Viata plina de necazuri dar si bucurii

[Madalina_Daniela]

m-am gandit sa scriu si eu un fic, am cateva capitole, voi incerca sa postez un capitol la doua-trei zile. este primul meu fic, nu ma astept la pareri prea bune, dar vreau critici, doar din greseli se invata.
pentru cei care au mai vazut ficul pe alte site-uri, va spun ca este al meu, l-am mai postat pe iloveanime4ever, luvanime si narutofic.
stiu ca am multe greseli, am incercat sa le mai reduc, dar habar nu am cat de bine a iesit. nu stiu cat de originala este ideea spre sa fie ok.

Capitolul 1

Negru, doar atat vad imprejurul meu. Ma panichez si incerc sa gasesc cu privirea o portita de scapare din acest infern. Insa nimic! Tremur, imi este atat de frica… ma aflu in centrul nimicului. Vreau sa localizez ceva cu ochii, ceva ce ar putea sa imi dea un indiciu in privinta locului in care sunt. Totul este in bezna totala. Aud niste pasi si ma ridic in picioare. Simt in interiorul meu un fior cald ce ma mangaie. Numai gandul ca nu sunt ingura ma bucura. Incep sa alerg, vrand parca sa scap de o povara, convingandu-ma ca sunt iar singura. Alerg si iar alerg, pana cand ceva ma opreste trantindu-ma la podea. Ma sprijin in maini, intorc capul in spate. Vad acelasi intuneric ce ma inconjoara. Ma ridic iar, nedorin sa ma dau batuta. Fac trei pasi in spate, ma las in vine si incep a pipai podeaua, ce parea a fi din lemn, pentru a fi sigura ca nu este nimic acolo, si ca m-am impiedicat de propriile picioare. Dar nu este asa. Nu apuc sa ma conving de existenta acelui lucru, din cauza unui sunet straniu, care ma face sa ma indepartez cativa pasi in spate. Ma uit in sangan, ma uit in dreapta, in fata, in spate, si observ o silueta ciudata ca vine spre mine. Aud un ticait, parca salvator de vieti si deschid ochii. Acum mi-am dat seama. A fost doar un vis. Ma tot gandesc la ceea ce ar putea insemna asta. Las problemele si toate gandurile deoparte cand aud vocea tatalui meu ca ma roaga sa ma grabesc, fiindca voi intarzia la scoala. Cobor lenes din pat indreptandu-ma spre baie. Camera era destul de spatioasa, invaluita in culoarea albastra. Faianta si gresia aveau culoarea cerului, una dintre culorile mele preferate. Ma duc cu pasi mici spre chiuveta, oprindu-ma in fata ei, explorandu-mi cu atentie chipul. Am parul roz lung pana la mijloc si ochii verzi. Imi fac siesta de dimineata si cu aceeasi lene in mine ma indrept spre sifonierul meu cu doua usi si o oglinda, facut din lemn de cires. Deschid una dintre usi si observ destule haine aranjate dintre care imi aleg fusta de la uniforma rosie si o camasa alba. Ma incalt cu o pereche de pantofi negri, imi iau ghiozdanul si cobor in bucatarie, unde ma asteptau fratele meu si tata. Eu mai am o surioara, mai mica cu aproape un an, dar totusi este in aceeasi clasa cu mine. Se pare ca a racit acum 2 zile si este in camera ei. Fratiorul meu “drag” are parul blond ca spicele graului, ochii albastri, cand este vesel, ca cerul senin, iar cand este tris, albastrul se inchide precum marea. Este hiper-activ, mereu cu zambetul prostesc pe fata, cu un an mai mare decat mine. Este adoptat de la varsta de 3 ani. Numele lui e Naruto. Surioara mea mult iubita si tinuta in puf are parul roz, dar un roz putin mai inchis decat al meu, ochii de un verde crud, mult prea asemanatori cu ai mei. Este la fel de glumeata ca blondul casei, dar stie cand sa se opreasca din jignit, pentru a nu intra in belele. Numele ei este Akane, Naruto spunand ca a fost ideea mea, atunci cand eram mica. Tatal meu este un barbat bine lucrat, cu parul negru ca pana corbului si ochii de un verde lafel ca al meu de crud, mereu calm, cu capul pe umeri. Coshi ii e numele. Eu pe el il mostenesc la comportament, iar pe mama mai mult la infatisare. Vreti sa stiti cateva despre mamea mea? Bine! Semana mult cu mine, avand parul pana peste umeri, roz, la fel ca al meu, ochii verzi, un corp frumos, insa a murit acum doi ani intr-un accident de masina. De atunci sunt mult mai serioasa, mai retrasa. Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea blondului:
-‘Neata, surioara, vin-o, asta daca nu vrei sa intarzii! Striga cat putu de tare Naruto in urechile mele ca o sirena de politie.
-‘Neata, fratioare, tati, Akame nu vine sa manance? Intreb cu un glas stins aproape neauzit.
-Nu, Sakura. Akane se simte mult mai rau ca ieri, si am rugat-o pe Mary sa ii duca mancarea acolo. Mary este o femeie de 45-46 de ani. Este bona noastra de cand mama a murit. Ea ne gateste, ne calca, ne spala. Are un suflet bun, de aceea o admir profund. Are parul blond, lung pana peste fund, aratand de parca mi-ar fi colega de clasa. Ma mira faptul ca nu este maritata, dar asta este problema ei.
-Bine, atunici, eu o iau inainte spre scoala. Nu am pofta de mancare. Naruto, vi? Intreb eu, parca stiind ca nu ma poate refuza.
-Sigur, Sakura! Asteapta, te rog, 5 minete sa imi iau giozdanul. Raspunde blondul asa cum ma asteptam. Stie prea bine cum reactionez cand sunt nervoasa, si, probabil, nu are chef sa mearga pe strada cu ochiul vanat. Astept asa cum ma rugat si il vad intr-un sfarsit ca vine alergand pe scari cu telefonul meu in mana, spunandu-mi ca l-a auzit sunand de la el in camera. Raspund si sunt intampinata de un urlet, povenit de la una dintre prietenele mele bune, Arishima, care, se pare, ca era iar alergata de cainele vecinilor. Urlu si eu la randul meu si ii zic sa se calmeze, dupa care ii spun ca ies pe usa casei si ne vendem in cinci minute. Inchit clapeta telefonului meu negru, si ies in curtea mare din fata casei. Arishima este o fata cu parul castaniu precum castanele, toamna, lung pana dupa fund, cu forme bogate, ochii de un maro destul de frumos, intotdeauna vesela. Vazandu-ma, fata, alearga spre mine sa ma imbratiseze, drept urmare sunt asaltata si de javra vecinilor, pe care nu o suport. Raspund la imbratisarea prietenei mele, care parca nu ma mai vazuse de ani de zile. Ma ridic de jos si ne continuam drumul. La o intersectie ne intalnim cu Sasuke, cel mai bun prieten al fratioului meu. Il invitam sa ni se alature, aceasta fiind ideea lui Naruto. Sasuke este un tanar chipes, brunet, cu ochii ca cea mai neagra noapte. A crescut fara painti, doar in grija bunicilor si a fratelui sau mai mare, pe nume Itachi. Pe drum nu am scos nici un sunet, spre deosebire de ceilalti trei, ce ma insoteau.

