11-04-2012, 01:53 PM
Stiu ca multi dintre voi au fost dezamagiti din cauza ca am sfarsit asa de repede ficul, dar a fost doar sezonul 1. Deci, am revenit cu sezonul 2.
Varsta minima: 18
Gen: yaoi
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: limbaj neadecvat celor sub 18 ani pe alocuri
Tipul de comentariu solicitat: simplu si avansat (depinde de cel care comenteaza)
(MIKI)
Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca ma voi aseza la casa mea si voi avea aproape de mine persoana iubita in fiecare zi a vietii mele. Ma umple acest sentiment de vesnica fericire de un an intreg, sau mai precis de cand eu si Mori ne-am unit destinele. Presa nu a fost implicata deloc in poveste si sper ca nici nu o va face. Nu m-as simti deloc prost, dar toate ziarele de scandal si toate posturile tv ar avea un subiect fierbinte de discutat.
- Miki, stii ce? Ma intreaba Mori stand cu capul pe pieptul meu in pat dupa o partida fierbinte.
- Ce este? Ii raspund degajat in timp ce-mi duc o tigara spre buze.
- Am mai discutat asta si nu vreau sa cred ca nu ai de gand sa facem pasul asta. Acum Mori chiar era serios, vrea sa discutam un subiect important.
- Este vorba din nou despre inca un suflet care sa zburde pe aici? Il intreb eu vesel.
- Da. Cand vrei sa ne materializam ideea?
- Daca tot ai adus vorba, maine ar fi perfect. Glumeam eu incontinuare in timp ce incepusem sa incep un joc de-a gadilatu'.
- Eu chiar vorbesc serios! Se revolta Mori iritat de comportamentul meu, nu ca mie nu m-ai fi suras ideea unui copil in viata noastra.
- Si eu am spus foarte serios, iubitule. I-o intorc eu aplicandu-i aceea privire de te-topesti-daca-te-uiti-la-mine. Acum un an el era doar un foarte bun prieten, iar acum ajunsesem sa-i spun chiar "iubitule", nici nu-mi mai amintesc de cate ori am facut dragoste in anul care a trecut. Put si simplu nu puteam sa ma mai satur de el. Il aveam si el ma dorea la fel de mult cum il doream si eu.
- Mikiii! Ma striga Mori de jos in timp ce eu imi trageam pe mine blugii. Vino, odata sau vom intarzia la intalnirea pentru adoptie.
Cel care se ocupa de centrul pentru adoptii imi era bun prieten si a fost chiar incantat cand a aflat ce planuiam eu si "sotul" meu. In plus, stia ca viitorul nostru copil va avea parte de un mediu optim in care sa creasca si de toata dragostea de care eram eu si Morikawa capabili sa i-o oferim. Tocmai terminam sa-mi inchei camasa cand din bucatarie m-a izbit mirosul ispititor al unui mic dejun facut de Mori. Daca eu credeam ca regretata mea mama facea mancare buna, atunci ma inselasem, Morikawa stia exact ce si cum vroiam sa mananc. Cobor treptele in graba, cu camasa pe jumatate descheiata si-mi sarut iubitul pe frunte.
- 'Neata. Ma intampina el la fel de binedispus ca de obicei.
- Hai sa dam gata repede ce ai pregatit si sa plecam. O fi tipul de acolo prieten cu mine, dar nu cred ca poate sa ne astepte pe noi.
Mori se conformeaza si imi intinde farfuria cu oua, bacon, rosii si-mi turna un pahar de suc de portocale. Aveam de gand sa-l fac fericit si nimic nu ar fi putut sa stea intre noi si adoptia aia.
In treizeci si ceva de minute eram in fata centrului de plasament si Natsume ne astepta in timp ce-si termina o tigara Black Stone. Ne conducea inauntru, iar eu il tin de mana pe Mori a carui inima o luase deja la galop.
- Am pentru voi ceva ce o sa va placa. Ranjea Dr. Natsume ca un psihopat. O facea de parca era un traficant de copii, nu cineva care ar fi trebuit sa ne incredinteze o faptura fragila. Este un baietel de sase luni. Stiu ca nu ar trebui sa va dau un adolescent sau asa ceva pentru ca nu s-ar obisnui cu statutul unei familii tata-tata. Pe bebe o sa-l modelati voi cum doriti si veti avea o satisfactie mai mare cand il veti vedea crescand si educat de voi. El chiar avea dreptate. Eu intentionasem oricum sa adoptam un bebelus nu un copil cu o educatie deja formata. Actele ni le va aduce sora Satsuki si voi veti vedea bebelusul in timp ce ea se va ocupa de formalitati.
