Love In Silence

[Verrine]

XXXVII: Ultimul targ

Vazand ca Naruto este cat de cat in siguranta m-am indreptat precauta spre locul de unde a venit sunetul. Inaintam printre copaci, incercand sa nu fac zgomot… Nu aveam nevoie sa fiu observata. Sunt curioasa in legatura cu ninja aceeia. Poate ii cunosc si ma pot ajuta…
Am dat la o parte si ultima creanga ce ma despartea de lupta dintre cei doi necunoscuti.
Am simtit cum inima mi s-a oprit in loc, cum timpul a incetinit pentru o fractiune de secunda, cum mintea mea a inceput sa nu mai gandeasca clar, cum ochii mei erau atintiti spre trupul aproape mort al… al… roscatului. Parul lui de un rosu aprins se afla in contrast perfect cu sangele ce se prelingea din trupul firav. In mintea mi-a revenit imagini tulburatoare cu un vis ce l-am avut in urma cu o saptamana. Acel trup neinsufletit ce statea in fata mea… Am omorat multi oameni la viata mea… insa, acum cand il privesc… In acel moment cred ca devenisem incosntienta.
Am incercat sa-mi misc privirea, sa vad cine il omorase. Parul negru ce era ravasit in bataia vantului, sabia subtire si lunga patata de sange, ochii rosii ce priveau trupul cu ura… Sasuke.
-Sakura… Ai venit deci.
Vocea lui rece m-a trezit din visare, insa mi-a trimis fiori reci. Nu aveam chackra…nu puteam sa ma lupt cu el. Proasta idee sa vin aici. In ciuda acestor lucruri ce ma duceau evident spre pierzanie, m-am apropiat de trupul neinsufletit. Aveam un teirbil sentiment de déjà vu. Acea imagine imi aducea aminte de noaptea aceea ploioasa. Trupul mult iubitului meu Ran statea neinsufletit la marginea raului. Ochii lui deschisi de culaore albastra ma priveau, insa nu aveau suflet, nu puteam sa-l privesc pe Ran prin ei… Era mort. Acelasi sentiment teribil il aveam si in acest moment. Ce ma enerva cel mai tare era faptul ca Sasuke nu se clintea din loc, pur si simplu imi analiza orice miscare.
“Sakura, trezeste-te!”
Am clipit, inchizandu-mi ochii. Am incercat sa-mi fac ordine in ganduri, apoi pleoapele mele s-au deschis. Priveam cu alti ochi scena din fata mea. Trupul mort a lui Gaara statea sprijinit de un copac, iar Sasuke se afla la doar un metru de el. Acum ma trezisem dea binelea. Problema e ca eram cam moarta… De data asta nu mai scap basma curata.
-Sakura… Ai revenit la realitate. Si in timp ce vorbi se teleporta in spatele meu, punandu-mi sabia la gat.
Cum m-am bagat eu oare in rahatul asta? Daca scap cu viata o sa-l omor pe Naruto cu mainile mele.
-Banuiesc ca-l vrei pe Naruto…
-Gresit.
Raspunul lui m-a umit pe deplin. Ziua asta devine din ce in ce mai tampita. Daca nu il vrea pe blond atunci de ce a facut toate astea? De ce acel genjutsu, de ce l-a omorat pe Gaara, de ce m-a amenintat? Insa nu am mai avut timp sa gasesc si un raspuns deoarece brunetul a aparut in fata mea. Reactia lui m-a uimit deasemnea.
Sasuke a dat drumul sabiei, aceasta cazand pe pamant, provocand un zgomot enervant. Il priveam insistent, incercand sa gasesc o explicatie pentru comportamentul lui.
-Nu-ti face probleme. Nu o sa ma lupt cu tine.
-Atunci? il intreb in timp ce devin din ce in ce mai nerabdatoare.
-O sa facem un targ.
Ok. Deci la asta chiar nu m-am asteptat. A facut toate lucrurile acelea ingrozitoare doar pentru un amarat de targ?!? M-am enervate dea binelea. Si spunea de mine ca sunt fara suflet!
-Idotule! L-ai omorat pe Gaara doar pentru o idiotenie de targ?!?
-Mi-a stat in cale. A fost doar un pion.