[Madalina_Daniela]

Disclaimer: nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto (decat cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profil pe seama lor.
am venit cu disclaimer, ca am uitat sa il scriu atunci cand am postat primul capitol.

Cap. 2
Am ajuns intr-un final in curtea scolii. Era plina de copii, imbracati de asemenea in uniforma, desi scoala nu ne impusese una anume, fetele veneau impracate cu fuste in carouri sau dungi de culori diferite, cu camasi albe, de cele mai multe ori. Baietii erau imbracati in costume negre sau albastre. Cum fac un pas, imi aud numele strigat, si ridic privirea din pamant. Observ o fata cu parul ondulat, precum ciocolata, prins in doua codite. Ochii ii erau de aceeasi culoare precum parul. Era imbracata intr-o fusta de “uniforma” in carouri verzi, o camasa alba, peste un corset verde, si o fundita rosie la gat. Era incaltata cu o perehe de pantofi negri, continuand in sus cu niste sosete tot negre pana deasupra genunchilor.
-Aisa! Nu pot sa cred ca te-ai intors! Spun cu un entuziasm neobijnuit mie. O imbratisez si imi raspunde imbratisarii. Aisa a plecat din sat acum 3 ani si se pare ca a revenit mai repede. O iau de mana sa faca cunostinta cu Arishima.
-Arishima, ea este vechea mea pietena Aisa, care a plecat acum 3 ani in Londra, fara mine! Spun oarecum suparata. Aisa, ea este Arishima, noua mea prietena, ce a venit in Konoha la o saptamana dupa ce ai plecat tu. Sper sa va intelegeti bine! Am spus zambind ceea ce ii face Naruto si pe Sasuke sa se uite ciudat la mine. Ce-i? intreb suspicioasa, parca nestiind raspunsul.
-Surioara, nu stiu daca iti dai seama, dar zambesti! Spune blondul uitandu-se la mine ca la masin straine. Sasuke nu a mai putut zice nimic, doar ma privea cu ochii lui patrunzatori, parca vrand sa afle ce gandesc.
-Da, mi-am dat seama, dar acum ca pomenesti, am uitat pentru o clipa de moartea mamei. Spun intristandu-ma iar, lasasnd capul in pamant. Acum se uita Aisa la mine de parca nu ar fi stiut ce se petrece. Dar chiar nu stia!
-Stai putin, cum adica Kushina a murit? Intreaba aceasta cu lacrimile in ochi. Va rog sa imi spuneti ca este o gluma proasta! Continua aceasta cu lacrimile pe obraji.
-As vrea eu sa fie o gluma proasta, dar nu este! spune si Naruto lasand capul in jos, ochii luand culoarea marii. Sasuke pune mana pe umarul prietenului sau, in semn de consolare, iar eu imi imbratisez prietenele. Aisa nu se mai oprea din plans, iar eu cu Ari’ incercam sa o potolim. Mama a fost ca un al treilea parinte pentru Aisa, chiar daca mama acesteia inca traia. Dupa ce se mai linisteste putin, o iau de mana si pe ea si pe Ari si ne indreptam spre un grup format din 4 fete.
Una era bruneta, parul fiindu-i lung pana la mijloc, cu ochii precum cerul innorat, inalta cat mine. Imbracata intr-o uniforma ca a mea, dar albastra, numele ei fiind Hinata. Statea langa o fata castanie cu doua codite prinse in coc, ochii precum rugina, inbtacata intr-o bluza alba si o fusta albastra, foarte asemanatoare cu a Hinatei. Pe ea o chema Tenten. Langa ea era o blonda, imbracata intr-un chimono mai mult de ocazii speciale, parul fiindu-I prins intr-o coada mare la spate. Ochii de un albastru senin iesau in evidenta datorita fardului verzui cu care si acoperise ploapele. Ino-acesta fiindu-I numele- se certa cu o alta blonda. Aceasta avea parul prins in patru codite, si era imbracata intr-un chimono simplu, dar totodata complicat. Pe ea o chema Temari.
Toate eram bune prietene, dar se pare ca intre blonde se isca mereu cate o cearta. Le-am ignorat, intreband-o pe Hinata de ce se cearta, aceasta raspunzandu-mi ca se cearta pe un pix pe care l-au gasit pe jos. Mi s-a parut patetic asa ca am spart cearta aceea cu un dres scurt al vocii, dupa care am spus:
-Fetelor, vreau sa vi-o prezint pe Aisa, o veche prietena, ce a plecat acum 3 ani in Londra. Tenten, tu s-ar putea sa o sti, fiind in clasa cu mine intr-a 6-a. Rand pe rand fetele s-au prezentat, dupa care au spus ce le place ce nu le place, devenind bune prietene. Am fost trezite la realitate de clopotelul ce anunta inceperea orelor. Aveam dirigentie. Ne-am indreptat spre clasa razand, uimindu-i pe toti ce ma cunosteau ca fiind trista, mereu inchisa in mine.

aceeasi poveste, scuze de greseli. cred ca am cam grabit putin actiunea, pe acolo unde am azis ca Aisa a revenit :D nu cred ca este vreo problema, nu? :-S va astept cu critici si pareri :-h

[ringingBells]

Hello ^^ Am venit si eu p-aici pentru ca am vazut ca nimeni nu ti-a comentat ficul ...stiu cum e >.> , anyhow, am cateva sugestii pentru tine, spre sa nu te deranjeze in vreun fel ...daca te deranjez cu ceva ...PM-me.
Deci incepem cu ideea, este destul de draguta, nu pot sa zic ca este foarte originala, avand in vedere ca aproape toata lumea o foloseste pe Sakura ca personaj pricipal. Ai bagat atat de multe personaje noi ...puteai sa o schimbi si pe Sakura, dar acuma este ideea ta, e alegerea ta.
Ai cateva greseli de tastare , dar nu e mare lucru, toata lumea le are, ca sa incerci sa le eviti, reciteste capitolele de mai multe ori si sigur o sa le observi.
Cateodata exprimarea ta e putin gresit si repeti anumite cuvinte.

Camera era destul de spatioasa, invaluita in culoarea albastra. Faianta si gresia aveau culoarea cerului, una dintre culorile mele preferate.

-> de 3 ori cuvantul culoarea intr-o propozitie e deja prea mult , puteai sa folosesti de exmplu ...aveau o noanta asemanatoare cerului, sau nu stiu ceva in genu.
Ai descriere, insa as vrea sa descrii mai mult sentimentele decat cum arata personajele. Cu totii stim cum arata Naruto, numai era nevoie sa-l descrii , pe mine personal ma plictisesc descrierile astea.
Actiunea decurge destul de lin, nu mi-se pare deloc grabita, deci asta e bine. Astept sa vad ce o sa se intample in continuare, sunt sigura ca o sa te descurcii din ce in ce mai bine. Sa nu te lasi ! Astept nextul ! :D

[ringingBells was here]

[Mishelle]

buna ^_^

ti-am citit ficul cu atentie :study: si cea ce pot spune este...Felicitari pentru fic
Cea ce ma impresionat cel mai tare este faptul ca tu fata de ceilalti incepatori ai descriere ai naratiune si dialogul nu este sec.

La greseli nu ma bag deoarece si eu gresesc si nu sunt in masura sa comentez

Actiunea ...mie nu mi se pare ca ai grabito,din contra este bine plasata

Cea ce imi place la nebunie este cum ti-ai inceput ficul....

