[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Deci ideea asta de fic ma bantuie de mia bine de o luna. La inceput am zis sa-l fac oneshoot, dar au urmat prea multe idei legate de prima incat am zis sa-l fac fic. So... Sper sa va placa.
Varsta minima: 16 ani
Gen: Fiction
Limba: romana
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de comentariu solicitat: critica dura

Capitolul 1.
Oamenii spun adesea ca viata e un joc in care trebuie sa te distrezi, sa castigi. Depinde cu ce forte joci si prin ce miscari cuceresti totul. Oare acest lucru este valabil vampirilor? Eu cred ca nu... Nu celor ca mine. Un jumatate-vampir abandonat de proprii parinti si crescut de un batran ce apoi a fost omorat, iar eu adus aici, la castelul marelui lord, de cel mai puternic vampir aflat in viata- Brian Andrews. El este considerat lordul lor suprem,fiind din familia lor regala si atunci, de ce nu ma omoara? In fond eu sunt o greseala, un tabu pentru vampiri. Traiesc in acest castel doar pentru faptul ca vrajitoarea aia Yuna, supusa mereu "Lordului", a creeat un fel de sange mai puternic decat cel de animal ce imi permite sa raman in viata. De ce? Sunt multe intrebari care incep cu aceste doua cuvinte... De ce ma vrea viu? De ce ma protejeaza? si mai presus de toate De ce ma tine ca un fel de prizonier? Exact... Nemernica aia de Yuna i-a ascultat poruncile si astfel mi-a pus un blestem prin care eu nu pot parasi castelul mai departe de gradinile sale. Oricum dupa parerea lor aveam tot ce imi trebuia in castel, avand in vedere ca o slujnica imi aducea in fiecare zi sangele creat de Yuna.
Acum priveam la intunericul ce se lasase peste gradina plina de trandafiri albastrii si negrii. Stiam ca urma ca Brian sa plece din castel pentru vanatoarea lui de muritoare. Nu il intelegeam deloc. Eu niciodata nu as fi ranit un om, din aceasta cauza Yuna pregatea acel ser. Doar cand Brian pleca, atunci aveam curajul sa ies din camera mea si de obicei mergeam la biblioteca. Inca nu citisem toate cartile, iar pe unele le reciteam de o gramada de ori deoarece chiar imi placeau. Am pasit usor inspre usa incaperii, oprindu-ma pentru putin in fata oglinzii uriase din perete. Parul meu lung, de culoarea scoartei unui copac tanar era legat la spate intr-o coada, lasand o parte din el liber, ochii mei aurii priveau speriati tot ce ma inconjoara deoarece nu doream sa ma intalnesc cu Brian sub nicio forma. Fata usor ovala, forma ochilor putin oblica si kimonoul in mai multe culori si cu modele florare tradeaza faptul ca sunt nipon. Din pacate nu cred ca voi mai vedea Japonia vreoadata, acest castel fiind undeva pe o peninsula foarte bine impadurita, fiind greu pentru un muritor sa descopere castelul si in plus eu aveam acel blestem pus. Oftez adanc apoi ies din camera pe uriasul culoar ce ducea inspre biblioteca. Tortele aprinse ce aveau suport de aur imprejmuiesc fiecare coltisor, covorul sangeriu iti atrage atentia din prima clipa, iar contrastul cu peretii de tenta mahonului, impodobiti de mii si mii de picturi scumpe si rare te fac sa crezi ca ai ajuns in palatul celui mai nobil om, dar nu este asa. In orice caz eu nu aveam neaparat nevoie de lumina pe intuneric, am mostenit o gramada de trasaturi din partea parintelui care mi-a fost vampir, din pacate nici nu stiu cine sunt sau cum aratau parintii mei; pot vedea in intuneric fara ca ochii sa-mi devina rosii, ranile mi se vindeca repde, prin venele mele curge sange uman, si cu toate astea sunt vesnic si impietrit la varsta de nouasprezece ani, tolerez soarele foarte usor, totusi am nevoie de somn si prefer sa dorm ziua astfel eu nu ma intalneam cu Brian. Am impins usile mari si impunatoare, sculptate in lemn, intrand in biblioteca imensa. Mii si mii de rafturi erau pline de carti de toate felurile ceea ce ma bucura enorm. Mi-am luat o carte la intamplare si m-am asezat la o masa din biblioteca. Povestea era captivanta, era o istorie medievala o carte cu foarte multa descriere ceea ce ma facea sa trec in acele timpuri cand eu eram doar un simplu copil, crescut de un batran ce nu dorea altceva decat pace.
-Akio, Brian-sama doreste sa te vada.
Am inghetat efectiv pe scaun. Cred ca pana si inima mi se oprise pentru o scurta perioada. Priveam ingrozit catre cea care imi daduse vestea - Yuna. O femeie inalta, cu forme as putea spune, de origine nipona, avand ochii oblici de culoarea albastrului noptii, iar parul aranjat intr-o coafura specifica Japoniei ca sa se potriveasca cu kimonoul mov cu galben pe care il purta.
