Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Care e personajul tau favorit?
Ken
50.00%
6 50.00%
Kyle
41.67%
5 41.67%
Erika
0%
0 0%
Ciel
8.33%
1 8.33%
Total 12 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Yaoi] Bolnavii cronici de cerneala

#1
Hey everyone! Acesta este primul fic scris in colaborare cu A beautiful lie aka Luisa. (Lui, ma bucur ca am avut placerea de a scrie cu tine)
Va avertizez ^y^ inainte de a va apuca de citit: Hei tu, da tu, care vrei sa citesti ''this little shit'' nu te astepta la o capodopera literara caci acest fic este scris de placere si for our entertainment. So... dupa ce v-am aburit atat (he, he pot vedea brobonele de sudoare) Let's go... yaoi to number one. *laughs*

Limba: romana? (D'oh, daca era engl cred ca postam pe undeva, pe la ''English Creations'' *whistle*)
Varsta minima: +16 *nasty girls*
Gen: Yaoi, romantic, just a little drama, comedy, school life.
Observatii cu privire la continut:Primul capitol va fi narat din punctul de vedere al personajului meu, iar al doilea din pct de vedere al personajului partenerei mele de scris. Tot asa pana la ''za end''.
Tipul de comentariu solicitat: Daca va indurati si de asa ceva dupa ce cititi, respectam orice tip de aprecieri.
Enjoy!


Bolnavii cronici de cerneala

Capitolul I Cea dintai caramida

Privesc plictisit tabla dinaintea ochilor mei, impanzita de ecuatii matematice ale caror inteles nu ajunge pana la mine. Stau cu mana in falca, aproape adormit, urmarind miscarile profesorului meu de matematica.
El sta cu fata la tabla deci, ne ,,trateaza’’ cu spatele. Si ce spate frumos! Ochii negrii ca smoala calda, aluneca pe trupul sau, mangaindu-i cu privirea acel posterior mic, rotund ca un mar copt ce te cheama sa-l gusti. Insistand asupra acestei ,,privelisti’’ incep sa am, din nou, halucinatii. Pantalonii gri cu croiala dreapta si dintr-un material de buna calitate usor, usor se albesc devenind transparenti. Astfel, dand voie vederii mele pofticioase sa observe acele perle albe ca laptele sora-mii dimineata (nu va ganditi la prostii, are patru ani!) netede si totodata ferme. Intind mana vrand sa le simt, sa le ciupesc putin si…

-Murinaga!
Clipesc brusc trezindu-ma cu mana stanga in aer si cea dreapta mazgalind aiurea patratelele caietului.
-Ha? Fac eu o grimasa, fiind un pic confuz.
-Erai atent la lectie, ca de obicei… Am dreptate?
-A? Aha… mormai eu in necunostinta de cauza. Intotdeauna vorbeam asa la ora de mate…
-Eh, atunci te invit la tabla sa ne demonstrezi si noua ce putere de ,,absorbtie’’ a informatiilor posezi.
-Stiti, incep eu sa ma balbai. Apoi am auzit sunetul mult asteptat ce anunta pauza si implicit, terminarea orei.
Oftez usurat, gandind ca am fost salvat de clopotel. Profesorul se lasa pagubas si ne spune tema pentru a doua zi. Una luuunga si foarte, citez: ,,Simpla!’’
Fir-ar! De ce naiba m-am gasit eu sa vin la profil cu mate si fizica pe banda rulanta? Eu... ala destept si cu un orgoliu la fel ca inteligenta mea fara margini.
Imi arunc ghiozdanul albastru inchis in spate si inaintez spre usa dar, nu inainte de a auzi glasul subtire, usor efeminat, al profesorului meu ce-mi promite ca data viitoare nu o sa mai am atat de mult noroc. ,,Nici eu nu promit ca nu o sa mai am fantezii cu el’’ mi-am zis in intimitatea gandurilor. Dar... stop cadru!

Nu ati inteles nimic, nu-i asa? Sa va aduc putin cu picioarele pe pamant.
Sunt Kenta Murinaga. Prietenii imi spun Ken. Kenta suna a pachet de tigari ieftine, fara filtru, dupa parerea mea. Sunt in ultimul an de liceu, major, bine merci.
Aspectul meu fizic este unul ce nu merita modestie. Nu sunt narcisist! Nici grandoman ori megaloman! Dar, de ce sa ma rosesc, precum un tampit, si sa nu-mi recunosc calitatile atat fizice cat si psihice?
Parul meu brunet ca pana corbului, cu reflexii albastre in lumina soarelui, ciufulit tot timpul dar, intr-un mod organizat imi dau un aspect de ,,baiat rau’’ iar fetele sunt topite dupa asta. Sunt inalt, 1.87 si bine lucrat din cauza sportului de performanta pe care l-am practicat de-a lungul anilor. Am inceput cu innot, sa pot continua cu bascket si sa termin cu football. In prezent sunt in echipa scolii, liderul echipei de football. Se intelege de la sine ca sunt un jucator destul de bun, doar sunt seful, ce dracu'?
Am o sora mai mica, de patru ani pe care o iubesc dar, sa recunoastem, ma cam irita uneori. Mai are momente, ca toti copiii, cand se lipeste de toate vitrinele si urla de parca ar trece prin chinurile iadului ca vrea nu stiu ce papusa ,,Brat’’ sau ,,Barbi’’ sau cum puii mei s-o scrie.
In fine. Un alt aspect pe care trebuie sa-l precizez este ca sunt praf si pulbere la matematica. Cred ca ati observat si voi asta…
Insa, ma simt atras fizic de proful meu. Este mai scund decat mine cu putin si trupul sau, chiar si prin costum, ii pot observa fragilitatea. Este slabut si plapand asemenea unei flori delicate si foarte frumoasa. Nu ma pricep eu la flori dar, sunt sigur ca in ,,gradina’’ mea tipul asta ar arata superb si ar atrage toate privirile.Are parul de un blond aproape glacial,cum nu mai vazusem pana atunci,cu reflexele metalice ale suvitelor care ma fascinau de fiecare data,suvite rebele care in dezordinea lor intruchipau o arta. Piela lui e foarte alba cu o usoara tenta de roz, reflectandu-i puritatea.
Ma face sa visez frumos si sa ma abat de la subiectul orei lui de fiecare data cand deschide gura si vorbeste o limba pe care eu nu o prea pricep: matematica!
Buzele lui fine asemenea unor petale sangerii de trandafir tanar dau frau liber simfoniei de cuvinte sa izvorasca. Vocea lui efeminata imi mangaie auzul ori de cate ori imi intalneste timpanul.
Atunci cand nu inteleg ceva, ca de obicei, ma cheama la tabla sa-mi explice cu o calmitate nepamanteana. Numai la explicatiile si indrumarile lui nu eram eu atent atunci cand privirea sa se intersecta cu a mea. Ochii mei negri ca tusul proaspat trasat pe pleoapele domnisoarelor, au o sclipire demonica cand privirea sa turcoaz, inconfundabila, ma fixeaza.
Imi vinea sa sar pe el si sa-l sarut cu ardoare acolo, in fata tuturor!

