We will still be friends forever despite difficulties

[Hakusor.]

Fara alte introduceri, lectura placuta!

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul XII

Sasori:

-Sakura…

O nu! Acum chiar ca am dat de naiba! Dar ce cauta ea aici, dar mai degraba cum a ajuns la Nawaki? Oare stia ca este al meu, sau doar este o coincidenta? Firar! Ma aud strigat de rozalie si apoi il vad pe micut cum vine si imi sare in brate strigand”Tata! “.
-Tata? Cum adica tata, Sasori? Ce-ai mai facut, si sa nu-mi zici ca este al tau!
-Da, pai stii, acum trei ani am avut o asa zisa aventura din care a rezultat Nawaki, si mama lui nu l-a vrut. Dar, citesc in ochii tai verzui doar fericire si iubire.Nu te gandi nici un moment ca imi sta gandu` la despartire.Nu te gandi ca mi`ar trece prin cap sa te insel vreodata.Te iubesc prea mult, nu as putea, esti singura fata.Mi`ai aratat ce`nseamna, mi`ai deschis noi orizonturi.Nu pot sa cred ca as lupta...pe mai multe fronturi.De ce crezi ca dac`ar fi ceva te`as iubii mai putin !?Nu sunt genul de persoana imbitata cu venin...Sunt fericit ca ma iubesti, e`un sentiment reciproc.Ma`ntreb de multe ori ce mi`ai facut de m`am indragostit pe loc.Mi`ai dat foc la inima, ai oprit timpul in loc.Voi face`n asa fel incat pentru mine sa nu versi nici un strop.Va trece timpul, ai sa uiti, durerea provocata.Se vor vindeca si ranile lasate de`acea iubire`ndepartata.Si`atunci...vom fi doar noi doi, nimic nu va conta.Nici ce am fost nici ce`am facut, nimic, doar dragostea. Ai reaprins in mine spiritul de luptator.O simpla atingere si simt ca sunt nemuritor.O singura scanteie si`am luat foc instantaneu.Te voi pretuii mereu ca pe o piesa de muzeu.Chiar daca eu nu`ti dau de inteles cat de mult tine la tine.Parca secundele sunt ore...cand nu esti langa mine.Orele sunt zile, zilele sunt saptamani.Timpul nu`si mai are rostul, eu nu mai am forta in maini.Suntem stapani pe propria soarta, intram amandoi pe poarta.Pasim usor pe nori, trecem prin stari, parca e prima data.Cu sarutari fierbinti in zori de zi ne trezim unul pe altul.Si`mi vine greu cand tu nu esti sa vad ca iar imi e gol patul.Te plimbi mereu prin mintea mea, poate de`aia ma port ciudat.Mai toti mi`au spus pana acum ca sunt putin distrat.Nu vad nimic in jurul meu, te vad pe tine peste tot.Sunt dependent, iar pentru mine tu esti singurul antidot...
-Daca vrei sa ma minti...Daca vreodata te vei vedea, nu te intoarce si plange dupa mine,caci ai mers prea departe.Daca imi simti dragostea,imi poti auzi gandurile?Poti simti totul?Si daca imi auzi gandurile,imi poti hrani sufletul?Il poti salva de asemenea?Nu esti cel de care am nevoie,ca sa ma tin pe picioarele mele.Nu am nevoie de tine pentru a merge mai departe.Poti simti aceasta ura ce alearga dupa tine?O poti simti?Daca vrei sa ma minti,trebuie sa intorci foaia,joaca-ti jocurile, stai cu prostii tai...Va fi ok!
-Sakura...
Ah Doamne, de ce mi se intampla mereu la fel? Duc o lupta prea grea, in capul meu se petrec o gramada, trebuie sa ma duc dupa ea! Trebuie sa-mi cer iertare, nu o pot lasa asa! Imi intorc privirea si o zaresc pe un coridor. Imi i-au un avant si fug catre aceasta. O prind de incheietura, fortand-o sa se intoarca cu fata catre mine. Avea ochii rosii, iar cristalele nu incetau sa-i curga din ochii verzi, acum fara pic de vlaga. Isi desprinde buzele carnoase si imi sopteste bland, cu o anumita doza de raceala:
-Te urasc...

Sakura:

Nu mai suport, de ce mi se intampla mie asta? De ce ? Si baietelul acela, eram pe cale sa-l adopt, si bine ca nu am facut-o ! Ah, vibreaza si telefonul. Ce frumos, acest masaj al vibratiilor, ma relaxeaza. Scot din buzunar telefonul si il duc la ureche. Aud vocea prietenului meu Deidara, care imi zice sa vin pana la el acasa. Si el, nici nu stiu daca pot sa mai am incredere...Chem un taxi si ii dau adresa. Capul meu se oglindea in geam, chipul meu angelic era acum fara vlaga, eram...eram distrusa. Soferul, un barbat de vreo treizeci de ani ma trezeste din visare si imi spune ca am ajuns. Scot sin portofel cincisprezece yeni si ii inmanez omului, apoi parasesc automobilul. Pasesc pe asfaltul rece, indreptandu-ma spre casa blondului. O zaresc, ea se inalta, mareata in fata ochilor mei. O vila cu doua etaje, varuita cu crem, acompaniata de termopane able, foarte frumoasa. Intru in curtea uriasa ce acompania casa, indreptandu-ma spre gradina de trandafiri. Ce frumosi sunt! Rosii si roz, doua culori asa de calde, iar mirosul lor ma imbie, este perfect!Nu as mai pleca de aici, dar m-a chemat sa vorbesc cu el, nu cu trandafirii. Rup un boboc rosu, in memoriam lui Gaara, aceasta culoare o avea si el la par, aidoma sangelui. Ma ridic si ma indrept spre casa, unde bat usor la usa. In fata mi se infatiseaza Deidara, cu un zambet pana la urechi, si imi zice ca are o surpriza pentru mine. Intru in casa si zaresc pe canapea o silueta masculina, bine facuta, si...oo nu! Reusesc sa zic doar un simplu si sters:
-Gaara!
Totul se intuneca in jurul meu, nu mai vad sau aud nimic, cred ca am lesinat, dar acea persoana, cum este posibil, Gaara a murit, stiu asta! Doar am fost la el la mormant...Simt o durere ce imi invaluie capul, de cand nu am mai dormit oare? Simpt cum sunt zguduita de cine, sau ceva...reusesc sa imi desprind genele unele de altele. Privesc in jur, totul este in ceata.