-Parca noaptea Lordul este plecat la vanatoare.
-De data asta nu a mers niciunde deoarece cateva turiste au incalcat teritoriul maretului nostru conducator. Da de ce iti dau eu tie detaliile? Misca odata ca doar nu vrei sa-l faci pe Brian-sama sa astepte!
M-am ridicat de pe scaun fara tragere de inima si am urmat-o pe Yuna in sala tronului. Ghinionul se pare ca era de partea mea, va trebui sa dau ochii cu el. Am urmat cursul coridorului urias pana ce ne-am oprit in fata unor usi imense ce pareau din aur, gravate cu diferite inscriptii. Niciodata nu m-a interesat sa aflu daca chiar erau de aur sau nu. Odata deschise acele usi in fata ochilor mi-a aparut asa numita sala a tronului. Un covor rosu cu un dragon auriu pe el ce duce la un tron cu adevarat impunator, urias as putea spune gravat cu aur si argint, iar pe el stand conducatorul tuturor vampirilor posibili existenti- Brian Andrews. Ochii auriu intens ca de felina ma priveau atent, acestia putand deveni sangerii oricand, in jurul lor aflandu-se tatuaje ce chiar iti dadeau fiori. Parul sau lung de culoarea mierii era prins intr-o coada in fata, o parte din el fiind lasat liber. I-a facut semn Yunei sa plece, iar aceasta dupa o inclinare ce arata respectul a iesit din incapere, inchizand usile in urma ei. Inima a inceput sa-mi bata cu disperare din cauza groazei ce pusese stapanire pe mine, palmele incepusera sa-mi transpire asa ca imi trosneam degetele ca sa incerc sa-mi distrag atentia. Priveam covorul neavand curajul sa ridic ochii inspre el, asa ca nu l-am simtit cand si-a folosit viteza inumana ajungand in spatele meu, lipindu-si pieptul de mine si cuprinzandu-ma cu mainile sale, asezandu-si barbia pe umarul meu stang. Nu avea mainile reci si de fapt emana aceeasi caldura ca si oamenii, Yuna avusese grija de lucrul asta cu ajutorul unei vraji.
-Am vazut ca nu prea iesi din camera cat timp sunt eu pe aici. Nu e foarte dragut din partea ta ca ma eviti, ti-am mai zis ca nimeni nu iti face rau asa ca nu ai de ce sa te temi.
-Nu va evit ci doar nu am ce face daca ies din camera, asa ca acolo imi petrec majoritatea timpului.
-Akio, Akio, Akio...
Mi-a pronuntat numele de trei ori apoi a oftat de parca urma sa-mi tina cea mia lunga morala posibila existenta.
-Nu e necesar sa ma minti, pentru ca oricum nu vreau sa te ranesc. Yuna mi-a spus cand am intrebat-o ca pleci din camera ta doar dupa ce se lasa seara ceea ce inseamna ca eu sunt plecat din castel. Am aflat de asemenea ca iti place sa citesti deoarece biblioteca e singura ta destinatie ca sa o numesc asa.
La naiba cu tine Yuna! Vrajitoare stresanta si supusa maretului "tau" stapan, chiar nu iti puteai vedea de treaba? El ma tine in viata si captiv pe deasupra cu un scop si tare as vrea sa stiu care e ala. Daca ar da norocul sa plece in castel si sa nu se mai intoarca as fi tare fericit. Abia daca am curaj sa merg pana la biblioteca atunci cand el e plecat.
-Ai ramas fara cuvinte sau saracuta de Yuna sughite la cat ai pomenit-o in gand?
A inceput sa chicoteasca si la un moment dat si-a fixat privirea pe scobitura dintre gatul si umarul meu stang, ceea ce m-a facut pe mine sa inghet de groaza nu alta. Si-a apropiat buzele de pielea mea, iar atunci eu am inchis ochii intorcandu-mi capul inspre dreapta. Daca avea de gand sa ma transforme in masa lui nocturna nu aveam de gand sa privesc asa ceva. Am fost extrem de surprins cand el doar si-a lipit buzele de pielea mea, sarutandu-mi-o scurt ca apoi sa se intoarca cu viteza aceea inumana pe tronul sau. Mi-am deschis ochii privind inspre el si intr-un fel bucurandu-ma ca plecase de langa mine.
-Ti-am mai spus de atatea ori, Akio, nu ai de ce sa te temi, nu iti voi face rau. Te poti plimba oriunde in acest castel, ai doar grija sa nu te pierzi. Cat despre vorbitul ala politicos, renunta la el. In viata umana sunt doar cu trei ani mai mare ca tine, eu fiind impietrit la douazeci si doi de ani. Vreau sa te stiu amicul meu nu un servitor, nu un prizonier.
-Am... Inteles. Pot sa merg in camera mea acum?
-Tu ai ce ai cu camera ta. Nu vrei sa ma urmezi pe terasa? Noaptea e incantatoare si in fond cred ca esti satul de cei patru pereti din camera ta.
L-am urmat pe Brian pe o terasa cat o sala de dans, plina de mese si scaune ce aratau in stil gotic. Balustrada era argintie si parea oarecum sculptata. Ma intreb cate sercrete o avea castelul asta. M-am asezat la o masa fata in fata cu Brian, iar una dintre servitoare ne-a adus cate un pahar de vin. Cred ca dorea sa afle mai multe despre mine...