Cand am spus despre inima lui Morikawa probabil am fost prea bland in legatura cu sentimentele pe care le avea, sau mai precis, le aveam. Nu conta cum va arata copilul, tot ce conta e ca urma sa fie al nostru. Il vedeam pe superbul meu brunet cum se framanta in interior si-si musca buza inferioara, strandansu-ma incontinuare cu putere de mana. Ne indreptam spre locul in care erau hraniti bebelusii ,iar o asistenta deja ne explica nutritia unui nou-nascut si evolutia ei odata cu varsta. In camera era acel iz de alcool mentolat specific spitalelor, maternitatilor si tuturor astfel de intitutii medicale. Brusc, am inceput sa ma induiosez cand am vazut patuturi unul langa altul si copii plangand. Ei sunt singuri, nu au pe nimeni care sa-i aline. Macar o sa am inima impacata stiind ca am salvat macar unul dintre acei copii. Morikawa isi rotea ochii prin toata incaperea si simteam nervozitatea lui. Sora ne conducea deja spre un pat aflat pe la mijlocul camerei. Un bebelus mai micut decat ceilalti, cu o fetisoara dragalasa in forma de inima si piele alba precum spuma laptelui. Dormea ca un ingeras, iar sora spunea ca e unul dintre cei mai cuminti bebelusi. Ca nu scanceste prea mult si ca gungureste ceva deja. Iubitul meu se uita atat de neputincios parca si mi se parea ca abia acum realizase uimitoarea responsabilitate ce urma sa o aibe cand micutul va fi al nostru. Acum isi deschide ochii luminosi si ne priveste temator. Mori a fost uimit de ochii albastrii ai bebelusului. De obicei japonezii au ochii de culori inchise. Rar vezi ochi albastrii sau verzi naturali, iat copilul avea aceea combinatie mortala de par negru ca taciunele si ochii albastrii ca cerul. Ni se parea ca a trecut o vesnicie cat am observat copilul si doar cateva secunde atunci cand am semnat actele. Acum eu conduceam masina si Morikawa tinea in brate pe scaunele din spate mica faptura. Vedeam cat de speriat era.
- Mori, o sa ne descurcam. Incercam sa-l linistesc in timp ce parcam la un targ cu produse pentru nou-nascuti.
Am procurat produse pentru igiena bebelusilor, lapte, scutece, un patut si un carut. Am facut un efort supraomenesc indesand tot ce am achizitionat in masina. Ajunsi acasa, tata-Miki si-a luat sarcinile in serios si a montat patutul si aranjat toata camera copilului. Aveam chiar si animalute de plus si lucruri de joaca pentru bebelusi de la o nepotica de a verisoarei mele. Morikawa deja incepuse sa se mai destinda si se schimba in dormitor in timp ce eu ma jucam putin cu cel mic.
Varsta minima: 18
Gen: yaoi
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: limbaj neadecvat celor sub 18 ani pe alocuri
Tipul de comentariu solicitat: simplu si avansat (depinde de cel care comenteaza)
Between The Sheets Sezonul 2
Capitolul 1
(MIKI)
Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca ma voi aseza la casa mea si voi avea aproape de mine persoana iubita in fiecare zi a vietii mele. Ma umple acest sentiment de vesnica fericire de un an intreg, sau mai precis de cand eu si Mori ne-am unit destinele. Presa nu a fost implicata deloc in poveste si sper ca nici nu o va face. Nu m-as simti deloc prost, dar toate ziarele de scandal si toate posturile tv ar avea un subiect fierbinte de discutat.
- Miki, stii ce? Ma intreaba Mori stand cu capul pe pieptul meu in pat dupa o partida fierbinte.
- Ce este? Ii raspund degajat in timp ce-mi duc o tigara spre buze.
- Am mai discutat asta si nu vreau sa cred ca nu ai de gand sa facem pasul asta. Acum Mori chiar era serios, vrea sa discutam un subiect important.
- Este vorba din nou despre inca un suflet care sa zburde pe aici? Il intreb eu vesel.
- Da. Cand vrei sa ne materializam ideea?
- Daca tot ai adus vorba, maine ar fi perfect. Glumeam eu incontinuare in timp ce incepusem sa incep un joc de-a gadilatu'.
- Eu chiar vorbesc serios! Se revolta Mori iritat de comportamentul meu, nu ca mie nu m-ai fi suras ideea unui copil in viata noastra.
- Si eu am spus foarte serios, iubitule. I-o intorc eu aplicandu-i aceea privire de te-topesti-daca-te-uiti-la-mine. Acum un an el era doar un foarte bun prieten, iar acum ajunsesem sa-i spun chiar "iubitule", nici nu-mi mai amintesc de cate ori am facut dragoste in anul care a trecut. Put si simplu nu puteam sa ma mai satur de el. Il aveam si el ma dorea la fel de mult cum il doream si eu.
- Mikiii! Ma striga Mori de jos in timp ce eu imi trageam pe mine blugii. Vino, odata sau vom intarzia la intalnirea pentru adoptie.