Nu sunt gay sau ceva de genul. De cand ma stiu mi-am pus-o numai cu femei. Dar, proful asta are acel ,,vino ‘ncoa’’. Acel ,,sex appeal’’ ce ma atragea la nebunie!
Chiar sunt curios in legatura cu individul asta. Cum o fi sa fac sex cu el?
[Imagine: tumblrlzv0gahduu1rps1qh.png]
Priveste in ochii mei. Nu poti vedea, am dreptate?
Valul negru atarna greoi peste retina... aparenta... cât de mult timp ti-ai sacrifica sa descoperi esenta?

#2
Fic nou, fic nou (bine, sunt multe ficuri noi zilele astea, dar nu am apucat sa ma uit la toate). Ma bucur sa va ca lumea posteaza. E primul capitol, deci nu pot sa zic foarte multe despre personaje. Bine, pot, dar ma abtin (in mare parte).
Imi place Murinaga, e foarte simpatic si amuzant. Il inteleg deplin...si eu ma gandeam la altceva in timpul ore de matematica (pacat ca eu nu am putut sa salivez din cauza profului, cam batran pt varsta mea)
Oricum, vad ca din primul capitol exista scantei intre cele doua personaje. Ma intreb cum va evolua povestea. Abia astept sa citesc (imi plac povestile cu profi). Deci, astept nextul, fetelor. Sa nu intarziati prea mult :* si spor la scris

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#3
Fic nou din partea ta. Ma bucur sa vad asta. Succes oricum la amandoua cu el si sa nu il lasati balta.
As putea sa spun multe, dar de data aceasta nu o voi face fiindca e primul capitol, totusi acea descriere asa de rapida a maruntelor si marilor legaturi ce tin de acest Murinaga, mi se pare prea din pom scoasa, adica ai cam spus totul legat de el. Si totusi inca mai este mister.
Eu una as spune sa nu dezvaluiti din prima atatea, desigur ca si asa este ok, dar mi s-a parut putin cam ca la dosar.
De exprimat de exprimi frumos, de asta sa fi sigura si te joci gingas cu literele, cuvintele, propozitiile. Am insa vaga impresie ca ai avut si cateva greseli minore pe aici pe acolo de tastare sau de exprimare... dar nu mai stiu exact, fiindca am fost foarte atenta la miezul capitolului. Deci, tac.

Eu astept nextul, succes si multa inspiratie amandurora! *hug*

#4
Hello everyone! :) Multumim pentru comentarii. Am aprecia daca greselile pe care le observati in capitolele noastre sa ni le semnalati pentru a ne perfectiona. Noi obisnuim sa recitim capitolele si sa acordam atentie, de aceea am dori ca orice tip de greseala sa fie mentionata (acelea pe care le-ati vazut voi, bineinteles).


Capitolul II Implementate in rutina

O existenta multumitoare, care ti-a oferit indeplinirea dorintelor nu trebuie considerata terna. Atunci de ce oare, realizand ca sunt implinit, nu simt totodata si satisfactie? Mi-am dorit vreodata altceva? Sunt doar ganduri razvratite ce se nasc in intunericul noptii, cand pleoapele se inchid alene la imbratisarea somnului. Nu le-am starnit insa vapaia, ci le-am incatusat intr-un colt de suflet. Fiecare zi e diferita daca transformi culorile in nuante, chiar daca intamplarile par desprinse de pe filele aceleiasi carti.

In acest an am fost admis ca profesor de matematica la liceul pentru care am optat. Relativ repede, m-am integrat si sunt convins ca am facut alegeri bune. Doar ca “bune” se refera la lipsa riscurilor si a complicatiilor.

Oricare dintre colegii mei ar spune ca adolescentii sunt mult prea energici, caci se plang mereu, sustinand ca a fi profesor este atat de obositor. Nu as putea admite asta niciodata, deoarece mi- am ales aceasta meserie avand un scop. Cu toate ca niciodata nu l-am considerat astfel, ci mai degraba l-am privit ca pe un elixir datator de viata . Nu poti ghici? Ei bine, chiar daca nu sunt decat cu vreo cinci ani mai mare decat unii dintre elevii mei, imi doresc ca intotdeauna sa simt tineretea pulsandu-mi prin vene. Traind printre suflete fragede, voi reusi sa-mi realizez scopul.