[hiimera]

L-am citit destul de repede, deci pot să încep critica şi comentariul.
Nu credeam că vei mai deschide un fic. O surpriză plăcută. <3

Pentru început puteai să laşi câteva rânduri libere între poze şi text, ar fi arătat mult mai bine şi s-ar fi înţelege mult mai clar când începea povestea. ^^

Oamenii spun adesea ca viata e un joc in care trebuie sa te distrezi, sa castigi. Depinde cu ce forte joci si prin ce miscari cuceresti totul.

Aici ai făcut repetiţie, în propoziţii destul de apropiate. Încearcă să eviţi şi în orice caz să înlocuieşti cu alte cuvinte.

Am observat că în tot capitolul nu ai propoziţii care încep de la capăt, dar nicăieri. Fii mai atentă, că sunt multe care normal trebuiau începute de la cap. Ca să-ţi fie mai uşor reia textul cu voce tare, în acelaşi timp te mai corectezi şi pui cum trebuie totul.
De asemena ai multe greşeli de exprimare şi propoziţii destul de încurcate, pe care a trebuit să le citesc de câteva ori pentru a înţelege ce spui.
Ex. din text:

Nemernica aia de Yuna i-a ascultat poruncile si astfel mi-a pus un blestem prin care eu nu pot parasi castelul mai departe de gradinile sale.

Cred că doreai să spui: "...a pus un blestem asupra mea..."

Acum priveam la intunericul ce se lasase peste gradina plina de trandafiri albastrii si negrii.

Poate: "Acum priveam întunericul ce se lăsase..."

Åži multe alte greÅŸeli de exprimare, ai avut multe din acestea.
Ai cam grăbit ritmul şi din cauza aceasta te-ai încurcat. Înţeleg că poate aşa păţeşti cu primele capitole, dar pe viitor fii conştientă de detalii i nu pierde firul povestirii.
Ca idee pot spune că îmi place tare mult. Un lucru care ar fi mers spus altfel:

-Akio, Brian-sama doreste sa te vada.

Eu zic, că dacă în loc de "sama" şi numele tipului, puneai mai bine "lord". De ce? Fiindcă avea o sonoritate şi un ton extraordinar de grav + îţi dădea senzaţia că bărbatul acela este puternic şi că deţine o forţă incredibil de mare şi pe lângă asta scoteai puţin în evidenţă că personajul este unul foarte masculin, foarte impunător. Sper că mă înţelegi.

Nu a lipsit umorul la tine în fic, acesta a apărut destul de vioi şi bine plasat atunci când Akio o tot "înjura" pe Yuna, fiindcă l-a adus la lord. Foarte tare ai descris şcena şi mi-a plăcut nelinişte cât şi furia băiatului.
Un lucru care m-a dranjat şi este în exces - culoarea argintiu şi mai ales, dar mai ales auriu. Nu au lipsit sub nici o formă şi parcă şcenele când ai dorit să descrii castelul, spaţiul înconjurător, parcă te-ai forţat puţin. Şi acum: ce naiba, totul era din aur făcut? Şi de câte ori nu ai repetat cuvântul ăsta. : )) Mi-a sărit apa din cap.
Încearcă să nu te mai repeţi, încearcă să descrii mau simplu anumite detalii, căci nu trebuie să te complici. Cu adevărat trebuie cam totul descris, pentru ca noi cititorii să vedem ceea ce tu vezi şi creezi. E foarte bine, dar nici prea de tot. ^^
Şi pentru final: momentul în care Brian s-a strecurat pe la spatele lui Aiko... eu una aş fi prferat să îl faci să se pună în faţa lui. Era mult mai bine, fiindcă deseori mulţi descriu anumite şcene în care personajele vin pe la spatele băiatului şi îl sărută pe gât. Consider că este mult mai erotic şi mult mai incitant dacă persoanele s-ar privii faţă în faţă în acel moment, un fel de duel între ei, în care se săgetează puţin cu privirile, urmează nişte atingeri mai finuţe, apoi sărutări.
Aşa cel puţin cred eu. <3
Per ansamblu mi se pare interesant, aÅŸtept nextul ÅŸi succes!

[Kimera]

Multumesc ca ai trecut pe aici. Sper sa-ti paca si in continuare. Next:
Capitolul 2.

