14-03-2011, 06:10 PM
Hey ^^. Eu si coechipiera mea ne-am hotarat sa continuam ficul. Multumitii lui Lynn pentru asta si va rog sa nu mai faceti spam. So, fara alte adaugari, nextul! Lectura placuta si sper ca o sa va placa!
________________________
Capitolul 14.
Gaara’s story:
Am ramas blocat la auzul acelor cuvinte. Privirea imi era atintita pe podea. Nu aveam curajul, tupeul, sa o privesc. Mi-era rusine. Avea perfecta dreptate. La ce Dumnezeu mi-a fost mintea cand am acceptat ca Deidara sa o cheme aici? Credeam ca imi va sari in brate sau ce? Cat de prost trebuie sa fii ca sa crezi asta? Ca mine desigur.
Am auzit o busitura si m-am trezit din visare. Cand am ridicat privirea Sakura nu mai era acolo. Asa se explica zgomotul de mai devreme. Trantise usa la fel cum a trantit acele vorbe adevarate dar dureroase. Imi venea sa urlu. Mi-am bagat degetele in parul meu trandafiriu si l-am strans. Ma mir ca nu am reusit sa mi-l smulg de tot. Capul parca imi plesnea. Lacrimile voiau sa iasa dar nu le lasam eu. Doar una, maxim doua, reusea sa iasa la iveala.
Ma uitam la blondul de langa mine si nici el nu era prea fericit. Avea aceeasi stare de nervozitate ca si mine. Ahh, ce l-as bate in momentul asta. Poate daca nu ii venea lui ideea asta geniala, Sakura putea sa afle altfel de ,,invierea†mea. Dar acum nimic nu se mai poate face in legatura cu asta.
Simt nevoia sa ma misc, sa fac o plimbare. Zis si facut. Imi iau geaca din cuier si ies pe usa fara sa ii zic nici macar un ,,La revedere†blondului. Afara era cald si soare. Ce bine ar fi daca la fel ar fi si in inima mea. Dar cum sa fiu asa cand am facut singura fiinta care tine cu adevarat la mine sa sufere? Ahh, nu imi pot lua gandul de la ea. Ma intreb de ce nu am murit? Poate era mai bine asa. Sakura nu ar fi in starea asta.
Intru in parcul in care imi petreceam mereu timpul impreuna cu rozalia mea. Privirea mi se opreste, ca din reflex, la stejarul batran care obisnuia sa ne adaposteasca pe noi. ,,Noiâ€â€¦ Din pacate, nu mai exista ,,noiâ€. Sunt doar eu si cu mine. Acum sub coroana stejarului se sarutau alti tineri indragostiti. Peisajul acesta imi crea o stare de nostalgie, de dor. Mie dor de buzele ei dulci si de mangaierile tandre. Mie dor dea ea, mie dor de noi. Acum parca orice vad in jurul meu imi aminteste de ea. Credeam in iubire si ca ea nu va pleca. Dar s-a intamplat contrariul. De ce cand iti doresti cu ardoare ceva, acel lucru nu se intampla? Parca mi-e blestemata viata.
Fara sa imi dau seama m-am oprit langa un alt stejar, ceva mai tanar decat al ,,nostruâ€. Pe acesta se afla un afis ce facea reclama la o cursa de motor bike-uri. Ma uit la lista participantilor si bine inteles ca dau de numele ei. Cum ar lipsi ea de la asa ceva? Nu ar putea sa renunte la pasiunea ei niciodata. Iubeste sportul asta. Stau putin pe ganduri si ma hotarasc sa merg si eu. Macar atat sa fac pentru ea desi stiu ca nu va conta. Ma uraste era clar. Cursa era la ora patru dupa amiaza. Ma uit la ceas si observ ca e de abia ora doua. Mai am timp sa fac un dus ca sa ma revigorez si sa ma schimb.
Nu stiu de ce, dar am inceput sa alerg. Cu fiecare pas pe care il faceam, imi maream viteza. Nu conta ca ma izbeam de cate o persoana. Voiam sa ajung cat mai repede acasa. Nu dupa mult timp am ajuns. Urc la fel de repede scarile blocului si ma opresc in fata unei usi de lemn. O deschid si intru intr-un hol destul de mare care facea legatura intre o bucatarie mare mobilata cu lemn de brad, o sufragerie la fel de mare mobilata cu lemn de mesteacan de data asta, o baie si doua dormitoare. Unul dintre ele este al meu. In centrul camerei se afla un pat dublu, imbracat intr-o lenjerie verde curd, de o parte si de alta a acestuia se aflau doua noptiere mici. In coltul incaperii se afla un sifonier mare si langa un birou pe care se afla leptopl meu si un telefon fix. Rezemata de un perete, se afla chitara mea de culoare neagra asemenea abisului. Ador sa cant la aceasta.
