Violenta in familie

[Ryuu]

Acest lucru e o tâmpenie. Prin bataie nu rezolvi absolut nimic; țin să cred că se accentuează diverse lucruri. Dacă bați un copil pentru că a fumat odata, să zicem, el continuă, doar ca să le arate parinților ca face ceea ce vrea.
În familie ar trebui să fie discuții, nu batai cum sunt în mii și mii de familii. Dacă vrei să te înțelegi cu propiul copil, îl iei într-un colț și discuți frumos cu el, nu începi să înjuri și sa dai în stânga și în dreapta. O prostie toatlă.
Îmi amintesc că o singură dată, tata ne-a dat pe mine și sorumea cap în cap. Atât. Nu am fost niciodată batuti. Dar eu tot nu îl suport pe tata și motivele sunt numeroase.
Parerea mea este că parinții ce își lovesc copii ar trebui pedesiți de lege.

[Amy :3]

În familia mea nu există violenţă sau parinti să vorbească urât. Bine, câteodată tata când merge cu maşină şi prinde roşu mai zice: futu'ţi ! Dar, asta e rar. Mama, când eram eu mică şi faceam rele mai îmi dadea o palmă şi mă punea să stau la colţ cu mâinile sus, iar pe mine mă apuca râsul.
Mama mi'a povestit că când ea era mică a fost batută. Adică împreună cu cei doi frati ai ei. Mi'a spus că tată'l ei[ bunicu-l meu] venea acasă baut şi dacă îi spunea un simplu bună, scotea cureaua şi îi batea. A fost absolut îngrozitor x_x
Dacă copilul este agresat acasă aşa se va comporta şi el cu oameni din jurul sau. Parinti care îşi bat copiii aşa fară nici un motiv, poti spune că nu sunt întregi la minte. Să îţi bati copilul fară pic de milă. Astea înseamnă că eşti facut din piatră şi nu îţi pasă de acel sufletel micuţ.
Sau să'l bati pentru că s-a drogat sau că a fumat. Aşa nu vei rezolva absolut nimic. El va face chiar dea dracu în continuare.

[βεκi]

Off:
@Zwai: You're just like me.
"Eu te-am facut , eu te omor" - I hate that phrase so much...

On:
Nici eu nu ma inteleg bine cu tatal meu. Nu ma inteleg deloc, de fapt. El acum incearca sa se apropie de mine, insa nu ajunge la niciun rezultat. Eu nu-mi aduc aminte nimic de la 4 ani decat de vorbele spurcate ale tatalui meu, de faptul ca se intorcea seara tarziu beat, de modul cum se lua de maicamea, o batea and so on... La patru ani un copil nu ar trebui sa cunoasca astfel de lucruri. Este ciudat, sa nu-mi aduc aminte de niciun moment frumos petrecut la 4 ani...
Si tin minte ca atunci i-am spus sa o lase in pace pe mama, ca o doare si ca e rau, insa mi-a spus sa dispar din fata lui si mi-a spus ca nu ma iubeste si ca nu m-a vrut niciodata .__.
Mi-a distrus copilaria...numai eu stiu cat am indurat cu omul asta. Si mama nu a vrut sa divorteze, gandindu-se ca mie si fratelui meu o sa ne fie greu, you know, fara tata. As fi dat toti banii din lume numai ca sa divorteze, dar in fine o__o
Mama a fost singura care s-a ocupat de educatia noastra si sunt extrem de bucuroasa ca am o mama foarte ok, cu care pot discuta absolut orice, fara sa ma simt stanjenita. Tata a folosit mereu violenta cand eram mici, atat cea fizica, cat si cea verbala. Moama, si cate putea scoate pe gura .__. Si mereu ma facea mincinoasa, nefolositoare, curva. Ma facea curva pentru simplul fapt ca ajungeam la 9 seara acasa o___oSi acum pur si simplu incearca sa se apropie de mine, sa ma intrebe ce fac, cum a fost la liceu, imi pune intrebari despre prietenii mei, asa, pur si simplu, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si pur si simplu nu il suport. Si mereu ii raspund cu aceleasi cuvinte "Da","Nu","Bine","Nimic","Nu vreau", "Lasa-ma". Nun cred ca vom ajunge vreodata sa purtam o conversatie normala...cel putin eu nu vreau. Nu vreau sa devin prietena cu cineva care pur si simplu mi-a distrus copilaria...


