27-03-2016, 10:46 PM
(Ultima modificare: 28-03-2016, 04:18 PM {2} de Storymaker.)
Poate ar trebui sa am blog sau ceva ca viata nu inceteaza sa ma surprinda.
Tocmai ce ma uitam in oglinda la propii ochii si am vazut ca erau asemeni a doua hauri intunecate si atunci am realizat cel mai mare defect al meu: Iau totul personal. Orice critica si lovitura, o iau foarte personal si ma victimizez, justificandu-mi gandurile nebunesti.
E ciudat ca nu am vise, dar si mai cudat e cum ma vad in viitor: un boschetar.
Am avut vise, dar am renuntat la ele.
Cat despre casa, ei bine, cred ca casa e unde sunt oamenii pe care ii iubesti cel mai mult.
Acasa nu pot sa ma mai intorc caci parintii au o disputa cu mine, cat si eu cu ei (nu suport critica continua).
Actualmente stau la bunici, dar asta e doar temporal pentru ca sunt batrani si pot deceda oricand. Dumnezeu are totusi mila de ei si ii tine in viata. Si prin extensie, are mila si de mine.
Oricum, am observat ca sunt un om foarte ciudat si ca am facut foarte multe greseli de gandire in viata mea. Am observat ca sa abordezi o fata nu e misiune imposibila si simpla abordare nu inseamna ca te va pune la pamant ca o super-tzatza, cum imi imaginam.
Ciudat, caci m-am hranit pe parcursul vietii cu simulari ale esecurilor oricarei relatii ce as fi putut-o incepe. Sunt foarte imatur. Un copil in trup de barbat (23 de ani am acum).
Sunt un om ciudat pentru ca fata de alti oameni ce au vise ca vor ajunge marea cu sarea, eu cand "ma uit in viitor" ma vad infometat si insetat, cautand refugiul in natura (aka boschetar).
Am realizat ca eu sunt vinovatul in toate esecurile vietii mele si ca a fost o mare greseala sa ii invinuiesc pe altii cat si sa folosesc modul urat al unora de a se comporta cu mine pentru a justifica comportamentul meu urat fata de propia persoana.
Am gresit, am gresit. Dar acum, ce sa fac? Inca mai am multe de invatat despre mine insumi si am vazut ca e minunat sa iti vezi defectele, asa cum sunt ele. Sa te vezi cum esti cu adevarat, fiind obiectiv. Intr-o zi, poate ca, poate ca o sa am un alt viitor fata de cel sumbru pe care il am in fata ochilor mintii (imaginatiei) acum.
Intrebarea mea e: ati mai intalnit asemenea persoane ca mine? Caci ma tem ca mai sunt si altii cu asemenea gandire bolava si distructiva.
#Edit
Se pare ca "visul meu" este sa ajung boschetar printr-o padure, hranindu-ma cu frunze. Trebuie sa ma straduiesc sa am iarasi vise si sa ma lupt pentru mine. Si nu cumva sa mai aplec urechea la cuvintele oamenilor. Trebuie sa am si eu un vis bun, merit si eu asta, pentru simplul fapt ca sunt om.
Tocmai ce ma uitam in oglinda la propii ochii si am vazut ca erau asemeni a doua hauri intunecate si atunci am realizat cel mai mare defect al meu: Iau totul personal. Orice critica si lovitura, o iau foarte personal si ma victimizez, justificandu-mi gandurile nebunesti.
E ciudat ca nu am vise, dar si mai cudat e cum ma vad in viitor: un boschetar.
Am avut vise, dar am renuntat la ele.
Cat despre casa, ei bine, cred ca casa e unde sunt oamenii pe care ii iubesti cel mai mult.
Acasa nu pot sa ma mai intorc caci parintii au o disputa cu mine, cat si eu cu ei (nu suport critica continua).
Actualmente stau la bunici, dar asta e doar temporal pentru ca sunt batrani si pot deceda oricand. Dumnezeu are totusi mila de ei si ii tine in viata. Si prin extensie, are mila si de mine.
Oricum, am observat ca sunt un om foarte ciudat si ca am facut foarte multe greseli de gandire in viata mea. Am observat ca sa abordezi o fata nu e misiune imposibila si simpla abordare nu inseamna ca te va pune la pamant ca o super-tzatza, cum imi imaginam.
Ciudat, caci m-am hranit pe parcursul vietii cu simulari ale esecurilor oricarei relatii ce as fi putut-o incepe. Sunt foarte imatur. Un copil in trup de barbat (23 de ani am acum).
Sunt un om ciudat pentru ca fata de alti oameni ce au vise ca vor ajunge marea cu sarea, eu cand "ma uit in viitor" ma vad infometat si insetat, cautand refugiul in natura (aka boschetar).
Am realizat ca eu sunt vinovatul in toate esecurile vietii mele si ca a fost o mare greseala sa ii invinuiesc pe altii cat si sa folosesc modul urat al unora de a se comporta cu mine pentru a justifica comportamentul meu urat fata de propia persoana.
Am gresit, am gresit. Dar acum, ce sa fac? Inca mai am multe de invatat despre mine insumi si am vazut ca e minunat sa iti vezi defectele, asa cum sunt ele. Sa te vezi cum esti cu adevarat, fiind obiectiv. Intr-o zi, poate ca, poate ca o sa am un alt viitor fata de cel sumbru pe care il am in fata ochilor mintii (imaginatiei) acum.
Intrebarea mea e: ati mai intalnit asemenea persoane ca mine? Caci ma tem ca mai sunt si altii cu asemenea gandire bolava si distructiva.
#Edit
Se pare ca "visul meu" este sa ajung boschetar printr-o padure, hranindu-ma cu frunze. Trebuie sa ma straduiesc sa am iarasi vise si sa ma lupt pentru mine. Si nu cumva sa mai aplec urechea la cuvintele oamenilor. Trebuie sa am si eu un vis bun, merit si eu asta, pentru simplul fapt ca sunt om.
Daca lumea nu are exemple, fi tu unul.
Fugi de rautate! Fugi, omule, fugi!
Dumnezeu vindeca ce medicii nu au putut: https://www.youtube.com/watch?v=21ijUVwpsfA
Iisus vorbeste despre viata si moarte: https://www.youtube.com/watch?v=lLGE5tUq50U
Fugi de rautate! Fugi, omule, fugi!
Dumnezeu vindeca ce medicii nu au putut: https://www.youtube.com/watch?v=21ijUVwpsfA
Iisus vorbeste despre viata si moarte: https://www.youtube.com/watch?v=lLGE5tUq50U
![[Imagine: F3GHuiy.png]](http://i.imgur.com/F3GHuiy.png)