Intru in baia destul de mare. Peretii erau imbracati cu un strat de faianta alba asemenea fulgilor de zapada, iar podeaua era acoperita cu gresie neagra. Intru in cabina de dus si las picaturile reci de apa sa imi alinte trupul murdar. Ma simteam relativ bine dar tot eram foarte prost dispus. Nu puteam sa imi scot din cap ce s-a intamplat, vorbele fetei pe care o iubesc. Imi doresc ca totul sa fie un vis urat si ca totul sa fie ca inainte. Sa o tin de mana si sa ii sarut buzele trandafirii. Vise… Vise frumoase….
Dupa cinci minute de relaxare opresc apa si ies punandu-mi in jurul bazinului un prosop alb, pufos. Parasesc incaperea si ma indrept spre dormitor si iau din sifonier un tricou negru cu cap de mort imprimat pe el si o pereche de blugi albastri deschis cu lanturi care atarnau pana la genunchi. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri si ma asez la birou.
Era ora trei jumate. Am deschis leptopul si ma uitam la lista de messenger si il vad pe Deidara. Il intreb daca vine la cursa si in cinci minute aflu ca vine. Ce incet poate sa fie omul asta. Imi dau ochii peste cap si inchid leptopul. Parasesc incaperea, apoi cladirea, si il astept pe blond sa vina sa ma ia cu masina. In mai putin de zece minute acesta se afla in fata mea. Intru in masina care porneste imediat alergand pe strazile agglomerate.
Nu mai dura mult si ajungem la destinatie. La linia de start se aflau concurenti, mai exact concurentele. Ma uitam dupa rozalia mea si o zaresc intre doua motoare negre. De asemenea, motor bike-ul ei era tot de culoarea intunericului. Suvitele roz ii ieseau din casca pe care o purta. Era imbracata intr-un costum de piele negru ce ii avantaja formele. Prin tribune era zgomot fiecare incurajandu-si favoritele. Ma uit la cele sapte concurente ce asteptau startul si o surprind pe una dintre ele cum ii punea rozaliei ceva, nu stiu ce, in teava de esapament. Ma intreb ce i-a pus. Sper sa nu fie nimic periculos sau fata aia, imediat dupa ce aflu cine e, nu va scapa cu bine din mainile mele. Nu sunt eu foarte violent dar cand ma apuca…
Arbitrul flutura steagul alb si negru si fetele au pornit motoarele si cursa a inceput. Fiecare incerca sa bage viteza cat mai mare, unele reusind, altele nu. Favorita mea era in fruntea lor. Ocolea fiecare obstacol gratios. Se vedea clar ca va castiga. Era normal pentru ea. Nu cred ca a fost vreo cursa pe care sa nu o castige. Cand o vad ca invinge, inima imi sara de bucurie. Sunt asa de bucuros pentru ea ca as putea pune munti peste oceane. In jurul meu se auzeau incurajari dar si injuraturi la adresa rozaliei. Peste cateva secunde se aude o bubuitura puternica. Cand ma uit bine, primul motor zacea la pamant arzand si soferita la doi metri de el. Privesc atent siobserv ca acea fata este de fapt… Sakura! Ma ridic impacientat si sun la ambulanta. Ce dracu s-a intamplat? Ahh, la naiba! Bine inteles ca concurenta aia e de vina! Daca Sakura moare, ea o va urma! Oricum, chiar daca nu moare, tot va muri.
Ambulanta isi facu rapid aparitia si lua pacienta pe targa, eu si Deidara intrand cu ea in ambulanta. Dupa noi au venit o fata cu parul asemenea castanelor si cu ochii caprui, pe nume Laura, si un blond cu ochii albastri suri, pe nume Naruto. Naruto seamana foarte mult cu Deidara, dar sa lasam detaliile neimportante la o parte. Acestia doi erau unii dintre cei mai buni prieteni ai Sakurei. Si ei pareau la fel de impacientati ca si mine. Nu dura mult ca am ajuns la spital dar doctorii ne-au spus sa stam in hol. Murmur o injuratura si dau lenes din cap. Sper ca totul va fi bine…
_______________________________________
Sper ca v-a placut!