Titlul: Puteai sa te mai gandesti...titlul trebuie sa atraga cititorul..pe cand titlul tau mie mi se pare normal....

ai grija ca repeti anumite cuvinte de ex ,,culoare"....


si cam atat,te felicit inca o data,esti buna pentru o incepatoare.....:pls:

pune nextul mai repede....si ai grije sa nu te strici....

Ja ne!:bye:

[Madalina_Daniela]

multumesc de comentarii :3: am incercat sa tin cont de sfaturile voastre, sper ca am si reusit.

Cap. 3

Mergand lent pe coridoarele lungi ale scolii impreuna cu gasca, observ undeva intr-un colt ferit de ochii lumii, doua fete noi, pe care nu le-am mai vazut, ambele brunete, una cu parul scurt, ochii roshii ca rubinul, imbracata intr-o rochita alb cu negru, ce plangea in hohote, iar una cu parul lung, ochii ca cel mai intunecat abis, ce parea foate ingrijorata. Era imbracata intr-un tricou negru si o fusta calbena. Incerca sa o calmeze pe prima tanara, dar nu avea mari progrese. Ma opresc, iar Aisa, fiind in spatele meu vorbind cu grupul se ciocneste de mine, obligandu-ma sa fac un pas in fata. Nu imi iau nici o clipa privirea de pe cele doua nou-venite, fiind prinsa in vraja amintirilor dureroase, acelei zile blestemate, in care am aflat ca mama a murit.

~Flashback~
Sunt in pauza mare si ascult muzica la telefon, din lipsa de preocupare. Caut un numar in agenda insa inainte de a apasa pe tasta de apel ma suna Shikamaru, un baiat din clasa fratelui meu, cu parul prins intr-o coada in varful capului. Imi spune sa vin la el in clasa, pentru ca este ceva urgent. Inchei convorbirea cu un grabit “bine” si ma ridic din banca in fuga. Alerg ca nebuna pe coridor pana dau de o usa inchisa. O deschit cu putere trantind-o de perete, atragand atentia elevilor. Imediat ce vad grupul fratiorului meu ma indrept rapid spre acel loc. Ajung la destinatie, dar nimeni nu ma baga in seama, asa ca il dau pe Shikamaru din fata mea si ce credeti ca vad? Pe Naruto sprijinit de perete, lasandu-se in jos, parca stergand zidul. Ajunge cu fundul de podea si ridica fata pentru a ma privi. Am putut observa obrajii lui uzi. Sar la gatul lui imbratisandu-l cu putere. Imi raspunde la imbratisare strangandu-ma mai mult la pieptul lui. Sasuke s-a aplecat si mi-a pus mana pe umar. I-am dat drumul lui Naruto si mi-am indreptat privirea spre brunet.
-De ce este in halul asta? L-am intrebat cu vocea stinsa privindu-l in ochi. Nu mi-a raspuns. Doar si-a indreptat privirea in jos semn ca nu stie. Cand am vazut gestul acesta, m-am ridicat in picioare si l-am ajutat si pe fratiorul meu. L-am dus in banca lui si m-am aplecat in fata lui.
-Sune-mi, te rog, ce s-a intamplat? L-am intrebat cu lacrimi in ochi, sperand la niste explicatii, insa nu le-am primit. Mi-a dat telefonul lui sa citesc un mesaj:
“Naruto, vin-o acasa cu surorile tale! Mama voastra a facut un accident cu masina si a murit.” Atat am putut citi, pentru ca imediar privirea mi s-a incetosat si lacrimile au inceput sa se perelinga pe obraji. Nu am mai rezistat si m-am ridicat in picioare, aruncand cu telefonul in perete, spargandu-l. Baietii s-au apropiat de mine incercand sa ma calmeze, dar nu au reusit. L-am prins pe Naruto de gulerul camasii si l-am trantit de perete. Toti ma priveau uimiti. Isi puneau aceeasi intrebare : “De unde are puterea asta?” Nu am bagat in sema sosotelele ce se auzeau. Mi-am continuat discutia inexistenta, pana acum, cu fratele meu.
-Spune-mi ca este o gluma proasta! Spune-mi ca mama este acasa cu tata! Am zbierat ca nebuna exact cand profesorul a intrat in clasa. Cand mi-a vazut izbucnirea nu a mai putut spune nimic altceva decat:
-Ce se petrece aici? Nimeni nu i-a raspuns. Si asta la enervat rau.
-Stai, te rog, surioara! Nu este vina mea ca mama a …murit! Imi spuse naruto incercand sa ma calmeze. M-am oprit. Avea dreptate. Am cazut in genunchi si mi-am pus mainile la ochi incepand sa plang. Ma durea atat de tare. Ma simteam de parca as fi primit un glont in cap. Am avut parte de multe necazuri in viata, dar asta le intrecea pe toate. Sasuke s-a apropiat de noi punandu-mi mainile pe umeri.
-Sakura, Naruto, ce s-a intamplat? Intreba acesta ingrijorat de reactia mea de mai devreme.
-Ma… ma… mama a … mu… mu…murit! Am spus printre sughituri. Nu am mai stat pe ganduri. M-am ridicat in picioare si am inceput sa alerg pana am ajuns pe un coridor intunecat. Ma asez pe cimentul rece, ma dau cu capul de perete si imi pun genunchii la piept. Din clasa de unde am iesit fugind, vin Sasuke, Naruto si domnul profesor. Se apropie grabiti spre mine, dupa care brunetul ma ia in bratele sale calde si puternice. Pana sa ajungem la cabinet, am lesinat in stransoarea baiatului, bagand spaima in sufletul fratiorului meu.

