[Yaoi] Between The Sheets

[hiimera]

So... Finalul m-a dat pe spate. Am râs cu poftă, iar aceasta:

- De ce vrei sa o irosesti? Gafaiam eu. Aici. I-am aratat eu buzele in timp ce-mi puneam unul din degete pe ele.

Este cireaşa de pe tort. Un gest atât, atât de pervers, dar deja mi-l imaginez cum face. Aşa de... inocent, pot spune. XD Genial!!

- In ce o sa te imbraci ca sa dormi? M-a intrebat el.
- O sa dorm in boxeri daca nu te deranjeaza, stiu e un obicei prost, dar asta dorm eu. I-am raspuns imediat.
- In regula, atunci si eu am sa fac la fel ca sa nu te simti prost.

De acord cu Dot şi pe lângă aceasta adaug: întrebarea lui Miki este ciudată, din moment ce era la el acasă, putea oricând să-i ofere ceva: o cămaşă, un tricou, un ceva acolo din material. *laughs* Iar ultima replică de asemenea nu este corectă. Indiferent dacă dormea el în pijamale, nu avea să se simtă prost Morikawa. E logic. Dar asta avea să se întâmple doar dacă nu punea Miki acea întrebare stupidă. (scuze că o zic aşa, însă acesta este adevărul)

Ai avut câteva greşeli de exprimare, pe la mijloc parcă, acum chiar nu le mai găsesc. --"
Oricum, încearcă să nu te complici şi să de încurci. Sunt oricum nişte greşeli, nu foarte grave, se pot corecta.
Ca personaje pot spune că sunt destul de conturate, chiar bine de tot. Prin modul tău simpluţ, ai reuşit să faci nişte 'prototipe' foarte bune, individualizate

Morikawa când e beat parcă se transformă în altă persoană. Şi când nu este beat pare un tip inocent, ruşinos... am eu impresia. *laughs* E foarte drăguţ şi un bărbat interesant.
Parcă cu "dublă personalitate", dar doar în anumite cazuri.

Miki e un gen de bărbat amuzant, deschis şi foarte bun. Are el o chestie cu faptul că este un bărbat mai în vârstă (40 ani) şi vrea să simtă mai mult gustul vieţii şi chiar reuşeşte, chiar dacă nu agaţă multe fete. XD Îl are pe Morikawa şi cu el reuşeşte să bea sucul vieţii.

Ok, deci aştept nextul. Capitolul a fost încărcat în toate punctele de vedere, foarte încitant.
Iar felul în care ai povestit şcena de 'dragoste' a fost pervers.

[Liar]

Ei bine, toate chestiile /greşelile/ au fost spuse de persoanele de mai sus. Mi-a plăcut mult capitolul mai ales că am dat de ceva acţiune de aia care îmi place mie şi nu numai. Ce pot să spun, chiar m-a dat pe spate. Dacă ai să mai continui cu aşa capitole devii idolul meu. Nu prea mai am ce să spun, sunt si obosită dar te felicit, ai scris un capitol senzaţional.

[YuneSugihara]

Fetelor multumesc foarte mult pentru comenturi. Sper ca o sa va placa si acest capitol. Iata-l. Enjoy!

Capitolul 5

(MIKI)