In dimineata aceasta imi simt corpul greu, sprijinit de picioarele ce parca refuza sa imi asculte comenzile, iar pleoapele nu ma ajuta deloc sa-mi tin ochii deschisi. Cauza? Huh,a fost o noapte lunga… Hei, nu chicoti! Motivul nu e cel la care te gandesti tu. Voi, adolescentii, aveti asa o imaginatie bogata si… perversa! Aseara am luat cina cu varul meu, care venise la mine sa discutam despre inscrierea lui la facultate. Nu ne mai vazusem de mult timp si, ca intotdeauna, ne simteam atat de bine impreuna. Eu uitasem cu desavarsire insa ca lui, desi nu ii plac bauturile alcoolice, acestea se simteau atrase intr-un mod inexplicabil, miraculos de el. Oricum, ne intalneam atat de rar, ce i-as fi putut spune? Nu m-as fi simtit mai linistit in piele lui taica-su, mustrandu-l, asa ca am baut si eu un pahar de vin, rosu precum lichidul mistic care ne arde arterele.
Pe neasteptate, a inceput sa ploua, iar picurii invrajbiti care se aruncau din cer parca nu mai conteneau. Era de inteles ca musafirul nu putea pleca atunci
- Furtuna aceasta e teribila! Mai bine ai ramane aici. Eu plec dimineata la cursuri.
- Kyle, voi mai astepta, poate nu va fi totusi nevoie sa petrec noaptea la tine.
- Hai sa vizionam un film, ca in copilarie, mai stii?
Multe amintiri vechi dintre cele refugiate in cotloane intunecate ale mintii inca imi fac pieptul sa palpiteze.
Varul meu adormise pe canapea, cred ca inca de la inceputul filmului- se vede ca vinul acela il tinuse ocupat mai mult decat era necesar. Il priveam acum pierdut, cu gandurile ratacite in eter, urmarind conturul acelui corp care se unduia ca trestia in adierea vantului, mangaiam cu vederea-mi tulburata chipul lui dulce, adormit: intotdeauna fusese un om frumos. Acesta era singurul lucru care imi venea in cap despre amicul meu din copilarie la miezul noptii( si eu ma indoiesc de luciditatea mea).
Peste cateva ore, eu eram in dormitorul meu de la etaj, cand un zgomot usor m-a trezit din somn: in cateva clipe am realizat ca era doar el, care se intorcea de la baie probabil, fiindca il lasasem dormind pe canapeaua din living( fusesem o gazda buna si avusesem grija de confortul lui, ducandu-i si o perna). ’’Atunci de ce naiba vine in camera langa mine, ca si cum ar fi patul lui? ’’ Dupa cateva incercari zadarnice de a-l trezi, m-am resemnat si am conchis ca nu ar trebui sa fac mare caz.
In scurt timp am deschis ochii surpins, pupilele dilatandu-mi-se, caci varul meu parand sa se simta singur( si putin euforic- vinul, bata-l vina ! ) si-a luat libertatea de a se apropia mai mult, ca si cum patul nu ar fi fost destul de mare. M-a cuprins in bratele sale puternice ca pe un odor iubit si considerand ca nu e de ajuns, si-a intins apoi si un picior peste coapsa mea.
- Hei ! Ce dracu’ crezi ca faci? Nu e o gluma buna !
Nici un raspuns… Nerodu’ asta dormea( o fi somnambul, mai stii ?)
Sirul gandurilor mi-au s-au oprit aici, brusc, cand am simtit imprimata pe pielea mea caldura coapselor sale( am uitat sa precizez ca nu avea pijamalele ci doar boxerii) si portiunea dintre picioare intarita, fierbinte ca si cum ar zvacni arzand de dorinta. ,,Nu pot sa cred ca mi se intanpla asta! ’’ Ceea ce m-a facut sa rosesc de-a dreptul a fost urmarea iniativei lui: incepusem, fara sa realizez, sa ma excit si eu. Am sarit din pat, iar intr-o clipa am ajuns la baie in incercarea de a-mi potoli sangele ce pulsa navalnic.
Nu e decat patru dimineata, nici macar o raza de soare nu patrunde densa. E mult prea devreme sa o sun pe Erika, singura care ma poate ajuta cu ''mica mea problema ce-mi fac boxerii sa para mult mai stramti decat i-am cumparat’’ chiar daca stiu ca mi-ar face pe plac oricand. Nu a alta solutie decat sa deschid tv-ul si sa pierd timpul pana dimineata, urmarind vreo emisune stupida (mai idioata decat situatia)

Acum intelegeti cu siguranta de ce in acesta dimineata nu mai aveam nevoie de o ceasca de cafea pentru a ma ''scula’’. Oricum, ma bucur ca nu mai trebuie sa ma simt stanjenit in fata varului meu care din fericire, nu si-a amintit nimic din noaptea precedenta atunci cand ne-am intalnit la micul dejun.

Minutele se preling lenese de pe limbile ceasului, sfarsind prin a se contopi cu sunetul obsedant al scurgerii timpului in clepsidra vietii si a mortii. Este ultima ora de curs, iar eu sunt la fel de plictisit ca si elevii care deja au incepu sa- si stranga de prin banci, dornici sa scape de chinurile scolii( cel putin pentru azi) . Ca intotdeauna, aud susoteli tot timpul cat scriu formulele pe tabla. Insa imediat ce am terminat, ma reintorc cu fata la elevi si ceva imi atrage atentia: in mod surpinzator, Kenta Muringa ridica mana. Cand il rog sa raspunda, mirarea imi dispare, caci realizez ca el este, ca in fiecare zi, neatent( cine stie ce o fi visat de data asta si s-a trezit speriat din frumosul vis la ora de matematica- cosmarul realitatii lui). Din fericire pentru amandoi, caci si eu eram obosit, clopotelul si-a indeplinit misiunea la momentul oportun.