~End Flashback~

Ma uit in continuare la cele doua fete de pe coridor. Imi dau seama ca este acelasi coridor pe care am alergat in acea zi. Gasca incepe sa se ingrijoreze si incep a ma zgaltai in incercarea de a ma trezi. Langa fete si-au facut aparitia si “trupa” dragului meu fratior. Naruto si Sasuke stiau ce se intampla cu mine asa ca iar m-au luat in brate, numai pentru a nu mai vedea acea imagine. Au fugit repede in clasa cu mine si m-au pus in banca mea. Blondul mi-a dat o palma si m-am trezit din visarea mea cu ochii deschisi. Imi scutur capul de 2-3 ori si ma uit in jur incercad sa imi amintesc cele intamplate.
-Ce am mai facut si de data asta? Intreb, sperand sa aflu detali, dar nu primesc raspunsuri decat o imbratisare de la Naru. Ii raspund la imbratisare oarecum socata si ma uit surprinsa la brunet si la fetele ce ma inconjurau.
-Sa spunem doar ca amintirile dureroase revin in mintea ta si persista mai mult decat ar trebui. Imi spune Sasuke cu atat de multa usurinta incat imi era prea greu sa nu il cred. Ma ridic din bratele fratelui meu si incep sa alrg pe holul intunecat pana dau de cele doua fete. Ma aplec la nivelul lor si pun mana pe umarul celei ce plange. Isi indreapta privirea spre mine si imi sare la piept imbratisandu-ma strans. Desi nu stiam nimic despre ea, i-am raspuns stramsori apropiind-o si mai mult de trupul meu.stam asa o bucata buna de timp pana nu mai aud suspine. O indepartez putin si sunt intampinata de un zambet urias. Ma ridic in picioare si o ajut si pe ea. Cealalta bruneta se ridica dupa noi.
-De ce plangeai atat de tare? Intreb sperand sa nu o fac sa isi aminteasca tot motivul pentru a nu incepe iar sa verse lacrimi amare. Ma tinea strans de mana si imi spune ca a ramas orfana. O privesc surprinsa ca zambeste atat de mult dupa ce a aflat vestea si o imbratisez iar. Ii mai pun o intrebare simpla si imi raspunde mult mai usor.
-Chinatsu! Insa toti imi spun China sau Chin. Spune cu zambetul de ingeras pe buzele usor conturate de un strugurel transparent.
-Dar tu cum te numesti? Din cate am observat sunteti prietene bune! De aceasta data o intreb pe cealalta bruneta, cea cu parul lung, ce acum privea la noi fericita.
-Ma numesc Kinoshita si, da, sunt prietene bune. Imi spune chicotind. Este vericoara mea. Continua Kino zambind prieteneste. Le-am spus cum ma cheama si ca sunt clasa aX-a. Am aflat ca si China este in clasa cu mine, iar Kino este in clasa cu Naruto. Le iau pe amandoua de mana si ma indrept spre clasa mea unde ma asteptau ceilalt prieteni ai mei.
-Hei, baieti! Am strigat cat am putut de tare pentru a face liniste. Ma duc la banca mea si le prezint pe cele doua verisoare. S-au imprietenit repede, asa ca fratele meu cu Sasu si Kino se duc la ei in clasa. O asez pe China in banca din fata mea. Profesorul intra in clasa, iar Aisa si bruneta se duc langa catedra sa se prezinte. In cinci minute se intorc inapoi in banci, si ora de dirigentie a inceput. Era sa adorm dar m-am descurcat. Profesorul era tanar, blond cu ochi albastri si cam nebun. Il chema Eduart. Asa au trecut 5 ore din viata mea. Plictisitor.
Aud un sunet. Oare ce o fi? Mi-am dat seama! Este clopotelul ce anunta sfarsitul orelor. Ma ridic in picioare, imi iau cartile si caietele de pe banca si le pun in ghiozdanul meu. Imi iau ramas bun de la prieteni, si ma indrept spre clasa fratelui meu. Merg lent, parca asteptand un melc sa ma depasasca. Eram cu mintea departe. Ma tot gandeam la China, cum de a reusit sa zambeasca atat de frumos si real, dupa aflarea vesti. Probabil s-a gandit ca nu este singura, ca are prieteni care tin la ea si ca viata merge inainte cu bune sau cu rele. Eu nu am gandit asa, iar acum regret asta. Imi indepartez orice gand si observ ca sunt in clasa fratelui meu, el strangandu-si lucrurile. Il strig sa se grabeasca si pornim pe scarile ce duc in jos, spre parter. Iesim din inchisoarea pe care uni o numesc scoala si il rog pe Naruto sa imi imprumute telefonul lui. Mi-l da si eu dau direct la mesaje, sa vad daca asters acea veste ce mi-a luat 20 de ani din viata. Din fericire nu mai este si zambesc triunfator. Ii inmanez telefonul si grabesc pasul spre casa. Aud ca ne striga cineva si ma intorc. O vad pe Arishima ca alearga dupa noi cu un caiet in mana. Mi-l inmaneaza si ne insoteste pana acasa. Imi iau ramas bun de la ea si intru, in compania fratelui meu, in sufragerie. Acolo oobservam ca doctorul coboara scarile cu tata in urma lui, amandoi destul de ingrijorati.

