27-10-2009, 09:43 AM
Disclaimer: nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto (decat cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profil pe seama lor.
am venit cu disclaimer, ca am uitat sa il scriu atunci cand am postat primul capitol.
Cap. 2
Am ajuns intr-un final in curtea scolii. Era plina de copii, imbracati de asemenea in uniforma, desi scoala nu ne impusese una anume, fetele veneau impracate cu fuste in carouri sau dungi de culori diferite, cu camasi albe, de cele mai multe ori. Baietii erau imbracati in costume negre sau albastre. Cum fac un pas, imi aud numele strigat, si ridic privirea din pamant. Observ o fata cu parul ondulat, precum ciocolata, prins in doua codite. Ochii ii erau de aceeasi culoare precum parul. Era imbracata intr-o fusta de “uniforma†in carouri verzi, o camasa alba, peste un corset verde, si o fundita rosie la gat. Era incaltata cu o perehe de pantofi negri, continuand in sus cu niste sosete tot negre pana deasupra genunchilor.
-Aisa! Nu pot sa cred ca te-ai intors! Spun cu un entuziasm neobijnuit mie. O imbratisez si imi raspunde imbratisarii. Aisa a plecat din sat acum 3 ani si se pare ca a revenit mai repede. O iau de mana sa faca cunostinta cu Arishima.
-Arishima, ea este vechea mea pietena Aisa, care a plecat acum 3 ani in Londra, fara mine! Spun oarecum suparata. Aisa, ea este Arishima, noua mea prietena, ce a venit in Konoha la o saptamana dupa ce ai plecat tu. Sper sa va intelegeti bine! Am spus zambind ceea ce ii face Naruto si pe Sasuke sa se uite ciudat la mine. Ce-i? intreb suspicioasa, parca nestiind raspunsul.
-Surioara, nu stiu daca iti dai seama, dar zambesti! Spune blondul uitandu-se la mine ca la masin straine. Sasuke nu a mai putut zice nimic, doar ma privea cu ochii lui patrunzatori, parca vrand sa afle ce gandesc.
-Da, mi-am dat seama, dar acum ca pomenesti, am uitat pentru o clipa de moartea mamei. Spun intristandu-ma iar, lasasnd capul in pamant. Acum se uita Aisa la mine de parca nu ar fi stiut ce se petrece. Dar chiar nu stia!
-Stai putin, cum adica Kushina a murit? Intreaba aceasta cu lacrimile in ochi. Va rog sa imi spuneti ca este o gluma proasta! Continua aceasta cu lacrimile pe obraji.
-As vrea eu sa fie o gluma proasta, dar nu este! spune si Naruto lasand capul in jos, ochii luand culoarea marii. Sasuke pune mana pe umarul prietenului sau, in semn de consolare, iar eu imi imbratisez prietenele. Aisa nu se mai oprea din plans, iar eu cu Ari’ incercam sa o potolim. Mama a fost ca un al treilea parinte pentru Aisa, chiar daca mama acesteia inca traia. Dupa ce se mai linisteste putin, o iau de mana si pe ea si pe Ari si ne indreptam spre un grup format din 4 fete.
Una era bruneta, parul fiindu-i lung pana la mijloc, cu ochii precum cerul innorat, inalta cat mine. Imbracata intr-o uniforma ca a mea, dar albastra, numele ei fiind Hinata. Statea langa o fata castanie cu doua codite prinse in coc, ochii precum rugina, inbtacata intr-o bluza alba si o fusta albastra, foarte asemanatoare cu a Hinatei. Pe ea o chema Tenten. Langa ea era o blonda, imbracata intr-un chimono mai mult de ocazii speciale, parul fiindu-I prins intr-o coada mare la spate. Ochii de un albastru senin iesau in evidenta datorita fardului verzui cu care si acoperise ploapele. Ino-acesta fiindu-I numele- se certa cu o alta blonda. Aceasta avea parul prins in patru codite, si era imbracata intr-un chimono simplu, dar totodata complicat. Pe ea o chema Temari.
Toate eram bune prietene, dar se pare ca intre blonde se isca mereu cate o cearta. Le-am ignorat, intreband-o pe Hinata de ce se cearta, aceasta raspunzandu-mi ca se cearta pe un pix pe care l-au gasit pe jos. Mi s-a parut patetic asa ca am spart cearta aceea cu un dres scurt al vocii, dupa care am spus:
-Fetelor, vreau sa vi-o prezint pe Aisa, o veche prietena, ce a plecat acum 3 ani in Londra. Tenten, tu s-ar putea sa o sti, fiind in clasa cu mine intr-a 6-a. Rand pe rand fetele s-au prezentat, dupa care au spus ce le place ce nu le place, devenind bune prietene. Am fost trezite la realitate de clopotelul ce anunta inceperea orelor. Aveam dirigentie. Ne-am indreptat spre clasa razand, uimindu-i pe toti ce ma cunosteau ca fiind trista, mereu inchisa in mine.
aceeasi poveste, scuze de greseli. cred ca am cam grabit putin actiunea, pe acolo unde am azis ca Aisa a revenit :D nu cred ca este vreo problema, nu? :-S va astept cu critici si pareri :-h
am venit cu disclaimer, ca am uitat sa il scriu atunci cand am postat primul capitol.
