We will still be friends forever despite difficulties

[•нąкü•]

We will still be friends forver despite difficulties

Capitolul 2.

Sakura:

Imi simt genele grele,nelasandu-ma sa-mi arat ochii cristalini,curatati de acele lacrimi amare.Reusesc,insa cu greu,sa’mi dezlipesc genele’mi mari privind in jur.Ce straniu!Sunt scarbita,atata sange peste tot…este groaznic…groaznic.Imi intorc chipul catre cel care m-a “deranjat”.Dau sa-i zaresc chipul,dar nu pot.Vad totul in ceata,ce oribil!Incep sa’mi dau seama cine este,parul de un rosu inchis,ochii negri ca cel mai intunecat abis.Prin minte imi zboara multe amintiri cu aceea persoana,tind sa spun ca il cunosc.Dar…nu poate fi el…nu..nu el…nu Sasori-kun.Am crezut ca a murit in acel accident de masina oribil din Beijing.Ii simpt bratele pe talia mea luindu-ma pe sus.Ma simt asa de protejata acum.Presimt ca nimic rau nu mi se poate intampla in acest moment.Dar,eu nu contez,Deidara conteaza in acest film al vietii mele.Oh,dragul meu,nimeni nu poate trai fara prieteni,eu de ce as putea trai fara tine?Se pare ca ma duce intr-o ambulanta. Prin ceata lasata de siroaiele de lacrimi care se tavaleau pe obrajii mei il vedeam cum medicii il urcau cu grija pe targa, apoi in ambulanta., soferul calcand pe acceleratie si gonind pe dulevardul Grand Noir.Sirena aceea asurzitoate ma scotea din sarite.Era chear enervanta.Imi intorc privirea catre el,si ii spun printer gafaituri:” Nu poti alege cum vei muri sau cand.Si eu nut e lasa sa mori acum!”Nu poate muri,nu din cauza afurisitului acela de Gaara .Voi face eu ceva ca sa’si revina,nu-l pot lasa asa! Impreuna vom putea muta muntii din loc,dar fara tine,eu nu insemn nimic,Deidara.Dar ce sa fac?Sufletul imi este sfasiat acum ca el este pe cale sa moara,iar mintea nu-mi mai judeca logic.Ma uit prin jur si il zaresc pe roscat.Ma tinea strans de mana ,privind la el.Doi medici se chinuie sa il tina in viata,dar el nu raspunde. Asfaltul rece nici nu se compara cu sangele ce-mi trecea prin vene. Garra era gerul care mi-a inghetat inima.
Ma simt asa de obosita,dar in acelasi timp singura.Nu’mi pot controla corpul,iar ochii mi se inchid incetul cu incetul.Nu pot adormi!Nu acum…dar…

Deidara:

Simt o durere groaznica in pieptu’mi sfartecat cu cruzime de monstrul numit Gaara. Respiratia mi se oprise din cauza greutatii asezate pe pieptul meu,insa nu era o povara,preferam sa o vad aproape de mine. Voceile din jurul meu desi mi se pareau cunoscute nu puteam sa le asociez cu personae.,dar una am recunoscut'o,o voce calda,foarte familiara,vocea sakurei. Ma implora sa'i raspund,dar eu nu aveam puterea necesara…nu imi puteam controla trupul.Imi este foarte greu sa vad ca sufera din pricina mea,chiar ma urasc.Nu mi-am dorit nici o data sa o vad asa,dar acum,sunt intr-un cosmar,cosmarul vietii mele… Vocea Sakurei si a celorlaltor persoane paleau. Vederea mi se incetosa. Nu mai am vlaga-n mine...imi simt sfarsitul aproate..dar nu,nu voi muri acum,nu o voi lasa pe Sakura singura niciodata.
Sakura,chiar daca nu imi voi indeplini scopurile, voi fi acolo sus pentru simplu fapt ca mi-am propus lucruri marete. Un sunet imi astupa urechile. Acel sunet venise de la masina care ma duce sa ma "cazeze" in spital".Si daca mor,vreau ca cineva sa aiba grija de ea,de cea mai buna prietena a mea.Am avut mereu grija san u pateasca nimic,dar daca eu mor,cine va mai avea grija de micuta mea?V-a fi singura,v-a suferi!Mi-as dori san u ma planga daca mor.Sa nu-si incarce sufletul cu o problema minuscule,moartea mea.Eu o voi pazi mereu de sus,si,voi avea mereu grija de ea!Voi fi ingerul ei pazitor,sin u o voi parasi in veci.Voi avea grija sa fie fericita,san u sufere dupa urma mea,dar pana in acel punct,eu ma lupt.Ma lupt cu soarta mea,cu moartea care ma doreste,dare u nu o sa-I raspund.Sunt puternic!Am avut eu probleme si mai mari,sin u o sa te lass a ma iei,ai auzit?Acum chear ca am innebunit…vorbesc singur,dar mai bine asa.Mi-as dori sa imi pot deschide ochii,sa-I pot zari chipul pal ca spuma laptelui.Mi-as dori sa-I sterg lacrimile de pe obraz,s-o i-au in brate sis a-I zic ca totul va fi bine.Dar,din pacate,acum nu pot.Oare v-a plange mult dupa mine?Nu mi-as dori sa se intample acest lucru,mi-as dori sa o vad fericita,cu zambetul pe buze,impacata cu sufletul ei.Copila aceasta a trecut prin multe lucruri care i-au marcat viata,dar a rezistat.A fost puternica,de aceea si eu trebuie sa fiu la fel,sa-I demonstrez ca nu o s-o parasesc in veci!As vrea san e pastram prietenia in veci,san nu se intample nimic cu ea.Imi simt sufletul zbuciumat,strapuns de o durere inimaginabila.Nu este ce va inchipuiti,nu este durerea,ci gandul ca as putea sa o pierd pe veci.

Yup.Yup..cam atat pentru azi.Imi pare rau ca v-am dezamagit si ca am pus eu si acest capitol,dar Vero nu a venit inca acasa.Scuzati-mi lipsa de imaginatie^^.Ja ne!