[Alisia-chan*]

Buna! Ti-am citit si eu ficul si mi se pare destul de bun, nu e perfect, dar pentru o incepatoare te descurci foarte bine. Povestea nu e prea oriinala, dar merge!
Am o nelamurire:

imi imprumute telefonul lui. Mi-l da si eu dau direct la mesaje, sa vad daca asters acea veste ce mi-a luat 20 de ani din viata.

Tu ai scris ca e in clasa a X-a, daca e asa, cum se face ca are 20 de ni? Asta nu inteleg. Sa imi explici si mie te rog! In general, ficu' tau e ok!
Sper ca pe parcurs sa mai evoluezi.
Am vazut cateva greseli de tastare, dar nimic ce nu se poate corecta!
Ai grija sa nu mai faci atatea repetitii! Cam asta e tot ce aveam de spus!
Succes in continuare si astept nextu'
Bye :bye:

[Madalina_Daniela]

hei, am venit cu nextu!
scuze de intarziere, da scoala asta imi acapareaza mai tot timpul + ca m-am mutat si vre-o 3 zile nu am avut net

Tasha: in legatura cu acea fraza: ma refeream la acea expresie... cand zici ca este asa de trist incat "te-a imbatranit" nu vorbeam la propriu ci la figurat :D dar se pare ca mai am mult de lucrat in legatura cu exprimarea :((

