We will still be friends forever despite difficulties

[•нąкü•]

`Ello girls >:D< am revenit cu un nou capitol . Scuzati-ma ca am pus asa de tarziu next-ul , dar , teoretic m-am certat cu Vero :) ce sa scriu in capitol :]] . Pai , sper sa va placa . Lectura placuta si nu uitati , Parerea Voastra Conteaza ! ^^ [ uite ma ca am si motto :)) ]

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul VIII

Sakura:

Ce moale si pufos este aici , nu vreau sa ma mai ridic de aici niciodata . Dar stai , o nu , cat mama mea am dormit ? Imi ridic buimaca capul de pe perna moale , alba si pufoasa de pe pat . Ma gandeam eu , recunosc camera acesta uriasa , dupa parerea mea . Perna aceea moale se afla pe un pat mare , pufos , rotund , care se afla in mijlocul camerei , acoperit de asternuturi portocalii . In spatele si in fata patului se aflau doua tablouri negre cu linii oblice albe , foarte dragute acompaniat de cateva poze cu prietenii acestuia . In partea stanga se afla o biblioteca plina cu carti , reviste si toate cele , nu cred eu ca Deidara este asa de intelectual , totusi . Sprijinit de biblioteca neagra , pe parchetul maro se afla o chitara alba , se pare ca Deidara are cateva pasiuni acunse . Cine stie ce-o mai face . La aceste ganduri imi apare un suras mic pe fata . In fata patului se afla un asa zis birou , destul de lung , de o culoare castanie , foarte dragut . Intr-un colt se afla leptopul baiatului , in fata acestuia dainuind un scaun de birou negru , la prima vedere foarte comfortabil . In coltul celalat se afla un ditamai LCD si doua boxe il acompaniau , foarte dragut erau asezate , se vede ca Hotaru , mama lui Deidara are gusturi bune , nu de geaba este designer , si unul chiar foarte bun . Am si eu cateva rochii facute de ea , mi le-a darut de ziua mea , este o persoana tare dulce . Umm , cateva firicele de lumina reusec sa patrunda prin draperia maro , cu cateva modele crem pe ele . Imi intorc capul si privesc spre calendar . Acesta indica faptul ca astazi este doi mai , duminica , oh , nu , maine iar trebuie sa ma duc la liceu , dar asta nu conteaza acum ! Asta inseamna ca l-au inmormantat pe Gaara-san ! Cat bunica am dormit ? Imi iau in mana telefonul , un Touch Screen negru , cu cateva strasuri mov , "tunat" de altfel chiar de mine . Il deschid si vad ca micul ceas arata o ora destul de tarzie , unsprezece si jumatate . Sar din pat ca si arsa , imi i-au hainele de pe scaun si tuleo la baie . Dupa jumatate de ora ies din baie , aranjata cat de cat , si imi iau gentuta de pe pat . Cobor scarile acoperite de gresie si ma indrept spre living . Spre surprinderea mea nu era nimeni , asa ca am iesit in graba pe usa , in afata ochilor aratandu-mi-se o gradina uriasa de trandafiri cu un leagan si o masuta intr-un colt . Ies si din curte si ma indrept grabita spre Piata Centrala a orasului , un loc in care zumzetul oamenilor nu inceta sa se auda . I-au autobuzul o suta doi care ma ducea fix acolo , si cobor la a doua statie . Da , am mers cu transportul in comnun , si ce ? Oricum nu imi trebuie bilet , am legitimatie si oricum cunosc fiecare sofer si controlor , doar mami este patronul aici , nu ? Ies grabita din autobuz si ma indrept spre locul ales . O mireasma de flori ma imbie cu adevarat , erau florile uimitoare care se afisau la fiecare florarie . Ma ghidez usor cu ochii si observ o florarie pe care scria " Ino & Co. " , exact ce cautam . Intru val vartej in cladire si ma indrept direct spre fata de la tejghia . O i-au in brate pe blonda din fata mea , Ino , cea mai buna prietena pe care am avut-o pana acum , iar aceasta era afacerea ei , o florarie cu o gramada de sucursale . Ea nu era o angajata , era patroana , dar ii placea sa stea printre flori si sa le impacheteze . Aceasta reactioneaza imediat si imi raspunde la imbratisare . Ne salutam reciproc si ii zic ca vreau un buchet de douazeci de trandafiri rosii , cativa boboci daca se poate . M-a intrebat curioasa ce fac cu atatia trandafiri , iar eu , cu o tristete in glas i-am zis ca Gaara a murit . Aceasta s-a intristat si mi-a zis sa le transmit condoleante lui Kankurou si Temari , fratii lui . Dupa ce mi-a inmanat buchetul care , trebuie sa recunosc , arata extraordinar , mi-a zis ca trebuie sa platesc o suta douazeci de lei , dar pentru o cauza ca acesta imi va face reducere , iar eu ar trebui sa ii dau doar o suta de lei . Imi scot din gentuta portofelul si ii inmanez banii , dar inainte sa parasesc incinta florariei o intreb pe blonda daca nu cumva are o esarfa neagra . Aceasta imi da aprobator din cap si se duce pana in spatele tejghelei , de unde imi arata una , destul de frumoasa . Aceasta mi-o inmaneaza alaturi de doua orhidee , apoi imi zice ca sunt pentru Gaara . O salut grabita si ies din florarie . Astept iar un autobuz , de data acesta o suta patru , care ma v-a duce la Cimitirul Eternitatea , unde sigur a fost inmormantat , deoarece este un cimitir VIP ca sa zic asa , unde doar cei cu bani aveau norocul sa gaseasca un loc . Timp de patru statii , privirea imi era atintita pe fereastra automobilului , foarte mare , vopsit cu alb si avand o dunga portocalie la mijloc . Ah , se pare ca am ajuns si aici , si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca inca nu s-au " stalcit " micii mei bobocei de floare . Cobor din autobuz si ma indrept spre poarta cimitirului . In fata ochilor mi se inalta o biserica foarte mare de altfel , alba si cu cinci turle uriasa . Aceasta se numea " Biserica Adventista Betania " . In fata primei turle se afla o flacara , simbol al puterii si al pacii , iar pe celelate se aflau cate o cruce . Intru pe poarta cimitirului unde zaresc un preot . Ma duc la dansul si ii sarut mana , apoi il intreb daca nu cumva a avut loc o inmormantare ieri , a unui tanar ... Acesta imi aproba dand din cap si imi arata aleea pe care se afla mormantul . Merg prin locul arata de parinte , cred ca m-am invartit de vreo cinci ori in acelasi loc , dar ceea ce este important este ca l-am gasit . un mormant mare , facut din marmura alba si cu putin negru , cu o cruce imensa pe care scria Sabaku no Gaara , N:1993-D:2011 . Oh , Gaara-kun , de ce ne-ai parait acum ?Un sir de lacrimi mi se scurge pe obrazu-mi fin , alb ca spuma laptelui . Pun trandafirii pe mormant si ma asez pe langa acesta . Ce agonie , acum nu mai am nici lacrimi sa vars , dar tot ce voiam sa stii este ca te-am iubit , si inca te mai iubesc ! Sterg crucea mortuara de praful pus peste noapte , iar apoi ma uit la candela , este stinsa . I-au din gentuta o bricheta si aprind din nou lumanarea de la candela . Acum arde din nou , ce frumos este ! Asa era si flacara iubirii noastre , iti mai amintesti ? Azi este doi mai , mai stii , azi ne-am intalnit pentru prima oara in Parcul Central . Ce frumos a fost ! Sau pe doisprezece iulie , mi-ai daruit primul ursulet , care inca isi mai are locul in camera mea , si in inima mea ... Mai tii minte data de douazeci si cinci iulie ? Atunci a fost un moment mirific , primul sarut . Pentru mine a fost si mai frumos , ti-am daruit tie primul meu sarut , si am facut asta din inima . Mai stii cand mergeam pe strada si ne tineam de mana , eram asa de mandra ca sunt prietena ta ! Ne intelegeam de minune , nu am avut nicio cearta , iar tu in fiecare clipa imi aratai cat de mult ma iubesti ! Si eu te recompensam doar cu un pupic , dar iti ajungea . Toate aceste clipe frumoase , acum sunt doar amintiri ... Oare cand ne vom mai intalni , pisoias ? Deja imi este dor de tine ! Te-am pierdut pe vecie ! O lacrima mi se plimba pe fata , cazand usor pe asfaltul rece . Imi scot telefonul din gentuta si privesc la micul ceas . Este deja ora doua si jumatate , ce tarziu . Cat de mult timp a trecut . Imi pare rau Gaara , dar trebuie sa plec , dar iti promit ca vin inapoi si maine dimineata , iti promit ! Ma ridic de langa mormant si , cu pasi repezi , parasesc incinta cimitirului . Imi fac din nou o cruce bine meritata si ma indrept dinnou spre statia de autobuz . Trebuia sa ma intalnesc cu prietenele mele la ora trei , deci nu mai am timp sa merg sa ma schimb , ce pacat ! Astept autobuzul , tot un o suta doi , iar acesta nu inceteaza sa apara . Ma urc in spate si astept sa ajung la destinatie , casa lui TenTen . Dupa jumatate de ora de mers , destul de plictisitoare , ajung la locul propus . Cobor din automobil mai , mai , dar am facut asta de o gramada de ori azi . La acest gand , pe fata imi apare un suras mic , dar foarte dulce . Sun la usa , iar in fata ochilor imi apare o fata inalta , zvelta , cu ochii caprui si parul castaniu lasat pe spate , fluturandu-i frumos in urma sa . Aceasta era Ten` , una din cele mai bune prietene ale mele . Nu va puteti imagina prin cate belele am intrat cu aceasta , dar Deidara ne-a ajutat mereu , fapt pentru care ar trebui sa ii multumessc si mai mult . Tanara era imbracata cu o pereche de jeansi albastrii cu turul jos , un tricou alb cu cateva modele , iar in picioare purta o pereche de skateri albastri . Era machiata natural , cu care ii statea foarte bine . Tanara ma invita inauntru , si ce sa vezi ...

Mai , cam atat am avut de scris , stiu ca este scurt dar asta este ^^ . La greselile de tastare imi cer scuze , dar trebuie sa plec la spital si nu am timp sa le corectez . Si ca un apropo , in acest capitol nu am vrut sa fie multa boceala , dar nu cred ca mi`a iesit :"> . Ja ne dears !