-Esti foarte tacut, insa nu imi pot da seama daca asta este firea ta sau te temi.
Imi spuse Brian sorbind din paharul cu vin rosu pe care i-l adusese servitoarea.
-Nu sunt vorbaret...
Asta asa era. Nu puteam sa comunic cu cei pe care nu ii cunosteam, abia vorbeam cu batranul ce avusese grija de mine. In plus cel din fata mea era oroarea ororilor si nu as fi vrut sa dau de probleme cu el. Fara sa observ ca am cazut pe ganduri, o liniste mormantala s-a asternut peste seara. Se pare ca ii placea sa se holbeze la mine, nu alta deoarece ochii sai nu ma scapau din priviri. Miraculoasa liniste a fost spulberata de Yuna, care a venit pe terasa foarte grabita si a inceput sa vorbeasca cu Brian nebagandu-ma in seama:
-Lord, va rog sa ma scuzati de deranj, dar Akio nu a baut sangele pe ziua de astazi si este posibilitatea sa ramana fara nicio putere. Mi-ati spus sa va anunt in caz ca se intampla acest lucru.
La dracu, Yuna, bagacioasa idioata, vezi-ti in mama ta de treburi! Te fraca grija ce fac eu si in plus te dai pe langa maretul tau stapanitor ca o pisica dupa lapte. Ce mama dracu? Vrei sa-i fi si sotie?! Nu iti ajunge ca esti catelus? Si cu desteptul asta ce e de vrea sa stie tot ce misc?!
-Akio, de ce nu mi-ai zis ca nu iti luasei sangele? Eu te tin de vorba si tie cu siguranta ca iti este rau...
Mda... Ce mai vorba. Eu tac, el tace si purtam o discutie minunata despre zorii zilei sau cum?
-Nu va...Iti face griji deoarece nu mi s-a intamplat nimic, imi voi lua sangele cand ajung in camera.
Hai, fa o fapta buna si cu cap si trimite-ma in camera. Doar atat vreau, sa stau departe de tine!
-Am ceva mai bun decat sangele ala. Yuna, stii la ce ma refer nu?
-Cred ca da... Amestecul acela de..
-Exact, adu un pahar din acel amestec in locul acestuia.
-Lordul meu, cred ca stiti ca Akio este un jumatate-vampir, iar acea bautura va avea efectul...
-Nu tin minte sa fi cerut explicatii.
Tonul pe care il folosise a fost rece si dur, dandu-i de inteles fetei ca trebuie sa execute ordinul si sa taca. A luat paharul cu vinul rosu din fata mea, nici macar nu bausem din el, venind cu un altul in loc. Culoarea noului continut era mult mai rosu ca la inceput, semana cu apusul de soare.
-Yuna, poti sa pleci.
-Am inteles, Lordul meu.
Fata a disparut din peisaj, iar eu am luat paharul in maini ducandu-l la gura si sorbind din el. Era dulce si creea dependenta. Orice ar fi pus in acest pahar doream sa beau mult mai mult asa ca am terminat continutul rapid, asezand obiectul gol pe masa.
-Multumesc. Nu stiu ce a fost exact in bautura, dar mi-a placut.
Sau poate ca am vorbit mult prea repede... Am inceput sa simt oarecum ca se invarte lumea cu mine, iar apoi negru precum un abis.
*****
O femeie cu parul lung si blond de culoarea spicului de grau, ochii albastri mai puri decat apa unui izvor ma priveau, pe mine un copil de cinci ani ce dorea doar protectia cuiva. Un castel urias ardea in spatele femeii, iar lacrimile ii patau chipul pur. Cu un glas melodios, batut de tristetea amara e care o suporta, femeia mi-a vorbit:
-Te vei opri la nouasprezece ani, apoi ai in fata vesnicia. Fugi de aici, nu te intoarce daca nu ai putere si uita, caci doar timpul iti mai este de folos.
Apoi totul s-a cufundat in intuneric....
*****
Am deschis ochii incet, privind ametit prin jur. Ochii usori ingrijorati al lui Brian au devenit calzi cand i-au intalnit pe ai mei. Ce se intamplase mai exact? Visul acela straniu il aveam mereu, de cand am fost ingrijit de acel batranel. nu imi aduc aminte de la ce varsta a avut grija de mine, stiu doar ca la varsta de saptesprezece ani am fost adus aici si asa cum visul spune, toate puterile mele s-au aratat la nouasprezece ani, astfel voi fi impietrit asa pe veci. Cine era femeia aia? Ce legatura are castelul? Unde eram atunci? Oare chiar eu eram copilul? Greu de spus...
-Ai cazut pe ganduri, Akio?
-Pot sa intreb ce era in paharul ala? De obicei sangele creat de Yuna nu imi provoaca stari de somnolenta sau altceva.
-S-ar putea sa nu iti convina, in pahar era un amestec de sange uman cu vinul rosu de dinainte. In plus Yuna a adaugat ceva ca gustul sangelui uman sa nu fie foarte bine sesizat, dar cred ca l-ai simtit destul de bine. Ma asteptam sa ai aceasta reactie. Sangele uman poate aduce pana si un vampir pur in frenezie daca nu este atent, insa pe tine doar te-a adormit acel amestec. Cred totusi ca Yuna a mai pus si ceva de care nu mi-a vorbit.
Am crezut ca mor. Cum a putut?! Sange uman?! Este tampit, la dracu cu tine, Brian! Sange uman imi curge si mie prin vene, sunt jumatate vampir,am vesnicia si puteri ale vampirilor, dar pe de alta parte sunt om! Idiotul cum a putut?! Practic mi-a dat sa beau sangele unui seaman de-al meu. A trecut peste decizia mea... Dar nu, cel mai ingrozitor sunt eu... De ce am baut? Trebuia sa-l refuz, sa plec de acolo, nu stiam ce poate fi in pahar.
-Cum ai putut?
Am spus cu o voce stinsa sacadand fiecare cuvand in parte. Nu aveam forta sa spun mai mult. Imi venea sa ma arunc in abis stiind ce am facut. M-am ridicat in sezut, el asezandu-se pe pat langa mine. Mi-a ridicat capul, prinzandu-mi barbia, obligandu-ma sa-l privesc in ochi.
-Acum nu vei mai avea nevoie de sangele Yunei o vreme, iar ea se poate ocupa si de alte lucruri. Stiu ca am trecut peste principiul tau, regret asta si doresc sa ma revansez, dar aveam nevoie de vrajitoare sa faca altceva. Stiu ca iti va fi greu sa ma ierti, dar te rog sa incerci.
-Poate...
A fost tot ce am reusit sa raspund. S-a ridicat de pe pat plecand din incapere, lasandu-ma singur cu gandurile mele. Nu aveam alta intrebare in cap decat: De ce?