Cap 4
Stau in camera mea si astept ca ceasul sa arate ora exacta. Aud un ticait enervand de obicei, dar acum zambesc scurt si ma ridic din pat. O dimineata obijnuita avea sa mi se arate. Sau poate nu chiar atat de obijnuita. Ma indrept linistita spre baia proprie si imi fac toaleta de dimineata. Termin repede si alerg entuziasmata spre dulapul meu plin cu haine ravasite, numai intr-un sertar erau aranjate asa cum trebuia. Deschid sertarul si caut cu privirea o pereche de blugi albastri, un tricou in dungi roz ce lasa la vedere burta mea micuta, un hanorac de aceeasi culoare -rox- si imi pun o sapca in cap. Ma incalt cu o pereche de adidasi albi. Cobor repede treptele ce duceau la parter si alerg in sufragerie, unde eram asteptata de toti membri familiei, aproape toti, lipsind mama. Erau imbracati frumos, dupa parerea mea, Naruto intr-un trening negru, incaltat cu o pereche de tenesi albi cu cateva dungi negre, avand in cap o sapca alba. Akane era imbracata cu o pereche de blugi ce se mulau pe picior si un maieu albastru cu spatele gol, legandu-se la ceafa. Era incaltata cu o pereche de adidasi albastri. Dar tata era imbracat in costum cu cravata. El trebuia sa se duca la servici, lucrand la o firma respectabila.
-Buna dimineata! Tati, tu trebuie sa ne duci in parcul de distractii! Asa ne-ai promis saptamana trecuta. Supun, oarecum serioasa. A aprobat din cap si ne-a spus sa ne urcam in masina. Ne urcam in automobil si pornim spre casa prietenilor nostri. Prima oara trecem pe la Sasuke, apoi pe la Arishima, urmand Aisa, iar restul gastilor locuiau in aceeasi casa, paintii lor fiind foarte buni prieteni. Masina se umpluse insa ne-am descurcat.
Ajunsi in fata portilor uriase, lumini obitoare iti furau privirea si te faceau, pentru o clipa, sa te pierzi. Toti ne uitam fericiti la acel spatiu ingradit de un gard format din bucurie ce devenea din ce in ce mai puternic. Ma desmeticesc si imi indrept privirea spre masina tatei, ce era pornnita si gata de drum. Alerg rapid spre tatal meu ce era gata sa apese pedala si sa scape fara a ne dea banii promisi. Ma pun in fata automobilului cu mainile in san si fluier. Atrag atentia prietenilor mei si se apropie de mine punandu-se in asa fel incat sa il inconjuram pe tati. Imi parasesc pozitia si il fac pe iubitul meu parinte sa deschida geamul. Ma aplec putin intizand mana avand un zambet triumfator pe fata. Individul din fata mea ma priveste cateva clipe serios supa care zambeste discret.
-Cati vrei? Ma intreaba cautandu-se prin buzunare de maruntisi. Ii dau peste maini si intind bratul iar.
-Cati ai? Intreb provocator, parca vrand sa nu se mai prosteasca. Hai, da toti banii ca nu faci gaura nicaieri! Spun iar plictisita de sitoatie. Zambeste smecher si imi inmaneaza tot portofelul, intai scotandu-si actele. Ai aici cateva carduri de credit si bani ches cati vrei. Daca mai ai nevoie dai un telefon si se rezolva! Spune si pleaca repede pentru a fi scutit de alte cheltuieli si intrebari. Le spun si celorlalti vestea si s-au bucurat enorm. Aveam o zi plina de magie. Akane a venit la mine si imi sopteste ceva ce ma face sa zambesc miseleste. Probabil va intrebati ce s-a intamplat cu ea de s-a vindecat asa de repede. Pai se pare ca domnisoara a vrut doar sa chiuleasca de la scoala. Si fata doctorului ingrijorata? Era pentru hamsterul ei, se pare ca este femela si ca in curand si mamica.
-Hei, baieti, ce ar fi sa mergem intai la cumparaturi, dupa la coafor si dupa la manichiura si pedichiura? Intreaba Ino entuziasmata.
