[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Multumesc ca ai trecut pe aici. Sper sa-ti paca si in continuare. Next:
Capitolul 2.

-Esti foarte tacut, insa nu imi pot da seama daca asta este firea ta sau te temi.
Imi spuse Brian sorbind din paharul cu vin rosu pe care i-l adusese servitoarea.
-Nu sunt vorbaret...
Asta asa era. Nu puteam sa comunic cu cei pe care nu ii cunosteam, abia vorbeam cu batranul ce avusese grija de mine. In plus cel din fata mea era oroarea ororilor si nu as fi vrut sa dau de probleme cu el. Fara sa observ ca am cazut pe ganduri, o liniste mormantala s-a asternut peste seara. Se pare ca ii placea sa se holbeze la mine, nu alta deoarece ochii sai nu ma scapau din priviri. Miraculoasa liniste a fost spulberata de Yuna, care a venit pe terasa foarte grabita si a inceput sa vorbeasca cu Brian nebagandu-ma in seama:
-Lord, va rog sa ma scuzati de deranj, dar Akio nu a baut sangele pe ziua de astazi si este posibilitatea sa ramana fara nicio putere. Mi-ati spus sa va anunt in caz ca se intampla acest lucru.
La dracu, Yuna, bagacioasa idioata, vezi-ti in mama ta de treburi! Te fraca grija ce fac eu si in plus te dai pe langa maretul tau stapanitor ca o pisica dupa lapte. Ce mama dracu? Vrei sa-i fi si sotie?! Nu iti ajunge ca esti catelus? Si cu desteptul asta ce e de vrea sa stie tot ce misc?!
-Akio, de ce nu mi-ai zis ca nu iti luasei sangele? Eu te tin de vorba si tie cu siguranta ca iti este rau...
Mda... Ce mai vorba. Eu tac, el tace si purtam o discutie minunata despre zorii zilei sau cum?
-Nu va...Iti face griji deoarece nu mi s-a intamplat nimic, imi voi lua sangele cand ajung in camera.
Hai, fa o fapta buna si cu cap si trimite-ma in camera. Doar atat vreau, sa stau departe de tine!
-Am ceva mai bun decat sangele ala. Yuna, stii la ce ma refer nu?
-Cred ca da... Amestecul acela de..
-Exact, adu un pahar din acel amestec in locul acestuia.
-Lordul meu, cred ca stiti ca Akio este un jumatate-vampir, iar acea bautura va avea efectul...
-Nu tin minte sa fi cerut explicatii.
Tonul pe care il folosise a fost rece si dur, dandu-i de inteles fetei ca trebuie sa execute ordinul si sa taca. A luat paharul cu vinul rosu din fata mea, nici macar nu bausem din el, venind cu un altul in loc. Culoarea noului continut era mult mai rosu ca la inceput, semana cu apusul de soare.
-Yuna, poti sa pleci.
-Am inteles, Lordul meu.
Fata a disparut din peisaj, iar eu am luat paharul in maini ducandu-l la gura si sorbind din el. Era dulce si creea dependenta. Orice ar fi pus in acest pahar doream sa beau mult mai mult asa ca am terminat continutul rapid, asezand obiectul gol pe masa.
-Multumesc. Nu stiu ce a fost exact in bautura, dar mi-a placut.
Sau poate ca am vorbit mult prea repede... Am inceput sa simt oarecum ca se invarte lumea cu mine, iar apoi negru precum un abis.
*****
O femeie cu parul lung si blond de culoarea spicului de grau, ochii albastri mai puri decat apa unui izvor ma priveau, pe mine un copil de cinci ani ce dorea doar protectia cuiva. Un castel urias ardea in spatele femeii, iar lacrimile ii patau chipul pur. Cu un glas melodios, batut de tristetea amara e care o suporta, femeia mi-a vorbit:
-Te vei opri la nouasprezece ani, apoi ai in fata vesnicia. Fugi de aici, nu te intoarce daca nu ai putere si uita, caci doar timpul iti mai este de folos.
Apoi totul s-a cufundat in intuneric....
*****
Am deschis ochii incet, privind ametit prin jur. Ochii usori ingrijorati al lui Brian au devenit calzi cand i-au intalnit pe ai mei. Ce se intamplase mai exact? Visul acela straniu il aveam mereu, de cand am fost ingrijit de acel batranel. nu imi aduc aminte de la ce varsta a avut grija de mine, stiu doar ca la varsta de saptesprezece ani am fost adus aici si asa cum visul spune, toate puterile mele s-au aratat la nouasprezece ani, astfel voi fi impietrit asa pe veci. Cine era femeia aia? Ce legatura are castelul? Unde eram atunci? Oare chiar eu eram copilul? Greu de spus...
-Ai cazut pe ganduri, Akio?
-Pot sa intreb ce era in paharul ala? De obicei sangele creat de Yuna nu imi provoaca stari de somnolenta sau altceva.
-S-ar putea sa nu iti convina, in pahar era un amestec de sange uman cu vinul rosu de dinainte. In plus Yuna a adaugat ceva ca gustul sangelui uman sa nu fie foarte bine sesizat, dar cred ca l-ai simtit destul de bine. Ma asteptam sa ai aceasta reactie. Sangele uman poate aduce pana si un vampir pur in frenezie daca nu este atent, insa pe tine doar te-a adormit acel amestec. Cred totusi ca Yuna a mai pus si ceva de care nu mi-a vorbit.
Am crezut ca mor. Cum a putut?! Sange uman?! Este tampit, la dracu cu tine, Brian! Sange uman imi curge si mie prin vene, sunt jumatate vampir,am vesnicia si puteri ale vampirilor, dar pe de alta parte sunt om! Idiotul cum a putut?! Practic mi-a dat sa beau sangele unui seaman de-al meu. A trecut peste decizia mea... Dar nu, cel mai ingrozitor sunt eu... De ce am baut? Trebuia sa-l refuz, sa plec de acolo, nu stiam ce poate fi in pahar.
-Cum ai putut?
Am spus cu o voce stinsa sacadand fiecare cuvand in parte. Nu aveam forta sa spun mai mult. Imi venea sa ma arunc in abis stiind ce am facut. M-am ridicat in sezut, el asezandu-se pe pat langa mine. Mi-a ridicat capul, prinzandu-mi barbia, obligandu-ma sa-l privesc in ochi.
-Acum nu vei mai avea nevoie de sangele Yunei o vreme, iar ea se poate ocupa si de alte lucruri. Stiu ca am trecut peste principiul tau, regret asta si doresc sa ma revansez, dar aveam nevoie de vrajitoare sa faca altceva. Stiu ca iti va fi greu sa ma ierti, dar te rog sa incerci.
-Poate...
A fost tot ce am reusit sa raspund. S-a ridicat de pe pat plecand din incapere, lasandu-ma singur cu gandurile mele. Nu aveam alta intrebare in cap decat: De ce?