12-07-2011, 04:09 PM
Sall:*.... m-am hotarat sa aduc odata nextu, desi e unul foarte scurt... trebuie sa-mi cer scuze pentru asta, dar vad cum tot mai multi useri isi pierd interesul fata de ficul meu si asta ma face si pe mine sa-mi pierd interesu fata de el... cred ca ar fi mai bine sa-l inchei cat mai repede... trecand peste asta sper sa nu fiti prea dezamagiti de mine...
Capitolul 10 Casa pentru un an
Yuuki: - Yuuki!? Yuuki ce ai patit? sunt trezita de vocea blondinei care pare ca ma striga de ceva vreme.
- Nu am nimic, pur si simplu nu am mai vazut ceva atat de frumos, ii raspund fetei continuand sa ma holbez la templul ce se ascundea perfect dupa copacii si plantele cataratoare ce ii inveleau pereti.
- Parca de fiecare data cand vin aici totul devine si mai magic, spune femeia cand ajunge in dreptul nostru.
- Alicia ai mai fost de multe ori in locul asta? o intreb.
- Te simti bine scumpo, a parut ca te gatuie cineva? ma intreaba la randul ei femeia.
- Sunt bine, doar ca nu m-am obijnuit inca sa-ti spun pe numele mic, ii raspund alaturi de un zambet chinuit.
- Nu imi place ca cineva sa ma ia cu doamna, nu sunt asa batrana, zice incepand sa rada. Si ca sa-ti raspund la intrebare, da am mai fost aici de cateva ori.
Dupa cateva minute in care nu am facut decat sa ma holbez la templu alaturi de Mya si Fumiko, am intrat in cladire. Totul este asa simplu si asa de atent asezate incat iti transpite o senzatie de perfectiune. Culorile predominante sunt in special maroul, galbenul, albul si in unele locuri se vad si unele '' pete'' de rosu.
Din cauza stari de admiratie pe care o simt acum fata de locul acesta, l-am observat mai greu pe calugarul ce a venit sa ne intampine. Zambetul cald pe care ni-l adreseaza ii face fata palida sa se umple de culoare.
- Bine ati venit, eu sunt Mizuke, cel care are grija de acest templu, ni se adreseaza facand o mica plecaciune.
- Alicia Gal, protectoarea diamantului '' Inima oceanelor'' si supraveghetor in aceasta misiune, imi pare bine sa te revad Mizuke, ii raspunde femeia luand si noi exemplul ei.
- Amaya Yoma, detin '' Flacara dragonului'' si probabil va-ti dat seama deja ca eu sunt cea mai buna, se aude glasul inganfatei aleia.
- Buna, eu sunt Mya Hyugo, am grija de '' Glasul pamantului'' si imi pare bine sa va cunosc domnule Mizuke, ii se adreseaza bruneta cu un zambet cat toate zilele, desi trebuie sa recunosc ca imi place aerul inocent pe care il imprastie.
- Yuuki Fujo, am primit '' Lacrima ingerului'' si sper sa scap cat mai repede de el, ii spun in timp ce fac o plecaciune, iar aceasta este Fumiko, continui aratand sper blondina.
- Buna micut-o, nu ma asteptam sa primesc o asa floare frumoasa in gradina mea, Lou bucatarul o sa te iubesca, adora ochii albastrii, ii zice mangaind-o parinteste parul auriu. Acum o sa va conduc spre casutele in care veti locui.
Ascunse dupa copacii se aflau mai multe locuinte de dimensiuni diferite la distanta de aproximativ zece- douazeci de metri una de alta. Locul asta nu poate fii mai perfect de atat.
- Am uitat sa va spun, mai avem doar trei case libere, restul sunt ocupate sau sunt in reparati, va cer scuze pentru neatentia mea.
- Nu- i nimic Mizuke, nu trebuie decat sa hotaram cum facem, spune femeia incercand sa gaseasca o solutie.
- Alicia pot sa propun ceva? intreba Mya cu un zambet victorios.
- Sigur, la ce te-ai gandit?
- Pai, Yuuki, Fumiko si eu putem sta in casa cea mare, iar tu si Amaya puteti sta in celelalte mai mici.
- Nu e o idee rea si daca nimeni nu are obiecti, atunci de ce nu? veni si aprobarea.