[AbiiShu']

Trec si pe aici!
M-am saturat de atatea ficuri cu vampiri, dar acesta pare chiar foarte interesant! Sunt in ceata cu unele mici detalii dar incerc sa am rabdare pana vei posta mai multe capitole pentru a intelege mai bine povestea fara a-ti cere tie indicii, nu vreau sa stric surpriza si nici suspansul. >.<
Ador faptul ca ai descriere, ma ajuta sa-mi formez imagini in minte legate de aspectul personajelor, incaperilor si nu numai..
Stiu ca e devreme s-o zic, abia astept yaoiul! Deci multa bafta in continuare si anuntama cand postezi nextul, te rog!

[CyBeR]

Te rog arunca un ochi la regulile de la Fan Fiction precum si la Ghidul Incepatorului. Au fost adaugate niste chestii de care ar trebui sa fii constienta si care sunt necesare pentru buna functionare a sectiunii si intelegere intre autori si criticii lor.

Link-ul catre Ghidul Incepatorului este mai jos:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=29102
Te rog citeste si conformeaza-te.

Multumesc.

[hiimera]

Yo, yo, yo! Cu întârziere ajung aici.
Scurt de tot, mult prea puţine idei. Încearcă să combini mai multe idei şi ramificăle de fiecare dată, căci aşa o să-ţi iasă capitolele mai lungi. Nu necesar de lungime, dar e faza că nu se întâmplă prea multe şi chiar nu te cuprinde atât de mult, ca atunci când ideile înfloresc de fiecare dată, iar dinamismul explodează.
Oricum sunt primele capitole, mă aştept la aşa ceva, deci nu trebuie să te chinui, dar încearcă totuşi să dezvolţi mai mult ideile. <3
Ai avut câteva repetiţii de pronume personale, chiar nu a fost necesar fiindcă s-a ştiut despre cine este vorba + alte greşeli de exprimare, încearcă să te corectezi încă odată după ce te-ai corectat la început. Maxim de două ori, asta în cazul în care consideri că ai mai sărit ceva.
Nu ştiu de ce, dar protagonistul s-a comportat prea degajat (nu spun că este greşit), din contră şi-a exprimat puternic gândurile şi dorinţele, dar prea răutăcios, o schimbare bruscă de comportament, la început nu a fost nici chiar aşa... Hmmm, înteresant.

Mă rezum doar la atât, momentan.
AÅŸtept nextul ÅŸi succes!

[Sushi]

Îmi place foarte mult acest fic. Iubesc vampirii şi poveștile cu vampiri, mai ales cele Yaoi.
Bună drăgutzo, acest fic este minunat.
Akio şi Brian sunt atât de drăguți, adică personalitățile lor. Îmi place cum ai învăluit totul într-o aură de mister, aşa cum trebuie să fie când e vorba de vampiri. Niciodată nu știi ce se poate întâmpla în clipa următoare dacă stai lângă un prădător ca acela.
Sunt curioasă să văd ce mai scrii despre acea femeie şi acel vis pe care îl are Akio. Ba mai mult, vreau să văd ce legătură are Brian cu asta, pentru că am o presimțire că are având în vedere că este castelul său.
Nu mai am ce să spun pentru că sunt doar două capitole.
Aştept nextul, dacă ai timp şi vrei mă poţi anunța.