Niciodata nu a fost usor sa imbin viata personala cu cariera. Ati spune probabil ca atunci cand este vorba despre matematica, misiunea este imposibila. ( insa cum intotdeauna va exista un ” dar”, el isi merita locul si aici) Adevarat, dar cifrele nu pun stapanire pe tine intru totul. Erika, iubita mea actuala (viitorul, am fost mereu de parere ca este incert: sunt prea tanar sa imi pronunt sentinta…) nu s-a plans pana acum de vreun defect de-al meu professional, doar dedefecte pur barbatesti: cateodata arat prea bine( nimic de-a face cu narcisismul! ) .

#5
HUA! (Asta inseamna "salut")
Imi plac primele doua, capitole, ati inceput in forta, aratandu-ne noua, cititorilor, o posibila inclinare a balantei in plan sexual. Bine, Ken e mai "evoluat" ca profesorul sau. Tin sa precizez ca m-ai fermecat, Onu', cu descrierea profului :x A fost foarte in sentiment. Chiar daca tema aleasa de voi este putin comuna (o dragoste dintre un profesor si un elev), nu inseamna ca ficul nu este bun! Imi place enorm cum se adreseaza Kyle cititorilor, face totul mai intrigant, mai de-ti sare din paragraf direct in fata ta! Ca o scena de teatru. Ken e tare amuzant cand are "halucinatii" (sunt de parere ca acest cuvant e prea stiintific, mergea inlocuit) si mai ales cum mi-l imaginez eu, salivand si cu imagini focoase pe retina *^*
De criticat nu am multe de zis. Intr-adevar, cum a mai zis cineva, primul capitol semana cu un "dosar" datorita descrieri INSTANT. Totusi, nu zic ca e ceva fals, neomenesc, pentru ca este dimpotriva, foarte tineresc si aiurea, ca adolescentii :)) Luisa, te descurci bine cu rolul profesorului, la fel de in sentiment ca si Onu' esti :> Si as vrea sa te catapesc si pe tine cu o critica, dar nu prea am ce xD Hmm, poate niste descrieri incendiare cu extra topping? =P~
Finally, inchei comm-ul si astept sa venite cu urmatorul capitol! Succes la scris!:*
Uneori e nevoie sa fii nebuna ca sa fii tu insati.
Fic: Inchis sub Piele [+18]

#6
Capitolul 3 Departe de a se sfarsi!