Am simtit cum noaptea ne inconjoara pe amandoi in timp ce parfumul de trandafiri al lui Morikawa ma facea sa cad intr-o stare de relaxare totala. Nu am mai dormit oricum foarte bine de ceva timp si se pare ca sosise momentul. Am avut o noapte linistita lipsita de vise sau alte perturbari. Stiam ca numai EL era de vina, singura persoana care m-ar face sa ma simt asa dupa o noapte de amor.
Camera se lumina incet incet si simteam cum ma dezmeticesc. Ma asteptam in mod singur la reactii diverse din partea lui Morikawa. Nu era intocmai ce as fi vrut, dar daca numai asa aveam sa ajung in pat cu el, atunci era singura solutie. Stiam de cum actiona corpul lui Mori in prezenta alcoolului, dar nu am crezut ca voi ajunge tocmai aici. Stiam ca aveam sa-i dau o multime de explicatii despre cum ajunsese el gol pusca in pat langa mine si mai grav...ce facuseram ! Mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc stiind ca voi da piept cu realitatea dureroasa ce ma astepta dupa ce-mi voi deschide ochii si-l voi vedea langa mine confuz si poate chiar speriat.
Totusi sunt un barbat matur si ar nu ar trebui sa fiu speriat sa fiu pus fata in fata cu o situatie de genul asta. Am incercat sa-mi deschid ochii si in acelasi timp pipaiam incet langa mine pe pat in speranta ca voi da de Morikawa, dar nici urma de el. Am deschis complet ochii si el nu mai era acolo. Nici hainele pe care i le-am asezat cu grija pe spatarul scaunului nu mai erau. Se vedea ca se imbracase in graba pentru ca o camasa a mea era si ea pe jos. Probabil in goana sa spre usa o daduse jos de pe fotoliu. Vorbisem seara cu el si mi-a zis ca trebuia sa ajunga la birou devreme, dar oare cat era ceasul de se grabise asa? Imi luasem Iphone-ul de pe masuta de langa pat si ma holbam la ecran de parca nu intelesesem de la inceput ce-mi era afisat pe el. Abia dupa cateva secunde am sarit din pat de parca eram pe arcuri si m-am imbracat in cateva minute, nici nu am mai dat sa ajung la bucatarie sa mananc. Era deja ora unsprezece si in jumatate de ora aveam de inregistrat un cantec pentru personajul Youji.
Se pare ca-mi dadusem seama de ce plecase asa Morikawa si el era pe punctul de a intarzia. In goana mea nebuna pe sosea nici nu m-am mai gandit ce ar trebui sa-i zic prietenului meu cand ma voi intalni cu el la birou. Mergeam cu viteza maxima permisa si am intrat in lift cu cinci minute inainte sa inceapa sedinta de inregistrare. Toata ziua am fost extrem de ocupat si aproape ca uitasem de petrecerea de Craciun a companiei. Era locul si momentul ideal sa clarific lucrurile cu Mori, stiam ca am sa ma mai intalnesc cu el pana atunci.
Aveam de gand sa merg in oras dupa lucru sa achizitionez globulete rosii pentru brad. Nu era Craciunul o sarbatoare raspandita in Japonia si nici insemnatate religioasa mare, dar imi placea spiritul sarbatorilor si atmosfera ce cuprindea intreg orasul. Magazinele decorate cu ghirlande din beculete, beteala, peste tot stralucire. Am cumparat globurile si le-am pus in portbagajul masinii. Ajuns in vila am ornat repede bradul cu ele si m-am schimbat de haine. Urma sa vina la mine un coleg sa repetam un rol. Era Mamoru Miyano, un seiyuu foarte cunoscut, mai ales dupa ce interpretase rolul lui Light in seria anime Death Note. Imi placea Mamoru era genul de tip vesel cu care iti facea placere sa discuti pe diferite teme si nu aveai sa te plictisesti. Se imprietenea usor cu oricine- prea usor, carisma lui era de vina...
Pe la ora optsprezece statea in tocul usii si astepta nerabdator sa repetam. Lui ii placea orice personaj pe care-l interpreta. Nu cred ca va fi unul vreodata care-i va da batai de cap. Eu am urat intotdeauna rolul lui Katou din Haru Wo Daiteita. Nu puteam sa gasesc cu niciun chip de ce am fost ales sa joc in rolul lui, consider ca nu ma aseman in nicio privinta cu el. Morikawa nici atat in rolul lui Iwaki. Mori era total opus lui Iwaki - Mori era copilaros, iar Iwaki era tipul de barbat matur.
L-am condus pe Mamoru in sufragerie si ca o gazda buna l-am servit cu o ceasca de cafea stiind ca era cu masina. Am repetat o ora si am luat o pauza discutand despre petrecerea de Craciun. Nu-mi venea sa cred ca era in doar doua zile. Era ocazia perfecta pentru toti seiyuu de acolo sa converseze si sa se puna la curent cu ce au facut pe parcursul anului. Erau grupuri si grupulete in companie. Exact cum este si peste tot. Vezi mereu comunitati de oameni, dar nu sunt mereu toti prieteni intre ei. Aveam si eu un grup de prieteni cu care mergeam in oras in timpul liber, dar cei mai buni prieteni ii puteam considera pe Noriaki si pe Mamoru. Acum aparuse si Morikawa de cand lucra la Axl, avea sediul foarte aproape de al nostru si faceam mai mereu colaborari.