Daca as mai fi avut suficienta chackra ca sa-l tai in doua, jur ca as fi facut-o! Cum poate sa vorbeasca astfel? Chiar crede ca sunt o idioata? Era atat de vizibil faptul ca Naruto si Gaara ii erau prieteni si ca el tinea la ei. E asa de idiot. Nu stie sa se bucure de ceea ce are… O sa-l urasc mereu pentru asta!
-Sa revenim.
Atat de indiferent. Incep sa tanjesc dupa acea putere…
-Spune… ii zic in timp ce scrancesc din dinti niste injuraturi numai potrivite pentru el.
-Nu o sa distrug Konoha.
Atentia mi-a fost captata cand am auzit spusele brunetului. Credeam ca acesta este visul lui, distrugerea satului. Chiar si asa… ceea ce mi-ar putea cere la schimb ar fi echivalentul, deci sa nu trag concluzii pripite. Cred ca ar fi intelept din partea mea sa-l ascult pana la capat.
-Ce vrei?
-Nimic de care sa duci dorul…
M-am infuriate dea binelea.
-Poti sa treci odata la subiect? Spune! Ce vrei? Capul lui Pein? Vulpea cu Noua Cozi? Madara? Membrii Akatsuki? Putere? Car…
-Tu.
M-am oprit brusc. Eu?!? Incerc sa ma calmez. Inspir, expir.
M-am calmat. Nu il mai intelegeam. De ce m-ar fi dorit pe mine atat de mult? Nu detin nici o putere de care ar putea sa profite. Gandurile mele erau ravasite, nu mai puteam sa gandesc rational din cauza acestei incurcaturi care s-a produs intr-un timp atat de scurt. In toata viata n-am trecut prin asa ceva; iar acum, intr-o simpla zi ce credeam ca va fi una normala…
-Pe tine te vreau… si in timp ce vorbi s-a apropiat si mai mult de mine.
Fetele noastre se aflau la o distanta de doar cativa centimetri. Incercam sa ma calmez, trebuia sa ma pastreaz calma, sa nu ma pierd cu firea…
-Sakura, a inceput acest soptindu-mi numele, lasa-ti scutul deoparte. De ce nu poti sa coexisti cu aceasta idee? E chiar atat de greu sa accepti ca ma iubesti?!?
Nu am apucat sa spun nimic, sa gandesc ceva care sa-l contrazica; buzele lui s-au unit cu ale mele intr-un sarut. Ochii lui lipsitit de racela, cum niciodata nu i-am mai vazut, ma priveau insistent, irisii mei fiind uimiti de fiacare reactie a lui. Oricat de mult as fi negat ceea ce mi-a spus… era… era adevarat. La naiba, era adevarat! Scutul nu a cazut, a inceput sa se dezintegreze. S-a spart in mii de bucati care au cazut intr-un abis de unde nu v-or mai putea fi recuperate niciodata. Cioburile scutului vor fi mereu intr-o cadere libera… Totul e ca un joc de sah.
-Stii care e diferenta? a spus acesta in timp ce si-a dezlipit buzele de ale mele. Eram uimita ca inca isi mai folosea jutsul de citirea a mintii.
Am dat in semn de nu din cap, iar acesta continua:
-Nu noi suntem pionii, ci cei care ne-au facut pioni.
Privirea mea uimita nici acum nu s-a schimbat. Eram ca o statuie. Inca eram stupefiata de cele intamplate in aceste cateva ore… Oare totul a fost doar un plan? Asta si-a dorit de la inceput?
-Stii doar ca am avut o pasiune pentru tine inca de cand eram copii. Si ca raspuns… da. Asta a fost planul.
Nu i-am spus nimic. N-am multe amintiri legate de copilarie, insa acele cateva care inca sunt bine intiparite in mintea mea se afla si el… Imi aduc amitne de extazul cu care ma privea atunci cand ne atrenam… Era atat de fericit.
Picoarele mele au cedat. Am cazut la pamant, inca cu aceasi privirea uimita pe fata. Lipsa de chackra incepea sa-si puna amprenta pe mine…
-Stii ca nu acesta e motivul.
Si in timp ce vorbi ma lua in brate, mangaiandu-ma usor pe parul rozaliu.
