[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Multumesc mult de comentarii, in sfarsit am venit si eu cu next-ul. Ma scuzati de intarziere:

Capitolul 8

Statea desupra mea, iar rasul sau se auzea ca un ecou in capul meu. Mana sa se prinse de gatul meu, capul izbindu-mi-se de podea. Am simtit cum ghearele sale imi patrundeau prin pielea gatului, iar in scurt timp firisoare de sange se prelingeau din micile rani. Mainile sale au inceput sa-mi sfasie kimonoul, moment in care am inceput sa ma zbat mai tare, sa incerc sa scap prin orice mijloc. Palma lui imi lovise iar obrazul, facandu-ma sa simt ca acel loc arde.
- Sunt tare curios sa vad cat de bun esti.
Zambetul lui Shaan era unul pervers, dar malefic in acelasi timp. Exprima atata cruzime si imi trezea spaima cea mai adanca posibila existenta. Ghearele lui au inceput sa ma zgarie pe tot trupul ce era acoperit doar de fasii de kimono, lasand in urma lor rani ce dadeau sage, il lasau sa curga suvoaie. Vampirul incepuse sa-si plimbe limba pe trupul meu si sa liga lichidul acela rosu ce incepuse sa-mi invaluie trupul. Simteam cu fiecare zgarietura facuta ca devin mai slab si cum lichidul ce era intr-un fel vital mie ma parasea lasandu-ma sa fiu practic o leguma. Gura sa se oprise pe gatul meu, iar coltii lui isi gasisera lacasul in vena gatlejului meu. Am urlat cu toata puterea din cauza durerii si usturimii simtite. Dupa ce a fost sigur ca se saturase si-a indepartat gura de acolo, privindu-ma victorios.
- O, doar de la atat tipi? Ma intreb cum ai sa rezisti pana la capat. Striga cat vrei, nimeni nu te aude oricum, nu degeaba am folosit o incantatie sa izolez fonic locul asta.
M-a ridicat brutal de jos, tragandu-ma de unul din brate si imi sfasie fundoshiul, lasandu-ma fara vreun material care sa-mi acopere goliciunea corpului. Ma trantise din nou pe jos, facandu-ma sa scancesc usor. La naiba, zgarieturile astea oricat as fi eu de dhampir o sa se ia mult timp ca sa dispara. Eu nu ma hranesc cu sange uman si la cat sange am pierdut acum ranile astea o sa mi se vindece extrem de greu. Se urcase din nou deasupra mea, tantindu-ma cu ghearele si lasand sangele sa-mi curga pe covor, imbibandu-l de acel lichid rosiatic. Isi daduse camasa pe care o purta jos si imi lega mainile la spate cu ea ca sa nu ma mai zbat in disperata incercare de a scapa. Imi prinse din nou gatul si ma stranse de el, eu simtind ca raman fara aer. Si-a apropiat chipul de al meu, iar ochii sai rosii precum doua rubine priveau autoritar in ai mei ce aratau doar groaza fata de el.
- Daca incerci sa te misti te omor, javra mica!
Se ridicase de pe mine si am vazut cum isi indepartase si celelalte obiecte vestimentare, eu intorcandu-mi privirea pentru a nu-l vedea. Cand am simtit ca se apropie, m-am dat in spate, tremurand tot din cauza spaimei, insa fara niciun folos. Ma izbise de podea cu spatele la el si ma fortase sa stau in genunghi. Am vrut sa ma zbat mai tare, dar nu am avut niciun fel de sansa caci in urmatoarea secunda am simtit cum trupul imi este taiat in doua de o durere insuportabila resimtita in partea de jos a trupului meu. Am urlat din toata puterea pe care o aveam, insa lui se vedea ca nu-i pasa. A inceput sa se miste brutal, facandu-ma sa urlu la orice miscare si sa trec printr-o durere asemanatoare tescuirii. Simteam cum fiecare parte din mine vroia acum sa scape din acea atingere de Iad, fiece chin simtit pana atunci era nimic fata de ce simteam acum. Am continuat sa zbier si sa plang pana ce am ramas fara voce sau lacrimi, eram o ca un manechin de lemn, incapabil de ceva in mainile acestui vampir ce era un monstru in adevaratul sens al cuvantului. Cand el isi atinsese punctul final se eliberase in interiorul meu facandu-ma sa fiu si mai dezgustat de propriu-mi trup. M-a lasat sa ma prabusesc pe covor si cu ultima farama de constiinta am observat cum se imbracase, parasind camera. Nu mai aveam lacrimi sa plang si nici forta sa urlu, insa as fi facut-o din adancul sufletului, as fi urlat ca din Iad dupa tot ce imi facuse acel nemernic.
Dupa zeci de minute de agonie, cand simteam ca nu mai pot sa misc un deget, am adunat suficienta forta cat sa ma ridic in sezut. Chiar si un milimetru daca ma miscam acea durere in partea de jos era ucigatoare. Covorul era plin de sangele de la zgarieturile de pe trupul meu vizibile si acum. Cand mi-am intors privirea spre picioarele mele am observat ca si sursa principala de durere era plina de sange si acea substanta alba ce se intinsese si pe picioare. Trupul imi era vanat si rosu, taiat, zgariat de parca as fi trecut prin padure de sabii, iar cand am privit in oglinda am realizat ca in jurul gatului meu pe langa cele doua semne de colti se afla o dunga movalie. Mi-am prins mainile de marginea patului si cu o greutate imensa am incercat sa ma ridic de jos, insa cand sa ajung cu totul in picioare am cazut din nou pe podea, muscandu-mi buzele din cauza durerii pe care o simteam. Incepusera sa-mi reapara lacrimile, iar eu fara sa pot sa fac nimic m-am ghemuit si plangeam. Ma simteam jegos, murdar, infect nici nu aveam cuvinte sa ma descriu, imi uram propria fiinta. Am incercat pentru a doua oara sa ma ridic de jos, iar de data asta reusisem. Tinandu-ma de unul dintre suporturile baldachinului imi luasem in mana alte haine. Trebuia sa ajung in baie. Sprijindindu-ma de pereti sau mobila, simtind ca si cum as calca pe cuie si sabii la fiecare miscare, acea durere taindu-ma in continuu. Am reusit sa ajung intr-un final in baie, scufundandu-ma in apa si spalandu-mi sangele ce se inchegase pe trupul meu. Apa devenise de un rosu intens, ceea ce imi amintea de acel vis al meu. Nu mai intelegeam nimic acum si de fapt nu aveam vreun interes sa o fac pentru ca durerea imi atragea toate gandurile. Cand reusisem sa ma spal de tot lichidul acela infect m-am chinuit sa ajung inapoi in camera si sa ma imbrac, apoi m-am asezat cu aceeasi greutate pe pat, intinzandu-ma. Lacrimile incepusera din nou sa-mi curga pe chip, iar scancetele mele umpleau sobrietatea camerei. Nu stiam daca e bine sau rau, dar o singura dorinta ma stapanea acum: Vreau sa mor!