Mainile mele aluneca usor peste pielea fina si maslinie a brunetei. Sanii ei mari si elastici se lovesc constant de pieptul meu masiv, ferit de tentatia epilarii, multumita mamei natura ce ma inzestrase cu un corp lipsit de pilozitate in exces.
Ma misc in ritmul meu alert in timp ce gura ei flamanda cu buzele sangerii din cauza muscaturilor aplicate de mine, ma cauta cerand mai mult. Ii ofer ceea ce-si doreste, sufocand-o cu sarutarile mele pasionale ce-i satisfac pofta de mine.
Trupurile noastre fac un contrast frumos, parca am fi glazura ideala de ciocolata si lapte pentru o prajitura sofisticata. Ma avant in ea, uitand intru-totul pe ce pamant ma aflu, simtindu-i peretii vaginali strangandu-ma ca intr-o menghina. Placerea atinge cote maxime, iar peretii camerei,asurziti din cauza gemetelor noastre senzuale, sunt partasi la un alt sfarsit glorios de-al meu.
Lichidul albicios se raspandeste cu repeziciune in fata (femeie in toata regula) in timp ce eu ma retrag ranjind satisfacut, precum un demon. Unul picat din paradis, ce-i drept. Lucifer in varianta nipona, mai stii?
In privinta Amandei, negresa de sub trupul meu, nu-mi fac probleme. Anticonceptionalele au efect sigur.
-Tigrule, din ce in ce mai salbatic. Imi transmite gatuita de emotie si extaz noua sa‘’descoperire’’.
-Ihi… ingan si eu ferindu-ma de fumul nociv al tigarii ce tocmai si-a aprins-o.
Pentru mine nicotina e otrava curata! Doar sunt sportiv, ce naiba? Plus ca, are un miros dezagreabil ce-mi inspira repugna.
Ii fac semn sa se imbrace caci trebuie sa ma odihnesc dupa o zi atat de… solicitanta.
Amanda se imbraca si inaite de a pleca imi depune un ultim sarut pe obrazul meu inrosit de efort. Eu ma trantesc pe suprafata moale a patului dar, nu inainte de a arunca asternuturile mototolite (si nu numai…) pe podea, fiindu-mi prea lene sa pun altele curate.
Ma asez, asa de-a latul patului si nu pe lungul sau, cum ar fi fost normal si firesc. Odata ce am facut contact cu patura de sub capul meu pe post de perna, parca sunt electrocutat, adormind instantaneu, visand la ziua de maine, care se intampla sa fie vineri.
Pasesc in curtea scolii ingrijit si ceva mai aranjat decat aseara… Port uniforma cu ajustari din partea mea. Pantalonii albastrii inchisi, al caror curea le-am adaugat si doua lanturi, imi vin de parca ar fi turnati direct pe mine, ca model. Camasa scoasa din pantaloni, calcata si netezita cu primii doi nasturi desfacuti se muleaza perfect pe bicepsi, pe spatele meu lat. Nu va imaginati ca sunt copia fidela a unei namile de om sau vreun culturist!
Mergand aproape cu incetinitorul pe holurile liceului, aud clopotelul ce anunta prima ora, adica biologia.
Intru in clasa puternic luminata de soare, ma asez in banca mea si in scurt timp bucata de parizel legat… pardon, profesoara isi face simtita prezenta. Noi, elevi model, o intampinam cu obisnuitul si anostul ,,Ohayo gozaimasu’’ si dansa ne intampina cu un calduros:
-Scoateti o foaie de hartie, test!
L-a auzul spuselor ei imi pica o falca pe sub banca deoarece nu am invatat catusi de putin.
-Ba, socatule! Vrei sa nu te mai minunezi ca virgina in noaptea nunti? Stai… nu ai invatat, nu-i asa?
Mi se adreseaza prietenul meu cel mai bun, Ciel, ce are banca in partea mea dreapta.
-Amice, noi impartim totul… fac eu o aluzie dar, nu pe un ton rugator deoarece nu-mi sta in fire. Ci mai mult pe unul de:,, Lasa-ma sa copiez dupa tine ca si eu te-am ajutat in nenumarate randuri!’’
Nu eram prost! Aveam capacitatea de a invata mult dar, ca toti adolescentii secolului douazeci si unu, nu vroiam. Ma bazam pe faptul ca am o memorie vizuala incomparabila. ‘’Fotagrafiam’’ tot ce era important din clasa si acasa… pusca si cureaua lata…
Eram‘’domnul media opt pe toata linia’’ numai cu ce imi aduceam aminte de la orele de predare. Altii toceau din greu pentru o amarata de nota de trecere.
Pot spune ca sunt ‘’binecuvantat’’ din multe puncte de vedere…
Dupa ce mi-am impartasit cunostintele cu Ciel, amicul meu, s-a sunat iar noi am iesit pe acoperisul liceului luand micul dejun, se pare ca, el nu avusese timp in acesta dimineata.
Restul orelor au decurs fara incidente semnificative, pana la ultima ce se intampla sa fie matematica! Huh, acesta era singurul obiect la care nici nu ma straduiam sa retin din clasa macar. Pur si simplu nu-mi placea, nu ma interesa. Mint! Un singur lucru ma interesa… profesorul nostru, ori mai bine zis: corpul sau.
Astept cuminte si usor obosit pana cand usa se deschide, iar pe ea isi face aparitia Kamadeva Kyle, profesorul. De cand l-am cunoscut am crezut ca are un nume misterios si totusi, interesant cu multe semnificatii si intelesuri. Din vastele mele cunostinte, in mitologie, Kamadeva a fost un print un pic neobisnuit. Acesta nu calarea un cal alb, elegant ca in basmele pentru fecioare. Ci din contra… un papagal. M-a atras faptul ca papagalul are aripi si poate sparge barierele pamantului, cutremurand, ajungand la limita cerului manat de stapanul sau. De asemenea Kamadeva era numit ,,Zeul dragostei, al erotismului’’ contribuind chiar pentru cunoscuta ‘’enciclopedie’’ Kamasutra si altele de care incretiturile creerului meu nu-si aduc aminte prea bine.
Acesta, ca de obicei, este imbracat la patru ace, emanand un miros discret al unei colonii scumpe. Ne saluta politicos si se aseaza la catedra, picior peste picior, asa cum obisnuia el sa stea cand facea prezenta. In mai putin de doua minute, mi-am auzit numele strigat de catre el si imediat un fior straniu mi-a traversat trupul, din virful firului de par si pana in degetul mic de la picior. Ma gandesc… cum ar fi sa-mi strige numele in timp ce-l penetrez? Sa-i surprind lacrimile din ochii turcoaz ce parca ma implora sa continui, ori sa incetez din a-i mai tortura trupul, si asa vlaguit din cauza placerii combinata cu beatitudinea daruita de catre al meu. Fi-rar! Cand am devenit asa sadic? Mai important, cand am devenit asa obsedat?
Ora decurge incet, el impartasindu-ne cunostintele sale, completandu-le pe ale noastre. Eu rontai nervos guma creionului, ochii mei fiind atintiti spre ceasul din perete. Eam nerabdator sa se incheie o alta zi plictisitoare de scoala. Puteam sa ma gandec la Kyle, absorbundu-i fiecare cuvant cu nesat dar… realizez ca sunt intr-un stadiu de confuzie. Aveam fantezii cu el si totusi, pe buna dreptate, eu nu stiam daca vreau sa-l fac al meu sau nu. Cred ca e mai mult curiozitatea si putina atractie fizica. ,,Oare cum o fi sa fac sex cu el?’’ doar la atat ma rezumam. Nu ma gandeam la el de dimineata pana seara si alte aiureli adolescentine. Totul in capul meu era planul unui experiment. Si inafara de asta, chiar asa? Sa-i permit luxul de a petrece o noapte cu mine? Nu stiu, nu cred, nu atat de usor!
-Murinaga!
-Hm?( Am observat ca incep sa frecventez foarte des acesta ‘’limba’’.)
-Sa ramai dupa ore. Trebuie sa-ti vorbesc. Puse el accentul pe ,,trebuie’’.
Imi aprob profesorul de mate si totodata dirigintele meu.
Probabil iar imi va spune ‘’moartea caprioarei’’ cum ca, de ce nu ma apuc serios de invatat si discursuri de care, oricum, nu tin cont.
Raman relaxat pe scaunul din lemn in timp ce colegii mei isi ‘’arunca’’ ghiozdanele in spate, plecand cu zambetul pe buze si susotind. Probabil, din nou, se intrebau ce predica imi va mai tine Kamadeva.
-Kenta…
-Domn’diriginte, va rog. Spuneti-mi Ken. Il intrerup deoarece aveam o parere mult prea ‘’frumoasa’’ despre numele meu original.
L-am auzit oftand si apoi a reluat cea ce dorea sa-mi transmita initial.
-Ken, am mai aruncat o privire asupra notelor tale. Sunt bune pentru un elev ce nu prea invata, ci retine din clasa. IQ-ul tau pare a fi foarte mare daca poti face asemenea performante. Iti imaginezi ce s-ar intampla daca ai mai si invata, citi ceva mereu?
-Da… voi ajunge tocilarul liceului! I-am spus cu o doza insignifianta de impertinenta, plescaind nemultumit.
El insa, imi ignora replicile si continua in timp ce-si trecea degetele lungi prin parul auriu.
-Poti ajunge la o facultate de prestigiu. Ti-ai putea asigura un viitor promitator.
-De ce imi spuneti toate astea asa dintr-o data?! Am reactionat un pic uimit de‘’confesiunile’’ sale, cu totul opusul a ceea ce ma asteptam sa-mi zica. (Ken invata! Ken nu-ti mai ironiza juniori la sport! Ken in sus si in jos, la dreapta…si mai mult stanga)
-Pentru ca e pacat sa pierzi un elev cu o asemenea capacitate mintala, nu crezi? Spuse nonsalant, afisand un zambet orbitor.
M-am uitat surprins la el apoi, cu ochii fixand ceva aschii de pe banca mea, cred ca am rosit. La dracu’! Macar de-as fi rozaliu dar nu rosu, precum un tembel!
Barbatul din fata mea isi vara mainile in buzunarele pantalonilor si nu inceteaza sa-mi aplice soc dupa soc.
-Bineinteles, conteaza si parerea mamei tale. As dori sa vorbesc si cu dansa in particular.
-Ah, da, sigur… cum adica in particular?!
-Adica nu in timpul acelor sedinte monotone. Hmm, ce-ai zice daca v-as face o vizita?
-O vizita?!
-In seara asta.
-In seara asta?!
-E acasa?
-E acasa?!
-Kenta…Adica Ken, esti in regula? De ce repeti tot ceea ce-ti zic?
Abia atunci mi-am dat seama cat de pueril ma comportasem si ce expresii faciale trebuie sa fi facut… Am incercat sa remediez situatia, lamurindul.
Verdictul a fost un ‘’minunat’’: Cina cu dirigu’ si maica-mea in seara asta la ora sase!’’
Se anunta o zi grea si lunga. Si eu care ma bucurasem ca-i inceput de weekend...