[Kimera]

Multumesc foarte mult pentru comentarii. Uite si nextul:

Un abis negru ma inconjoara si privesc in jur cazand in disperare. Tot ce am la picioare este un sigiliu de foc, un cerc urias, o stea si un hexagon in cetru incercuite de incantatii nenumarate, ma arde, vreau sa scap de el si nu pot. Ajung intr-o camera batuta de vremea timpului, scaunele sunt imprastiate peste tot, o masa rasturnata si rupta, geamurile sparte, acoperite cu o perdea gri de fum de la cateva candele ce mai ard, ingreunand respiratia alaturi de praful ce acopera tot. Pe jos covorul a fost imbibat in praf si cioburi de la oglinda din colt sparta. Portretul asezat pe perete este taiat si se vede ca o sabie il mangaiase, chipul celui din pictura nemaiputandu-se observa. Firele panzelor de paianjen impanzeau camera, iar eu ma aflam intr-un colt privind ametit. Ce faceam eu aici? Nu stiam, pentagrama de la picioare nu imi dadea voie sa misc si cu orice clipa aerul din plamanii mei parca disparea.
Sunt din nou in fata castelului ce arde. Fata care plange mereu mi-a aparut pentru a nu stiu cata oara. Cuvintele-i sunt aceleasi "Te vei opri la nouasprezece ani, apoi ai in fata vesnicia. Fugi de aici, nu te intoarce daca nu ai putere si uita, caci doar timpul iti mai este de folos", apoi chipu-i patat de lacrimi imi apare intr-o incercare de a zambi cald, iar eu simt ca nu mai am aer.
Am deschis ochii privind speriat in jur, doar un vis... La fel ca in alte dati, dar de data asta mult mai mare, mai multe detalii, insemnand ca memoria mea incepe sa-mi dezvaluie incetul cu incetul adevarurile trecutului pe care nu mi-l amintesc. M-am ridicat de pe suprafata moale a patului privind putin ametit in jur. Aveam inca pentagrama in cap. Drumul meu a fost catre biblioteca. De data aceasta in loc sa iau la rand cartile am zis sa merg si in celalata parte a bibliotecii. Acolo nu erau orice fel de carti, majoritatea am vazut ca erau de vraji, dar doream sa aflu daca gasesc ceva si pentru mine in acel loc. Am trecut de rafturi cu carti ale caror file erau stacoji, mirosul vechi putandu-se simti din departare. Intr-un colt, pe mai multe carti aruncate aiurea zacea o carte albastra, cu marginile copertii arse- cineva incercase sa-i dea foc inseamna- iar pe coperta inscriptionata pentagrama pe care eu o visasem. Nu-mi venea sa cred! Ce legatura are o carte din castelul lui Brian cu visul meu? Am deschis-o rasfoind cateva pagini si citind in fuga cateva cuvinte. Subiectul carti era acea pentagrama, unde o folosesti, cum o creezi si o gramada de detalii. Am luat-o cu mine in camera deoarece doaream sa o studiez si cel mai important, sa aflu de ce a vrut cineva sa o arda. Am asezat cartea pe noptiera, urmand sa o citesc cand Brian va iesi din castel, adica la noapte. Am auzit cateva batai in usa asa ca am poftit inauntru persoana ce dorise sa intre. Nu era nimeni alta decat Yuna.
-Akio, am nevoie de ceva de la tine, te rog.
Mi-a spus pe o voce de minorosita total ciudata. Nu mi-a mai cerut niciodata nimic, asta era o premiera, mai ales ca ma strigase doar pe nume si nu mai folosise vreo porecla stupida de a ei.
-La ce te referi, Yuna? Ce as putea eu sa-ti ofer?
-Sangele tau. Am nevoie de el pentru o licoare. Lordul meu a fost muscat de un varcolac, iar imbecilul ala si-a lasat veninul asa ca am nevoie de sangele unui hibrid pentru licoare. Hibrizii sunt foarte rari, iar de obicei jumatate-vampir e tot ce se poate gasi dupa cautari de sute de ani, dar tu esti aici si nu cred ca nu ai vrea sa ajuti.
-Ce ii poate face veninul lui Brian? am intrebat curios de efectele pe care le poate avea.
-Il va ucide, incet dar sigur. Asa ca te rog, ofera-ti sangele.
-Nu. Asta nu este ceva care sa ma priveasca asa ca lasa-ma in pace. Gaseste-ti alt cobai!
-Stiam eu ca refuzi, dar nu am de gand sa pierd! Kravatu, a rozseká ju! Jeho krv, aby sa moje, moje sklo!
Dupa incantatia asta ce pentru mine era chineza goala un mic fulger imi trecuse pe mana, taindu-ma, iar sangele cazut a ajuns la Yuna intr-o farfurioara de sticla. Rana mi se vindecase imediat, iar Yuna cu un zambet tampit si triumfator imi vorbi.
-Vezi? Cred ca puteam sa fac asta de la inceput, dar macar sa stii la ce foloseste sangele tau.
A zis dupa care a iesit din camera mea avand grija sa tranteasca usa. Ma simteam cu adevarat folosit. Sansa ca Brian sa moara, iar cretina asta sa ma lase in pace era spulberata, aiurea! Am iesit din camera ajungand in gradina. Aici o gramada de trandafiri negri si albastri straluceau in lumina soarelui. Ma bucuram ca pe mine nu ma afecteaza soarele asa ca ma plimbam nestingherit printre flori. Imi placea mirosul lor imbietor, iar contrastul format era superb. Intorcandu-mi privirea am observat ca la umbra unui copac urias, foarte aproape de castel se afla Yuna impreuna cu Brian. Fata ii intinse un potir negru incrustat cu rubine din care vampirul sorbi cu nesat. Cred ca acela era elixirul. Am continuat sa merg pana ce am ajuns din nou in castel, intrand in sala de primire si asezandu-ma pe canapea. Dintr-o clipire m-am trezit ca Brian statea in fata mea zambindu-mi. Aparitia lui instantanee m-a facut sa inghet de frica, dar mi-am revenit la fel de repede.
-Ma bucur ca ai iesit din camera.
