Visand...

[Storymaker]

Poeziile tale sunt foarte complexe din punctul de vedere al limbajului, dar le limpseste esenta. Lucreaza la esenta si starduieste-te mai mult si in timp vei face niste poezii grozave!
Succes si atunci cand scri, sa vezi cu ochii mintii ce se petrece in ceea ce scri.

Spor la treaba!

[Reveuse]

Nu am mai postat de mult. Am mai scris, dar de postat...E şi o perioadă agitată şi probabil nu o să mai am timp să scriu.
Lectură plăcută!


Apusul care neagă răsăritul




Undeva, la marginea unui sat
O fată cântă un refren ciudat,
O voce rece, fără expresivitate-
-I şoptea aceste versuri astă-noapte.
Zbătându-se-n cearşaful de pe pat,
Vorbea în somn şi a alunecat.
A văzut-o, nepăsător şi rece,
Ar vrea să se îndepărteze, dar nu să plece.
Prin fereastra cea murdară se uita
La nebuna cu miros de cafea,
La lunatica ce-şi poartă părul despletit
Şi umblă după lună la asfinţit.
Ochii exoftalmici cer răgaz,
Potecile i se sfărâmă sub pas,
Iar la poveÅŸtile sale de noapte
Numai luna palidă mai ia parte.
Şopteşte neajutorată şi mieroasă
Despre ea, despre poteci, despre casă.
Îşi strigă agonia-n versuri scurte,
ÃŽn mintea ei are ecouri mute:
Un întreg de străzi pierdute
Ce sărută apusul amorţit,
Un şir de întrebări surde,
Încoronând un cer infinit,
Cupola lumilor amestecate
Cu sfere de lumină sfredelită,
Nimic...doar vocile sufocate
De buza-ncremenită.
Åži cum am spus: tot ÅŸi nimic,
Nimic şi tot -căci sunt egale-
Străpung un vis al unui adormit
Åži visul viu al celui ce nu doarme.
O mare-a răsuflărilor fierbinţi,
În care braţele se-ncrucişează,
O mare a miilor de rugăminţi,
A buzelor şi ochilor ce trădează.
Apusul care neagă răsăritul,
Contrastul ce se dezminte pe sine,
Claviatura degetelor fine,
Absurdul ce înceţoşează mitul,
Masca de ceară ce alunecă spre gât
Răsuflarea caldă şi regulată,
Paşii-n negură zdrobită de răsplată,
Pagină, ruptură literară,
Strigăt al morţilor ce nu vor să moară,
O literă de lege,
O amforă secată.
Nimic...doar paşii tăi şi urmele de pe zăpadă.
Nimic, doar orgoliul tău ce stă să cadă,
Nimic, doar gânduri paralizate,
Nimic, numai voci separate,
Nimic,doar un lac strălucitor în miez de noapte,
Nimic, doar cei ce răsăritul îl vor străbate,
Nimic, doar tu şi asfinţitul
Căci tu eşti un apus ce neagă răsăritul.

Basm contemporan




Nu, nu sunt aici
Aşa că pleacă, nu te complica
Interesându-te de-o existenţă diferită de a ta,
Nu întreba, nu încerca
Să pară că îţi pasă cu adevărat
Căci amândoi ştim – şi tu şi eu-
E doar un basm ingrat
Åži-aÅŸa va fi mereu...

Se poate oare ca-ntr-o zi
Să priveşti în negura prezentului,
Să vezi aripile descendentului
Cu care lumea se va procopsi?
Se poate să cobori de pe scara ta
În adâncurile minţii,
De unde să smulgi rând pe rând prinţii,
Ce niciodată cu tine nu se vor complica?

Poţi opri oare latura opacă unei dimineţi
A unui apatrit?
Să rămâi în ceaţa zilelor de iulie împietrit,
Răspunzându-ţi întrebărilor de ieri,
Scornind noi întrebări pentru mâine,
Înghiţind într-o geană raza lui poimâine,
Izbindu-Å£i buzele de gerul unei veri,
Singuratic,
Fără lună şi stele,
Singuratic,
Fără cal şi fără şa,
Singuratic,
Fără zahăr în cafea,
ÃŽntr-un nimic ce se deschide spre noi
Asemenea uÅŸilor spoite cu noroi
Åži prozei scrise-n versuri,
Şi versului în proză,
Åži mie, soarelui, norilor, iubirii,
Silinţei sub flacăra mântuirii,
Rupturilor de Iad, rupturilor de Rai,
Şi călăreţilor în şei şi şeilor de pe cai,
Åži lunii de pe cer, cerului de pe stele,
Stelelor de pe lună, gerului unei veri,
Razei lui poimâine şi durerii mele,
Noilor şi vechilor întrebări,
Zilelor reci de iulie, zahărului din cafea,
Apatriţilor din cele patru zări
...Şi prinţilor ce nu se vor complica!