________________________
Capitolul 14.
Gaara’s story:
Am ramas blocat la auzul acelor cuvinte. Privirea imi era atintita pe podea. Nu aveam curajul, tupeul, sa o privesc. Mi-era rusine. Avea perfecta dreptate. La ce Dumnezeu mi-a fost mintea cand am acceptat ca Deidara sa o cheme aici? Credeam ca imi va sari in brate sau ce? Cat de prost trebuie sa fii ca sa crezi asta? Ca mine desigur.
Am auzit o busitura si m-am trezit din visare. Cand am ridicat privirea Sakura nu mai era acolo. Asa se explica zgomotul de mai devreme. Trantise usa la fel cum a trantit acele vorbe adevarate dar dureroase. Imi venea sa urlu. Mi-am bagat degetele in parul meu trandafiriu si l-am strans. Ma mir ca nu am reusit sa mi-l smulg de tot. Capul parca imi plesnea. Lacrimile voiau sa iasa dar nu le lasam eu. Doar una, maxim doua, reusea sa iasa la iveala.
Ma uitam la blondul de langa mine si nici el nu era prea fericit. Avea aceeasi stare de nervozitate ca si mine. Ahh, ce l-as bate in momentul asta. Poate daca nu ii venea lui ideea asta geniala, Sakura putea sa afle altfel de ,,invierea†mea. Dar acum nimic nu se mai poate face in legatura cu asta.
Simt nevoia sa ma misc, sa fac o plimbare. Zis si facut. Imi iau geaca din cuier si ies pe usa fara sa ii zic nici macar un ,,La revedere†blondului. Afara era cald si soare. Ce bine ar fi daca la fel ar fi si in inima mea. Dar cum sa fiu asa cand am facut singura fiinta care tine cu adevarat la mine sa sufere? Ahh, nu imi pot lua gandul de la ea. Ma intreb de ce nu am murit? Poate era mai bine asa. Sakura nu ar fi in starea asta.
Intru in parcul in care imi petreceam mereu timpul impreuna cu rozalia mea. Privirea mi se opreste, ca din reflex, la stejarul batran care obisnuia sa ne adaposteasca pe noi. ,,Noiâ€â€¦ Din pacate, nu mai exista ,,noiâ€. Sunt doar eu si cu mine. Acum sub coroana stejarului se sarutau alti tineri indragostiti. Peisajul acesta imi crea o stare de nostalgie, de dor. Mie dor de buzele ei dulci si de mangaierile tandre. Mie dor dea ea, mie dor de noi. Acum parca orice vad in jurul meu imi aminteste de ea. Credeam in iubire si ca ea nu va pleca. Dar s-a intamplat contrariul. De ce cand iti doresti cu ardoare ceva, acel lucru nu se intampla? Parca mi-e blestemata viata.
Fara sa imi dau seama m-am oprit langa un alt stejar, ceva mai tanar decat al ,,nostruâ€. Pe acesta se afla un afis ce facea reclama la o cursa de motor bike-uri. Ma uit la lista participantilor si bine inteles ca dau de numele ei. Cum ar lipsi ea de la asa ceva? Nu ar putea sa renunte la pasiunea ei niciodata. Iubeste sportul asta. Stau putin pe ganduri si ma hotarasc sa merg si eu. Macar atat sa fac pentru ea desi stiu ca nu va conta. Ma uraste era clar. Cursa era la ora patru dupa amiaza. Ma uit la ceas si observ ca e de abia ora doua. Mai am timp sa fac un dus ca sa ma revigorez si sa ma schimb.
Nu stiu de ce, dar am inceput sa alerg. Cu fiecare pas pe care il faceam, imi maream viteza. Nu conta ca ma izbeam de cate o persoana. Voiam sa ajung cat mai repede acasa. Nu dupa mult timp am ajuns. Urc la fel de repede scarile blocului si ma opresc in fata unei usi de lemn. O deschid si intru intr-un hol destul de mare care facea legatura intre o bucatarie mare mobilata cu lemn de brad, o sufragerie la fel de mare mobilata cu lemn de mesteacan de data asta, o baie si doua dormitoare. Unul dintre ele este al meu. In centrul camerei se afla un pat dublu, imbracat intr-o lenjerie verde curd, de o parte si de alta a acestuia se aflau doua noptiere mici. In coltul incaperii se afla un sifonier mare si langa un birou pe care se afla leptopl meu si un telefon fix. Rezemata de un perete, se afla chitara mea de culoare neagra asemenea abisului. Ador sa cant la aceasta.