- Ar trebui sa mergeti sa va odihniti, maine incepe antrenamentul, ne sfatuieste Mizuke apoi se retrage.
Drumul pana la cladirea era format dintr-o carare pietruita acompaniata de copaci, tufisuri si de un minunat paraias care curgea in cascade micute pe langa acesta. De cum am intrat am putut vedea bunul gust cu care este asezat fiecare lucru. Pereti sunt pictati in culoarea apusului de soare, paturile asezate unul pe o parte, iar celelalte doua pe cealalta parte a usi sunt invelite in asternuturi albe, iar alaturi de ele sunt puse cate un dulapior micut. Fata in fata cu usa trona un dulap mare, care ocupa jumatate din perete, cealalta parte se afla ascunsa dupa o biblioteca, care nu ducea lipsa de carti.
- Fumiko, tu iei patul de langa biblioteca, eu il iau pe cel de langa usa, iar pe cel de langa geam il lasam Myei, am spus asteptand obiecti, dar se pare ca cele doua sunt multumite de alegerile mele.
Dupa ce despachetez, ma asez pe pat si inchid ochii scufundandu-ma in intunericul nesfarsit.
- Yuuki, ce scrie acolo? ma intreaba Mya.
Ma ridic usor si ma intorc spre locul indicat de ea. Chiar deasupra patului meu se afla agatat un pegament ingalbenit de vreme.
- Tsumibukai karada no junsuina kokoro, citesc cuvintele de pe bucata de material.
- Stii ce inseamna? intreaba de data aceasta blondina.
- Inseamna '' O inima pura intr-un corp pacatos'', stiu ce inseamna pentru ca am mai citit asta intr-o carte a mamei.
- Nu am mai auzit pana acum asa ceva, ma intreb ce semnifica? curiozitatea Myei cu siguranta este mare.
- Nu cred ca e ceva important, asa ca mai bine ne-am culca, le conving pe cele doua.
Inchid din nou ochii si ma adancesc in acea liniste bolnava cu gandul la ziua de maine, care sigur avea sa fie una interesanta.
C-am asta a fost tot... v-am spus ca e scurt, dar o sa incerc sa ma revansez cu alta ocazie. Chiar imi pare rau, dar nu prea am avut chef sa scriu( de aici si dialogu in exces) ... totusi sper ca nu v-am dezamagit prea tare...
Capitolul 10 Casa pentru un an
Yuuki: - Yuuki!? Yuuki ce ai patit? sunt trezita de vocea blondinei care pare ca ma striga de ceva vreme.
- Nu am nimic, pur si simplu nu am mai vazut ceva atat de frumos, ii raspund fetei continuand sa ma holbez la templul ce se ascundea perfect dupa copacii si plantele cataratoare ce ii inveleau pereti.
- Parca de fiecare data cand vin aici totul devine si mai magic, spune femeia cand ajunge in dreptul nostru.
- Alicia ai mai fost de multe ori in locul asta? o intreb.
- Te simti bine scumpo, a parut ca te gatuie cineva? ma intreaba la randul ei femeia.
- Sunt bine, doar ca nu m-am obijnuit inca sa-ti spun pe numele mic, ii raspund alaturi de un zambet chinuit.
- Nu imi place ca cineva sa ma ia cu doamna, nu sunt asa batrana, zice incepand sa rada. Si ca sa-ti raspund la intrebare, da am mai fost aici de cateva ori.
Dupa cateva minute in care nu am facut decat sa ma holbez la templu alaturi de Mya si Fumiko, am intrat in cladire. Totul este asa simplu si asa de atent asezate incat iti transpite o senzatie de perfectiune. Culorile predominante sunt in special maroul, galbenul, albul si in unele locuri se vad si unele '' pete'' de rosu.
Din cauza stari de admiratie pe care o simt acum fata de locul acesta, l-am observat mai greu pe calugarul ce a venit sa ne intampine. Zambetul cald pe care ni-l adreseaza ii face fata palida sa se umple de culoare.
- Bine ati venit, eu sunt Mizuke, cel care are grija de acest templu, ni se adreseaza facand o mica plecaciune.
- Alicia Gal, protectoarea diamantului '' Inima oceanelor'' si supraveghetor in aceasta misiune, imi pare bine sa te revad Mizuke, ii raspunde femeia luand si noi exemplul ei.
