16-02-2011, 05:57 PM
Buna am venit cu un nou capitol... dar mai intai vreau sa le multumesc celor care au postat si celor care au citit, dar nu au lasat comm(desi pe viitor sper sa o faca:))). Va anunt de pe acum ca, capitolul este c-am plictisitor si pentru asta imi pare rau, dar nu am ce face... acum sa va raspund foarte pe scurt la commuri, deci am o problema cu virgulele(intotdeauna am avut), imi plac lucrurile simple de asta scriu la fel, incerc sa nu am greseli da vad ca imi mai scapa unele... poi c-am atat am avut de spus(daca mai e ceva o sa adaug dupa)...
2
Ies din apa si i-au pe mine halatul alb de pe marginea cazi care imi ajungea pana la glezne, in mod normal purtam haine lungi doar daca erau barbati prin preajma, acum nu era cazul eram doar eu si Mika in casa.
Imi piaptan parul alb ,da de cand am devenit noua gardiana a diamantului corpul meu s-a schimbat, parul odata saten inchis acum era alb si stralucea ca zapada in lumina luni, pielea am avut-o intotdeauna exagerat de alba singura schimbare era stralucirea inumana pe care o avea, singurul lucru care a ramas neschimbat a fost culoarea ochilor de un verde crud, cu siguranta m-am schimbat cel putin fizic am facut-o.Am intrat in bucatarie unde Mikado ma astepta cu masa pusa.
-Cum te simti azi, draga mea?ma intreaba cu un suras dulce pe buze.
-Bine, cel putin asa cred, ii raspung cu un zambet ce dorea sa fie la fel de dulce.
Nu am mai spus nimic, doar am inceput sa mananc si sa ma bucur de ultimele momente petrecute in casa in care am crescut.
-Ar trebui sa mergi sa-ti faci bagajele, nu mai e mult si trebuie sa plecam, imi spune MIka cu o urma de tristete in glas in timp ce resturile de pe masa.
Oftez lung si ma ridic indreptandu-ma spre camera mea , intru si imi rotesc privirea prin incaperea care parca nu mai era locuita de anii. Praful si trecerea timpului isi lasa amprenta pe orice lucru, la fel cum lasa urme adanci pe chipul si gandirea unei persoane.
Nu aveam mare lucru de impachetat doar niste haine si poate si niste amintiri care oricum aveau sa se piarda odata cu trecerea timpului sau urmau sa ramana blocate intre patru pereti pana cand cineva avea sa le descopere si sa le afle tainele pastrate cu atata grija atata timp.
Usile dulapului se deschid scotand la iveala un interior mai mult gol decat plin asa cum ar trebui sa fie dulapul oricarei tinere domnisoare, cui ii pasa de asa ceva, mie una nu.Imi pun putinele haine intr-un ruxac, o carticica cu plante medicinale scrisa de preotesele cu mult inaintea mea isi facu loc langa o trusa de prim ajutor de parca as fi avut nevoie de una, dar putina precautie nu face rau nimanui.
Imbrac o rochie neagra lunga pana in pamant, talia fiindu-mi cuprinsa de mai multe lanturi din argint prinse intere ele, iar locul in care se uneau forma o prinzatoare pentru diamantul ce urma sa-mi ocupe toata viata.
-Yuuki grabeste-te trebuie sa plecam, imi aud doica caci asta imi era cum ma striga din usa de la intrare.
Deci asta este toata viata mea de pana acum care urma sa fie ingropata adanc intr-un cufar si dat uitari. Nici eu nu vroiam sa plec, dar viata unei preotese va fi mereu pe drumuri ajutand pe oricine, oricand va avea nevoie. Acum iata-ma si pe mine la inceputul drumului lung si abatut pe care la parcurs fiecare preoteasa si care va continua sa fie parcurs mult timp.
Ma las purtata de amintiri si nici nu am observat ca ma aflam la iesirea din sat, impreuna cu Mikado desigur, aceasta ma anunta ca urmeaza sa vina cateva persoane care ne vor insoti, perfect de asta aveam nevoie acum, de cineva care sa imi stea tot timpul pe cap.
Am asteptat zece minute si deja simteam cum i-au foc, daca tot aveau de gand sa intarzie puteau sa ma anunte si pe mine.Incerc sa ma calmez , nu vreau ca energia mea spirituala sa o ia razna si sa distruga totul din jur.