-Ba nu! Protesteaza Shikamaru. Eu zic sa mergem pe pista de role, dupa la inot si dupa in casa groazei! Continua acesta sigur pe el.
-Hmm, ce ar fi sa mergem la role, dupa la casa groazei, urmand cumparaturile si sa incheiem cu concertul ala in care canta: Blaxy Girls, B.U.G. Mafia, Puya si Alex etc. ? Spune naruto, avand ochii pe un afis ce anunta acest spectacol.
-O idee excelenta, fratioare! Spun si eu si Akane in acelasi timp. De aceea te iubim! Continuam noi entuziasmate.
Asa cum am planuit, am mers mai intai pe pista de role, distrundu-ne la maxim. Eu faceam miscari de patinatoare, atat cat imi dadeau voie rolele, pe langa blond ce abea se tinea pe picioare. Ma roteam, faceam sarituri, mergeam cu spatele si multe altele atragand atentia publicului. Dupa 30 de minute de patinaj am obosit si am incheiat stand intr-un picior cu mainile sus. Lumea aplauda si telefonul vibra facandu-ma sa imi pierd echilibrul si sa cad accidental peste Sasuke. Acum ne priveam in ochi, parca pentru prima data. Mereu mi-a fost alaturi atunci cand am avut nevoie. Chiar si la inmormantare a fost acolo pentru a fi sigur ca nu mai fac o criza de nervi. Simt cum obrajii imi iau foc. Inrosesc si asta nu este bine. Parca ma pierd in ochii lui, acel negru intens mai mereu goi, acum inundati de o fericire stranie, parca bucurandu-se ca nu a fost altcineva in locul lui. Acest moment a fost intrerupt de telefonul meu ce incepea sa vibreze iar in buzunar. Ma ridic rapid cerandu-mi scuze si ajutandu-l si pe el sa o faca.
-Scuze, nu a fost cu intentie, dar nu-i usor sa patinezi asa! Repet zambind obligat-fortat. Ma priveste scurt si imi raspunde intr-un final.
-Oh, da, nu-I problema! Si, da, stiu ca nu-I usor sa patinezi asa. Cand era mic, la insistentele fratelui meu mai mare, Itachi, am luat lectii. Spune parca abtinandu-se sa nu rada. Iar simt telefonul si deschid clapeta. Era tata, vroia sa vada ce facem. Mi-a picat fata. A plecat de cateva minute si deja ne suna. Inchid fara sa ai raspunde si arunc mobilul spre Naruto.
-Tine-l tu! Daca suna iar tata inchizi fara sa spui nimic, ai inteles? Ii spun fratelui meu ce aproba din cap si pleaca cu gasca la vata de zahar. Eu ma duc si ma descalt de role, le dau tipului de le inchirieri si schimb directia spre ceilalti.
Merg lent, impiedicat, gandindu-ma la ceea ce m-a facut sa ma comport asa ciudat in preasma lui Sasuke. Ma simt aiurea, parca plutesc cand se apropie de mine. Nu am mai patit niciodata asa ceva. Totusi imi indepartez oice gand, numai pentru a nu strica fericirea celorlalti. Imi scutur usor capul si continui usor mersul meu ca al melcului, dar vocea blondului ma trezeste la realitate. Imi spune sa ma grabesc ca am ramas mult in urma, ei luandu-si deja bilete la casa groazei. Grabesc pasul ajungand in dreptul lui Sasuke, dandu-i banii si rugandu-l sa cumpere un cupon si pentru mine. Aproba discret din cap si pleaca mai departe spre casierita. Peste cateva minute de asteptat, vine si imi pune mana lui calda pe umarul meu. Intorc privirea si primesc un zambet calduros ce parca imi incalzea inima. Zambesc si eu la randul mea si iau din palma lui relaxata hartiuta pe care mi-o datora. Il trag dupa mine pana la un scaun liber si ne asezam amandoi. Un tip destul de tanar vine si ia acele cupoane. Turul incepe. Ma uit uluita la cateva efecte speciale si dupa privirea mea intalneste un ecran mare, cat un perete, aratand pe el imagini dintr-un film de groaza. La inceput prezinta actorii devenind din neinteresant in plictisitor, dupa arata batai sangeroase, terminand cu monstrii de toate