Soneria acea enervanta o aud inca din baie. Dau repede cu putina apa pe fata, pregatindu-ma sa intru in ‘’cosmarul realitatii mele’’ pentru cateva ore. M-am grabit putin stiind pe cine intampina mama in pragul usii. Am dat la fel de repede mancare pisicutei mele, vorbindu-i: Sa fi cuminte. Azi, cica, e o zi importanta, auzi? Saraca, mi-a mieunat de cateva ori in timp ce o atatam cu bucatelele de carne. Da, eram baiat, mai bine zis, barbat si iubeam animalutele acestea. Si, foarte important, nu-mi era rusine sa o recunosc. Dar cui nu i se inmoie picioarele la vederea acestor fapturi absolute adorabile si atat de pufoase ? Ce sa zic? Umanitatea asta...
Cobor scarile si aproape m-am impiedicat cand mi-am privit dirigintele zambindu-i mamei atat de familiar si calduros, in acelasi timp daruindu-i un buchet de flori mirifice.
El? Arata…altfel! In sensul bun al cuvantului. Purta o camasa de culoare conabie, vaporoasa, asortata la pantalonii de un alb imaculat. Stiu… incep sa vorbesc de parca fac reclama la detergenti…
Inaintez, si de cum ma vede imi exclama euforic numele. Ala intreg si atat de ‘’frumos’’.Ne strangem barbateste mainile, apoi mama ne conduce spre masa din centrul livingului. Nici nu s-au asezat bine si imediat incep discutii interminabile despre mine, despre viitorul meu si chiar si prezentul, asa, de parca nici nu as fi fost acolo.
In tot acest timp urmaresc plictisit ploaia ce bate in geamurile casei, penisul erect al profesorului meu, bucatele de pe masa… Stai! Penisul erect al profesorului meu?! Ce naiba?! S-a excitat la vederea maica-mii? ( nu ca maica-mea n-ar fi o femeie frumoasa, din contra, atrage multe priviri)
[Imagine: tumblrlzv0gahduu1rps1qh.png]
Priveste in ochii mei. Nu poti vedea, am dreptate?
Valul negru atarna greoi peste retina... aparenta... cât de mult timp ti-ai sacrifica sa descoperi esenta?

#7
Onu', ai un umor de ma omori cu zilele =)))))
Cica: "In tot acest timp urmaresc plictisit ploaia ce bate in geamurile casei, penisul erect al profesorului meu, bucatele de pe masa… Stai! Penisul erect al profesorului meu?! Ce naiba?! "
Esti geniala, nu ma mai pot opri din ras :))
Asa, sa trecem la lucruri cat decat mai serioase;]
Ce atitudine pe proful asta, se autoinvita la cina la Ken acasa si i se mai si scoala. Asta e clar un vis mult prea frumos pentru a fi adevarat pentru baiat. Really, pare de vis 8->
Imi place modestia lui Ken, e intruchiparea binelui :-"
Si, ca fapt divers, cand am inceput sa citesc capitolul ma asteptam sa fie Kyle cel care facea dragoste cu negresa, nu Ken. Gizas Christ, a fost element surpriza! Si, din cauza asta, cred ca mergea sa tii suspansul pe tot parcursul capitolul, sa fie un capitol de suspans si sa bagi cina de la ora 6 in urmatorul. Nu stiu, pare oleaca repezita actiunea.

Astept next si va pupacesc:*
Uneori e nevoie sa fii nebuna ca sa fii tu insati.
Fic: Inchis sub Piele [+18]

#8
Here we are.... back again! In caz ca cineva a asteptat nextul( cu nerabdare)...
Multumim pentru incurajari... We hope you enjoy yourself!