Nu de putine ori se intamplase ca Mamoru sa stea peste noapte la mine. Cand nu venea cu masina ramanea pentru ca repetam pana tarziu si era o ora inaintata chiar si pentru un tip sa mearga singur pe strada. Mamoru locuia intr-o zona putin mai rau famata decat cartierul meu. Era haios povestindu-mi ca uneori si el vroia sa se mute de acolo deoarece multi golanasi dadeau tarcoale pe strada unde locuia si trebuia sa mai si treaca printr-un gang intunecat. Nu aveam incio problema sa-l gazduiesc. Aveam doua camere de oaspeti deci nu era o problema. Le patrasem in vila gandindu-ma ca pe viitor ma voi casatorii si acele camere vor servi drept dormitoare copiilor mei.
In companie puteam fi considerat un veteran al voice actingului, la fel si Noriaki, insa nu ne deranja sa stam in compania mai tinerilor nostrii colegi, la randul lor nici ei nu erau deranjati pentru ca aveau ceva de invatat de la cineva cu experienta.
Mamoru ma privea lung. Nu aveai cum sa nu observi privirea aia intensa. Cocea el ceva in mintea lui. NU! Poate vroia doar sa-mi spuna ceva, da, asta era. Nu trebuia sa fiu asa suspicios in legatura cu el. Stiam ca ma vedea ca pe un idol si ca pe un prieten caruia poate sa-i ceara sfaturi in legatura cu orice. In seara aia repetatul a decurs cam ca de obicei si s-a terminat putin dupa miezul noptii. Nu m-a deranjat de loc faptul ca Mamoru mi-a cerut sa ramana, chiar si daca era cu masina. Si el statea singur, si eu stateam singur, deci nu era o problema sa mai vorbim in afara serviciului. Cu siguranta o sa adoarma repede, de la ce te poti astepta de la un copil. Nu era chiar copil avea peste douazeci de ani, dar pentru mine inca era. Avea genul acela de inocenta specifica tuturor copiilor.
Statea cu capul rezemat in palma pe masuta de cafea si parea somnoros, adancit in propriile ganduri. Daca as fi putut sa intru in capul lui sa vad la ce se gandeste ar fi fost mai simplu. Cred ca si el isi dorea pe cineva langa el. Si eu si el detestam singuratatea si era bine cand aveam un partener de discutie. Atipea din cand in cand, atunci cand eu imi terminam propozitiile si lasam o paua in vorbire. Avea gene lungi, par brunet usor ciufulit, putin mai lung de baza urechii. Ochi caprui care te puteau face sa te pierzi in ei. Alta trasatura pe care nu puteai sa nu o remarci la el erau buzele, pline si senzuale. Cred ca orice domnisoara ar fi vrut sa-l sarute. Isi infipsese in par degetele lungi si subtiri incercand sa-si indeparteze cateva fire de par de pe fata. Avea un ten fin lipsit de imprefectiuni. Nu era ca acele papusi Barbie cu fata incarcata de tot felul de prostii cosmetice. Ii placea sa fie natural si arata bine asa cum era. Eu unul cred ca as fi avut nevoie de fond de ten. Mamoru nu parea ca se barbiereste des din cauza ca nu avea nici macar un por iritat. Eu in schimb nu puteam sa spun acelasi lucru despre mine. Pe gat aveam un inceput de iritatie pe care incercam sa o maschez cu tot felul de esarfe multicolore care sa distraga atentia. Doar iarna mi se intampla asa, pielea mea reactiona asa la contactul cu prea mult aer rece.
Intr-un final Mamoru adormise cu capul pe masuta si cu corpul pe canapea. Nu am putut sa nu observ cat de dragalas dormea si nu am vrut sa-l trezesc. M-am rezumat la a-l luat in brate ducandu-l in camera MEA. Camera mea pentru ca simteam ca la mine avea sa fie una din acele nopti lipsite de somn. Avea sa fie o noapte in care tot ce aveam de facut era sa citesc o carte, sa ma joc pe Iphone sau pur si simplu sa veghez somul lui Mamoru.
Strangea la piept in pumni cearceaful care-l acoperea si se ghemuia mai mult in el si-si adancea capul in perna. As fi putut sa ma uit asa la el toata noaptea, dar m-am hotarat sa recitesc o carte ce mi-a placut mult, "De veghe in lanul de secara". Puteam mereu sa-mi imaginez cum sunt pesonajul principal. M-am asezat turceste pe covorul moale din dormitor si am inceput sa rasfoiesc din nou cartea aceea. Dimineata Mamoru se trezise gasindu-ma tot jos si la ultima pagina a cartii. Nu resimteam de loc oboseala si ma simteam chiar mai bine dupa aceea lectura.
M-a facut chiar mai increzator. El se minuna cum de mai aveam energie, dar eu radiam si eram capabil chiar sa-l infrunt pe Morikawa. Nu stiu ce a facut el, dar se pare ca si el se simtea capabil sa-mi ceara explicatii pentru ca era la usa vilei. Am deschis si am dat ochii cu Morikawa. Mamoru ma urmase imbracat intr-o camasa lunga pe care i-o dadusem sa-i serveasca drept pijama. Ii venea mai sus de genunchi, iar picioarele lungi, subtiri si fine erau la vedere. Nu stiu ce s-a intamplat, dar brusc ochii lui Mori au devenit sticlosi din pricina lacrimilor. Mi-a intors spatele fara sa ma intrebe nimic si a fugit spre masina stergandu-si lacrimile cu manseta camasii.