Asta a fost tot si dupa cum am spus e c-am plictisitor, dar nu prea am avut ce face.Acum ca sa va ajut sa va imaginati cum aratau locurile in perioada respectiva, satele sunt asemanatoare ca cele din Naruto doar ca in ficul meu casele arata ceva mai normale ca sa spun asa, adica nu vi le imaginati niste case mari cu forme ciudate, ci simplu doar niste case ca cele de pe vremea bunicilor(sper ca am gasit exemplul potrivit :))). Daca mai aveti ceva nelamuriri va rog sa imi spuneti...cat despre diamant o sa aflati cei cu el in capitolul trei.
2
Ies din apa si i-au pe mine halatul alb de pe marginea cazi care imi ajungea pana la glezne, in mod normal purtam haine lungi doar daca erau barbati prin preajma, acum nu era cazul eram doar eu si Mika in casa.
Imi piaptan parul alb ,da de cand am devenit noua gardiana a diamantului corpul meu s-a schimbat, parul odata saten inchis acum era alb si stralucea ca zapada in lumina luni, pielea am avut-o intotdeauna exagerat de alba singura schimbare era stralucirea inumana pe care o avea, singurul lucru care a ramas neschimbat a fost culoarea ochilor de un verde crud, cu siguranta m-am schimbat cel putin fizic am facut-o.Am intrat in bucatarie unde Mikado ma astepta cu masa pusa.
-Cum te simti azi, draga mea?ma intreaba cu un suras dulce pe buze.
-Bine, cel putin asa cred, ii raspung cu un zambet ce dorea sa fie la fel de dulce.
Nu am mai spus nimic, doar am inceput sa mananc si sa ma bucur de ultimele momente petrecute in casa in care am crescut.
-Ar trebui sa mergi sa-ti faci bagajele, nu mai e mult si trebuie sa plecam, imi spune MIka cu o urma de tristete in glas in timp ce resturile de pe masa.
Oftez lung si ma ridic indreptandu-ma spre camera mea , intru si imi rotesc privirea prin incaperea care parca nu mai era locuita de anii. Praful si trecerea timpului isi lasa amprenta pe orice lucru, la fel cum lasa urme adanci pe chipul si gandirea unei persoane.
Nu aveam mare lucru de impachetat doar niste haine si poate si niste amintiri care oricum aveau sa se piarda odata cu trecerea timpului sau urmau sa ramana blocate intre patru pereti pana cand cineva avea sa le descopere si sa le afle tainele pastrate cu atata grija atata timp.
Usile dulapului se deschid scotand la iveala un interior mai mult gol decat plin asa cum ar trebui sa fie dulapul oricarei tinere domnisoare, cui ii pasa de asa ceva, mie una nu.Imi pun putinele haine intr-un ruxac, o carticica cu plante medicinale scrisa de preotesele cu mult inaintea mea isi facu loc langa o trusa de prim ajutor de parca as fi avut nevoie de una, dar putina precautie nu face rau nimanui.
Imbrac o rochie neagra lunga pana in pamant, talia fiindu-mi cuprinsa de mai multe lanturi din argint prinse intere ele, iar locul in care se uneau forma o prinzatoare pentru diamantul ce urma sa-mi ocupe toata viata.
-Yuuki grabeste-te trebuie sa plecam, imi aud doica caci asta imi era cum ma striga din usa de la intrare.
Deci asta este toata viata mea de pana acum care urma sa fie ingropata adanc intr-un cufar si dat uitari. Nici eu nu vroiam sa plec, dar viata unei preotese va fi mereu pe drumuri ajutand pe oricine, oricand va avea nevoie. Acum iata-ma si pe mine la inceputul drumului lung si abatut pe care la parcurs fiecare preoteasa si care va continua sa fie parcurs mult timp.
Ma las purtata de amintiri si nici nu am observat ca ma aflam la iesirea din sat, impreuna cu Mikado desigur, aceasta ma anunta ca urmeaza sa vina cateva persoane care ne vor insoti, perfect de asta aveam nevoie acum, de cineva care sa imi stea tot timpul pe cap.
Am asteptat zece minute si deja simteam cum i-au foc, daca tot aveau de gand sa intarzie puteau sa ma anunte si pe mine.Incerc sa ma calmez , nu vreau ca energia mea spirituala sa o ia razna si sa distruga totul din jur.
Asta a fost tot si dupa cum am spus e c-am plictisitor, dar nu prea am avut ce face.Acum ca sa va ajut sa va imaginati cum aratau locurile in perioada respectiva, satele sunt asemanatoare ca cele din Naruto doar ca in ficul meu casele arata ceva mai normale ca sa spun asa, adica nu vi le imaginati niste case mari cu forme ciudate, ci simplu doar niste case ca cele de pe vremea bunicilor(sper ca am gasit exemplul potrivit :))). Daca mai aveti ceva nelamuriri va rog sa imi spuneti...cat despre diamant o sa aflati cei cu el in capitolul trei.