Nu sunt de acord cu violenta in familie, nu sunt de acord deloc. Inteleg sa ii mai dai o palma peste fund copilului cand greseste, deoarece altfel si-o ia in cap si devine prea razgaiat si iar nu e bine. Insa parintii trebuie sa se ocupe de copil, in ceea ce priveste educatia, atunci cand este mic. Daca il lasa pe copil de capul lui si se trezesc abia peste nu stiu cati ani ca "vai, ce greseala am facut", nu rezolva nimic. Mi se pare o mare tampenie sa-ti bati copilul cand acesta este deja adolescent, cu scopul de-al educa. Nu, chestiile astea se fac atunci cand este inca mic, cand numai sfaturile parintilor conteaza, cand nu este influentat negativ de nimeni...
Parintii care isi bat copiii(aici ma refer la bataie de aia adevarata) sunt dusi cu capul. Chiar acum cateva zile, eram pe strada cu maicamea(veneam de la cumparaturi, mi se pare) si am vazut un copil care radea si fugea de mama lui (in joaca). Era atat de dragalas ! Si maicasa era o tiganca de aia nesuferita .__. Si moama, am crezut ca o calc cu masina in momentul acela pe femeia aia nebuna. Si-a prins copilul de brat, nervoasa, si l-a aruncat pur si simplu pe astfalt, acesta dand cu capul de beton o__o Doamne, ce nebuna! Am sarit toti oamenii de acolo cu gura pe ea, spunandu-i ca-i nebuna. Cu siguranta nu era prima data cand facea astfel de lucruri. God ! Si cand te gandesti ca sunt mii si mii de oameni ca ea in lumea asta .__.
Oamenii astia ar trebui sa fie inchisi pe viata .__. I hate them, I hate them so much...

[yaoi maniac]

Tata doar odata m-a zgaltait. Si avea o fata nervoasa, ca un cal turbat, aveam o fata constipata si simteam ca o sa imi iau o palma de nu o sa ma vad. Mi-a fost frica. Inca pot simti acele batai ale inimii. Dar doar s-a crizat si a plecat... Insa mama dadea doar cand era nevoie. Odata stiu ca mi-a dat una pentru ca am tipat la ea, am plans si am plans, dar ea a venit sa-si ceara scuze si sa ma aline cu imbratisarea ei.
Tata, inainte sa ma nasc eu, o batea pe mama si lucrurul pe care il stia: bautura. Dupa ce m-am nascut eu a fost ca o pace. Doar se certau si de fiecare data ma bagam intre ei ca sa inceteze. Eu eram ca o raza. Tata ma iubeste nespus de mult si l-am iertat pentru agresarea verbala. :] Mi-a zis ca sunt o curva, un cacat cu ochi, o parasuta la fel ca mama si cam tot ceea ce a vrut. Plangeam in liniste si imi doream sa moara. Dar am cautat in mine puterea de a ierta si dupa trei ani... am reusit (sa zicem ca timp de un an tot am avut incercarea de a ma apropia de el...). Tata acum este lucrul sfant pentru care ma rog sa ajunga in Rai si il iubesc nespus. Incerc sa nu imi aduc aminte cum stateam pe pat si incercam sa invat si ei tranteau usile, se certau, spargeau lucrurile, fratele meu se lua de tata ca e un alcoolic si tot asa. Iar eu plangeam si ii rugam sa inceteze. Fara rost. Incerc sa nu imi mai aduc aminte. Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu poate ierta si ne-a inzestrat si pe noi cu aceasta putere. De ce nu iertam? Eu nu regret ca l-am iertat. Ba chiar mi-a zis ca stie ca eu il iubesc (desi mi-a fost frica sa ii zic asta -odata il strangeam in brate si incercam sa ma bucur de moment ca sa nu sufer ca la moartea lui mama pentru ca simteam ca puteam sa ma bucur mai mult de timpul petrecut impreuna si el atunci cand s-a pilit a inceput sa zica ca sunt profitoare si ca nu-stiu-cum, m-a durut si am inceput sa plang; fire sensibila...) si ca si el ma iubeste, dar e barbat, si nu trebuie sa ma lase ca sa ma obisnuiesc sa ii arat iubirea asa, in exces. Nu stiti cat de fericita am fost ca mi-a zis ca stiu ca il iubesc. :] Acum imi place sa stau noaptea cu capul pe pieptul lui si sa ii accept mangaierile pe cap, ma calmeaza. De aceea eu zic ca trebuie sa si iertam din cand in cand. Si da, inainte mi-a fost scarba de atingerile lui si avea ceva, un fel de paranoicitate; i se parea ca toata lumea il sfideaza din priviri si se lua de tine si incepea sa spurce la gura si sa te bombane cam o ora doar pentru ca te-ai uitat la el cu "ura" sau cu "inferioitate".
Violentele in familia te creeaza pe tine. Eu am avut perioada mea cand ma inchideam in mine si uram, acel sentiment de ura mancandu-mi sufletul. Unii oameni ar trebui sa isi vada copii ca pe un lucru dat de Dumnezeu de care sa ne bucuram. Dar si atunci cand il dam la orfelinat si il uitam acolo este un pacat, cum este si violenta. Unii parinti chiar exagereaza si stiti cum este: Un cuvant doare mai tare decat un pumn. Si asta e adevarat. Violenta verbala sau violenta corporala mie mi se pare O MARE PROSTIE! Nu ai niciun drept sa dai in copilul tau daca nu face nimic. Da, poti sa dai in el ca sa nu devina un rasfatat, unii chiar o merita, dar daca sta cuminte in coltul lui de camera si tu vii dupa ce ai baut doua pahare de coniac si incepi sa-l faci zdrenturos si ii mai si lipesti o palma ti se pare normal? Adica, niciun sentiment de regret... nimic? Atat de...? Ce naiba e asta pana la urma?! Eu spun ca anturajul in care cresti te face omul care esti.