[hiimera]

Sfinte, nici nu mi-am dat seama când s-a rupt firul. : )) Sinceră să fiu, parcă am citit mecanic şi nu toate detaliile mi-au pătruns privirea.
Încep prin aţi spune că nu începi când trebuie propoziţiile. Unele trebuiau de la capăt, iar altele în continuare, ca de ex:

Dimineata Mamoru se trezise gasindu-ma tot jos si la ultima pagina a cartii. Nu resimteam de loc oboseala si ma simteam chiar mai bine dupa aceea lectura.
M-a facut chiar mai increzator. El se minuna cum de mai aveam energie, dar eu radiam si eram capabil chiar sa-l infrunt pe Morikawa.

Prima propoziţie trebuia de la capăt (ea în text e în continuare şi nu este corect). A treia - "M-a făcut chiar ..." trebuia în continuarea celeilalte de sus şi după la ultima propoziţe, care urmează după asta, trebuia de la capăt.
Dacă întrebi de ce, îţi explic: sunt mai multe idei şi deobicei când începi una nouă se lasă un rând liber şi se începe de la capăt, iar dacă anumite propoziţi încheiate au legătura cu precedentele, înseamnă că trebuie scrise în continuare, cu literă mare. (bine chestia asta o ştiai şi tu, dar ţi-am repetat-o acum, ca pe viitor să fii mai atentă)

Nu doar greşeala asta o ai, de prea multe ori pui pronume personale sau posesive. Nu mai dau exemplu, fiindcă le găseşti oricum uşor în capitolul acesta.
Poţi oricând să înlocuieşti unele din ele, pentru a evita repetiţii, cu alte cuvinte sau grupuri de cuvinte, căci şi aşa se sub înţelege în propoziţie că este vorba de ăla sau aia. Mă înţelegi tu.
Per ansamblu, a fost un capitol luuuung, destul de simplutţ, nu s-au petrecut prea multe, chiar doream asta, însă nu a fost aşa. De descris ai descris normal, însă consider că anumite sentimente ale personajelor trebuie mai bine conturate şi mai mult pus accent pe ele. La final acolo, ultima şcenă când a apărut Morikawa la uşă, nu a avut un impact mare asupra mea, încât să mă şocheze apariţia lui. Plus de asta, m-am încurcat, nu ştiu de ce, părea mecanic aproape. Încearcă cu mai mult foc să ramifici trăirile şi reacţiile + impactul asupra cititorului şi mai ales asupra personajelor.
Sfârşit. Succes! <3

[Liar]

In unele locuri te-ai cam grabit dar nu foarte tare. Au fost doua, trei propozitii lipsite de sens dar in general totul e OK. Greseli nu prea am vazut dar nici nu am stat sa le caut. Ce pot sa spun, un capitol foarte interesant. Abea astept sa vad ce se va intampla intre Miki si Mori. Ai fi putu sa descrii mai mult sentimentele personajelor dar per ansamblu nu e nici o problema cu desccrierea. Am o mare imprese ca eviti oarecum dialogul pentru ca Miki si Mamoru ar fi putut purta o conversatie cat erau impreuna dar nu ca ar fi asta vreo problema.

Un capitol ok, astept totusi actiunea.

[YuneSugihara]

Multumesc foarte mult pentru comentarii si gomen ca nu am mai scris de mult, dar liceul imi ocupa aproape tot timpul. Iata nextul. Stiu ca e cam scrut, dar e bine ca-mi fac timp sa continui ficul. :*

Capitolul 6

(MAMORU)