Cap. 2
Am ajuns intr-un final in curtea scolii. Era plina de copii, imbracati de asemenea in uniforma, desi scoala nu ne impusese una anume, fetele veneau impracate cu fuste in carouri sau dungi de culori diferite, cu camasi albe, de cele mai multe ori. Baietii erau imbracati in costume negre sau albastre. Cum fac un pas, imi aud numele strigat, si ridic privirea din pamant. Observ o fata cu parul ondulat, precum ciocolata, prins in doua codite. Ochii ii erau de aceeasi culoare precum parul. Era imbracata intr-o fusta de “uniforma†in carouri verzi, o camasa alba, peste un corset verde, si o fundita rosie la gat. Era incaltata cu o perehe de pantofi negri, continuand in sus cu niste sosete tot negre pana deasupra genunchilor.
-Aisa! Nu pot sa cred ca te-ai intors! Spun cu un entuziasm neobijnuit mie. O imbratisez si imi raspunde imbratisarii. Aisa a plecat din sat acum 3 ani si se pare ca a revenit mai repede. O iau de mana sa faca cunostinta cu Arishima.
-Arishima, ea este vechea mea pietena Aisa, care a plecat acum 3 ani in Londra, fara mine! Spun oarecum suparata. Aisa, ea este Arishima, noua mea prietena, ce a venit in Konoha la o saptamana dupa ce ai plecat tu. Sper sa va intelegeti bine! Am spus zambind ceea ce ii face Naruto si pe Sasuke sa se uite ciudat la mine. Ce-i? intreb suspicioasa, parca nestiind raspunsul.
-Surioara, nu stiu daca iti dai seama, dar zambesti! Spune blondul uitandu-se la mine ca la masin straine. Sasuke nu a mai putut zice nimic, doar ma privea cu ochii lui patrunzatori, parca vrand sa afle ce gandesc.
-Da, mi-am dat seama, dar acum ca pomenesti, am uitat pentru o clipa de moartea mamei. Spun intristandu-ma iar, lasasnd capul in pamant. Acum se uita Aisa la mine de parca nu ar fi stiut ce se petrece. Dar chiar nu stia!
-Stai putin, cum adica Kushina a murit? Intreaba aceasta cu lacrimile in ochi. Va rog sa imi spuneti ca este o gluma proasta! Continua aceasta cu lacrimile pe obraji.
-As vrea eu sa fie o gluma proasta, dar nu este! spune si Naruto lasand capul in jos, ochii luand culoarea marii. Sasuke pune mana pe umarul prietenului sau, in semn de consolare, iar eu imi imbratisez prietenele. Aisa nu se mai oprea din plans, iar eu cu Ari’ incercam sa o potolim. Mama a fost ca un al treilea parinte pentru Aisa, chiar daca mama acesteia inca traia. Dupa ce se mai linisteste putin, o iau de mana si pe ea si pe Ari si ne indreptam spre un grup format din 4 fete.
Una era bruneta, parul fiindu-i lung pana la mijloc, cu ochii precum cerul innorat, inalta cat mine. Imbracata intr-o uniforma ca a mea, dar albastra, numele ei fiind Hinata. Statea langa o fata castanie cu doua codite prinse in coc, ochii precum rugina, inbtacata intr-o bluza alba si o fusta albastra, foarte asemanatoare cu a Hinatei. Pe ea o chema Tenten. Langa ea era o blonda, imbracata intr-un chimono mai mult de ocazii speciale, parul fiindu-I prins intr-o coada mare la spate. Ochii de un albastru senin iesau in evidenta datorita fardului verzui cu care si acoperise ploapele. Ino-acesta fiindu-I numele- se certa cu o alta blonda. Aceasta avea parul prins in patru codite, si era imbracata intr-un chimono simplu, dar totodata complicat. Pe ea o chema Temari.
Toate eram bune prietene, dar se pare ca intre blonde se isca mereu cate o cearta. Le-am ignorat, intreband-o pe Hinata de ce se cearta, aceasta raspunzandu-mi ca se cearta pe un pix pe care l-au gasit pe jos. Mi s-a parut patetic asa ca am spart cearta aceea cu un dres scurt al vocii, dupa care am spus:
-Fetelor, vreau sa vi-o prezint pe Aisa, o veche prietena, ce a plecat acum 3 ani in Londra. Tenten, tu s-ar putea sa o sti, fiind in clasa cu mine intr-a 6-a. Rand pe rand fetele s-au prezentat, dupa care au spus ce le place ce nu le place, devenind bune prietene. Am fost trezite la realitate de clopotelul ce anunta inceperea orelor. Aveam dirigentie. Ne-am indreptat spre clasa razand, uimindu-i pe toti ce ma cunosteau ca fiind trista, mereu inchisa in mine.
aceeasi poveste, scuze de greseli. cred ca am cam grabit putin actiunea, pe acolo unde am azis ca Aisa a revenit :D nu cred ca este vreo problema, nu? :-S va astept cu critici si pareri :-h