[Lia]

Ce naiba e asta pana la urma?! Eu spun ca anturajul in care cresti te face omul care esti.

Personal, Roz'kichou, e cea mai mare tampenie pe care ai spus-o pana acum, si ai zis destule.

[yaoi maniac]

Tu ai parerea ta si eu pe a mea.
Si sa spunem ca parintii tai sunt foarte bogati si tu primesti totul pe tava si cand esti pun sa iei o decizie nu stii ce sa faci, pe cand daca parintii tai nu iti pot oferi totul si tu lupti pentru a ajunge ceva si poti lua decizii pe propia ta raspundere.
Eu spun ca daca tu cresti intr-o familia pe care o respecti si decizi sa lupti pentru tine si ei e ceva, dar atunci cand iti urasti familia si te indepartezi de ei si lupti doar pentru tine cum este?
Eu imi spun parerile, gandite bine sau nu. Nu am experienta in viata, dar nici altii nu au, dar isi exprim parerile.
Altii dau exemple, am dat si eu, dar apoi mi-am dat parerea (si) despre violenta in familie (intr-un fel sau altul), insemnand ca nu e spam.
Da, melodrama poti sa ii zici, pacat ca nu suntem asa maturi incat sa ne comparam sau sa ajungem sa te satisfacem, nu-i asa?

[Ana]

Yaoi, potoleste-te! De unde si pana unde te gasesti tu aici sa spui ce te doare si ce nu? Poate si ea si multi altii au probleme sau nu au. Dar nu isi dau tot sufletul aici. Nu ati gasit nici locul potrivit pentru o cearta. Exista Piece of Advice pentru probleme personale este acel loc. ACela pentru ce a fost pus? Aici se dau doar pareri sugestive. nu experiente din viata personala. Nu cautati atentie si dati in dramatisme aici. Nu sunteti nici primele nici ultimele persoane care sufera sau au suferit pe baza unor lucruri personale, ce tin de intimitatea fiecaruia. Exista messenger pentru povestirile de viata. Nemuritoare sau nu.
Ar trebui sa ti cont de vorbele Liei. Ea este mai matura si deloc ingamfata cum o consideri. Nu o judeca din vorbe si fapte. Nu sti nimic despre viata, idealurile si nimic despre ea.
Parerile nu trebuie sa constea in experiente de viata. Trebuiesc exprimate doar opinii sugestive legate de subiectul initial. Nu fabuland, inventand ,dramatizand si povestind tot soiul de povesti nemuritoare. Nimeni nu e perfect si nu a zis nimeni asta.

