". Cat despre decizia lui Dante, nu voi spune nimic. Pentru asta e finalul, pentru a fi interpretat.
Original, implicati in asta erau doar Raven si Dante, dar... Apropo, acum mi-a venit in minte. Ador numele Hellsan Case Dante. Cand l-am conceput, am fost un geniu~ Asa, cei implicati erau, intial, Raven si Dante, insa, pe parcurs, a intervenit si doctorul * asa ii spun lui Aaron... * si Jake. Jake a fost un personaj pe care l-am adorat din prima. E dulce si simpatic si atat de dragut... Imi pare sincer rau pentru el, poate ca nu trebuia sa il las sa moara. :)) Insa in continuarea povestii mele, in versiunea mea a povestii, este destul de bine, pana la final.
Alte lucruri? Ca mi-a placut mult sa lucrez la fic-ul asta. Chiar mi-a placut si poate am sa incerc sa fac mai des ceva gen fantasy. Poate. De asemenea, ca le multumesc tuturor sustinatorilor mei~ Sunteti grozavi si sa stiti ca nu de putine ori m-ati ajutat in a scrie. Cineva a spus ca jumatate din opera unui scriitor este cititorul. Va multumesc mult si promit ca o sa mai vin cu astfel de povestioare. 'Love you all~ :*

[Kira's Scarlet]

Deci ultimul capitol a fost surprinzator. Nu pot sa cred ca s-a terminat si ca nu o sa mai fie. Vroiam ceva mai mult. De fapt, as putea spune ca nu se incadreaza tocmai in yaoi. Parerea mea. Desi este cu totul captivant. Cel mai mult mi-a placut ultima partea, cea in care Jake s-a intors inapoi la Dante. Ultima partea a fost la fel ca si prima partea a ficului, doar ca ai adaugat intoarcerea lui Jake. Insa totul a fost sublim. Esti o adevarata artista.
Kissu :*

[ohaio_angel]

Se pare ca asta este sfarsitul. Eu sincer m-am asteptat sa moara Jake, poate nu atat de sigura pentru ca voiam sa aflu cand citesc,dar o indoiala mica era. :D Ciudat este faptul ca multe din intamplari se invart in jurul catedralei Santiago de Compostela unde a murit Miguel.
Acum m-a fulgerat in gand. Dante s-o "amorezat" de cel cu care a fost la cina si a avut o aventura. Cu el ce s-a intamplat?
Aaron si Rasen au fost pana la sfarsit prezenti in actiune si nu as fi intrebat, ba chiar aici nu au intervenit si a fost dragut din partea lor.
Sfarsitul este deschis exact cum ai spus, insa eu mi-l imaginez ca pe unul fericit, cu happy end :D

"Cheile infernului'' este o poveste foarte frumoasa chiar daca yaoi-ul nu prea pare a fi, este. Nu sunt scene hard :d (nu m-am putut abtine sa nu zic asta.....gomen) desi as fi vrut, imaginatia este de vina la fel si curiozitatea. Cum terminarea este libera mai poate fi si o continuare, bine, ca un al doilea volum. Poate te razgandesti si mai scri la el cate ceva. ^^
Oricum te mai astept si cu alte creatii si chiar nu m-am gandit pana acum ca jumatate din opera unui scriitor este cititorul, insa da, cititorul te motiveaza sa scri mai departe si sa creezi altceva mult mai interesant.
Succes cu noile creatii

*hugs*

[Michee]

Wow...deci chiar este ultimul capitol!Nu ii vine sa cred ca s-a terminat,pur si simplu nu vreau sa accept asta!M-a surprins faptul ca Jake a murit( n-nuuuuuuuuu,de ceee-cam asa am reactionat eu cand am citit aceea parte).Saracul Dante, dupa parerea mea,chiar ca a fost distrus de pierderea lui Jake,cred ca si-a dea seama,intr-un sfarsit, cat il iubeste pe "micut".Sincer,sper cu toata inima ca Dante sa accepte cererea,iar Jake sa fie iar langa acesta.Se potrivesc de minune cei doi si ma bucur ca s-au intalnit iar.Deci finalul a fost unul fericit,in opinia mea.Apropo,am fost foarte fericita cand am aflat ca Aaron si-a rezolvat problema,ca sa zic asa,sunt sigura ca Raven este in al noualea cer.O sa imi fie foarte dor de toti patru,m-am atasat muuult de ei.Tin sa te felicit pentru un asa fic reusit,foarte interesant si pe care mi-a facut si imi va face in continuare placere sa il citesc.P.S:Astept cu nerabdare aceea parte anexa si iti urez spor la cat mai multe fic-uri.Love you too!