Mereu ma simt singur cand stau acasa asa ca din cand in cand mai dorm la Miki. Suntem prieteni de ani de zile si nu e deranjat de compania mea, cel putin acum cand nu are iubita. Mereu m-am intrebat in ce relatii este el cu Morikawa pentru ca eu nu sunt asa de apropiat de el. Nu mi-am facut niciodata timp sa vorbesc suficient de mult cu Mori ca sa-l pot considera prieten. Oricum, nu cred ca mi-ar placea de el. Este mult prea copilaros pentru secolul asta. Cineva ar trebui sa-i spuna sa se maturizeze, lumea nu e asta cum o vede el! Considera ca toate lucrurile sunt bune, ca poti avea incredere in toate persoanele, iar eu ii voi demonstra prin fapte ca nu-i e chiar asa...
De cand cu rolurile noastre noi a inceput sa fie o obisnuinta pentru mine sa ma intalez la Miki peste noapte. In seara aceea prietenul meu mi-a dat sa port o camasa mai lunga de a lui drept pijama si ca sa fiu sincer chiar imi statea bine in ea. Era alba, simpla, cu maneci lungi ce aproape imi treceau ca lungime de palma, iar un umar am decis ca ar fi bine sa-l las dezgolit. Niciodata nu am crezut ca Miki o sa ma priveasca asa. Atunci am realizat scanteile din privirile barbatului de langa mine. Nu se uita la mine ca si colegul lui, sau ca la un pusti. Ma dorea mai intim decat am putut eu vreodata sa-mi imaginez. Nu am avut eu timp suficient de relatii, iar el m-a certat intotdeauna spunandu-mi sa-mi fac, altfel voi ajunge si eu la varsta lui singur. Miki nu ar trebui sa fie singur. Are bani, o vila si o masina luxoasa si pe deasupra arata si bine. Si prin arata bine vreau sa spun atragator si fierbinte.
Am fost martorul unei scene care pe mine unul m-a lasat cu gura cascata. Dimineata, stand in fata usii, Mori a inceput sa planga si habar nu am de ce? Nu a schimbat nici un cuvant cu Miki, apoi pur si simplu a fugit ca un copil mic caruia i se fura bomboana. A urcat in masina si s-a facut disparut. Pe fata lui Miki se vedeau semne de ingrijorare pentru comportamentul bizar al brunetului, dar deodata privirea lui era serioasa ca si cum adevarul ca o sageata l-ar fi strafulgerat intr-o secunda. Am o vaga banuiala ca inteleg ce s-a intamplat, dar pana nu mi-o confirma unul dintre ei nu pot sa o dovedesc. Miki nu a spus nimic in timpul micului dejun, parea ca duce o lupta interioara. Cred si eu ca trebuia sa faca asa, dupa ce am vazut.
Imi voi pune in aplicare planul de a afla daca banuielile mele sunt reale sau m-am scrantit de-a binelea. As face bine sa fiu atent ori Miki ma va crede nebun sau ciudat. Nu ca nu mi-ar placea pe bune sa fac asta. Fara ca el sa observe ceva mi-am tras cu mana stanga de baza camasii ca sa o pot ridica putin si sa-mi dezgolesc o parte din picior. Ma mandream cu picioarele mele suple si fine ca ale unei domnisoare. El nu va putea sa reziste fara sa-mi arunce cate o privire. Zis si facut, aveam acum o parte a coapsei descoperita si mi-am tras scaunul langa Miki. Am observat cand m-am trezit ca el nici macar nu atipise noaptea aia si hainele le-a schimbat cand a facut dus de dimineata. Acum avea pe el doar o pereche de boxeri negrii Calvin Klein, iar din varfurile firelor de par i se scurgeau lenese cateva picaturi pe partea superioara a picioarelor lui. Isi incorda involuntar muschii la atingera brusca a picaturilor de apa. Brusc, mi-am intors privirea spre geam ca sa-i dau ocazia sa-mi observe tot corpul fara sa fie jenat ca eu o sa ma uit si o sa-i stric placerea. Dupa cum am intuit chiar se uita. Cand m-am rotit inapoi privirea ii era atintita spre umarul meu gol. M-am facut mai comod in scaunul meu si m-am apropiat si mai mult de el. Parea ca aveam sa trec si pe scaunul lui. Cred ca doar un milimetru ma impiedica sa fac asta. Nu credeam ca voi avea atat curaj, dar am facut-o. Mi-am pus o palma peste piciorul lui si am inceput sa-l mangai tandru. Pielea lui se zburli imediat ce ce mi-am facut micarile mai lungi. Porneam de unde se terminau boxerii pe picior si pana la inceputul genunchiului.
- Mamoru! M-a intrerupt Miki cu raceala in voce.
- Eu...Imi pare rau. Daca te-a deranjat o sa incetez, bine?
Nu cred ca am reusit sa fac nimic bun in momentul ala. Ce ma temeam se adeverise, ca Miki nu avea sa-mi cedeze asa usor. La urma urmei nici nu ma asteptam sa am sanse prea mari de succes. Mi-a aruncat o privire din care izvorau cristale de gheata si dupa aia s-a intors spre cafeaua lui.
- Ar trebui sa faci un dus si sa o intinzi. Eu mai am ceva treaba pe aici. Mi-a spus el cu un ton tot la fel de neprietenos.
Acum trebuie sa ma stradui sa-i recastig increderea. Ma apasa ceva in piept si am un gol in stomac ce pare sa-mi salte de colo colo. Chiar imi placea Miki si nu aveam de gand sa ma dau batut asa de usor. Nu aratam eu a iubita, dar nu credeam ca ma va respinge asa. Stiam ca juca des roluri in yaoi-uri deci nu prea avea cum sa fie homofob. Dar daca era? L-am scarbit cand am facut aia. Daca as fi luat in calcul asta de la inceput nu as mai fi fost in dilema.

