Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Am adus ultimul capitol si sper sa va placa. Poate ... am zis poate o sa aduc si un sezon numarul doi. Dar nu garantez nimic :]] Sper sa va placa si acest capitol. Si sa nu va fi dezamagit in acest fic. Lectura placuta tututror >:D<:*

Capitolul XX: Pe vecie, iubire ... pe vecie

Sakura:

Burtica mea era deja foarte mare. Se vedea de la o posta ca eram insarcinata. Mergeam ca un bursucel prin casa. Eram in casa mea si a brunetului. Ne luasem un cuibusor mare in Konoha. Aveam tot ce ne trebuia si servitorii stateau la comanda noastra. Trebuiau sa se asigure ca nu imi lipseste nimic si ca sunt bine douazeci si patru de ore din douazeci si patru. Coboram incet scarile din marmura. In living se jucau ingerasii mei cu papusile? Sasuke se juca cu Dia cu papusile? Nu imi puteam da seama cum de facea el asta. Camlcam usor cu pasi marunti pe marmura rece, acoperita cu un covoras rosu.
Cand brunetul ma vazuse se ridica de jos si vine sa ma ajute sa ma pun pe canapea, insa eu il refuz si spun ca vreau sa ma asez jos langa cei doi. Acesta fusese contra la inceput, insa dupa ce l-am sarutat patimasa pe buze a cedat. Ce imi placea sa il mituiesc in sensul acela. M-am asezat jos langa ei si ma uitam cu se jucau. Dia imi oferise si mie o papusa ca sa ma joc cu ei.
In timp ce ne jucam am simtit ceva ciudat si am privit catre baiat speriata. Acesta era mai speriat decat mine. Brunetul isi scoase telefonul si il sunase pe cumnatul meu sa vina urgent la noi. Dupa ce inchise telefonul sunase la salvare. Cat timp sunase salvarea, Itachi deja ajunsese la noi –statea foarte aproape –ceea ce ma uimise, insa nu mai aveam timp de nimic.
-Mami unde pleaca? intreba Dia ingandurata mai mai ca vroia sa planga.
-Mami a ta pleaca sa iti aduca fratiorul, interveni sora mea speriindu-ma mai mult. Am fost luata din casa si am intrat in masina salvarii.


Sasuke:

Stateam pe un scaun si ma crizam de minune. Nu se auzea nimic din sala in care iubita mea nastea. Eram asa de tensionat. Dintr-o data beculetul de la usa se stinsese. M-am ridicat ca strafulgerat din scaun si l-am privit pe doctorul pe care l-am speriat cand a iesit din salon. Acesta incepu sa rada cand ma vazu ce speriat sunt. Ma uitam la el destul de ciudat. De ce radea?
-Este primul copil domnule Uchiha? Intreaba acesta razand de mine.
-Dumneavoastra ce credeti? Il intreb ironic pe doctor.
Acesta incepuse sa rada si imi spuse ca iubita mea se odihneste si ca daca vreau sa ma duc la ea pot. Imi spuse unde imi este copilasul. Si surpriza pentru mine era baietel. M-am dus mai intai la copilasul meu si dupa m-am dus la iubita mea. I-am aratat o poza pe telefon cu el si aceasta a inceput sa planga instantaneu. Mi-am dat seama ca plange de bucurie. Ma calmasem credeam ca a patit ceva.
In scurt timp a fost adus si copilasul in salon si i-a fost inamnat mamei. Rozaliei nu ii venea sa creada cand l-a luat pe copilas in brate. Il tinea cu atata grija. Se vedea ca il iubeste. Il privea cu atata caldura in priviri, incat numai o mama iubitoare poate face. Rozalia mea se schimbase foarte mult in acesti ani. Nu mai era aceiasi. Parea asa de diferita, dar totusi o schimbare in foarte bine.
-Esti asa cum te-am visat in acea noapte ... spuse aceasta atragandu-mi atentia, nestiind ce vrea sa spuna.
-Ce vrei sa spui iubita mea? o intreb pe fata sarutand-o pe frunte.
-Am visat baietelu nostru ... cand m-ai gaist in bucatarie, imi spuse aceasta reamintinudu-mi acele scene ce ma inebuneu in tot sensul cuvantului.
-Si cum a fost? Ti-a spus ca vrea sa traiasca? o intreb vrand sa aflu mai multe.
-Nu ... a spus ca nu te merit pe tine. Si nici pe Dia, spuse aceasta lasandu-ma masca. Uite-te Sasuke ... copilasul nostru iti seamana leit. Esti tu in miniatura ... spuse aceasta zambind.
-Cum si Dia iti seamana tie, spun si o sarut pe fata dulce pe buze.
-Sasuke ... ce nume ii dam? ma intreaba aceasta lasandu-ma ganditor.
-Orice nume vrei tu, spun sarutand-o tandru pe nasuc.
-Ce zici de Kenji? intreaba aceasta zambindu-mi. Este ca o raza de soare pentru familia noastra, iar Dia este floarea noastra, continua aceasta facandu-ma sa zambesc.
-Kenji sa fie, spun si o imbratisez.
Iubita mea mi-l daduse pe fiul meu in brate iar mie imi era frica sa il tin in brate, nevrand sa il ranesc sau ceva de genul.


[center]***Dupa un an***[/center]


Asteptam in fata altarului ca socrul meu sa o aduca la brat pe iubita mea rozalie. Toti asteptau sa vada cum arata. Numai domnisoarele de onoare stiau. Eram asa de tensionat de nici nu stiam de mine. Vad cum usa de la biserica se deschide si in incapere se lasa linistea profunda. Domnul Haruno o tinea pe iubita mea de brat. Aceasta avea voalul alb pe fata, nelasandu-ma pe mine sa ii vad sclipirea de pe chip. Cand se apropiase de mine tatal sau imi daduse mana ficei sale, nu inainte sa imi spuna sa am grija de fiica lui.
Dupa ce ne-am dat juramintele in fata altarului si toate protocoalele au fost facute, i-am dat jos voalul sarutand-o cu multa patima. Am fi continuat mult asa daca nu era preotul sa ne intrerupa cu o tuse fortata. Iubita mea se inrosise automat la fata si lasa privirea in jos, in timp ce toata lumea radea.
Am luat-o de mana pe rozalie si am ieist din Biserica, fiind intampinati de toti cu flori si orez. Era un ritual sa ne loveasca cu acele boabe de orez. Am luat-o de mana pe rozalie si am ajutat-o sa se urce in caleasca cu sase cai albi. Mama si soacra mea aveau grija de cei mici. I-am sarutat pe amandoi si le-am spus ca ne intalnim a doua zi dimineata.
Eu si iubita mea aveam sa petrecem o noapte minunata impreuna. Se schimbase mult si totusi ramasese aceiasi frumusete sau cum se spune „In timpul sarcinii si dupa aceasta, femeia devina mult mai frumoasa”. Asa era si cu rozalia mea. Era mai frumoasa ca niciodata si fata ii sclipea ca o stea arzatoare.
-Sakura ... viata mea alaturi de tine este deosebita, te iubesc, ii spun acesteaia si o saruttandru pe buze, „soferul” trasurii tragand copertina pentru a avea intimitate in acel sarut fierbinte.