Cel care se ocupa de centrul pentru adoptii imi era bun prieten si a fost chiar incantat cand a aflat ce planuiam eu si "sotul" meu. In plus, stia ca viitorul nostru copil va avea parte de un mediu optim in care sa creasca si de toata dragostea de care eram eu si Morikawa capabili sa i-o oferim. Tocmai terminam sa-mi inchei camasa cand din bucatarie m-a izbit mirosul ispititor al unui mic dejun facut de Mori. Daca eu credeam ca regretata mea mama facea mancare buna, atunci ma inselasem, Morikawa stia exact ce si cum vroiam sa mananc. Cobor treptele in graba, cu camasa pe jumatate descheiata si-mi sarut iubitul pe frunte.
- 'Neata. Ma intampina el la fel de binedispus ca de obicei.
- Hai sa dam gata repede ce ai pregatit si sa plecam. O fi tipul de acolo prieten cu mine, dar nu cred ca poate sa ne astepte pe noi.
Mori se conformeaza si imi intinde farfuria cu oua, bacon, rosii si-mi turna un pahar de suc de portocale. Aveam de gand sa-l fac fericit si nimic nu ar fi putut sa stea intre noi si adoptia aia.
In treizeci si ceva de minute eram in fata centrului de plasament si Natsume ne astepta in timp ce-si termina o tigara Black Stone. Ne conducea inauntru, iar eu il tin de mana pe Mori a carui inima o luase deja la galop.
- Am pentru voi ceva ce o sa va placa. Ranjea Dr. Natsume ca un psihopat. O facea de parca era un traficant de copii, nu cineva care ar fi trebuit sa ne incredinteze o faptura fragila. Este un baietel de sase luni. Stiu ca nu ar trebui sa va dau un adolescent sau asa ceva pentru ca nu s-ar obisnui cu statutul unei familii tata-tata. Pe bebe o sa-l modelati voi cum doriti si veti avea o satisfactie mai mare cand il veti vedea crescand si educat de voi. El chiar avea dreptate. Eu intentionasem oricum sa adoptam un bebelus nu un copil cu o educatie deja formata. Actele ni le va aduce sora Satsuki si voi veti vedea bebelusul in timp ce ea se va ocupa de formalitati.
Cand am spus despre inima lui Morikawa probabil am fost prea bland in legatura cu sentimentele pe care le avea, sau mai precis, le aveam. Nu conta cum va arata copilul, tot ce conta e ca urma sa fie al nostru. Il vedeam pe superbul meu brunet cum se framanta in interior si-si musca buza inferioara, strandansu-ma incontinuare cu putere de mana. Ne indreptam spre locul in care erau hraniti bebelusii ,iar o asistenta deja ne explica nutritia unui nou-nascut si evolutia ei odata cu varsta. In camera era acel iz de alcool mentolat specific spitalelor, maternitatilor si tuturor astfel de intitutii medicale. Brusc, am inceput sa ma induiosez cand am vazut patuturi unul langa altul si copii plangand. Ei sunt singuri, nu au pe nimeni care sa-i aline. Macar o sa am inima impacata stiind ca am salvat macar unul dintre acei copii. Morikawa isi rotea ochii prin toata incaperea si simteam nervozitatea lui. Sora ne conducea deja spre un pat aflat pe la mijlocul camerei. Un bebelus mai micut decat ceilalti, cu o fetisoara dragalasa in forma de inima si piele alba precum spuma laptelui. Dormea ca un ingeras, iar sora spunea ca e unul dintre cei mai cuminti bebelusi. Ca nu scanceste prea mult si ca gungureste ceva deja. Iubitul meu se uita atat de neputincios parca si mi se parea ca abia acum realizase uimitoarea responsabilitate ce urma sa o aibe cand micutul va fi al nostru. Acum isi deschide ochii luminosi si ne priveste temator. Mori a fost uimit de ochii albastrii ai bebelusului. De obicei japonezii au ochii de culori inchise. Rar vezi ochi albastrii sau verzi naturali, iat copilul avea aceea combinatie mortala de par negru ca taciunele si ochii albastrii ca cerul. Ni se parea ca a trecut o vesnicie cat am observat copilul si doar cateva secunde atunci cand am semnat actele. Acum eu conduceam masina si Morikawa tinea in brate pe scaunele din spate mica faptura. Vedeam cat de speriat era.
- Mori, o sa ne descurcam. Incercam sa-l linistesc in timp ce parcam la un targ cu produse pentru nou-nascuti.
Am procurat produse pentru igiena bebelusilor, lapte, scutece, un patut si un carut. Am facut un efort supraomenesc indesand tot ce am achizitionat in masina. Ajunsi acasa, tata-Miki si-a luat sarcinile in serios si a montat patutul si aranjat toata camera copilului. Aveam chiar si animalute de plus si lucruri de joaca pentru bebelusi de la o nepotica de a verisoarei mele. Morikawa deja incepuse sa se mai destinda si se schimba in dormitor in timp ce eu ma jucam putin cu cel mic.
![[Imagine: Sugizogif.gif]](http://i234.photobucket.com/albums/ee82/_Little_GORE_/Sugizogif.gif)