[AbiiShu']

Heei, m-am intors! Scuze ca n-am dat comm. celuilalt capitol dar din cate imi amintest te-am anuntat ca am niste probleme cu(,) comtul dar am revenit cu unul nou...
Acum, ultimul capitol, a fost asa incitant, desi n-a avut prea mare actiune.
Din spusele lui Mamoru, oarecum reiesea ca Miki l-ar place, avand in vedere modul insistent de al privi pe zonele mai goale ale corpului, si atunci de ce l-a respins? De ce n-a continuat ceea ce incepuse baiatul?[-( Sau asta a facut-o pentru ca el chiar tine la Mori si doar pe el il vrea? Si totusi, daca e asa, de ce nu a incercat sa-l caute la firma, oricat de ocupat ar fi fost zece minute isi putea gasi pentru cel ce-l iubeste, am dreptate?
Greseli parca n-am vazut, tine-o tot asa! Astept nextul deci multa bafta si anunta-ma cand vi cu urmatorul capitol, te rog!
PS.: Astept yaoi-ul!=p~

[hiimera]

Ceau! <3
Un capitol scurt dar destul de complex, pot spune. Văd că povesteşti din perspective multiple, ceea ce consider ok şi foarte inventiv, e bine când citim şi din prisma altor persoanaje, ne formăm o idee mai solidă asupra plotului cât şi a poveştii în sine.
Mamoru a fost tare amuzant la partea în care a spus de Miki că este un bărbat cu vilă şi maşină plus mulţi bani. Sincer m-a cam dezamăgit, dar el fiind mult mai tânăr nu mă miră... nu întreba de ce.
Totuşi nu asta este esenţa lui Miki, din contră din tot ce ai povestit pe aici, această persoană este una cu totul şi cu totul deosebină, al naiba gândeşte ca mine - pozitiv chiar şi când e haos în lume. o.o Plus are încredere în lume mai mereu (cred că suntem fraţi, dar ne-au despărţit ai noştrii la naştere XD)
Revenim la normal: la început Mamoru a spus că nu este chiar atât de atras, sau cel puţin a spus că nu îi place de Miki ca fiind un iubit sau ceva de genul, iar acum la final puf, pare atras ca magnetul şi asta doar printr-un gest. Înteresant, văd evoluţia, dar nu ştiu ce să cred - ai făcut asta întenţionat sau nu ţi-ai dat seama că un pic grăbeşti lucrurile şi relaţiile dintre ei?
Chiar şi aşa din nou un capitol strălucit, pot adăuga. Îmi place cum scrii, ai idei bune şi totuşi mai dinamizează puţin acţiunea şi desigur, adaugă mai mult dialog, nu te feri de el, aşa pui accent mai pe toate aspectele. Şi dialogul este important.

AÅŸtept nextul. Succes! *hug*

[YuneSugihara]

Capitolul 7 - FINAL



(MIKI)



Nu am idee ce a fost in capul lui Mamoru de data asta! El de obicei se comporta normal, dar asta le-a intrecut pe toate. L-am mai luat in brate, dar acum a fost diferit. El a sarit pe mine pur si simplu. Nu in felul in care o faceam de obicei, ci mult mai intim. Nu pot sa mai gandesc nici cum trebuie dupa incidentul "Morikawa". Trebuie sa dau ochii cu el pentru a clarifica situatia, toti trei...Nu am de gand sa par un las in fata lui Mori, de fapt sa recunosc macar acum in ultimul ceas ca eu chiar il plac. Il plac in sensul de "iubire". Azi merg la companie si chiar daca nu am sa-l gasesc acolo, merg chiar eu la Axl.