Cap 4 Prima zi din restul vietii mele


Aerul racoros al serii imi surprinde cu atingeri fine pieptul, iar acesta le primeste infiorandu-se, desfatat de efectul lor pervers. Conduc detasat( cel putin macar incerc), lasand versurile si acordurile de chitara ale melodiei ce rasuna de la radio sa-mi hipnotizeze simturile si sa-mi induca o stare ceva mai linistita decat cea in care sunt acum. In zece minute se presupune ca voi ajunge la casa familiei Murinaga. Ma indrept intr-acolo, fiind aranjat,prezentabil, exact asa cum vor toti sa creada sunt profesorii- eu doar le alimentez iluziile- nu poti nega ca ne satisface sa observam lucruri care ne sustin teoriile. Totusi, vreu sa cred ca te vei lasa, cat mai curand, convins ca aparentele inseala.

Nu stiu de ce( sunt asa nestiutor de obicei- dupa mai multe incercari esuate, m-am convins ca gandirea excesiva, ca sport al mintii, mie unuia imi dauneaza- cum credeti ca am ajuns la concluzia ca vreau sa devin profesor ?! ) insa visul la o intreaga viata banala, tipica, captiva in cotidian, il resping instinctiv, iar daca l-as fi avut vreodata, sfarsea renegat.
Asa cum probabil va imaginati deja, relatia cu Erika joaca un rol foarte important si de asemenea imi ocupa la fel de mult timp. Entuziasmul de inceput a fost mereu cel care m-a tinut in cursa haotica a supravietuirii si inca nu s-a diminuat in cazul nostru. Cu toate astea, acel scepticism specific mie nu imi permite sa ma declar in ceea ce priveste viitorul. Ideea acestei relatii este tot ceea ce imi doresc astazi, fiindca nu garantez niciodata pentru felul in care voi simti maine in legatura cu… multe. Continui obsedant sa imi repet cat de mult o iubesc pe Erika… momentan! Viitorul va avea, ca de obicei, grija sa ne serveasca visele implinite intr-un mod surprinzator de picant.

Deseori imi revin in timpane cuvintele ei clare, marturisindu-mi ca deja ma vede sotul ei, ce ma sperie de-a dreptul. Tot acest amalgam din amintiri si neliniste imi invadeaza mintea si chiar daca nu reusesc sa le opresc, nu le permit sa imi distraga atentia, mai ales la ore: cu siguranta Kenta viseaza la ora de matematica, de obicei, cat pentru amandoi. Mi-am amintit tocmai la timp ( nu ca astfel de situatii se pot uita), fiindca se pare ca am ajuns deja la adresa indicata, ca sunt asteptat sa iau cina cu Kenta si mama lui. (Desi m-a rugat sa-i spun Ken, eu consider ca numele i se potriveste, iar daca suna a tigari, in niciun caz ieftine, eu sunt cu atat mai mult, multumit) .

In scurt timp, am realizat ca deja stateam la masa cu cei doi, comunicand si dezbatand probleme legate de activitatea scoalara a lui Kenta. Fiind cat se poate de absorbit de discutie si incercand sa impartasesc si sa-mi sustin opiniile, abia am observat cand s-a apropiat de masa o pisica, pesemne „membra” si ea, a familiei.
.......................................................................................................................................................
Interventia lui Ken( care se cam plictisea, numarand crapaturile de pe tavan)
Eu am intotdeauna cate un scenariu in minte- cel mai adesea unul total nepotrivit cu contextul.( Ce? Credeai ca numai tie ti se intampla?) Il ascultam pe prof, oarecum interesat, discutand cu maica-mea si imi trece prin cap( ca un fulger ce mi-ar putea lumina neuronii plictisiti) ca daca as fi vreun soi de agent secret, in timp ce astia doi ai palavragi, m-as putea sustrage fara sa trezesc suspiciuni( ca neh, doar as fi unul de exceptie) si as putea intra in casa profesorului( prin efractie, fiindca asta presupune meseria) sa caut subiectele, mai precis si niste rezolvari, la testul de saptamana viitoare. Am intentii bune: vreau sa-i demonstrez ca pot lua zece exact asa cum afirma chiar el. Insa sunt ceea ce sunt asa ca imi las gandurile sa se estompeze, fiind nevoit sa revin in realitate, cu trup si mai putina insufletire.
.......................................................................................................................................................

S-a strecurat printre picioarele lor si ascunzandu-se sub scaunul meu, dintr-o data a inceput sa se alinte, frecandu-si blanita pufoasa de piciorele mele, moment in care coloana mi s-a arcuit usor, instinctiv, sub impulsul senzatiei neasteptate. Aveam intentia sa nu il consider un incident sau sa fac vreo grimasa,ci doar sa o rasfat un pic, insa aruncandu-mi ochii in jos, am vazut ceva ce nu ma asteptam deloc. Pupilele mi s-au dilatat iar gatul mi-l simteam uscat, fiindca realizasem ca poza de la piciorele mele, langa care statea mica creatura imblanita, cazuse din buzunarul pantalonilor elevului meu, care se intampla sa fie gazda. In niciun caz nu incerc sa fac pe ghicitorul, ci doar imi imaginez ca Ken nu si-ar fi lasat mama sa gaseasca acea poza. Ceea ce totusi ma socase totusi, as putea afirma, o reprezenta ipostaza in care Ken se afla cu o alta eleva de-a mea in acea fotografie. Nu eram sigur, in acea clipa, cum ar fi de preferat sa reactionaz, insa m-am decis repede sa iau acea poza, inainte ca mama lui sa o vada. In acelasi timp, speram ca cei doi sa nu observe tremurul usor care ma cuprinsese( din pricina agitatiei pe care o simt mereu in situatii neprevazute), cu toate ca ma straduiam sa par degajat. Asa ca am pus in aplicare prima idee care ma luminase si m-am aplecat sa ascund poza, explicand( ei bine, poate mintind, ca orice pacatos...) ca trebuie sa acord oarecare atentie si fiintei care toarce si se alinta sub scaunul meu, fiindca(cel putin pana in urmatoarea clipa) eram convins ca iubeam animalele din toata inima. Cand insa am reusit sa pun mana pe fotografie, mata aceea „ jucausa si simpatica” m-a zgariat, lasandu-si amprenta pe mana mea. Instantaneu, m-a facut sa imi ridic rapid de pe scaun intreg trupul, reusind astfel sa ma lovesc cu capul de masa si cat pe ce sa daram cateva pahare, motiv de a le oferi gazdelor un zambet in coltul buzelor( poate ar fi si chicotit, insa au reusit sa se abtina). Apoi, mama lui Kenta s-a scuzat, imbujorandu-se usor, dar am reusit sa o linistesc,asigurand-o ca nu am patit nimic si amuzandu-ma si eu pe seama acestei nedorite intamplari.
Desi pantalonii mei se stramtasera semnificativ intr-o zona anume, devenind cam incomozi, eram multumit( nu as putea spune usurat, deoarece chiar aveam o problema cu... v-ati prins voi ce) ca am putut lua poza fara a fi nevoit sa asist la o interminabila discutie familiala.