Intru in baia destul de mare. Peretii erau imbracati cu un strat de faianta alba asemenea fulgilor de zapada, iar podeaua era acoperita cu gresie neagra. Intru in cabina de dus si las picaturile reci de apa sa imi alinte trupul murdar. Ma simteam relativ bine dar tot eram foarte prost dispus. Nu puteam sa imi scot din cap ce s-a intamplat, vorbele fetei pe care o iubesc. Imi doresc ca totul sa fie un vis urat si ca totul sa fie ca inainte. Sa o tin de mana si sa ii sarut buzele trandafirii. Vise… Vise frumoase….
Dupa cinci minute de relaxare opresc apa si ies punandu-mi in jurul bazinului un prosop alb, pufos. Parasesc incaperea si ma indrept spre dormitor si iau din sifonier un tricou negru cu cap de mort imprimat pe el si o pereche de blugi albastri deschis cu lanturi care atarnau pana la genunchi. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri si ma asez la birou.
Era ora trei jumate. Am deschis leptopul si ma uitam la lista de messenger si il vad pe Deidara. Il intreb daca vine la cursa si in cinci minute aflu ca vine. Ce incet poate sa fie omul asta. Imi dau ochii peste cap si inchid leptopul. Parasesc incaperea, apoi cladirea, si il astept pe blond sa vina sa ma ia cu masina. In mai putin de zece minute acesta se afla in fata mea. Intru in masina care porneste imediat alergand pe strazile agglomerate.
Nu mai dura mult si ajungem la destinatie. La linia de start se aflau concurenti, mai exact concurentele. Ma uitam dupa rozalia mea si o zaresc intre doua motoare negre. De asemenea, motor bike-ul ei era tot de culoarea intunericului. Suvitele roz ii ieseau din casca pe care o purta. Era imbracata intr-un costum de piele negru ce ii avantaja formele. Prin tribune era zgomot fiecare incurajandu-si favoritele. Ma uit la cele sapte concurente ce asteptau startul si o surprind pe una dintre ele cum ii punea rozaliei ceva, nu stiu ce, in teava de esapament. Ma intreb ce i-a pus. Sper sa nu fie nimic periculos sau fata aia, imediat dupa ce aflu cine e, nu va scapa cu bine din mainile mele. Nu sunt eu foarte violent dar cand ma apuca…
Arbitrul flutura steagul alb si negru si fetele au pornit motoarele si cursa a inceput. Fiecare incerca sa bage viteza cat mai mare, unele reusind, altele nu. Favorita mea era in fruntea lor. Ocolea fiecare obstacol gratios. Se vedea clar ca va castiga. Era normal pentru ea. Nu cred ca a fost vreo cursa pe care sa nu o castige. Cand o vad ca invinge, inima imi sara de bucurie. Sunt asa de bucuros pentru ea ca as putea pune munti peste oceane. In jurul meu se auzeau incurajari dar si injuraturi la adresa rozaliei. Peste cateva secunde se aude o bubuitura puternica. Cand ma uit bine, primul motor zacea la pamant arzand si soferita la doi metri de el. Privesc atent siobserv ca acea fata este de fapt… Sakura! Ma ridic impacientat si sun la ambulanta. Ce dracu s-a intamplat? Ahh, la naiba! Bine inteles ca concurenta aia e de vina! Daca Sakura moare, ea o va urma! Oricum, chiar daca nu moare, tot va muri.
Ambulanta isi facu rapid aparitia si lua pacienta pe targa, eu si Deidara intrand cu ea in ambulanta. Dupa noi au venit o fata cu parul asemenea castanelor si cu ochii caprui, pe nume Laura, si un blond cu ochii albastri suri, pe nume Naruto. Naruto seamana foarte mult cu Deidara, dar sa lasam detaliile neimportante la o parte. Acestia doi erau unii dintre cei mai buni prieteni ai Sakurei. Si ei pareau la fel de impacientati ca si mine. Nu dura mult ca am ajuns la spital dar doctorii ne-au spus sa stam in hol. Murmur o injuratura si dau lenes din cap. Sper ca totul va fi bine…
_______________________________________
Sper ca v-a placut!
![[Imagine: EnvYQ.png]](http://i1262.photobucket.com/albums/ii611/Vero1996Miss/EnvYQ.png)