- Amaya Yoma, detin '' Flacara dragonului'' si probabil va-ti dat seama deja ca eu sunt cea mai buna, se aude glasul inganfatei aleia.
- Buna, eu sunt Mya Hyugo, am grija de '' Glasul pamantului'' si imi pare bine sa va cunosc domnule Mizuke, ii se adreseaza bruneta cu un zambet cat toate zilele, desi trebuie sa recunosc ca imi place aerul inocent pe care il imprastie.
- Yuuki Fujo, am primit '' Lacrima ingerului'' si sper sa scap cat mai repede de el, ii spun in timp ce fac o plecaciune, iar aceasta este Fumiko, continui aratand sper blondina.
- Buna micut-o, nu ma asteptam sa primesc o asa floare frumoasa in gradina mea, Lou bucatarul o sa te iubesca, adora ochii albastrii, ii zice mangaind-o parinteste parul auriu. Acum o sa va conduc spre casutele in care veti locui.
Ascunse dupa copacii se aflau mai multe locuinte de dimensiuni diferite la distanta de aproximativ zece- douazeci de metri una de alta. Locul asta nu poate fii mai perfect de atat.
- Am uitat sa va spun, mai avem doar trei case libere, restul sunt ocupate sau sunt in reparati, va cer scuze pentru neatentia mea.
- Nu- i nimic Mizuke, nu trebuie decat sa hotaram cum facem, spune femeia incercand sa gaseasca o solutie.
- Alicia pot sa propun ceva? intreba Mya cu un zambet victorios.
- Sigur, la ce te-ai gandit?
- Pai, Yuuki, Fumiko si eu putem sta in casa cea mare, iar tu si Amaya puteti sta in celelalte mai mici.
- Nu e o idee rea si daca nimeni nu are obiecti, atunci de ce nu? veni si aprobarea.
- Ar trebui sa mergeti sa va odihniti, maine incepe antrenamentul, ne sfatuieste Mizuke apoi se retrage.
Drumul pana la cladirea era format dintr-o carare pietruita acompaniata de copaci, tufisuri si de un minunat paraias care curgea in cascade micute pe langa acesta. De cum am intrat am putut vedea bunul gust cu care este asezat fiecare lucru. Pereti sunt pictati in culoarea apusului de soare, paturile asezate unul pe o parte, iar celelalte doua pe cealalta parte a usi sunt invelite in asternuturi albe, iar alaturi de ele sunt puse cate un dulapior micut. Fata in fata cu usa trona un dulap mare, care ocupa jumatate din perete, cealalta parte se afla ascunsa dupa o biblioteca, care nu ducea lipsa de carti.
- Fumiko, tu iei patul de langa biblioteca, eu il iau pe cel de langa usa, iar pe cel de langa geam il lasam Myei, am spus asteptand obiecti, dar se pare ca cele doua sunt multumite de alegerile mele.
Dupa ce despachetez, ma asez pe pat si inchid ochii scufundandu-ma in intunericul nesfarsit.
- Yuuki, ce scrie acolo? ma intreaba Mya.
Ma ridic usor si ma intorc spre locul indicat de ea. Chiar deasupra patului meu se afla agatat un pegament ingalbenit de vreme.
- Tsumibukai karada no junsuina kokoro, citesc cuvintele de pe bucata de material.
- Stii ce inseamna? intreaba de data aceasta blondina.
- Inseamna '' O inima pura intr-un corp pacatos'', stiu ce inseamna pentru ca am mai citit asta intr-o carte a mamei.
- Nu am mai auzit pana acum asa ceva, ma intreb ce semnifica? curiozitatea Myei cu siguranta este mare.
- Nu cred ca e ceva important, asa ca mai bine ne-am culca, le conving pe cele doua.
Inchid din nou ochii si ma adancesc in acea liniste bolnava cu gandul la ziua de maine, care sigur avea sa fie una interesanta.
C-am asta a fost tot... v-am spus ca e scurt, dar o sa incerc sa ma revansez cu alta ocazie. Chiar imi pare rau, dar nu prea am avut chef sa scriu( de aici si dialogu in exces) ... totusi sper ca nu v-am dezamagit prea tare...