In urmatorul minut eram la baie si, uitand de „minunata zgarietura” care iesea in evidenta (nu mai mult decat umflatura din pantalonii mei totusi) pe mana mea alba, am analizat repede, fiindca nu aveam deloc timp, fotografia pe care reusisem, cu dexteritate m-as putea lauda, sa o introduc in soseta( aveati o idee mai buna?) . Defapt, nu era mare lucru de spus si am presupus ca cei doi erau iubiti ori se pricepeau al naibii de bine sa profite trupurile lor, caci uitandu-ma acum, observ un alt Ken, unul total necunoscut mie. iar eu nu pot intelege de ce respiratia imi este inca sacadata...
Oricum ar fi fost, nu era treaba mea si aveam de gand sa-i inapoiez poza inainte sa plec. Pana atunci, imi ramanea de rezolvat o „mare” problema( si se pare ca nici o teorema sau axioma nu-mi prea va fi de folos). Nu ma-s fi imaginat niciodata intr-o astfel de situatie jenanta, poate chiar penibila, asa ca as putea-o considera un inceput... straniu. Mai mult sau mai putin „rezolvat”, am plecat curand acasa, bineinteles promitandu-i mamei lui Kenta ca vom pastra legatura. Inainte de a ma urca in masina, asigurandu-ma ca mama lui intrase deja in casa, am gasit prilejul de a ma adresa lui Ken:
-Am presupus ca asta iti apatine, Ken! Am murmurat intinzandu-i fotografia si afisand un zambet mic in coltul gurii.

Pe drum au inceput sa ma nelinisteasca o sumedenie de ganduri, insa am pus totul pe seama oboselii pe care o resimteam acut si a zilei agitate. Nu-mi puteam scoate din cap, cu toate astea, pasiunea cu care Ken aproape o devora pe... Stai!„De ce naiba ar ajunge sa ma preocupe ,vineri seara, viata sexuala a unui elev de-al meu dintr-a doispea?”

#9
Ohayo!:*. Finally , trec si eu pe la voi:). Nu stiu ce sa mai zic in introducere , asa ca trec direct la subiect. Imi place ficul vostru , imi place umorul un pic sumbru(uneori) care il caracterizeaza si imi place cum descrieti. Dar imi place si mai mult ca nu prea am vazut greseli gramaticale , decat una:
-"Nu ma-s fi imaginat"(m-as)
Nu stiu daca a fost o greseala de tastatura sau nu , dar mi-a atras atentia mai mult decat au facut-o celelalte greseli de tastare(au fost cateva , dar asta nu conteaza asa de mult).
In legatura cu parantezele din text , e un mod potrivit , pot spune , de a introduce frazele umoristice , dar aveti grija unde le plasati , pentru ca pot incurca un pic cititorul. De exemplu , eu am pierdut randul la expresia:"uitand de „minunata zgarietura” care iesea in evidenta (nu mai mult decat umflatura din pantalonii mei totusi) pe mana mea alba". Cred ca paranteza mergea mai bine dupa "pe mana mea alba".
In rest totul a fost ok. Si caracterul personajelor il descrieti bine.
Cam atat...:D. Astept capitolul urmator. Multa inspiratie in continuare ,fetelor!;)>:D<

#10
Ceeeee, nu pot sa cred ca s-a terminat capitolul! Vreau mai mult! Imi place cum se complica actiunea si imi place tot la ficul asta si vreau vreau vreau continuarea @.@
Linistindu-ma, imi place de Kyle, pare pe de o parte a avea un comportament si fetita rusinata, dar pe de alta parte e drept si ironic. Imi place. Si nebunul de Ken, sa tina in buzunar asa poza :)) Pisuuuuu':x Pisicile au caracter! Imi plac pisicileeeee! Bine, poate ca nu e capitolul asta opera de arta, dar mi-a placut si sunt curioasa ce nebunii mai scrieti xD
Next:*
Uneori e nevoie sa fii nebuna ca sa fii tu insati.
Fic: Inchis sub Piele [+18]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Sângele tău este cerneala mea Meal. 135 57.842 01-12-2011, 12:20 PM
Ultimul răspuns: Meal.
  Flori de cerneala . Biscu' iz back ^^ 7 4.134 26-07-2011, 01:33 PM
Ultimul răspuns: Moony691
  Cerneala ramane chiar si dupa furtuna.[+18] Anna 15 7.870 18-07-2011, 09:09 AM
Ultimul răspuns: crazy little red
  [split] Sângele tău este cerneala mea sorynyk 2 1.737 15-07-2011, 12:47 AM
Ultimul răspuns: sorynyk


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)