Am iesit pe usa ca de obicei si era cat pe ce sa uit sa incui vila si sa nu-mi iau cheile masinii de pe masa, tot gandindu-ma la discutia pe care trebuia sa o avem. Acum trebuia sa-l tarasc si pe Mamoru, ceea ce nu era o problema, il conving usor pentru ca oricum ma urmeaza oriunde, mai nou. Dimineata m-a facut sa realizez de ce ma urma. El ma place in modul in care eu il plac pe Mori si trebuie sa-i explic purtarea mea rece fata de el, dar in asa fel incat sa nu-l ranesc prea tare. Nu am de gand sa ajung in fata lui Morikawa cu Mamoru bocind langa mine la auzul vestii. Tot ce trebuie sa-i spun e ca nu simt acelasi lucru fata de el, dar ca vom putea sa ne comportam ca mai inainte. Voi parea oricum jenat in fata lui cand va trebui sa -i dezvalui motivul meu, poate va fi socat sau poate nu, voi vedea la momentul cu pricina...

Ajung in cladire si dau exact de cine trebuia, in primul rand, Mamoru. Infuleca dintr-o gogoasa cu vanilie. Mai intai l-am lasat sa-si savureze gustarea, nu aveam de gand sa faca o criza si sa se inece cu vreo imbucatura.

- Stii, noi chiar tre' sa discutam, ceva serios. Nu stiu ce putea intelege Mamoru prin serios, dar observa ca ceva era in neregula dupa tonul pe care il folosisem.

- S-a intamplat ceva? Spunea cu o usoara nota de ingrijorare in glas.

- Da. Tu, eu si Morikawa trebuie sa vorbim.

- Morikawa? Parea Mamoru deranjat la auzul acestui nume. Ce treaba are el cu noi doi?

- Noi doi? Il intreb la randul meu pe Mamoru. Asta e problema. Noi doi!

- Ce vrei sa spui? Tot nu te inteleg. Imi vorbea Mamoru. Trebuie sa se casatoreasca cu tine cumva si nu stiam eu?

- Cam asa ceva! M-am rastit la Mamoru. Nu e ceva ce un pusti ca tine ar putea intelege.

- Aloo! Tu te-ai dat la mine primul. Vrei sa zici ca acum nu-ti mai place? Avea acum un aer de victima Mamoru.

- Eu niciodata nu m-am dat la tine, doar incercam sa-ti raspund ca sa fiu politicos, dar ca sa stii si tu parerea mea sincera despre de ce noi doi nu putem avea nu viitor e ca esti prea copilaros si nu stii ce vrei.

- Si tu la fel. Raspundea rece Mamoru. Alergi dupa tipi tineri ca sa-ti satisfaci tu fanteziile netraite pana la varsta asta!

- Gresesti. Il intrerupeam eu. Nu am avut timp de asa ceva pentru ca am pus munca pe primul loc si apoi sentimentele, iar acum regret. Daca am fost prost atunci, sa-mi fie de bine, acum nu o sa mai fiu. S-au schimbat vremurile.

- Tu imi tii mie o predica despre schimbarea vremurilor. Mai nou a ajuns generatia de varsta a treia mai cool ca astia gen eu. Spunea Mamoru la fel de impertinent, uitand aproape cine e mai in masura sa dea sfaturi.

Toti colegii nostrii din companie se stransesera ca la usa cortului sa vada ce se intamplase de se certau acum insusi Miki Shinichirou cu Mamoru Miyano in holul principal, dar numai persoana care ar fi trebuit sa fie la locul de fata nu era.

- Hai ca deja vad ca savureaza prea multi ce se intampla si conversatia nostra numai are sens fara cea de-a treia persoana. Il raspund lui Mamoru cu intarziere dupa ce constat cum se holba toata lumea. Mergem la AXL! Am strigat tragandu-l pe el de mana.

- Stai fiara, nu ma mai brusca! Tipa Mamoru de parca mergea la macelaria de pe bulevard.

Imi era rusine de modul in care s-a comportat Mamoru in fata tuturor si l-am smucit pe usa afara indreptandu-ne grabiti spre compania lui Mori.

- Sa nu-mi zici ca ati facut si...Nici nu mai apuca sa-si termine propozitia ca i-am si ars o palma peste unul dintre obraji. Era acum rosu ca focul, dar eu ma mai descarcasem totusi dupa cate zile am trait nedormite. Sa nu care cumva sa dea dracu sa-mi intoarca palma. El chiar o merita. Statea acum incremenit in fata mea si-si dusese mana pe locul lovit ca un copil mic atunci cand il mai altoiec parintii din cand in cand pentru vreo nazbatie.

- Esti rau! De ce ai facut asta? Se plangea Mamoru.