dimensiunile. Ma sperii cand din ecran sare o papusa ce semana exact cu uratania din film si il prind pe brunet de brat, facandu-l sa tresara intorcandu-si privirea spre mine. Zambeste subtil si pune mana libera in jurul taliei mele. Saruta fruntea mea netena iar eu pun instinctiv mainile pe piptul lui bine lucrat. Ma las contopita cu el intr-un sarut pasional. Avea buze moi si dulci, eu putand sa simp o urma de zahar de la vata pe bat mancata mai devreme. Simteam cum inima vrea sa iasa din piept de emotii. Raspund la primul nostru sarut punand mainile in jurul gatului sau. Nu ma puteam opri si as fi continuat asta mult mai mult, dar norocul nu era de partea mea asa ca turul aproape se terminase. Sasuke rupe sarutul usor si se apropie cu buzele de urechea mea, soptindu-mi ca sarut extraordina. M-am inrosit imediat, ceea ce l-a facut pe brunet sa chicoteasca si sa ma mai sarute scurt pe buze. L-am luat instinctiv de mana steptand sa vad luminita de la capatul tunelului. Cand sa trecem pe poarta spre lumea normala, ceva m-a atins pe spate, eu intorcandu-ma cu fata spre Sasu. Acesta ma priveste intrebator si eu ma uit in spate… ce credeti ca vad? Un tip purtand o masca incercand sa ma sperie.
-Amice, am vazut oameni mai urati ca tine! spun, starnind rasul tanarului ce se afla langa mine. Baiatul cu masca se uita ciudat la mine, apoi se ascunde in intuneric. Sasuke inca mai radea de ceea ce facus, dar intr-un final a venit momentul sa ne dam jos. Parasim locurile noastre si ne uitam in jur dupa gasca. Imi pipai buzunarele si observ ca nu mai am telefonul. Ma speri pentru o secunda, dar imi amintesc ca i l-am dat blondului.
-Suna-l tu pe Naruto, pentru ca telefonul meu este la el! Ii spun brunetului si acesta raspunde su un simplu “bine”. Scoate din buzunarul jachetei lui mobilul si apasa cateva taste. Il pune la ureche si incepe convorbirea. Fratele meu ii spune ceva ce nu il prea incanta pe tanar. Injura printre dinti si inchide telefonul. Ma uit la el cu semne de intrebare, acesta raspunzand cu un zambet pervers. Ma apuca de mana si incepe sa alerge prin multime. Trecem de roata cea mare, de calusei, indreptandu-ne spre un loc mai retras. Iarba verde ca ochii mei avea pictat pe ea cate o floare, in anumite locuri. Ici-colo gaseai cate o piatra ratacita. In apa limpede a lacului se zarea reflectia soarelui, ca intr-o oglinda. Cu pasi mici ma apropi de bunet si il sarut pe obraz semn de multumire ca m-a adus intr-un asemenea loc. Ma indrept spre lac si ma asez cu fundul pe pamantul rece, apa aproape atingandu-mi picioarele. Baiatul vine langa mine si ma trage cu capul pe pieptul lui.


stiu... stiu... nu este cel mai original lucru :( dar veti vedea ca povestea are o continuare mai deosebita, dar tre sa mai asteptati putin :D
astept critici si pareri... scuze inca o data de greseli de tastare sau ortografie!

[D@n@]

So...titlul imi place ca sa zic asa, desi puteai sa il faci mult mai interesant, dar merge.
Mie mi se pare original ficul, si asta imi place, daca n-o fii asa asta e, dar eu asta cred. Greseli de taste nu am ochit, posibil sa fii fost. Mi-au placut mult si intamplarile dintre Sasuke si Sakura, mai ales atunci cand s-au sarutat. Abia astept sa vad ce traznai mai fac. Astept nextu'

[DeMentă]

sall!
am o problema! sunt tot eu: Madalina_Daniela, dar nu mai pot intra pe acel cont! imi pare rau, dar stiu ca voi putea continua ficul doar cu acordul unui moderato!
asa ca am o rugaminte! ori inchide topicul, ori imi da voie sa il continui! pana atunci.... nu stiu ce sa fac!