-Desigur, poate asa ajungi sa iei masa completa nu numai degustatul. Am mormait imbufnat.
-Ce vrei sa spui prin masa completa? Sti foarte bine ca nu m-as atinge de sangele tau, nu vreau sa-ti fac rau.
-Si potiunea care ti s-a bagat pe gat ce crezi ca a continut? Apa de trandafiri? am zis ironic pufnind la final.
Vampirul s-a facut negru de suparare si mi-a facut semn sa-l urmez. Am luat-o la pas pana in sala tronului, unde a aparut si Yuna in scurt timp.
-Akio, eu zic ca aceasta netrebnica sa fie ucisa.
Propozitia lui Brian m-a socat. Inteleg, eu unul nu o suportam pe vrajitoare, ma enerva la culme si imi venea sa o arunc de pe castel -ar fi facut o vraja si ar fi fost intreaga-, dar totusi nu vroiam sa fie ucisa.
-Brian,nu! Te rog, las-o in viata! Poate ca mi-a luat sangele fara permisiune, dar nu vreau ca din vina mea sa moara altii.
-Fie, dar daca se va mai atinge si de un singur fir de par din capul tau am s-o ucid fara sa-mi pese cine e sau cat de utila e.
Am putut sa observ in ochii femeii marea recunostinta pe care acum mi-o purta. Am plecat din sala tronului ajungand in camera mea si incepand sa studiez cartea aceea. La mijlocul ei am gasit un fel de harta a padurii ce imprejmuia acest castel, iar in padure aparea semnata pentagrama. Cat mi-as fi dorit sa ajung acolo, sa vad ce si cum! Blestemul pus de Yuna la porunca Lordului era o piedica uriasa si totusi...Aveam o mica sansa de scapare. M-am indreptat catre camera Yunei cu pasi rapizi. Dupa cateva ciocanituri am auzit un "Da" asa ca am intrat. Fata statea la masa citind dintr-o carte cu pentagrame din cate vedeam dupa coperta.
-Yuna, de data asta te rog eu ceva.
-Din moment ce mi-ai salvat viata in fata Lordului iti sunt datoare asa ca spune ce doresti.
-Te rog sa dezlegi blestemul pus asupra mea timp de doua zile.
-Akio, maxim o zi. Lordul va fi plecat asa ca nu va sti ca tu ai iesit din castel. Daca ar afla pe mine m-ar taia ca pe porc, iar tie habarn nu am ce ti-ar face, dar nu ti-ar fi bine deloc asa ca te implor accepta doar o zi!
-In regula, e bine si o zi.
Am raspuns fiind disperat sa ies din castel doar ca sa ajung in locul acela si sa vad ce este cu el.
-Daca nu te vei intoarce la timp conform blestemului vei fi ars in flacarile Infernului, iar sufletul iti va fi devorat de demoni asa ca ai grija.
-Voi fi aici si mai devreme daca trebuie, ti-am zis nu vreau decat acest timp.
Yuna a dat din cap in semn ca a inteles dupa care am auzit-o incepand sa vorbeasca pe limba total necunoscuta mie:
-Uvoľnite, nechajte ho ísť jeden deň po jeho hlavu a prečítajte si tajomstvo a trápenie v ďalšom okamihu. Acum e bine. Voi iesi si eu din castel impreuna cu tine si am sa revin o data cu tine. Ne vom intalni aici in fata, la poarta. Nu am de gand sa raman in castel deoarece daca marele Lord afla o sa ma omoare in mai putin de o secunda. Asa cel putin mai am ceva timp pentru ultimele dorinte.
Dupa ce imi spusese lucrurile acestea am iesit cu ea pe poarta castelului. Din cate am inteles Yuna va merge sa stranga ceva pentru licorile ei, eu aveam altceva de facut. Urmand harta am reusit sa ajung intr-un fel de luminis. Pentru un moment am crezut ca am mai fost acolo, dar asta ar fi fost aiurea. Totusi, imi pareau atat de cunoscute detaliile pe care natura le oferea incat nu-mi venea sa cred. Din pacate nu era nimic legat de pentagrama sau orice altceva. Invartindu-ma prin luminis am realizat pana la urma ca se insera, iar eu trebuia sa ma intorc. Am mers pe o carare pana am ajuns in fata portilor castelului unde am dat de Yuna.
-Multumesc mult ca nu ai intarziat. O data ce pasesti in castel timpul tau va expira pentru totdeauna asa ca sa nu incerci sa mai iesi din castel
-Nu ai de ce sa multumesti, eu aveam de pierdut daca intarziam, cat despre timp stiu, am inteles.
Am intrat in castel alaturi de ea, Yuna bineinteles lasandu-ma singur deoarece ca intotdeauna avea ceva de facut. Urmand cursul scarilor apoi al culoarului am ajuns in camera mea, desi as fi dorit sa nu. Cu bratele incrucisate la piept, privindu-ma furios din cale afara, langa geam se afla Brian, gata parca sa ucida pe cineva.
-Foarte dragut, va plimbati ca doi indragostiti de colo-colo, vai cred ca ti-a daruit asa multa dragoste Yuna asta....
-Nu m-am plimbat cu ea.
-Asa e, ai iesit din castel fara sa-mi zici, dar totusi a plecat si ea, concluzie ai iesit cu ea!
-Nu am mers sa ma plimb sau cu ea, am vrut doar sa ies din castel, dar tu ai pus-o sa puna blestemul ala asa ca ce alternativa aveam, trebuia sa ma rog de ea nu? Si era logic ca ea a plecat deoarece ai fi ucis-o! am spus cu frica deoarece putea sa ma ucida si pe mine, dar nu am vrut sa-mi arat teama.
-Foarte bine, nu inteleg ce motiv ai avut sa incalci o lege sacra, dar iti dau eu motiv adevarat pentru care sa-ti fi dorit sa pleci!
Dupa ce a rostit cuvintele s-a apropiat de mine folosindu-si viteza inumana. A prins cu mana de obi-ul* meu tragand de el si aruncandu-l deoparte cand s-a desprins. Kimonoul* era desfacut, iar impulsul meu a fost de a-l indeparta pe Brian.
-Ce ai de gand sa faci?!
---------------------------------------------------------------------------------------------
obi= cordonul Kimonoului
Kimono= imbracaminte traditionala in japonia.