“Sakura… Face el ce vrea din tine? Riposteaza!”
Vocea mea interioara… Mereu folositoare. Am incercat sa revin cu picoarele pe Pamant. Se pare ca acel scut avea si el beneficiile lui.
-Sasu…ke…
Am reusit sa rostesc in timp ce ma cufundam din ce in ce mai mult in acel sentiment pe care mi-l trasnmitea. Puteam simti cum caldura corpului lui ajungea la mine, pana-n maduva oaselor. Daca aceasta era “dragostea” atunci inseamna ca Ran nu a fost totul pentru mine. Niciodata nu am trait un sentiment atat de placut – ce-i drept, nici nu am trait multe sentimente infara de cele de ura si dispret-.
-Sasuke, repet pentru a doua oara, ce vrei mai exact de la… mine? ii zic in timp ce ma mai dezmeticesc, reusind astfel sa vorbesc.
-Doar sa fii alaturi de mine.
Aceasta latura a sa foarte “sentimentala” m-a lasat putin pe ganduri. Putea sa fie totul o inselatorie, poate dorea sa ma pacaleasca… din nou.
Insa, nu am reusit sa-mi duc ideea la capat deoarece in fata noastra a aparut Naruto.
-Sakura, nu-ti fie teama! Te voi apara! Sasuke, departeaza-te de ea! Te avertizez…
Deci acum totul e perfect. Naruto era cel care lipsea in aceasta combinatie.
Sasuke s-a ridicat de langa mine si si-a intors privirea spre Naruto. Sunt sigura ca era un fulgeroatoare deoarece blondul a tresarit la contactul dintre ochii lui si a brunetului.
-Naruto… idiotule!
Sasuke s-a teleportat in spatele blondului, lovindu-l in cap.
Bun deci, se pare ca atitudinea lui aroganta a revenit la normal.Deci nu e nevoie sa-mi fac probleme in privinta asta. Chiar si asa, am promis ca-l omor pe Naruto daca scap cu viata… Ce o sa ma mai distrez.
-Pe cine faci tu idiot?!? Nu pot sa cred ca ai ramas la fel de arogant! Serios…ma asteptam la mai mult din partea ta!
Brunetul a oftat si a facut un jutsu rapid. Ma intrebam despre ce e vorba… Naruto a inceput sa tipe si sa strige ceva legat de un sarpe gigantic… Probabil un genjutsu.
-Nu-ti face griji… O sa il tin acolo doar cateva ore.
-Oricum voiam sa-l omor. Nu stii cate a trebuit sa indur din cauza pacostei asteia!
Si in timp ce am vorbit Sasuke s-a apropiat din nou de mine. Corpurile noastre erau atat de apropiate… Ii puteam simti respiratia, ochii lui erau patrunzatori.
-Sa inteleg ca accepti targul?
Am ramas pe ganduri… Pana la urma, daca e o capcana macar e una care imi convine, prin umare:
-Da… Insa sa nu ti se urce la cap.
Acesta s-a apropiat mai mult de mine, buzele noastre formand un sarut pasional. Cu fiecare sarut pe care il aveam impreuna cu el, simteam cum fiorii dragostei ma curpind, invaluindu-ma intr-o mantie parfumata si frumos colorata. Mici stele argintii sub forma unor fulgi de nea cadeau din infinitatea cerului. M-am desprins de Sasuke si mi-am indreptat privirea spre cer… Urmaream cursul fulgilor…
-Sakura, imi spuse bruentul in timp ce se apropie de urechea mea. Te iubesc… sopti acesta.
-Si eu…
Ne-am sarutat din nou in bataia usoara a vantului ce ne ravasea parul. Nuanta mea rozalie se afla intr-un contrast extraordinar cu parul negricios al brunetului.
Am zambit in sinea mea.
“Ran, iti multumesc ca esti deacord cu mine.”

THE END

---

ok...In primul rand scz ptr double posting o.o'
Asa... Multumesc celor care au citit si comentata pe parcursul capitoleleor pe care le-am postat:-?. In curand o sa postez un nou fic, sper sa va placa ;)
Oricum, pana atunci... rog un moderator sa mute topicul unde trebuie o.o'. Multumesc !>:D<