Imi permit sa iti inchid gura cu astfel de povestiri si nu te lega de lia pentru observatia facuta la adresa ta. Prea mult va lungiti cu dramatisme. Inteleg ca ati suferit sau suferiti, dar nu trebuie sa stie tot forumul de problemele voastre. Si daca vreti sfaturi si plansete de la alte persoane, exista sectiunea nummita: Piece of Advice.

Da DEZBATERI nu se discuta despre problemele voastre si ale nimanui. Este strict problema respectivei persoane si nu ar trebui dezbatuta in aceste circumstante.
Acest lucruri se rezolva cu ajutorul parintilor si nu pe un forum anime care nu are legatura cu probleme voastre. Exista psiholog.

Daca mai vad eu si LIA si ori care moderator de la dezbateri, respectivul va primi warn. Pentru ca aici nu este loc de povesti. Fan ficul pentru ce e facut? Nu pentru scrieri si romane despre ori ce va trece prin cap?

Si daca mai vad un comentariu deocheat de la tine primesti warn imediat si daca te **tii pe picioare* in continuare, primesti si ban pentru spam si gura mare pe sectiune... o.o

[Lia]

Scuza-ma sa te anunt, dar pe langa prin ce ai trecut tu, eu si inca 4-5 persoane pe care le cunosc, am avut situatii mult, mult mai rele si nu ne vezi impartind in dreapta si stanga ce ni s-a intamplat, fara niciun un pic de demnitate. Trecutul e trecut si daca totul e bine in prezent, asta e tot ce conteaza.

Te-as pune sa vorbesti cu prietena mea cea mai buna, te-ar soca povestea ei. Dar de altfel, eu sunt printre cele 3 persoane care ii cunosc viata, nu va sta sa iti spuna tie, un strain, asemenea detalii.

Sper ca ai inteles ce vroiam sa spun.

[History]

În familia mea nu există violenţă sau parinti să vorbească urât. Bine, câteodată tata când merge cu maşină şi prinde roşu mai zice: futu'ţi ! Dar, asta e rar. Mama, când eram eu mică şi faceam rele mai îmi dadea o palmă şi mă punea să stau la colţ cu mâinile sus, iar pe mine mă apuca râsul.
Mama mi'a povestit că când ea era mică a fost batută. Adică împreună cu cei doi frati ai ei. Mi'a spus că tată'l ei[ bunicu-l meu] venea acasă baut şi dacă îi spunea un simplu bună, scotea cureaua şi îi batea. A fost absolut îngrozitor x_x
Dacă copilul este agresat acasă aşa se va comporta şi el cu oameni din jurul sau. Parinti care îşi bat copiii aşa fară nici un motiv, poti spune că nu sunt întregi la minte. Să îţi bati copilul fară pic de milă. Astea înseamnă că eşti facut din piatră şi nu îţi pasă de acel sufletel micuţ.
Sau să'l bati pentru că s-a drogat sau că a fumat. Aşa nu vei rezolva absolut nimic. El va face chiar dea dracu în continuare.

[Lexxu]

Nu stiam ca este un asemenea topic deschis. Ar fi trebuit sa-l observ mai demult insa, doar azi l-am remarcat. Intradevar violenta intr-o familie nu este buna deloc, dar din pacate pentru mine am avut parte de asa ceva multa vreme. Un copil trebuie crescut intr-un mediu lipsit de cearta, batai si cuvinte deocheata mai ales daca e destul de mic *cum am fost si in cazul meu*. Partea buna la mine este ca am crescut si am putut sa-l dau afara din casa pe prietenul mamei mele. Mi-a ajuns cat m-a chinuit si cat de mult mi-a stricat copilaria cu betiile lui. Acum este mult mai bine *yeey*. Mama si-a refacut viata si va avea o fetita peste doua luni. Totul e bine cand se termina cu bine. Oricum, tot imi pare rau pentru cei care traiesc sau au trait in aceelasi mediu ca mine. Este oribil. Aceasta este parerea mea. Ja ne!