[Amelie]

Abia astept neeeeeeeeeeeeeeeeeeext-ul!!!!
Faza de la sfarsit m-a lasat masca.Imi place cum imbini ideile ,descrierea de la inceput a fost ca o cheie catre sufletul cititorului.Tine-o tot asa!!! .
Ori mi se pare mie ori atmosfera este cam apasatoare ,sumbra ,sper ca va deveni mai vesela macar in next-ul urmator.La cat de nemilos este Brian ma mir ca e capabil sa simta ceva pentru Akio .Cred ca el este singura persoana care va putea sa-i dezghete inima de piatra.HAHAHA.
Modul in care Brian isi exprima dragostea catre Akio are cai foarte intortocheate .
Sincer sa fiu mi s-a parut ca vampirelul ala prea a sarit pe bietul Akio in faza de la sfarsit(mai sa-l rupa in doua)El,saracul nu stia nici ce se intampla ...,,Ce ai de gand sa faci?!,,
Cred ca se va lasa cu scanteeeei.... ME GUSTA......M-ai lasat cu sufletul la gura... !!TE felicit si imi place cum iti faci treaba. Nu ne lasa sa asteptam prea mult.EU deja nu mai pooot!!!

[AbiiShu']

Nu pot sa cred, iti bati joc de mine! M-ai lasat asa intr-un suspans ... Mi-ai dat de gandit cu asta, mai mult ca sigur voi ramane cu gandul la continuare cateva ore bune. Nu puteai macar putin sa continui sa aflu ce are Brian de gand? Desi e cam evindent, vreau sa aflu din fic nu doar sa-mi imaginez cat de magic va fi acel moment, asta daca va exista ...
Nu prea am inteles de ce au plecat pe timp de zi cand Lordul era in castel si, pentru mine, era logic sa-si fi dat seama. Ciudat, pana acum s-a comportat asa dragut, sau poate normal, cu Akio iar acum are de gand sa-l violeze (cam asta am inteles eu din cele intamplate, poate gandesc pervers la ora asta sau de oboseala..), nu ca -ar deranja daca ar face-o! >.<
Multa bafta in continuare si te rog, anunta-ma cand aduci nextul!