- Daca nu realizezi, cred ca ar trebui sa-ti mai dau o palma si pe cealalta parte! Ma rasteam la el in timp ce el chiar isi intoarse si celalt obraz.

- Loveste-ma! Striga el. Acum ai si fantezii BDSM cu mine! Tot spunea el fara sa se potoleasca. Nu aveam de gand sa fiu atat de josnic incat sa-i raspund provocarii si-l trageam incontinuare spre biroul lui Mori.

Bat la usa si se aude o voce familiara. Una pe care ce e drept nu am mai auzit-o in ultimele zile. Am evitat sa-l vad pentru ca-mi faceam rau singur si acum am suficient curaj sa infrunt totul cu capul sus, nu ca un las.

- Mori. Am spus de indata ce frumosul brunet se arata in fata usii. Nu ne-am vazut de ceva zile. Spuneam eu in timp ce Morikawa era vizibil suparat de Mamoru care acum mi se lipise de brat ca sa-i faca in ciuda. Mori trebuie sa ma asculti!

- De ce? Ca sa-mi spui ca acum esti foarte fericit impreuna cu Mamoru si ca poate in curand o sa va luati, ca v-ati mutat impreuna? Nu am nevoie sa aud, vad si singur. Isi plecase capul Morikawa.

- Da, deja am venit sa-ti dam invitatia si sa ne fii nas. Chicotea Mamoru.

- Tu sa taci! I-am tipat cred ca pentru a suta oara azi celui mai tanar asa-zis prieten.

- Acum tipi la el? Intreba Morikawa. Foarte frumos, certuri de cuplu, un pas bun.

- De ce ca sa-l iei tu? I se adresa Mamoru viclean.

Nu mai suportam nici un cuvant jignitor la adresa lui Mori din partea puslamalei asa ca i-am raspuns pe masura pentru a-i inchide o data si pentru totdeauna gura.

- Asta tot am incercat sa-ti spun...Se lasa deodata o tacere imensa in birou. Eu il consider pe Morikawa jumatatea mea, e ca aerul pentru mine si daca nu l-as fi placut cu adevarat nu as fi facut dragoste cu el!! Nu oricine ajunge in patul meu.

Mamoru ramasese in sfarsit fara cuvinte, iar gestul pe care l-am facut incontinuare i-a rispit lui Mori temerile, iar celuilalt i-a adancit tristetea. L-am sarutat pe Mori pentru prima oara treaz si el chiar mi-a raspuns fara sa se gandeasca. Avea acum lacrimi siroindu-i pe obraji, nu de tristete ci de fericire ca ce am simtit in noaptea aia unul pentru altul a fost real, nu doar un lucru facut la betie.



***



Urmatoarele luni au trecut pe nesimtite, iar eu si Mori eram ca in Paradis impreuna. Mamoru si-a dat seama ca a gresit si acum chiar sustine relatia noastra. Am facut chiar chiar si pasul cel mare, l-am cerut pe Morikawa. Am facut o ceremonie noi doi, Mamoru si Noriaki in Spania. Acum inteleg intr-adevar ca seman mult cu unul din personajele interpretate de mine, Katou Youji. Cine mi-a zis ca noi semanam chiar nu s-a inselat. Eu si proaspatul meu sot traim fericiti in vila mea. Exact cum mi-am inchipui t ca voi avea o familie si poate in curand o sa apara si un copil pe langa noi (sunt deschis in ceea ce priveste adoptiile).

Acum pot sa spun ca nu mai sunt un barbat singur.


Asta a fost ultimul capitol. Sper ca va placut. Le multumesc celor care l-au urmarit pana acum. Ma voi intoarce cu un fic nou. (FIC)
Ja Na ^^

[Liar]

Well, sfârşitul mi s-a părut cam tras de păr.
Adică, nu ştiu dar pare ca şi cum l-ai făcut ca să scapi mai repede de el. Adică ficul mi s-a părut foarte interesnat dar la sfârşit mergea ceva mai mult. Totuşi, revenind unde suntem, mi-a plăcut cum i-a dat o lecţie bună Miki lui Mamoru. Nu ma asteptam ca lucrurile sa ia asa o intorsatura drastic[, ca sa spun asa. Dar la sfarsit, eu cred ca mai mergea, adica, mi se pare mult prea grabit. Ar mai fi mers niste intamplari dupa ce Mori si Miki au ramas impreuna dar e alegerea ta. Mi-a placut ficul dar sfarsitul l-a dat peste cap.

Sper sa mai postezi niste ficuri pe Zup si daca da, sa ma anunti.